Ipocrizia celor care cer confirmări de iubire când sunt îndepartați dintr-o relație

Cel mai adesea , cei care ajung să fie parasiti de parteneri au pierdut de mult orice contact real sau legatura cu partenerul de care au fost parasiti, presupunand ca totusi acea legatura reala a existat vreodata.

La nivelul conexiunii dintre ei relatia era terminata de mult dar cum acestia sunt doar prizonierii propriilor proiectii, la ei nu ajungea nici un semnal din realitate.

Cand ajung sa fie indepartati, tot ceea ce acesti abandonați caută, este recuperarea controlului asupra partenerei/partenerului, pentru că pierderea legaturii si conexiunii a avut loc cu multa vreme inainte si nimeni nu a fost interesat de acesta decuplare .

Nimic nu este mai ipocrit decat să numesti dependentele si posesivitatile tale asupra celuilalt, drept iubire sau sentimente adanci care cică te opresc să accepti renuntarea lui.
Va este clar tuturor cat de convenabil  este să numesti o dependenta bolnavă, drept iubire absoluta în numele căreia  să-ti justifici agresarea psihică a celui pe care zici ca-l iubesti.
Pe acelas principiu destui bolnavi psihic ucid sau se sinucid in numele unei asa zise iubiri care are de a face doar cu nebunia si prostia infioratoare.

Parte a preocupării pentru recuperare a controlului este celebra intrebare nemasurat de absurda a celui parasit adresata celui care paraseste:
”Ma mai iubesti?”
”Mai ti la mine?”
destinata sa creeze disconfortul care-l presuune recunoasterea că nu mai sunt sentimente.
Este elementar sa intelegi ca esti indepartat cand nu mai esti nici macar dorit si cu atat mai putin iubit.

Iar pentru ca dansul ipocriziei sa continue la nesfarsit , in loc ca raspunsul la intrebare sa fie:
”nu, nu te mai iubesc”
sau
”nu te-am iubit niciodata , ci te-am mintit si m-am mintit , cata vreme credeam ca voi fi mai castigat din relatia cu tine”
vei auzi aproape invariabil raspunsul
”da , te mai iubesc”, dar nu mai vreau sa fiu cu tine.

NU stiu daca puteti realiza cat de absurd este sa intrebi o persoana care te respinge daca te mai iubeste.
Cum ai putea fi iubit cand respingerea ta înseamna că nu mai esti nici macar tolerat.

Fratilor. Cand cineva te iubeste sau ține la tine , se gandeste la interesele tale si-ti transmite asta prin fiecare gest sau alegere  care ți el  respectă . Iubirea ta se vede și se simte usor de oricine dincolo de cuvinte, cand cineva este cu adevarat interesat de ceea ce esti. Motiv pentru care iubirea fireasca se transmite foarte rar în cuvinte. Orice abuz in exprimare (declaratii) sau orice mod de a obliga direct sau indirect la declaratii de iubire indica intentii de manipulare.

Orice intrebare sau orice context creezi ce urmareste obtinerea unei confirmari ca esti iubit este un mod de a smulge o declaratie de obediență sau o reactie de vinovatie pentru lipsa ta iubire,  ca si cum relatiile ar presupune o obligatie la sentimente pe care nu le avem .

Prin intrebarea ”Mă mai iubesti?” vrei sa fortezi la ”iubire” (obedienta) când ai toate confirmarile posibile si imposibile ca nu esti dorit si iubit.
Ce iubire ar putea fi asta?
Cat timp crezi ca te poti suporta să traiesti intr-o astfel de ipocrizie?

1 răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.