4d5d69c55ae591ccaead2e60013e9073-jpg

Discursul traditional al bărbaților frustrați ca și-au pierdut soția in brațele unui depravat

Zilele trecute am primit o invitatie onesta la cateva clarificari intr-un coment la articolul   http://www.fiiconstient.ro/despre-depravatii-care-destrama-relatii-si-familii-frumoase/
Aici am raspuns invitatiei.

”Salut. Un depravat mi-a stricat mie casnicia. Sau nu doar el.
Oamenii se ghideaza dupa niste principii in viata asta, unele mai sanatoase ca altele.
Nici tu, nici eu nu detinem adevarul absolut.
Dupa 5 ani de relatie, si 1-2 ani de casatorie, sotia mea a ales sa ma insele.
Detaliez ma jos.
In schimb, ma gandesc ca omul care s-a intalnit cu sotia mea, nu s-a gandit niciodata ca el contribuie cumva la destramarea unei familii sau ca el flirteaza cu o femeie maritata. Adica nu i-a pasat deloc si si-a urmarit propriul interes, mai mult sau mai putin meschin. Ti se pare in regula abordarea asta?”

Pai si tu acum esti preocupat doar de propriul interes.
Nu te intereseaza ca sotia ta nu se simtea multumita, satisfacuta si implinita in relatia cu tine.
La fel cum nu te intereseaza sentimentele tipului cu care este acum sotia ta.
De ce crezi ca pe ei ar trebui sa-i preocupe interesele tale?
Poate ca impreuna cu tipul ala se simte mai fericita decat cu tine.
Probabil cu el comunica mai usor pentru ca se simte mai inteleasa.
Poate ca nu …  dar important este ca indiferent daca este casatorita sau nu, ea si orice alta femeie are tot dreptul din lume sa faca ce simte cu corpul si sufletul ei.
Treaba ta este sa te asiguri daca femeia cu care intemeiezi o familie este potrivita pentru tine.
Tu ai facut o evaluare gresita din motive pe care nu le discut …  si in loc sa-ti asumi responsabilitatea unei alegeri gresite, inventezi o poveste despre principii prin care sa arunci vina pe altcineva.

Ar fi ok ca toata lumea sa insele pe toata lumea doar ca ne place de o persoana pe care o vedem pe niste site-uri de socializare…sau pe strada?
Dar numai asta conteaza pentru fiinta umana?
Suntem niste animale, dar macar sa gandim si sa impartasim sentimente mai mult sau mai putin  puternice decat ele.
Atractia sexuala fata de altcineva este un motiv forte pentru a cauta in alta parte?
Cu totii avem calitati si defecte.
Asta nu inseamna ca daca avem un defect, gata trecem la urmatoarea persoana.
Trebuie sa ne stabilim niste reguli, care suntem dispusi sa le acceptam sau nu.
Revenind la sotie.
Problema este  lipsa de comunicare si infidelitate.
Cu siguranta daca exista comunicare, nu se ajungea la infidelitate…sau ea nu ajungea sa fie interesata de altcineva.
Te rog sa nu incepi sa aperi femeia, ca asa e ea si comunica mai greu si ca barbatul trebuie sa descopere si sa stie tot.
Cum zicea cineva mai sus, nu pot citi ganduri.
Daca ea tine atat timp in ea frustrarile si are cu mine o discutie serioasa despre tot, doar cu 3 saptamani inainte de divort, crezi ca aici a fost comunicare?
Crezi ca ea a procedat corect intalnindu-se cu cineva timp de 8 luni, si dupa 3 luni sa si-o traga cu el, in timp ce venea acasa si apoi ma saruta?
Tu ai putea fi acel barbat?
Sau ea a gandit ok?
Nu am fost nici eu vreun exemplu de barbat feroce, am si eu greselile si minusurile mele.D
ar si ea are minusurile ei pe care le-am acceptat cand ne-am casatorit.
Dupa cateva luni, ce facem, minusurile devin probleme si nu mai rezistam?
Macar comunica despre ele si hai sa le rezolvam.”

 

Pretentiile tale de a detine sufletul si corpul unei femei doar pentru ca esti casatorit cu ea,  sunt mai grave din punct de vedere al integritatii decat faptul ca ti-a ascuns interesul si atractia ei pentru alt barbat.
Tu prin casatorie pretinzi sclavie sentimentala si sexuala.
Ar fi foarte frumos ca oamenii sa nu mai minta intrucat asta inseamna a insela (nu faptul ca face sex cu persoanele de care este atrasa), …   insa nu te opreste nimic ca tu sa nu mai minti si sa cauti oamenii care nu mint.
Dar tu vrei sa nu te simti responsabil de faptul ca ai ales gresit persoana langa care vrei sa traiesti.
Daca ti-ai crede propriul discurs ar trebui sa-ti para rau pentru barbatul cu care a plecat nevastă-ta.
Nu poti gandi astfel intrucat stii ca femeia care a plecat de langa tine are principii de viata mai sanatoase decat ale tale,  desi te-a mintit.
Regretele tale dovedesc asta.

Nu te opreste nimeni sa-ti stabilesti ce reguli vrei in relationare  insa nu te plange cand cei pentru care le stabilesti nu dau doi bani pe ele.
De asemenea nu poti obliga pe nimeni la comunicare cu tine.
Daca sotia ta nu avea incredere in tine si nu se simtea confortabil sa comunice cu tine nu-i deloc exclus sa ai probleme grave de atitudine.
Sigur ca si ea poate fi o fiinta perversa si ipocrita, dar in cazul asta nu vad de ce ai regreta-o iar pe de alta parte nimeni nu este responsabil ca te-ai casatorit cu o persoana pe care nu o cunosti.
Asa ca daca vrei o femeie care sa comunice cu tine alege-o ca nevasta  dupa ce o cunosti bine …  fii tu barbatul in care ea sa aiba incredere si sa-ti zica ce are pe suflet.
Tu ai vrea sa poti forta femeia cu o legislatie daca se poate, ca sa comunice cu tine si daca nu vrea.

In fapt nici pe tine nu te intereseaza comunicarea cu ea.
Pe tine te intereseaza contextul ca sa afli informatia ce-ti permite sa o poti controla mai usor prin vinovatie sau victimizare.
In plus nu-i exclus ca sotia ta sa fi avut sentimente puternice fata de barbatul pentru care te-a parasit, care nu sunt legate neaparat de atractia sexuala.

Am avut si eu tentatii. Dar m-am abtinut.
Intotdeauna m-am gandit: mai, ce fac eu aici?
Cine este femeia asta din fata mea?
Ce fac cu sotia mea, cu familia mea, chiar asa imi bat joc?
Ea nu cred ca a gandit asta.
Nici o opreliste, nicio remuscare nu a avut … poate doar „muscare” a avut, daca intelegi ce vreau sa zic.”

Faptul ca reduci femeile care te-au atras la niste tentatii dovedeste o majora lipsa de demnitate.
Femeile care te-au atras sunt fiinte cu sentimente si sunt mult mai mult decat o tentatie sexuala.
Daca poti sa faci asta inseamna ca toate femeile nu inseamna mai mult decat sexul lor pt tine.
Dovedesti ca inclusiv sotia ta era un furnizor de sex si validare. Iar reprimarea la care te-ai obligat in numele responsabilitatii familiale era modul tau in care plateai serviciile sexuale ale sotiei tale.

”Si apropo de libertate…a fost foarte libera. Am trait sub copertina intalnirilor in oras cu fetele, care probabil doar 50 % au fost asa.
Nu am vrut sa o supun, sa para ca o tin sub papuc, nici fata de ea nici fata de „prietenele ei”.
Nu o intrebam: Unde e? Ce face? Cu cine e? Cat mai sta?… si asta nu din indiferenta.
Si uite ca a stiut sa profite de asta si el si ea. ”

Sensul oricarei libertati este ca cel care o are să profite de ea. E penibil sa te plangi ca  nevasta ta a profitat de ceva ce oricum este dreptul ei. Baga-ti bine in cap urmatoarele: casatoria nu te face stapan peste sufletul si cracii unei femei. Faptul ca nu ai vrut sa o supui nu inseamna nimic,  intrucat nu ai nici un drept sa o faci. Tu i-ai dat libertate dar ai fi vrut sa nu aiba curajul sa o foloseasca. Aia nu este libertate. Este o incercare de a-ti crea o imagine de sine de barbat corect cand in realitate intentiile tale sunt altele.

