Articole

Indragostirea si legatura ei cu forma (aparentele)

Indragostirea – Ce NU este iubirea

17581_1381784928707826_47439012_n

Indragostirea este tot ce
nu este iubirea si invers.

Sunt concepte opuse.

Indragostirea e o culme
a inconstientei ce apare 
si se consuma in spatiul formei
(sau a aparentelor), care include spatiul mental emotional.

 

Iubirea este o culme a constientei
si se consuma in spatiul continuturilor (spatiul existential).

Ceea ce consideram si tratam noi ca fiind „iubire” este clasica indragostire .

Este o autohipnoza euforica care ucide exact luciditatea de care ai mare nevoie
pentru a-ti cunoaste asa-zisul „iubit” si a intelege ce se-ntampla cu adevarat cu tine.

Este un terci  de atractie sexuala, emotia validarii (placerea de a fi dorit)
si a proiectiilor idilice (promisiunea conservarii starii).

Este doar o stare de exaltare a simţurilor scapate de orice supervizare constienta.

Simpla excludere a discursului iubirii din tot acest fenomen ar face totul mult mai real.

Dar este atat de greu sa facem asta, intrucat mizam mult pe acest discurs al iubirii,
in demersul nostru de a crea confuzia care ne permite manipularea celuilalt.

Tot acest dans al dragostei suprasaturat de dovezi de iubire,
expresii si gesturi emotionale, nu este nimic altceva decat o diversiune ampla
(de multe ori inconstienta), destinata sa ne insele vigilenta si bunul simt,
pentru a face sa para reala o poveste in care avem rolul de „buric al pamantului”,
pe care il asteapta o dulce si neintrerupta fericire in cuplu.

Aparent curios cand te indragostesti este ca îti refuzi orice analiza a motivatiilor
si naturii atractiei ce o simti., iar asta nu e chiar intamplator.

Esti nevoit sa faci astfel ca sa-ti  refuzi constientizarea adevaratelor tale motivatii ,
interese care te-ar pune in situatia de a risca
sa fii cunoscut asa cum esti de fapt.

Ar fi usor sa-ti identifici interesul firesc, dar strict sexual,
precum si toate calculele de castig, visele naive, slabiciunile
si fricile care te imping sa te grabesti in decizii prin care
îţi abandonezi responsabilitatea fericirii, punand-o pe noul iubit.

Dar ce interes ai putea avea sa descoperi aceste lucruri despre tine ?

Noutatea in relatii aduce emotii inedite si intense,
sub influenta unui consistent cocktail hormonal.

Doar cu putina luciditate si experienţă puteti vedea in experienta voastra
si peste tot in jur tiparul relatiilor si irelevanţa emotiilor in perioda de indragostire.

Cand intelegi asta, iti vei tempera entuziasmul, in favoarea atentiei
si a preocuparii pentru transparenţă si relaxare in relationarea de inceput. 

Aceasta este o forma esentiala si foarte importanata de respect
pentru un potential partener.

Entuziasmul indragostitilor este cu atat mai mare,
cu cat isi refuza mai puternic responsibilitatea propriei fericiri.

Cand o relatie este destinata sa te absolve de efortul constientei si al maturizarii,
este foarte important sa crezi in basmele tale si sa te grabesti
sa impachetezi rapid relatia in ceva sigur si durabil.

Tuturor va este cunoscut sentimentul acela inexplicabil
in care simti ca iubesti pe cineva, fara măcar sa-l cunosti.

Este posibil ca senzatia ce o incerci sa aiba la baza
compatibilitati esentiale sau doar superficiale,
dar in mod sigur acestea vin la pachet cu o multime de alte aspecte
care ar trebui sa te faca mult mai precaut in a te lansa in proiectii de orice fel .

Perspectiva unei aventuri sexuale va entuziasma pe aproape toata lumea,
dar important este sa fii constient de motivatiile tale si de ceea ce se-ntampla de fapt.

Pofta pentru romantism tradeaza o nevoie disperata de emotii,
destinate sa acopere golul interior al lipsei de sens, in care-ti traiesti viata.

Odata consumata atractia sexuala, disponibilitatea celui mai abil dintre parteneri
pentru interpretarea rolului de indragostit dispare, iar superficialitatea relatiei
si golul de sens interior devenind evidente.

Trebuie inteles ca, in lipsa unei conexiuni reale creata pe conţinutul a ceea ce suntem,
odata consumata atractia sexuala apare o respingere evidenta
…o nevoie stringenta de a fi lasat singur, care este temperata
doar de ratiunea nevoilor sexuale viitoare.

Odata prabusit „visul de iubire” dupa potolirea sexuala,
golul de care am fugit devine mai evident si mai dureros,
iar deciziile, declaratiile de dragoste eterna, angajamentele si promisiunile
ne atarna ca o piatra de moara la gat.

