Refuzul responsabilitatii in suferință este garantia amplificării ei

Cel mai intelept lucru ce-l poti face privind suferința prezentului tau este să nu o mai o amplifici neacceptand-o , acuzand pe oricine pentru ea.Neacceptarea este reflexia refuzului de a-ti asuma responsabilitatea personală in suferinta de care ai parte.

Asumarea acestei responsabilitati si coabitarea cu suferinața reduce adancirea conflictului interior si creeaza cadrul minimal necesar ca o soluție sa apara.

In general la situatiile complicate din acest punct de vedere se ajunge pt ca reactiile inconstiente in fata suferintei creeaza mai multa suferinta intrucat aceeasi inconstienta a creat suferinta initiala.

Cea mai mare parte a suferintei o creem prin disperarea de a ne feri si scapa de ea ca de raie , … pt ca din motive care nu le discut presupunem extrem de usor ca viata ne este datoare sa ne serveasca pretentiile imense, … in timp ce nu ridicam nici o pretentie de la noi insine.

Fuga de experientă sau de riscul sentimentului de vulnerabilitate si deci frica de suferinta esecului, produce o suferinta mai mare pe termen mediu chiar daca pe termen scurt avem senzatia unui castig .

Fuga de adevar ca sa evitam suferinta unei pierderi POPTENȚIALE produce o pierdere mai mare dar SIGURĂ si o suferinta pe masura.

Victimizarea prin care ne evitam responsabilitatea propriei nefericiri este exact iresponsabilitatatea primordiala care a creat nefericirea initiala.

Este ca si cum am vrea sa tratam o rana folosind acelasi tip de unealta, dar mai mare si acelasi tip de actiune care ne-a ranit, dar mai puternică.

Este vorba de fapt , de incercarea de a evita consecintele neonestitatii cu noi insine printr-o minciuna mai mare.

Imediat ce intelegi ca scuzele mincinoase sau ipocrite nu fac decat sa agraveze problema … iti asumi pentru prima data experienta prezentului si deci suferinta ca si creatie personala a unui indelung trecut in care ti-ai ranit fiinta .

Intelegi imediat ca nimic nu se poate imbunatati peste noapte oricat de tare suferi si oricat de furios sau nemultumit esti de situatia in care ai ajuns.

Mai intelegi ca orice vindecare sau imbunatatire a situatiei nu poate fi decat rezultatul unuI proces de durata in care ceva important schimbi in profunzimea si intimitatea ta.

Asumarea acestei responsabilitati si coabitarea cu suferinta, ca alternativa la gestul automat de a improsca cu noroi in jur, in speranta ca suferinta celor improscati iti va inbunatati situatia , este EXACT EXPRESIA ACELEI SCHIMBĂRI IN PROFUNZIMEA pe care refuzand sa ti-o investighezi si sa ti-o asumi ai creat toate problemele in care ai intrat.

Interventiile la acel nivel a motivatiilor fundamentale si a deciziilor de onestitate cu sine , …. sunt interventiile asupra cauzei suferintelor ceea ce produce vindecare in prima faza si crestere in a doua.

Dar ca si orice vindecare si crestere, nimic nu se intampla peste noapte.
Totul evoluează LENT DAR SIGUR exact cum perseverenta in inconstienta ce v-a dus catre suferinta v-a degradat LENT DAR INEVITABIL

In fapt vindecarea si cresterea sunt procese concomitente o mare parte din timpul vietii voastre. Cu fiecare vindecare accelerati ritmul cresterii.

Din acest motiv orice evolutie exponentiala si primii pasi, desi incredibil de dificili si cu castiguri marunte in starea de bine, aproape insesizabile, … sunt in realitate cei mai importanti.

In pasii MĂRUNȚI SI DIFICILI facuti la inceput stau pasii MARI SI UȘORI dinaintea eliberarii de suferință.

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.