”Spune-mi daca ideea „balta are peste” e o conceptie care poate sa iti ofere ceva stabil in viata sau nu?
Adica trebuie sa fim toti niste albinute si mergem din floare in floare, sau ne adunam intr-un locusor si facem un cuib/roi al nostru?
Daca crezi ca sunt foarte deplasat de topic, apreciez daca totusi as primi un raspuns pe e-mail (in limita timpului tau disponibil, un pic mai detaliat).
Multumesc foarte mult! ”

Perspectiva asupra problematicii relationarii de cuplu sintetizata in expresia „balta are peste” este expresia perfecta a superficialitatii si dispretului cu care ne raportam la sexul opus.
Concret in cazul asta femeile sunt pestele pe care il momim si-l prindem pentru a-l devora.
In fapt acestea sunt relatiile noastre de cuplu.
O lupta de a momi, prinde si consuma fiinta celor cu care relationam.
Insa intre expresia ”are balta peste” si perspectiva ”albinutelor” care culeg nectarul dulce al florilor este o imensa diferenta.
Albinele aduc doar placere florilor culagand nectarul, la fel cum florile satisfac albinele.
Este un schimb in care cei implicati se respecta si din care toti sunt castigati si fericiti.

Fiecare are dreptul sa-si faca orice cuib vrea cu cine vrea.
Insa convingerea mea este ca cei care doresc cuib in doi, …  o vor pentru ca prin povestea idilica a cuibului destinat sa le garanteze siguranta si fericirea este acoperierea perfecta pentru intentiile lor de a controla si detine viata celor care au cazut in plasa iluziilor.
Eu cred ca durabile si invulnerabile sunt doar cuiburile largi construite de oameni lucizi care fac evaluari tot mai corecte, alegeri intelepte si respecta libertatea celor intre care traiesc ca valoare primordiala si nenegociabila.

1

Despre acuzele că favorizez femeile în conflictele de interese relaționale cu bărbații

Scriu de ceva vreme despre barbati si femei in problema pe care o ridica relatiile de cuplu dintre ei.
 
De ani de zile, de cate ori constat ceva negativ in atitudinea barbatilor, destui dintre aceștia vin și-mi spun ca si femeile sunt la fel, 
…. si invers, … de cate ori spun ceva neplacut despre femei, acestea vin cu enșpe mii de exemple in care dovedesc ca barbatii fac la fel sau gresesc mai grav.
 
Nici una dintre tabere nu contesta ca fiecare își tradează consecvent orice urma de demnitate sau sensibilitate umana,  intrucat ambele sunt preocupate sa distraga atentia de la problemele care le privesc direct, la cele ale sexului opus.
 
Reactia aceasta este in sine expresia lasitatii  in care specia noastra de sobolani cu forma umana se scalda de multa vreme.
……………………….
Permanenta evitare a responsabilitatii proprii, in suferinta care ne o serveste relationarea de cuplu este consecinta faptului ca aproape nimeni nu este cu adevarat dispus sa-si cerceteze propria perversitate.
Evitam la modul profesionist responsabilitatea 
pentru ca nimic nu ne infioara mai tare decat perspectiva
… de a trebui sa ne privim sincer ca ceea ce suntem,
… si de a ne transforma.
 
Ce importanta are ca femeile sau barbatii au sau nu la modul general o problema de atitudine pe care o acuzi … cata vreme in loc sa arati cu degetul te poti pune pe treaba si sa te schimbi in aspectele pe care le intelegi clar ca nu sunt ok.
 
Imediat ce incepi sa faci ceva in acest sens iti devine clar ca exista indivizi de sex opus pe care i-ai putea intalni in viitor, care fac acelasi efort de schimbare.
…………………………………..
Desi nu menajez sensibilitatile niciunei parti, unele femei ma acuza de misoginism si solidaritate masculina impotriva intereselor lor,  iar pe de alta parte destui barbati ma acuza ca favorizez femeile ca sa le castig simpatia și mai ales atentia .
Nu ma plang deloc intrucat m-am obisnuit de multa vreme ca nu te prea aplauda nimeni cand spui adevarul. 
Insa barbatii care ma acuza ca tin partea femeilor sunt
fara exceptie dintre cei frustrati de faptul ca nu au putut supune femeile care le doreau pentru a se simți validați. 
 
Tocmai pentru ca exista in barbati pretentia nenegociabila de superioritate asupra femeilor, acestia sunt iritati la culme cand vad ca vremurile in care poti domina usor o femeie sunt pe duca.
 
Intr-adevar acuz mai virulent sobolanul din barbat dar doar pentru ca o merita.
Pentru ca am vazut in mine si in toti cei pe care i-am cunoscut în nenumarate situatii … dimensiunea lasitatii si nesimtirii masculine in relatia cu femeile.
 
Am cunoscut bine in ultimii 9 ani … sute de barbati si femei in intimitatea lor atat in relatiile mele directe cat si in consilierile din acest timp.
 
Si pot asigura pe oricine ca feminitatea cu toate limitele ei are inca resurse consistente de integritate dublate de  un simt sanatos al realitatii, de unde si o capacitate puternica de a evalua barbatul dincolo de aparentele pe care le intretine.
Multe dintre ele, foarte feminine de altfel, au dezvoltat calitati masculine autentice ca sa preia din responsabilitatile masculine de care barbatul infantil al zilelor noastre nici nu mai este constient ca-i apartin.
 
Barbatii au ajuns niste copii plangaciosi care vor sa se vanda zei atotputernici, desi nu stiu decat sa pretinda supunere din partea femeilor pentru a-si anestezia dispretul de sine in care traiesc.
 
Toate cazurile de derapaje feminine catre nesimtire care au ajuns la mine pentru consiliere, le-am taxat fara menajamente asa cum meritau.
 
Oricare dintre femeile cu care am relationat direct si durabil, stiu cat de brutal sunt cu nesimtirile lor compulsive rezistente la invitatia de bun simt.
 
Nu exista nici cea mai mica slabiciune in mine pentru feminitate in perspectivele mele.
Exista insa multa ingaduinta, pentru ca sunt obiectiv si sincer cu mine insumi, …  nu pentru ca am renuntat la obiectivitate.
Pentru ca merita multa ingaduință după mii de ani in detentie si umilinta pe acest pamant.
Miliarde de femei s-au nascut sclave si au murit la fel …  desi meritau respectul si recunostinta barbatilor prin viata carora au trecut.
Asa ca rog barbatii care se simt nedreptatiti de perspectivele mele sa se investigheze mult mai atent inainte sa se planga de lipsa mea de obiectivitate.

Când linistea interioara a ”iubitei” este scuza pentru ipocrizie in cuplu

Se afirma ca adevarul intimitatii noastre nu este spus in relatiile de cuplu pentru ca produce suferinta partenerului si deci minciuna si ipocrizia pe care o alegem in relatie cu ”iubita”/”iubitul” este expresia preocuparii pentru binele ei/lui.

15c3e91a4a18a447d41984e38e6285e7Insa, adevarul este că:

1. Partenera nu este interesată de adevarul intimitatii tale pentru ca nu este interesată de tine.
Este interesată de castigurile pe care le asteapta de la tine, ori imediat ce viata ta nu se mai reduce la profiturile asteptate de ea, devine  furioasă si cica suferindă sau suparată.
De ce te-ai preocupa de suferinta unei partenere deranjate ca doresti o relatie onesta cu ea?

2. Iar tu cel care spui ca vrei sa-ti protejezi partenera de adevaruri dureroase, în realitate  nu vrei sa deschizi astfel, o ”cutie a Pandorei” care te va obliga sa afli si tu de adevarurile ei inconfortabile pentru tine .

Însa va rog fiti atenti!
Toti stim ca suntem ipocriti si mincinosi in relatii.
Este suficient sa privim interiorul noastru duplicitar si la istoria relatiilor noastre trecute, unde fara exceptie, ipocrizia a fost regula.
Iar daca stim asta, intrebarea este:

De ce ne deranjeaza atat de tare ca afirmam adevarul?

Iar raspunsul evident este:
Nu adevarul ne deranjeaza, ci faptul ca este asumat, exprimat si supus unei discutii pentru a trage concluzii pertinente care vor implica decizii si prăbusiri a unor iluzii de importanță.
Atunci cand ea alege exprimarea, in fapt alege sa nu mai actioneze din frica de pierdere, iar asta inseamna ca nu mai este supusa, obedientă si speriată pana acolo incat sa-i paralizeze decizia si ratiunea.

Cand partenerul nostru spune adevaruri pe care de fapt le intuim cu multa usurință, in realitate suntem furiosi ca acesta nu mai este controlat de frica de a pierde si implicit nu mai lasa ca dependentele instalate  sa aleaga pentru el.
Asta inseamna ca ceva demn s-a trezit in el/ea si o abordare deschisa a problemelor va trebui sa duca
ori la o transformare umana profunda a celor implicati
ori la pierderea castigurilor lui din acea relatie.