Pentru a ne elibera de aceasta greutate ar trebui
sa recunoastem deschis ca ne-am ambalat, ca am mintit si exagerat.

Dar asta presupune o onestitate mult prea dificila,
iar solutia este un nou set de minciuni care creeaza situatii imposibile,
din categoria ”te iubesc de ma cac pe mine, dar viata este impotriva noastra
si trebuie sa ma car” , care de cele mai multe ori jignesc inteligenta oricui.

De cele mai dese ori, in fuga noastra ridicola de responsabilitatea propriilor alegeri,
concluzionam ca suferinta este consecinta relationarii,
şi nu a inconstientei cu care intram in relatii.

Aici intra toti indragostitii raniti in ’’iubirea lor’’,
care declara teatral si foarte convinsi ca nu vor mai iubi vreodata.
Ca si cum parodia lor de experienta ar avea vreo legatura cu iubirea.

Aici intra in scena o alta mare categorie de papagali (nevinovati de altfel),
care-ti spun ca oricata suferinta si durere ar aduce iubirea,
in afara ei nimic nu are sens si ca trebuie sa te bagi din nou
si din nou in acelasi rahat, in numele „iubirii”, bineinteles.

Nu ca ar fi existat vreodata vreo urma de iubire in astfel de relatii,
dar este esential sa ne spunem asta pentru a putea juca rolul de victima nefericita
a perversitatii sexului opus si a crea o aura dramatico–romantica
a experientei comune a indragostirii.

Avem nevoie de aceasta aura pentru a ne proteja dreptul la prostie si inconstienta
si a evita cu orice pret intalnirea cu bunul simt si realitatea.

Apetitul pentru proiectii idilice va fi platit cu suferinta,
doar pentru a nu uita prea usor importanta de a crea fericire
pornind de la realitatea a ceea ce suntem.

Aproape orice indragostire se sfârşeşte in durere si dezamagire
pentru ca de constientizarea durerii si dezamagirii din noi insine fugim
atunci cand ne aruncam in experienta indragostirii.

Celelalte indragosteli, cele  foarte putine care rezista timpului,
ele supravietuiesc cu pretul asumarii unei  infantilitati relationale greu de imaginat,
in care fiecare  îsi ia rolul de  ’’copilas leganat in poala maica-sii’’
unde totul se transforma intr-o gângureala insuportabila. 

In relatiile ajunse aici ai ocazia sa te familiarizezi
cu comunicarea  din categoria ’’lugu lugu’’ (iubitica mea scumpica, tutulica mica, hai da-mi un pusi la puti)
…care să fie luată drept dovada unor relatii pasionale si durabile
de catre toti naivii disperati sa se aghete si ei de cineva.  

Cand alegi sa vezi in celalalt ceea ce-ti doresti,
refuzi orice sansa de a trai ceva real.

Povestile de iubire cu care te dopezi si setea de emotii in cadre romantice,
nu sunt decat autoconditionari care permit sa fii manipulat
si implicit te califici ca  victima sigura a dezamagirilor.

In general, cei blocati in acest tip de relationare
sunt indivizi superficiali si inconstienti, cu o parte consistenta de perversitate,
care aleg doar calea usoara, adica vizeaza /cauta  parteneri mai slabi
sau neexperimentati, ce pot fi folositi usor ca furnizori de validare si sex.

Experienta indragostirii nu evita pe mai nimeni,
dar orice preocupare pentru maturizare si evolutie ajunge sa te scoata,
in cele din urma, din confuzie si ipocrizie

De cele mai multe ori, unul dintre indragostiti
este mai detasat si inevitabil, mai abil.

Orice individ iesit sifonat dintr-o relatie romantica, cu debut fulminat,
ce alege sa se simta victima inocenta, refuza sa accepte ca
oricat ai acuza perversitatea celui care ’’te-a facut’’,
nu poti confunda vibratia  unei persoane deschise si sincere
cu una care intimideaza, manipuleaza si Îsi joaca convingator teatrul de indragostit.

Daca confunzi , o faci pentru ca vrei sa te minti.
Si probabil ca te-ai folosit si tu de multi dintre cei mai naivi ca tine.

Victimele obisnuite ale acestor indragosteli, prin nevoia lor de a se agata de cineva,
devin usor de folosit (sau doar de „f*tut”), dar pe masura de greu de suportat.
Ceea ce le face foarte repede neagreabile si dispensabile.

Nu este nimic incorect in aceste relatii,
intrucat instinctul celor folositi de a se agata
nu este cu nimic mai nevinovat decat instinctul celorlalti
de a se folosi sau manipula.

