Cum scapi de ”obligatia” de a fi totul pentru cineva

Ia vedeti ce minge imi ridica, neintentionat , la fileu o prietena fb.

”Cand esti “totul” pentru o persoana, simti o presiune si un soi de obligatie sa “furnizezi” fericire si implinire acelei persoane… ceea ce poate fi coplesitor. Mai ales daca acea persoana nu (mai) este “totul” pentru tine. Ce e de facut in astfel de situatii? Cum “iesi” din poveste fara sa ranesti, fara sa suferi din cauza vinovatiei?”

Iar eu nu rezist sa o returnez si pentru voi.

NU poti fi totul pentru o persoana decat atunci cand ea nu este nimic pentru ea insăsi.

A acepta sa fii totul pentru cineva este la fel de bolnav ca si a pretinde asta de la oricine.

Ai acceptat sa fii totul , pentru că la momentul acceptarii îti alimenta sentimentul de importanță. Ori cand ai facut asta te-ai ”murdarit” (compromis. tradat) deja.

Iar cel care ti-a alimentat importanta asteaptă , pe buna dreptate, sa-l slujesti in alimentarea propriilor lui sentimente de importantă, care le confunda cu fericirea. 
Deci te simti obligată pentru că respectivul ti-a cumparat serviciile cu aceiasi monedă care o pretinde.

Nici unul din voi nu poate iesi curat , pt ca s-a compromis prin propriile alegeri.

Nu sentimentele vor fi ranite de intoarcerea la realitate, … ci structurile energetice consolitate pe nesimtirea si inconstienta de pe care s-au facut alegerile meschine.

Iar intoarcerea la realitate este permenent dureroasă pentru a-ti aminti de umanitatea din tine in relationarile urmatoare.

Nesimtirea si perversitatea , ÎNTOTDEAUNA se deghizează perfect in bune intentii. Aceasta deghizare se numeste IPOCRIZIE.

Respectul pentru adevar si viață se dovedeste concetrandu-ți toate resursele de care dispui la un moment dat pentru a trece peste aparențe in cautarea esentei.

O sticla de vin te poate ajuta in momentele acute si f dificile in care te pune inconstiența relatională. dar doar insotita de o puternica constientizare a responsabilitatii proprii pentru situatia neplacuta in care ai ajuns.

Cu regret vă amintesc că , NU exista loc in care sa putem fugi de ceea ce suntem iar asta inseamnă ca suntem obligati la transformare, constienta si umanitate ca sa scapam de suferință.

Suferinta suntem de fapt noi insine existand intr-o permanenta tradare de sine.

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.