Iar perversitatea se zvarcoleste  de furie cand luciditatea apare si îi ofera de ales doar intre variante neconvenabile ei,
intrucat aceiasi perversitate este specializata sa creeze în relationare doar contexte in care ceilalti nu pot alege decat din variante care-i pun in pozitie de inferioritate.

De aici toata asa zisa ”suferinta” partenerei tale,  cand este obligată sa auda adevarul si  tot de aici rezerva ta de a-l exprima.

Atat!
Restul îi apa de ploaie.
…………………………………………………………………………

vol1-2-Revenind-la-integritatePentru cei care doriți să abandonați clișeele comune in problema relaționarii vă recomand  cele doua volume ale cartii ”Dă o șansa reală relațiilor de cuplu”  :  http://www.fiiconstient.ro/carti-publicate/.

Sunt sigur ca dincolo de inconfortul inițial al prăbușirii unor convingeri confortabile superficialității din noi toți, revelațiile adunate in aceste carți vor debloca in cei care le parcurg intelegeri care vor da relațiilor si sexualității, mult mai mult sens si armonie.

Panica bărbatului în fața femeilor care se oferă firesc

Întotdeauna am cautat, apreciat si dorit femeile care se ofera simplu, declarat si total barbatilor pe care ii plac sau pe care vor sa-i cunoasca mai bine. Nu stiam atunci de ce imi plac atat de mult dar imediat ce am aflat ca exista astfel de femei am stiut ca pe acestea le voi cauta in toate cu care voi relationa.

Îmi inspirau respect si le apreciam sincer chiar daca o declaram rar.
Ma tradam  insa in destule momente marunte sau decizive.

Cateva experiente timpurii si norocoase cu genul acesta de femei mi-au setat definitiv perceptia a ceea ce este natural si firesc in relationarea intima cu femeile si nu ma refer aici doar sex, ci la tot ce presupune deschidere si patrundere in identitatea sufletul si corpul ei.

Multa vreme mai tarziu am inteles ca disponibilitatea femeilor de a se abandona barbatilor este expresia unei legaturi puternice cu feminitatea primordiala si mai ales cu sensibilitatea si intuitia care defineste aceasta feminitate.

Însa doar de cand am inceput sa scriu si sa discut cu foarte multe femei inclusiv cu cele cu care relationez liber , am inteles cat de mult înspaimantă si intimidează barbatul, femeile care inteleg sa se ofere simplu, direct si complet.

Cateva îtrebări inevitabile  te ”incearca” imediat ce intelegi dimensiunea problemei :
Cum poate fi posibil ca cel mai elementar si autentic gest de caldura feminina sa timoreze barbatul pana la punctul in care acesta paralizeaza sau fuge.
Ce poti aprecia mai mult la o femeie decat asumarea cu care ti se ofera?
Si ce anume crezi ca ti-ar putea oferi mai mult decat atat?

Însa ca sa raspunzi la aceste intrebări trebuie sa intelegi ca femeia se abandoneaza barbatului pentru ca acesta sa faca cu ea tot ce el simte sau ea îi inspira.
Este un soi asumat de: ”fă ce simti cu mine ca am încredere in tine”.
Iar un barbat care nu si-a mutilat identitatea tradandu-si sensibilitatea si demnitatea , exact asta va face.

O femeie ofertantă si deschisa este una relaxata si sigura pe sine pregatita sa cunoasca barbatul in esenta lui iar asta evidentiaza si acutizeaza crisparea si dezechilibrele cu origini mental-emotionale in care barbatul este prins iar asta-l face sa se simta neajutorat si expus.

Pur si simplu barbatul nu stie ce sa faca cu o femeie care refuza sa joace vreun rol cerut de ipocrizia sociala sau tehnicile de seductie.

Barbatul zilelor noastre este atat de consumat de perspective mentale despre sine, ambitii de glorie si strategii de obtinere a puterii asupra femeilor pentru a se vinde mai pizdos decat ”prietenii” lui, incat tot ce acesta simte, este anxietatea si neincredere in sine urmare a presiunii de a-si dovedi superioritatea sub care singur se pune.

Pentru a-si recupera sensibilitatea care i-ar ghida catre stabilitate emotionala si abilitatea de a gestiona rezonabil o experienta intima cu femeia, barbatul trebuie sa se intoarca la tradarile timpurii si fundamentale a respectului pentru feminitate si la constientizarea sensului pe care acestea îl dau vietii unui barbat.

Trebuie sa se intoarca pentru a le recunoaste si a-si recupera sufletul masculin cu resursele aferente si sensibilitatea ce va fi baza intelepciunii viitoare.
……………………………………………………………….
Orice femeie aflata in contact cu feminitatea ei simte ca in abandonul ei dorintelor barbatului se afla o mare valoare existentiala chiar daca nu este constienta sau nu intelege conceptual asta.

Destule dintre femeile aflate la inceput de drum, nu inteleg ca mare parte a purtatorilor de coaie nu sunt si purtatorii unor perspective masculine chiar daca unii au talent sa mimeze bine, ceea ce inseamna ca nici nu ar trebui luate in serios.

Si de aici confuzii si dezechilibre femnine grave.

Feminitatea trebuie sa inteleaga ca asa cum corpurile de femei nu garanteaza existenta unei identitatii autentice feminine, … la fel în corpurile de barbati cel mai adesea nu gasesti si barbatul atât timp cat demnitatea si integritatea inca nu au fost activate.

Cand intelegi bine asta, femeie fiind, experientele neplacute cu barbatii nu te mai descurejeaza si deprima, ci doar te vor face sa recunosti tot mai usor si sa apreciezi tot mai consistent barbatii in care barbatia este vie si determinata sa satisfaca feminitatea autentica cu recunostință fata de modul in care acestea inteleg sa se deschida.

cant_speak

Comunicarea nu este soluția problemelor noastre relaționale ci consecința abordării problemelor de fond

Chiar și cei care vorbesc foarte mult, comunică în realitate foarte puțin sau deloc.

Cei mai mulți vorbesc strict ideile altora, ca și cum ar fi ale lor, deși nu le-au investigat vreodată în profunzime cu responsabilitate.

Mulți alții vorbesc despre ei înșiși speculând idei goale de conținut,  pornind de la premisa că nimeni nu poate vedea în intimitatea lor dincolo de ceea ce afirmă constant despre ei.

Amuzant sau enervant este când vezi oameni care fac afirmații despre ei înșiși care sunt contrazise de deciziile pe care le iau, chiar în timp ce se exprima. Când îi sesizezi pur și simplu se îneacă la propriu cu propriile cuvinte surprinși de evidența și stupiditatea situației în care sunt prinși.

Pe acest fond, inclusiv cei mai inteligenți dintre noi nu fac decât să caute idei cu care să ambaleze (mascheze) cât mai spectaculos o trăire proprie confuză și cam greu de definit, care amintește și sugerează că ascunzi:
1. ori ”lumina” care ești la nivelul sensibilității tale, intimidat fiind de gura turmelor gălăgioase de ipocriți,
2. ori mizeria care te simți  în intimitatea ta la nivelul integrității.

Din acest motiv mai nimeni nu caută să se investigheze și să se cunoască cu adevărat și cu atât mai mult  puțini pot spune ceva relevant sau adevărat despre ei înșiși.

Ceea ce se spune în general în discuțiile dintre oameni este doar rezultatul unor calcule compulsive și superficiale privind câștigul propriu din a face o afirmație sau alta. Cuvintele noastre au devenit doar un mod de a crea aparențe și de a induce în eroare.

În plus, oricărui individ superficial îi pare mult mai facil să joace un rol destinat să dovedească celorlalți ceea ce vrea să pară, decât să înceapă să aloce atenția motivațiilor care-l definesc pentru a se înțelege și a se cunoaște.

Însă, oricât talent pentru teatru ai în sânge, rolurile astea devin obositoare, întrucât este dificil să mimezi non stop inclusiv în relație cu tine însuți, opusul a ceea ce ești.

Să trăiești în minciuna este cel mai epuizant lucru de pe pământ. Iar celulele voastre o știu foarte bine. Senzațiile de sufocare, prăbușire, panică , tremur, palpitații și aritmii sunt semnele că vă sufocați ființa cu minciuna, când ea are nevoie de adevăr, sensibilitate și congruență. Constatarea mea, pe care insist să o rețineți pentru a vă găsi propriile dovezi, este că cei care-și reprima lumina interioară (sensibilitatea, aspirațiile către onestitate, cooperare și integritate) de frica gurii celor perverși, confuzi (dar cu pretenții de lucizi) sau proști, sunt primii care se îmbolnăvesc și mor.