Am cunoscut femei care, desi au fost folosite si abandonate rapid,
sub explicatii „SF”, desi inteleg rational substratul experientei prin care au trecut,
in secret jinduiesc sa mai fie folosite, chiar pe acelasi scenariu
şi de catre acelasi individ, in timp ce il acuza de le sar ochii.

Niciodată să nu subestimaţi forţa şi prostia inconştienţei !

—————————————————————————————-

Relaţia de tip „formă-îndrăgostire-inconştienţă-manipulare

lamborghini-istorie-232

Radacinile confuziei si neintelegerilor in relatii sunt conditionari extrem de puternice, implantate mult inainte de a intelege ca ne este alterata identitatea.

Pentru ca aceste conditionari
sa fie valide, colaboreaza adevarate
industrii de vise precum: 

mass media, revistele pentru femei, literatura, telenovelele, filmele, marketingul, povestile parintilor si o armata impresionanta de indivizi inconstienti.

Nu intamplator sunt in joc asemenea forţe de manipulare.
Îndrăgostirea se consuma intru-un spatiu al formei.

Indragostirea fiind un proces superficial si cvasi inconstient,
ea exista doar in  lumea formei (imprejurarile exterioare): 

imaginea celuilalt, felul în care merge, se poartă, aspectul lui fizic,
profesia, statutul social, economic, imbracamintea,
modul in care te prezinti in public, cum comunici.

Forma activeaza impulsurile inconstiente implicate in indragostire.

Forma este ceva usor de perceput si evaluat
si are o caracteristica incredibil de profitabila
prin aceea ca este extrem de tentanta, dar nu satisface niciodata.

O vrei cu disperare, dar cand o ai
constati ca nu te ajuta prea mult.
Dupa care, cauti sa obtii mai mult.

De aici isteria dezvoltarii personale, cu ale ei obiective:

fii frumos, stilat, fa sport, fii la moda, fii de succes,
invata cum sa pari increzator sau agresiv, atractiv… dupa caz.

Toata lumea intelege ca relaxarea, calmul, increderea in sine,
spontaneitatea, conexiunea cu femeile vin doar pe un fond de onestitate si bun simţ.

Dar onestitatea si bunul simt presupun recunoasterea ipocriziilor,
constienţă, vulnerabilitate, ceea ce, in mod evident, cer
o masiva reorganizare interioara si o abordare a vietii total diferita 
faţă de ceea ce suntem noi obisnuiti.

Automat varianta onestitatatii devine exclusa pt cei superficiali
si implicit, nu le ramane decat varianta cultivarii aparentelor,
cumuland informatie destinata sa exploateze inconstienta semenilor
si a sexului opus, in cazul nostru.

In aceste conditii, pare mult mai atractiv si facil
sa ramanem cu o imagine de sine grandioasa si sa cosmetizam
lasitatea, mercantilismul si dezinteresul real pentru oameni,
cu o aparenta seducatoare si de succes, pe principiul
„Cui ii mai pasa ce om sunt daca par de succes?”

Lumea formei, in care se consuma povestile iluzorii de dragoste,
este lumea in care o prima impresie impecabila si aspectul fizic sunt hotaratoare.

De cand ma stiu am simtit o placere intensa sa fac o prima impresie  proasta,
fiind dezinteresat de orice formalism sau reguli de comportament
si cu toate astea am obtinut tot ce am vrut.
Uneori chiar de la cei care m-au judecat usor.

Putine criterii sunt mai relevante pentru calitatea unui om
decat modul in care judeca la prima impresie.

In modul in care-mi trateaza femeile stângăciile, emotiile de inceput,
vad foarte usor ce oameni sunt. Iar cele care trec acest test involuntar,
mă fac să-mi doresc mai mult de la ele. 

Lumea relatiilor trebuie sa devina una calda si relaxata,
pentru ca fiintele noastre sa respire si sa creasca intr-un climat de incredere.

Nimic nu sta intr-un moment, intr-o sansa, ca sa ne punem problema primei impresii.

Totul sta in ceea ce suntem,
iar asta este dincolo de momentele noastre mai bune sau mai slabe.

Cei orientati spre continut vor cauta parteneri orientati in aceeasi directie,
alaturi de care se pot simti bine si pot evolua.

Acestia se vor bucura cand sunt vazuti in continutul si limitele lor,
intrucat nu vor sa ascunda nimic. Aceasta este lumea in care
nu vrei sa impresionezi cu nimic, vrei doar sa fii corect perceput.

Este lumea in care intelegi ce absurd este
sa  reduci un om , o viata, la o impresie de moment.

Viata noastra nu se dezvolta prin sanse unice, oferite de indivizi nemuritori si reci.
Identitatea noastra se dezvolta devenind umani, calzi, onesti si corecti cu cei din jur,
nu incarcandu-i cu presiunea perfectiunii in relationare.

