Recunoasterea unei probleme nu este primul pas in rezolvarea ei

Se spune si se repeta de multa vreme ca primul pas in rezolvarea unei probleme intrerioare este recunoasterea ei.

Însă , afirmatia de mai sus nu este decat un vechi si inutil cliseu care nu duce decat rareori la vreo rezolvare.

Nu exista decat o problema interioară a omenilor pe aceasta planeta: suferinta.

Ori ea nu trebuie recunoscută pentru ca este singurul lucru pe aceasta frumoasă planetă care nu poate fi ignorat si ascuns. Suferința si toate problemele umane sunt evidente in fiecare celula a fiintei oricui.

In interiorul nostru nu avem nimic de recunoscut in privinte vreunei probleme pentru ca fiecare secundă de viață
(cu exceptia celor cateva clipe in care suntem anesteziati de dulciuri, alcool , droguri sau cruzime) ,
strigă si nu ne lasă sa uitam de problema (tradarea) in care trăim.

Oricat de inteligenti si bine informati suntem , faptul ca articulam niste speculatii despre problemele noastre , nu inseamna deloc ca avem de a face cu o intelegere sau recunoastere a problemei.

Primul pas in orice vindecare este acceptarea , asumarea suferintei (problemei ) si pregatirea serioasă pentru a coabita cu ea intr-o pace cat mai consistentă.

Primul pas este pregatirea pentru pace cu suferința , si ma ales cu limitele si umilința care le aduce.

Iar asta inseamna sa o respecti pentru ca intuiesti justetea ei si responsabilitatea in crearea dezechilibrului ce l-ai adus in tine si in lume prin alegerile tale.

Daca nu ai stiut sa te precupi pentru pace , cand lumea ta interioara este plina de vitalitate si bucuria iti infiora fiecare celula indiferent ce faceai si alegeai , va trebui sa inveti sa pacea cand suferință este singurul tau orizont.

Preocuparea pentru pace cu suferința interioară si slabiciunile îți ofera timpul de a o contempla cu maximul de atentie de care esti capabil in fiecare moment , pentru a receptiona pas cu pas , limpede si clar mesajul vindecator ce sta in problema si suferința ta.

Cand vei receptiona acel mesaj te asigur ca vei intelege ca suferinta ti-a fost un prieten de care aveai nevoie ca să incetezi să distrugi tot ce atingi prin ceea ce esti.

Marea majoritate dintre noi urâm suferinta mai ales pentru sentimentul umilitor de neputință si am vrea sa scapam de suferinta rapid si total ca de raie, … iar in disperarea noastră de a ne recupera puterea de a calca totul in picioare , vrem sa credem ca planurile noastre copilaresti vor functiona.

Însă planurile de vindecare ce vin pe filiera mentala sunt doar reflexi diferite a aceleiasi cauze care a creat problema.

Intoarcerea la smerenie, adevar si responsabilitate nu este optională pentru cei care vor sa mai guste in aceasta viata pacea , bucuria stabilă.

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.