Când îți trădezi propriul suflet care există pentru a face lumină în jur (a aduce claritate și coerență în acțiune și decizie) așteaptă-te la tot ce este mai rău. Și asta deloc întâmplător. Întrucât trădarea ta înseamnă trădarea tuturor celor care așteaptă lumina (claritate, luciditate) de la voi în viața lor și nu și-o pot oferi singuri, nefiind calificați să rezolve anumite probleme care stau în competența ta.

Și exact cum competența ta nativă netrădată de calcule mărunte va elibera de blocaje competențele altora, exact la fel acele competențe trezite la care ai contribuit vor crea contextul sau îți vor da suportul să-și depășești propriile limite.

Cu cât în sufletul vostru este mai multă aspirație către ”lumină”, cu atât mai mult vă va costa trădarea acestor aspirații. Când le trădați, anulați șansele celor cu aceleași aspirații  să vă cunoască și astfel să cautați împreună claritatea (luciditatea), adevărul și viața trăită cu sens.

Unii dintre cei mai ”frumoși” oameni din viata mea, la nivelul sensibilității și integrității, între care și tatăl meu și fratele lui, au murit prematur (54, respectiv 50) pentru că nu și-au asumat responsabilitatea de a ieși în față și a steriliza cu determinare și forță mediul toxic în care s-au născut. Culmea este că cei mai toxici indivizi din acel mediu au trăit mult, chiar dacă nu bine.

Așa că dincolo de entuziasmul de moment al celor care cred că au rezolvat problema perversității sau a incongruenței cu aspirațiile intime, … cu un rol bine jucat și acceptat social, imediat ce acest entuziasm se stinge  apar tot mai des momente cu miză când masca poveștilor pe care ți le spui despre tine cade și lasă să se vadă imaginea a ceea ce ești în realitate. Iar uneori surprizele sunt foarte plăcute.

Nu întotdeauna când măștile cad apare o imagine urâtă care are nevoie de tratamente intense cu integritate.

Comunicarea autentică este o problemă de asumare, integritate și responsabilitate și din acest motiv este atât de dificilă.
Nu te poți exprima autentic, spontan și direct fără o preocupare sinceră de a te cunoaște așa cum ești ceea ce înseamnă demnitate.
Trebuie sa fii un om demn ca să nu te temi să se vadă ceea ce este încă superficial în tine.

Drumul către o comunicare umană care echilibrează și eliberează înseamnă înainte de toate curajul de a renunța la speranța în soluții facile și răbdarea de a suporta și contempla cu smerenie lumea trăirilor interioare până când ceva relevant se decantează pentru a fi exprimat și comunicat.

NU există soluții simple sau rapide la anxietate și nefericire pentru că am ajuns aici în mult timp de dezinteres pentru problematica pe care o ridic.

Comunicarea nu este o soluție la nimic înainte de a învăța lecția smereniei în viața fenomenului vieții, lecția responsabilității suferinței care este în noi și mai ales lecția contemplării răbdătoare a ceea ce am ajuns să fim la nivelul trăirilor noastre care trebuie descâlcite.

Comunicarea sănătoasă este o consecință îndepărtată a acestor abordări care te duc în primul rând către decizii asumate prin care riști să pierzi mult la capitolul imagine și în tot ce înseamnă relațiile cu oamenii perverși din viața ta.

Până la comunicare avem nevoie de cuplarea la structurile interioare relevante care conțin sau pot furniza ceva relevant de comunicat despre noi înșine.
……………………………………………………………………………….

 

Revenind la luciditatePentru cei care doriți să abandonati clișeele comune in problema relaționarii vă recomand  cartile mele :  http://www.fiiconstient.ro/carti-publicate/.

Sunt sigur ca dincolo de inconfortul inițial al prăbușirii unor convingeri confortabile superficialității din noi toți, revelațiile adunate in aceste carți vor debloca in cei care le parcurg intelegeri care vor da relațiilor si sexualității, mult mai mult sens si armonie.

huge.102.513626

Despre ”depravații” care destramă relații si familii ”frumoase”

huge.102.513626Nici o familie/relatie nu poate fi distrusa din exterior, decat daca ea (relatia) este deja DEMULT distrusă din interior de neincredere, posesivitate, minciună, superficialitate.

Exteriorul doar creeaza un context ca aceasta distrugere sa nu mai poata fi ascunsă sau cosmetizata de aparente sau de traditionala gargară a ”iubirii” prin care cei care o practica, urmaresc:

să-și castige timpul de care au nevoie, sa prindă oportunitatea de a iesi mai castigat din relatie

sau să-și securizeze posesia intarind conditionarile si controlul,  cand alternativele si optiunile lui in caz ca-si pierde partenera sunt foarte mici.

Cum insa , așa cum era de asteptat, pentru că majoritatea celor care traiesc in minciuna , nu-si pot asuma realitatea degradarii relatiei si responsabilitatea fata de această situatie, îmbratisează imediat ideea atat de convenabilă că cineva ”malefic” din exterior , curvele ”fara scrupule” sau indivizii lipsiti de moralitate (ca mine spre exemplu) le distrug relatia lor, altfel minunată.  Va rog rezistați tentatiei de a ma suspecta ca scriu intrucat ma simt vinovat si astfel caut disperat mantuirea prin aprobarea altora. Scriu de 5 ani pe aceste subiecte si in consecinta ori eram deja mantuit ori m-as fi prins ca nu functioneaza.

Cu aceasta asumare a  unui banal rol de victima a ”depravării” celor din jur ce atenteaza la ”sfintenia” familiei tale, simți imediat ca poți să te vinzi (daca sunt destui naivi in jur) un individ superior prin moralitatea si aspiratiile tale familiale, care poate astfel pretinde vinovatia partenerul ”inocent” care a fost sedus (ispitit) împotriva vointei lui la ”imoralitate” într-un moment de ”slabiciune” .

Însă ”momentele de slabiciune” sunt de fapt momente in care reprimarea nu mai poate fi controlata  intrucat presiunile si conflictul interior in care traiesti te obliga sa dai prioritate la ceea ce contează. Iar viata este un permanent context care nu te lasa sa te minti decat cu preturi desensibilizarii si suferintei.

Tot teatrul asta relational exagerat de condimentat cu clisee ieftine, …  functionează pana cand pur si simplu ”nu mai pui botu”` la aparente stupid de evidente si privesti adevarul simplu in fata.  Adica acela ca ai o relatie distrusa si ca simti demult in toti porii fiintei tale asta. Mai știi ca  nimeni din exteriorul relatiei tale nu-ti datoreaza nimic pentru ca nu are nici un angajament fata de tine. Singurul care te poate însela este cel cu care ai un contract scris sau nescris prin care ti-a promis ceva ce nu-ti mai poate oferi si evident ca el este singurul cu care trebuie și poti sa-ti rezolvi problemele. Nimeni nu ti-a abuzat partenerul . obligandu-l sa relationeze in pofida vointei lui.

Dar nu poti si nu vrei sa-ti rezolvi problemele cu el/ea printr-o discutie sincera intrucat ar trebui sa discuti si partea ta de ipocrizie si minciuna. Iar dincolo de asta tu vrei să rezolvi vreo problema a relatiei tale. Vrei doar sa-ti recuperezi cat mai repede controlul asupra lui/ei si mai ales iluzia superioritatii tale care se bazeaza pe acest control.
Punct.  (punctul este pentru impresia artistica)

Doar iluziile exagerate, durabile si bolnave pot fi afectate din exterior.
Tot ce este sanatos si curat in orice relatie este, fara exceptie, este consolidat de ceea ce se-ntampla in exterior.
Exteriorul este permanent un context destinat sa te oblige la regasire si eliberezi de ipocrizie.
De ce credeti ca imediat dupa angajamente sau casatorie majoritatea fac tot posibilul sa restranga la maxim orice viata sociala independentaa partenerului lor. Pt ca orice moment in care nu-ti  controlezi partenerul este un pericol ca adevarul lipsei de conexiune sa iasa la iveala.

Pentru ipocrizia si perversitatea din noi toti exteriorul relatiilor noastre este iadul,  intrucat acest ”exterior” (alti oameni, alte experiente, alte semnificatii , altă calitate umana) nu-l poti controla atat de usor ca si pe un partener.

Stiu cat de mult v-ati dori sa aveti controlul asupra intregului univers pentru a nu fi nevoiti să vă confruntati cu propria mizerie, dar ar fi bine sa acceptati cat mai repede ca acest lucru este, … IMPOSIBIL.
Suntem cu totii, chiar daca vă este greu de acceptat, oameni simpli , … care traim intr-un univers al incertitudinii totale ce ar trebui sa ne faca , daca am avea un gram de bun simti si luciditate, infinit mai responsabili de calitatea fiecarei clipe de viață.
………………………………………………………………………………
Foarte des intalnesc în principal femei care sunt 100% de acord cu mine, ca lumea relatiilor dintre barbati si femei ar fi extrem de simpla si placuta  daca ar exista barbati care sa traiesca perspectivele pe care le ofer, dar în lipsa lor, trebuie sa se adapteze la ”realitate” si sa Înghita absurditatile arogante, ca sa nu ramana singure:

”Cristi Popan, daca in lume ar fi toti ca tine, lumea ar fi un loc ideal. Dar din pacate, nu e. Barbatul, in general, ori e „cuminte”( cam bleg sau frustrat) si nu vrea sa aiba de a face cu o tipa care si traieste libertatea,  ori o ia in pat pt o noapte, fara să-și doreasca să o pastreze.
Asadar, ea poate ori sa astepte iubitul ideal, unul ca tine, riscand sa moara nemaritata, ori sa se adapteze la realitate.”

Desi sunt perfect de acord ca barbati care sa respecte si sa aprecieze libertatea femeilor nu gasesti pe toate gardurile,
foarte putine femei inteleg ca pana cand nu sunt dispuse sa-si asume identitatea feminina si consecintele acestei alegeri (poate chiar si singuratatea) pur si simplu nu pot recunoaste si nu pot atrage barbatii care de fapt ii doresc in viata lor.

In acest sens va ofer marturia experientei unei femei, facută putin mai devreme  printr-un coment la unul dintre articolele mele, care a apelat la competentele de psiholog a prietenei mele Raluca Muresan:

”Articolul de pe acest blog si in general ideile care promoveaza realitatea, provoaca mare revolta deoarece vede fiecare cat are de pierdut daca pierde controlul asupra animalelor de companie care sunt sotiile/sotii lor. Va temeti ca nu care cumva sa vada, citeasca, auda, traiasca acest stil de viata femeia/barbatul de acasa si sa ajungeti in situatia de a va vedea detronati de la statutul de proprietar de om-animal.
Am fost si eu femeie cuminte, de casa cum se zice pe la noi. Si prietenii vedeau numai fericire si stelute in ochii nostri, desi in intimitate doar noi doi (eu cu sotul meu) stiam cat de greu ne suportam, iar relatia devenise o piatra de moara care ne ingropa de vii.
Asa cum ne-am ingropat si noi orice atractie si bucurie marunta. Nu va imaginati ca o femeie, cuminte, de casa nu are atractii. ohohoooo! daca tace si spala vase, nu inseamna ca nu s-ar fute si cu vecinul de la parter. Atata ca sotul nu stie pentru ca e protejat orgoliul lui de mascul feroce, dar si fricile ei ca s-ar putea sa fuga de langa ea, in timp ce si el viseaza la vecina probabil si nu ii spune ei. Si uite cum in aparenta, asta e un cuplu fericit si personajele chipurile se iubesc, in timp ce fiecare il minte pe celalalt si are credinta ca-i apartine trup si suflet. Incredibil cat de evident e ce mizerie sunt relatiile normale de azi si cat de putini vad asta (sau vreau sa vada?)
Deci am fost si eu cuminte. Pana la 36 ani, cand am preferat sa fiu cu minte si sa caut un psiholog. Asa am dat de Raluca si ea m-a scos din hipnoza iubirii cum o numea chiar ea, mi-a zis sa citesc si site-ul tau, apoi discutam in unele sedinte de terapie ce am inteles din articole si cum pot aplica concret, cu greutatile mele de rigoare. Datorita voua acum am relatii fericite, cu doi barbati care nu doar ca sunt prieteni buni, insa ma respecta si-mi ofera atentie si sinceritate deplina (locuim impreuna toti trei si au libertatea de a aduce in casa mea ce femei vor, ca numa bine imi fac prietene de calitate). Sotul meu a divortat de mine de indata ce mi-am deschis cu sinceritate mintea, inima si picioarele spre el (sot). Dar bine a facut, sunt recunoscatoare, caci asa am dat sansa altor barbati minunati sa-mi intre in casa, viata, vagin si suflet. Asa ca sunt o curva iubita bine care a inteles ca a fi cuminte si de casa nu inseamna sa-ti otravesti sufletul, ci sa te respecti pe tine, oamenii si libertatea care ne „leaga” pe toti la nivel de suflete si experiente.
Acum prietenii mei vechi si oamenii din jur se uita scarbiti (zic ei) si-mi spun ca asta nu e viata, ci desfrau si ca o sa mor singura daca nu aleg fidelitatea. Eu rad de fiecare data cu pofta si le spun ca niciodata n-am fost mai fericita, iar curva cu adevarat este femeia care a uitat ca e femeie si a ingenunchiat privind umila spre stapan. Nu exista prostitutie mai mare decat aia in care iti vinzi libertatea. La fel de amuzata am citit si comentariile de aici, a oamenilor care au uitat ca nu detinem animale, ci traim experiente (pe perioade scurte, medii sau pt totdeauna) cu oameni care au venit liberi pe lume si asa ar trebui sa ramana.
M-am lungit. Vroiam doar sa iti/va multumesc si sa vin cu experienta mea, ca poate mai incurajeaza si alte femei sa renunte la sclavie sau la dorinta de a stapani si sa traiasca in schimb frumos, curat, liber de prejudecatii si indoctrinari.
Acum nu sunt in tara, insa cand revin mi-ar face placere sa ma intalnesc cu voi fata-n fata si sa cumpar si cartea.
Multumesc Cristi! Multumesc Raluca!

11874082_967796316595887_2017167016_nDincolo de aceasta fericita situatie, in toate cazurile de care stiu, unde femeile au ales sa piarda uneori chiar totul …  decat sa mai accepte compromisul relationarii cu barbati ce  vor femei dependente si reprimate ca sa se simta zei intre muritori de rand, nu au ramas singure sau in situatii dificile daca au fost sincer preocupate de transformarea perversitatii in integritate si onestitate.

Barbati capabili sa le respecte libertatea iubitelor lor  si pe ceilalti parteneri ai ei există. Si nu putini.
Însă inainte de a recunoaste si atrage barbatii in care demnitatea este vie, trebuie o minima epurare interioara de perversitate si ipocrizie. Dupa care totul devine mult mai simplu si mai ales placut.

In concluzie va rog NU vă grabiti sa trageti conluzii privind degradarea acestei lumi si lipsa de optiuni inainte de a vă gandi daca fiecare dintre voi, cei care sunteti nemultumiti de consecintele propriilor compromisuri, ati facut ceva sa deveniti oamenii pe care i-ati dori in vietile voastre.
……………………………………………………….

Pentru cei care doriți să abandonati clișeele comune in problema relaționarii si sexualității vă recomand calduros cartile mele:  http://www.fiiconstient.ro/carti-publicate/.fii-constientjpg

Sunt sigur ca dincolo de inconfortul inițial al prăbușirii unor convingeri confortabile superficialității din noi toți, revelațiile adunate in aceste carți vor debloca in cei care le parcurg intelegeri care vor da relațiilor si sexualității, mult mai mult sens si armonie.

logo-cristi-popan

Artists-Rep_Next-To-Normal-300x236

Bisericile și spitalele, instrumente de ”tranșare” a umanului

Se vorbeste foarte mult de proliferarea bisericilor in detrimentul altor investitii publice dar se insista spre comparatie, pe exemplul spitalelor.

Însa spitalele sunt in foarte mare masura un instrument la fel de util si performant precum bisericile in promovarea iluziilor , fricii si a prostiei.  Pentru ca experientele personale a celor bolnavi care s-au prins la timp că, … cauta ajutor in vindecare la cei care îi vor bolnavi pe viata , … doar alimenteaza folclorul teoriei conspiratiilor atat de usor de ridiculizat de cei norocosi sau naivi, ma bucur sa vin cu ceva mai concret care ar putea pune putin pe ganduri pe cei care tin la viata lor mai mult decat la conditionarile lor sociale.
………………………………………………………………
Una dintre prietenele mele a primit la inceputul acestui an aprobarea pentru o cercetare in cadrul spitalului de Oncologie prinvind tratarea cancerului in ultima faza , prin psihoterapie, dupa ce a fost refuzata fara echivoc cu un an inainte. Aprobarea neasteptata a fost consecinta interventiei unuia dintre profesorii ei care o aprecia pentru profesionalismul, creativitatea  si implicarea ei dovedita din timpul facultatii.

I s-au alocat 10 pacienti considerati fara speranta iar cativa dintre ei aveau deja cumparat sicriul si stabilita tinuta de inmormantare.

In cateva luni de la inceperea cercetarii (cam 3-4 luni), 5 dintre acestia erau vindecati complet si mai trebuia o vindecare ca cercetarea sa poata fi aprobata pentru un nivel mai extins conform cu procedurile standard. Cand s-a ajuns aici sub explicatia stupida ca vindecarile ei creaza multa tulburare si tensiune in spital i-a fost stopata cercetarea. La intrebarea care a pus-o anume: de ce i-o mai acceptat cercetarea daca nu o lasa sa o termine? raspunsul o fost de o imbecilitate infioratoare anume: ” nu am crezut ca vei obtine vreun rezultat” .

Pe tot parcursul cercetarii ei a fost constant amenintata , descurajata , mai ales dupa primele rezultate pozitive. Am citit o parte din mailurile de intimidare si trebuie sa va spun ca desi sunt scrise de doctori cu o imensa reputatie sunt mostre de prostie, aroganță  si lipsa de logica infioratoare. Este incredibil ca pe mainile unor astfel de imbecili cu diplome cineva isi lasa viata.

Relevant mai este ca
1. pacientilor vindecati le-a fost refuzate datele de contact a prietenei mele sub explicatia ca-s informatii confidentiale. In prima faza le-a fost refuzata pacientilor si inmanarea fisei medicale.
Sigur ca acestia nu au acceptat situatia , au cautat si au gasit pe net nr. ei de tel si au ajuns la ea sa-i multumeasca.
2. unu dintre doctorii oncologi a sustinut-o in secret intrucat avea si el niste cercetari asemanatoare dar de mai mica amploare pentru care a fost amenintat cu pierderea dreptului de practica.
3.  prietena mea s-a vindecat pe ea insasi de un cancer si a mai obtinut vindecari in alte cateva zeci de cazuri in terapiile ei particulare cu pacientii care o cautau pentru a fi ajuta sa depaseasca depresiile ce insotesc aceste boli in faza terminală.

Sunt de acord ca partea de urgente a medicinei si cea de reconstructie dupa accidente este fara indoiala o opera de arta care presupune cunoastere si maiestrie. Însa este usor de inteles ca nimeni nu vrea sa mori instant si usor.
Beneficiile reale ale bolnavului in relatia cu sistemul medical este consecinta unei fericite congruiente de interese.

Daca tot ai inceput sa ai probleme de sanatate este esential pentru industria medicala si farmaceutica sa ia cat mai multi bani de pe individ si familie, sa bage cat mai multa spaima in toți cei cu care se intersecteaza aceasta industrie pentru  a-si consolida autoritatea si resursele cu care isi imbunatatesc manipularea.

Omul care moare rapid si neasteptat ( fara sa bage chimicale in el cativa ani) sau cel sanatos este un client pierdut definitiv pentru cea mai prospera industrie a tuturor timpurilor.  Si cred ca va este tuturor usor de inteles ca nu ajungi la astfel de performante financiare precum cele cu care se lauda industria farmaceutica fara o preocupare serioasa pentru o dezvoltare extensiva si intensiva a consumului. Ceea ce inseamna o grija mare ca numarul de clienti (bolanavi ) si numarul de probleme pe client sa creasca pana la maximul posibil fara ca acesta sa moară cata vreme are bani sau poate obtine.

Atata medicina alopata cat si religia doresc sa ascunda cu orice pret legatura intre suferinta (boala) si perversitatea pe care se bazeaza intreg sistemul social . Bine inteles ca urme de integritate umana si valoare stiintifica si practica exista atat in religii cat si in medicina alopata, dar trebuie o puternica luciditate si intuitie pentru a putea beneficia de acel putin care are valoare.

Spun ca sunt doar ”urme de integritate” pentru ca toti cei care stiu adevarul si au dovezi incontestabile fiind in interior,  nu spun adevarul pentru ca ar pierde mult sau f probabil totul (investitia in pregatire, reputatia, sursa de venituri si linistea) , …  insa nu este putin faptul ca incearca sa faca cate ceva pe ascuns din interior.
Pe toti acestia nu pot sa-i acuz ba chiar le multumesc pentru acel licar de integritate.
Si nu pot sa-i acuz de nimic in primul rand pentru ca orice sacrificiu al lor destinat să elibereze populatia de iluzie si prostie s-ar lovi de un dezinteres aproape total al aceleiasi populatii.

Suntem cvasigeneralizat dezbinati, obositi, dezinteresati si peste toate perversi si prosti.
Ceea ce ne face demni de a fi manipulati si transati pana cand un sentiment al demnitatii si umanitatii apare in noi si ne motiveaza catre luciditatea care poate crea incredere, comuniune bazata pe integritate si dezvoltare a constiintelor.
……………………………………………………………………………………….
Pe de alta parte trebuie inteles ca psihologia in sine nu rezolva nimic.
Cel mai adesea este un alt instrument de manipulare si mulgere de bani de la indivizi naivi .
Însă luciditatatea, sensibilitatea , umanitatea, empatia , interesul sincer pentru prosperitatea vietii semenilor nostri, experienta in relationare si viata traita constient, pot rezolva foarte multe printr-un psiholog pentru care integritatea este la baza profesiei lui.

Insa limite vor fi intodeauna pt ca viata inseamna incertitudine si fragilitate.
…………………………………………………………………
Toate institutiile sunt reflexia aceleiasi perversitatii care o intretinem cu totii in noi insine , in familiile si relatiile noastre.
In consecinta nu de spitale avem urgenta nevoie ci de integritate, luciditate, umanitate , curaj, demnitate care nu costa nimic si fara de care orice nou spital va fi o alta sursa de promovare a perversitatii.

Pentru cei care considera bisericile drept o investitie inutila trebuie inteles ca nimeni nu face investitii neprofitabile si bisericile aduc profituri imense nu doar pentru religia care le gestioneaza ci pentru intreg sistemul actual.

Este vorba de investiția în confuzia și prostia umana prin consolidarea unei iluzii care asigura prosperitatea unui sistem bazat pe manipulare și perversitate. Nimic nu este mai profitabil financiar vorbind decât o masa mare de indivizi usor speriat, manevrat și exploatat.

Soluția este o rețea de umanitate capabila sa recunoasca, sa susțină și sa stabilizeze orice potential de demnitate umana autentica , destinată sa creeze luciditate si putere interioara invulnerabila la manipulare.

Când ”iubirea” este o simplă forma de dejecție umană

Cei mai multi iți spun ca te iubesc sau ca au sentimente pentru tine, … ca si cum onoarea care ti-o fac acordandu-ti iubirea lor nepretuita, te ar obliga instantaneu la obedienta si slujire veșnică a pretentiilor lor.

Cand iubirea oricui vine cu cea mai mica presiune la obligatii in relatie, va asigur ca acolo este doar un căcat de care ar trebui să va indepartati rapid, fara resentimente, explicatii sau comentarii.
……………………………………………………

Apropo de ”căcatul” relational trebuie sa va împartasesc ceva din intelepciunea mea nepretuită (nu radeti ca urmeaza un subiect greu si profund):

Nici un om sanatos la cap nu sta in fata unui cacat sa-i explice că este mirositor si toxic si ca ar trebui sa se purifice. Simplul fapt ca stai in preajma lui dovedeste ca foarte probabil tu esti unul mai mare.

Cand cineva lucid se intersecteaza cu asa ceva , nu face altceva decat sa se indeparteze rapid si sa respire adanc si usurat cand a iesit din raza lui olfactiva de influienta, moment din care a si uitat definitiv de el.

Dejectiile umane (comportamentele si alegerile) ale unei fiinte corupte de nesimtire in fondul ei uman , vor fi constientizate si abordate spre transformare de cei care le produc si poseda, doar cand va aparea suficient de multa claritate si umanitate in cei cu care se intersectează, incat reactiile de disociere si indepartare sa fie firesti, imediate si complet lipsite de superioritate.

Human-Connection

Ipocrizia celor care cer confirmări de iubire când sunt îndepartați dintr-o relație

Cel mai adesea , cei care ajung să fie parasiti de parteneri au pierdut de mult orice contact real sau legatura cu partenerul de care au fost parasiti, presupunand ca totusi acea legatura reala a existat vreodata.

La nivelul conexiunii dintre ei relatia era terminata de mult dar cum acestia sunt doar prizonierii propriilor proiectii, la ei nu ajungea nici un semnal din realitate.

Cand ajung sa fie indepartati, tot ceea ce acesti abandonați caută, este recuperarea controlului asupra partenerei/partenerului, pentru că pierderea legaturii si conexiunii a avut loc cu multa vreme inainte si nimeni nu a fost interesat de acesta decuplare .

Nimic nu este mai ipocrit decat să numesti dependentele si posesivitatile tale asupra celuilalt, drept iubire sau sentimente adanci care cică te opresc să accepti renuntarea lui.
Va este clar tuturor cat de convenabil  este să numesti o dependenta bolnavă, drept iubire absoluta în numele căreia  să-ti justifici agresarea psihică a celui pe care zici ca-l iubesti.
Pe acelas principiu destui bolnavi psihic ucid sau se sinucid in numele unei asa zise iubiri care are de a face doar cu nebunia si prostia infioratoare.

Parte a preocupării pentru recuperare a controlului este celebra intrebare nemasurat de absurda a celui parasit adresata celui care paraseste:
”Ma mai iubesti?”
”Mai ti la mine?”
destinata sa creeze disconfortul care-l presuune recunoasterea că nu mai sunt sentimente.
Este elementar sa intelegi ca esti indepartat cand nu mai esti nici macar dorit si cu atat mai putin iubit.

Iar pentru ca dansul ipocriziei sa continue la nesfarsit , in loc ca raspunsul la intrebare sa fie:
”nu, nu te mai iubesc”
sau
”nu te-am iubit niciodata , ci te-am mintit si m-am mintit , cata vreme credeam ca voi fi mai castigat din relatia cu tine”
vei auzi aproape invariabil raspunsul
”da , te mai iubesc”, dar nu mai vreau sa fiu cu tine.

NU stiu daca puteti realiza cat de absurd este sa intrebi o persoana care te respinge daca te mai iubeste.
Cum ai putea fi iubit cand respingerea ta înseamna că nu mai esti nici macar tolerat.

Fratilor. Cand cineva te iubeste sau ține la tine , se gandeste la interesele tale si-ti transmite asta prin fiecare gest sau alegere  care ți el  respectă . Iubirea ta se vede și se simte usor de oricine dincolo de cuvinte, cand cineva este cu adevarat interesat de ceea ce esti. Motiv pentru care iubirea fireasca se transmite foarte rar în cuvinte. Orice abuz in exprimare (declaratii) sau orice mod de a obliga direct sau indirect la declaratii de iubire indica intentii de manipulare.

Orice intrebare sau orice context creezi ce urmareste obtinerea unei confirmari ca esti iubit este un mod de a smulge o declaratie de obediență sau o reactie de vinovatie pentru lipsa ta iubire,  ca si cum relatiile ar presupune o obligatie la sentimente pe care nu le avem .

Prin intrebarea ”Mă mai iubesti?” vrei sa fortezi la ”iubire” (obedienta) când ai toate confirmarile posibile si imposibile ca nu esti dorit si iubit.
Ce iubire ar putea fi asta?
Cat timp crezi ca te poti suporta să traiesti intr-o astfel de ipocrizie?

e55ffcc1c25a389f132f319149991cb9-d33g3uu

Fundațiile iubirii în doi sunt bombe cu efect ușor întârziat

Prima mea polemică de pe blogul meu în noul format.
Enjoy

Comentator Crockodile:
”Un site plin cu articole în care este întoarsă pe 1000 de parti aceeasi unica idee.
Pare a fi munca grea a unui om de a-si justifica mai galagios propria optiune in privinta vietii amoroase.
Un om care are nevoie sa traga dupa el toata populatia in sistemul lui de valori, pentru ca, schimband normele, sa simta ca face ceea ce e corect.
Altfel nu imi explic abordarea.
Rasfoind blogul (superficial, recunosc, dar nu consider ca merita sa investesc mai mult timp de atat), descopar un individ care nu poate concepe ca doi oameni pot trai descoperindu-se toata viata, muncind la fundatia comuna a unei iubiri reciproce si ajutandu-se unul pe celalalt sa evolueze.
Cred ca blogul are o denumire care induce in eroare.
„Fii constient” te duce cu gandul la o evolutie complexa, fara legatura cu site-ul de fata.
Relatiile deschise si cat de ipocriti, perversi si in negare sunt monogamii sunt singurele doua idei de pe-aici, pe aceeasi tema.
Vorba aia… idei putine, da’ fixe…”
……………………………………………………………………………..
Eu: Mult succes in constructia fundatiei iubirii comune. 
Te astept pentru o rasfoire mai atentă a blogului cand te-ai plictisit sa tot construiesti fundatii care se dărâmă. Pana atunci fă te rog un inventar a fundatiilor prabusite din jurul tau si mai ales a mizeriei care o lasa în jur fiecare prabusire. 
Sunt sigur ca atunci vei gasi si alte idei pe aici.
Daca ai fi citit mai atent, ai fi aflat ca sunt inr-o relatie cu sotia mea de 15 ani si chiar traiesc experienta pe care tu presupui ca nu o pot concepe, anume ca doi oameni pot să se descopere si sa se apropie pe masura trecerii timpului. 
A crea relatii durabile, fara să fie necesara vreo muncă de constructie, este scopul declarat a cartilor mele.
Iar dovada ca stiu ce spun, este chiar durabilitatea si pasiunea relatiilor mele si a tuturor celor care au parcurs acelasi proces de eliberare de ipocrizie cu care pare ca te-am dezamagit pe tine aici pe blog.
………………………………………………………………….
Comentator Crockodile:
Nici un pic nu ma deranjeaza sau ofuscheaza felul in care ai ales sa iti traiesti viata. Atata timp cat sotia si amantele tale sunt de acord, e o situatie consimtita de niste adulti responsabili, asa ca e strict ciorba si problema lor. Treaba voastra.
Din pacate oamenii au defectul asta – nu pot sa conceapa ca ceea ce fac altii poate fi cel putin la fel de valoros si durabil ca si ceea ce fac ei.
Atitudinea ta de „cei care nu fac ca mine traiesc in minciuna si iluzionare” – asta e deranjanta.
Atitudinea asta e foarte comuna sectelor, si structura sectara se regaseste in incredibil de multe locuri neasteptate din societate, nu trebuie sa fie nimic oficial.
…………………………………………………………
Eu:
Nu este nimic de conceput sau nu.
Tot ce este sanatos si durabil in relatii se vede, se simte si mai ales dureaza.
Pasiunea, increderea si fericirea in relatiile tale nu pot fi ascunse sau mimate, desi multi incearca sa le mimeze din motive lesne de inteles.
Ori in relationarea traditionala nu vezi nicaieri asa ceva.
Eu, la cei 43 de ani ai mei, pur si simplu nu am vazut NICI UNA.
Dincolo de asta, in cei 5 ani de cand scriu si sunt abordat cu situatii relationale dificile, am cunoscut din interior mai bine de 500 de cazuri si am o imagine foarte bună privind suferinta si tensiunea din cuplu.
Nimic din ceea ce spun nu este relativ.
Totul este clar si verificat in nenumarate situatii.
Cei care nu sunt sinceri cu ei insisi, care manipuleaza si relativizeaza totul ca sa-si mentina controlul in cuplu, traiesc intr-adevar in minciuna, dar asta nu are de-a face cu ceea ce traiesc eu.
Eu recomand doar integritatea si tocmai pentru ca am fost preocupat sincer de ea, am ajuns sa inteleg si sa pot explica toate manevrele de manipulare intalnite in cuplu.
Asta inteleg ca deranjeaza si mai ales inteleg de ce.
………………………………………………………………..
Comentator Crockodile:
La 40+ nu ai vazut niciodata ceva durabil intr-o convietuire „traditionala”?
Hmmmm… pai de legea atractiei ai auzit?
Ai vazut ce voiai sa vezi si ce era in tine.
Ai atras oamenii care sunt ca tine.
Sa zici ca pe planeta asta mare nu exista ceva, orice iti trece si ce nu iti trece prin cap, e ditamai afirmatia.
Fiecare cand povesteste despre ce-i in jur, povesteste despre el.
Eu stiu nu unul, ci mai multe cupluri de batrani, fericiti si sudati.
Ca am vrut sa-i vad. 
Si nu stiu de ce ii spui „relationare traditionala”, ca doar si cea moderna are aceleasi aspiratii (inca).
„Relationare normala” e mai potrivit, ca doar inca nu s-au schimbat normele, iar faptul ca sunt mai putini cei care reusesc are legatura cu nivelul spiritual destul de scazut al oamenilor, in general.
Ca doar esueaza in majoritatea domeniilor din viata lor, nu numai in asta, cu cateva exceptii al unora care ajung la abundenta materiala pentru ca asta e cel mai usor de atins si pentru ca e singurul domeniu in care isi pun problema sa se educe.
Dar acesti oameni exista, trebuie doar sa vrei sa ii vezi.
…………………………………………………..
Eu:
Lasa cuplurile de batrani ca acolo este altceva.
Alte vremuri, alte constrangeri, alte oportunitati si mai ales dupa ce ti-ai irosit senzualitatea si vitalitatea, unii inteleg ca este inutil sa-ti mai scoti ochii in cuplu si traiesc mai impacati unii cu altii.
Acolo unde este pasiune pe termen lung, acolo este o relatie autentica intre masculinitate si feminitate care face dintr-o relatie … sa fie una de cuplu.
Cuplurile cu adevarat fericite si pasionale care le-am vazut sau de care am auzit aveau in secret o relatie deschisa.
Cine-i vedea din exterior se pisau pe ei de admiratie … dar bineinteles ca nu aveau cum sa afle adevarul relatiei lor pentru ca trebuiau sa se ascunda de ipocrizia generalizata din jur.
Stiu si eu cupluri de batrani sau chiar de varsta medie care traiesc impreuna armonios.
Dar in acele relatii nu este vorba despre o relatie de cuplu.

Ci de una de prietenie.
Se fut rar, mananca mult, fac repede copii sa le umple timpul, au permenent proiecte, prin care trebuie sa fuga de golul relationarii la nivelul energiilor lor masculine si feminine din viata lor, si mai ales …  nu prea au optiuni, intrucat nu sunt foarte atractivi nici fizic si nici la nivelul senzualitatii lor.

Acesti fericiti monogami, pentru ca sunt de obicei indivizi inteligenti … inteleg ca a se dezvolta ca femeie sau barbat presupune multa preocupare pentru care nu au energie si motivatie. Implicit ajung ca in urma unor calcule să concluzioneze tacit ca mai bine isi menajeaza slabiciunile si-si incurajeaza iluziile.

Daca sunt oameni buni la suflet vor gasi un echilibru care-l apreciez sincer, dar care nu are legatura cu relationarea autentica de cuplu.
Situatia lor nu are nimic de-a face cu situatia indivizilor sensibili, cu libido bun, cu calitati senzuale si aspiratii la intensitate si pasiune in relationarea cu sexul opus.
Cata vreme imi spui ca vad ce vreau sa vad,  exact acelas lucru l-as putea spune si eu.
Însă acestea sunt doar afirmatii destinate sa evite o discutie pe concret unde nu poti specula prea mult.
Din nefericire pentru tine lucrurile nu-s asa de relative cum vrei sa le faci sa para.

Orice nu se sprijina pe realitate se prabuseste in suferinta dupa o perioada de obicei destul de scurta de timp.
In consecinta, daca ajungi la satisfactie, sens, libertate si pasiune, asta se intampla pentru ca cunoasterea ta se bazeaza pe realitate nu pe ceea ce ai vrea sa vezi.
Dincolo de teoria spirituala unde fiecare tocilar cu un ”procesor” bun poate performa in gargara, zi-mi de funtionalitatea relatiilor tale exclusive trecute si prezente asa cum o fac eu despre relatiile mele.
Da mi un profil de de FB sa te vad pe tine si pe partenerul/a tau in fericirea ta spirituala.
Eu sunt complet transparent in relatia mea cu tot ce a presupus asta.
N-am cosmetizat-o in nici un fel si nu am ascuns nimic.
Fa acelasi lucru si da-mi ocazia sa vad daca ceea ce spui are vreo acoperite in realitate.
Si nu te baza ca nu vad dincolo de aparente si declaratii.
Iar ironia este ca discursul tau este expresia perfecta a nivelului spiritual scazut pe care-l acuzi ca fiind cauza a degradarii.
……………………………………………………………….
Comentator Crockodile:
Nu pot sa ma laud cu o relatie atat de „coapta” precum ai tu, dar la mine au fost alte chestii, alta lectie de invatat in viata asta. Si dupa ce am scris chestia de sus mi-a parut rau ca nu am mentionat si cuplurile mai tinere pe care le stiu în aceasta  situatie. Si anume cupluri de aprox. 35 de ani, care sunt impreuna de pe la 14-15-16 ani sau de prin facultate. Si care sunt fericite. Se iubesc si nu isi doresc alte relatii. Normal ca sunt o minoritate fata de celelalte situatii, cu cupluri sictirite dupa 10-15-20 de ani de convietuire, de fapt toate pe care le stiu incap pe degetele de la o mana, dar repet… ca procent, cati oameni sunt interesati de o minima evolutie spirituala in viata asta? Asta inseamna ca evolutia spirituala nu e normala? Apropo, majoritatea din cei sus-mentionati nu au cautari interioare (deocamdata), nu au interese spirituale. Nu sunt intr-un cuplu sudat pentru ca au ajuns la cine stie ce nivel, pur si simplu asta e lectia lor, banuiesc. Si repet… pamantul e mare, fiecare are lectia lui. Este absolut imposibil ca o anumita situatie sa nu existe, intr-un anumit procentaj. Daca nu efectiv in cercul tau, gandeste macar statistic.

……………………………………………………………….
Eu:
Afirmatia ta ca sunt cupluri fericite dupa peste 10 ani de relatie, care nu isi doresc alte relatii te asigur ca este hazardata.
Daca esti sensibil, sănătos si atractiv acest lucru NU ESTE POSIBIL.
Daca esti devitalizat, dezechilibrat si netragator este posibil sa nu fi foarte interesat de relationare libera dar nu pt ca esti genu care si-a gasit sensul in monogamie .

Am si eu cateva exemple de cupluri printre prietenii mei vechi , inteligenti si cu vieti aranjate , care nu-si scot ochii si trag impreuna la aceiasi caruță a familiei.
Dar daca ajungi sa intri putin in intimitatile fiecaruia dintre ei situatia se schimba complet.
Fiind inteligenti si asumati singura diferenta a acestor cupluri asa zise de succes este ca-si tin frustrarile sub control. Nu la infinit însă.
Cand nu cunosti detaliile intime poti sa ti imaginezi ca totul este roz pentru ca est eusor de inteles de ce nu se inghesuie nimeni sa-ti spuna de problemele lui intime si de cuplu.
Toti isi ascund frustrarile inclusiv de ei insisi asa ca nu te mira daca diferenta dintre aparente si adevarul intim este destul de mare inclusiv in situatiile cele mai fericite.

Eu ma bucur de niste competente de a exploata niste supape sufletesti prin care scot la iveala frustrarile si astfel oblig indirect la sinceritate si exprimarea a ceea ce nu ai curajul sa spui sau sa recunosti din proprie initiativă. 
Multa vreme eram evitat pt asta, pana cand tot ce ascundeau sub pres le distrugeau vietile, caz in care ma abordau pt discutii din proprie initiativa.

Evolutie spirituala nu este nimic altceva decat practica constanta de implementare a onestitatii totale in toate aspectele relationarii iar asta inseamna sa recunosti ca interesul pentru mai multi parteneri,… este nu doar normal si firesc ci mai ales o mare oportunitate spirituala.

Inteleg argumentul statisticii si diversitatea situatiilor posibile dar cand cunosti bine intimitatea naturii umane implicate in relationarea de cuplu , asa cum pretind eu ca o simt si inteleg, stii ca acolo unde este o anumita senzualitate si oportunitati acestea vor face imposibila orice incercare de a le reduce limita exprimarea lor mai ales ca in accestea se ascund secretul celor mai rapide evolutii.

Onestitatea si corectitudinea este singura spiritualitate existenta pe aceasta planeta iar aplicata in relatii este intregul meu mesaj.
Oricum eu nu doresc sa influientez pe nimeni.
Vreau doar ca cei care simt ca ceva nu este in regula sa aiba sansa de a ajunge la informatia mea.
Restul este responsabilitatea fiecaruia.
Multumesc pentru conversatie si va doresc multa bafta relationala.
………………………………………………………………
PS. Acum mai bine de doi ani m-am reintalnit dupa 10 ani cu o amica veche intr-un moment la vietii ei in care lucra la o carte despre relatii si iubire. Dupa cateva discutii eram stupefiat de naivitatea infioratoare a discursului si perspectivei ei. Imediat ce am ajuns la aceasta concluzie am intrebat-o despre relatiile ei si situatia era urmatoarea: La 37 de ani avea doua relatii de durata terminate in munti de frustrare, plus doi copii din ultima relatie si se plangea ca nu-si gaseste un barbat. Acum 10 ani s-a indepartat printre altele de mine pentru ca-i spuneam ca modul ei de a se raporta la relatii este toxic si naiv. Recunosc ca eram departe de coerenta conceptuala de acum si ca eram si eu parazitat de confuzie in unele aspecte relationale, dar simturile-mi erau bune.
Nu imbunatatise nimic intre timp, in fapt distrusese totul, dar ea voia sa scrie o carte pentru ca … a citit multa spiritualitate. Despre asta este vorba. Toti se cred cunoscatori pentru ca au idei pe care le cred pretioase in minte. Dar viata lor contrasteaza puternic cu ideiile care le vehiculeaza. Iar asta se numeste simplu impostura. Toata lumea se bazeaza ca pot intretine aparente. Insa la aparente pun botu’ doar oamenii naivi. Ceilalti vad dincolo de ele.
Bineinteles ca dupa doua discutii cu mine a renuntat rusinata la proiectul ei literar.