—————————————————————————

Aparent, aceasta lume a indragostirii si a formei,
care presupune aprioric sa folosesti inconstienta si slabiciunile sexului opus
in interesele tale, nu-ti lasa de ales (repet, aparent, intrucat tot timpul ai de ales)
decat sa intri in jocul acesta de manipulare, pentru ca altfel
crezi ca risti sa ramai fara parteneri.

Este o temere partial justificata, intrucat barbatii si femeile
care aleg cartea sinceritatii constata cat de mult sperie adevarul.

Dar acesta-i doar un aspect superficial care nu trebuie luat in calcul, deoarece:

  1. Alegerea onestitatii nu trebuie sa depinda
    de castigul sau pierderile pe care le presupune.
    Onestitatea si deschiderea sincera catre sexul opus este in sine propriul castig,
    prin starea de congruenta si satisfactia de a fi intreg – pe care le traiesti.

  2. Permanent vor fi oameni in jur care sa raspunda pozitiv la abordarea onesta,
    chiar daca sunt mai greu de gasit, sau chiar daca, in prima faza, o refuza instinctual sau doar din precautie.

  3. In comunicarea sincera, fara rezerve exista o satisfactie care, in cele din urma, va fi constientizata ca fiind suficient de valoroasa incat sa sacrifici confortul ego-ului tau atat de deranjat de adevar.


Intr-adevar pe aceasta cale relatiile evolueaza incet, dar sigur,
devenind de la un moment dat indestructibile si invulnerabile.

Si oricum, alternativa traditionala, in care ajungi
sa te folosesti si sa manipulezi cele mai importante fiinte din viata ta … partenerii cu care-ti imparti corpul, sufletul si intreaga intimitate, este una care nu poate fi acceptata de nici un individ in care mai exista putina inima si umanitate.

Nu vreau, in nici un caz, sa va las impresia ca desconsider forma.
Departe de mine acest gand.

Oricine, oricand va aprecia si-si va dori frumusetea, eleganta, sanatatea,
abilitatile fizice, confortul, bogatia, succesul si gloria etc..
Dar acestea incep sa aiba o valoare reala, doar din momentul in care
devin calitati secundare tuturor celor care definesc continutul uman.

Si orice continut se constientizeaza si se dezvoltă
 pornind de la cel mai elemetar aspect al acestui continut:

onestitatea absoluta cu noi insine si cu ceilalti
si acceptarea a ceea ce onestitatea ne spune despre noi.

Pe aceasta baza, totul se va schimba,
iar lumea formei va fi reflexia continutului, nu ambalajul lipsei de continut.

Important de inteles este ca nu exista vreun motiv
pentru a acuza nici un fel de stari euforice, de emotii intense
sau simple declaratii de interes ale unui partener nou.

Orice moment placut consumat in compania cuiva inseamna satisfactie,
ori asta ne incarca pe toti cu resurse de vitalitate.

Esential este sa intelegi corect ceea ce traiesti
si ca aceste experiente nu sunt nimic mai mult decat
expresia unor stari de moment, ce nu implica cu absolut nimic viitorul.

Un moment placut in relatiile dintre sexe este un cadou existential,
nu o promisiune sau o garanţie a legaturii pentru viitor.

Un sentiment  reflecta o stare de moment creata impreuna si multa gratie existentiala.
Si oricat de cinic ar parea, este posibil sa nu te mai întâlneşti niciodata cu el.

Solutia problematicii indragostirii, este sa fii tu insuti si sa discuti pe bune,
incurajand aceeasi atitudine (asta daca te cunosti si daca faci fata adevarului),
ca sa poti sa-ti faci o parere relevanta despre cine sunteti si ce puteti trai impreuna.

Euforia de inceput poate sa nu insemne nimic,
la fel cum inceputuri mai timide pot evolua in prietenii sau pasiuni adevarate.

In concluzie, refuzati insistent orice proiectii,
bucurati-va de tot ce va ofera viata, nu va agatati de nimic,
alegeti sa vedeti lucrurile asa cum sunt, pentru ca
in toate experientele va asteapta intelegeri esentiale.

Dar nu mai pierdeti timpul pe directii evident falimentare.
Le-am urmat prea multi, prea multa vreme.

Cris

Iubirea

apa-este-iubire-18388973Problematica iubirii a devenit una extrem de complexa si confuza doar din momentul in care
iubirea a devenit un concept destinat sa mascheze ipocriziile si imaturitatile noastre umane.
Acesta iubire este iubirea de contrabanda, care urmareste doar interese meschine ambalate in aparente imaculate.

Efectul de reabilitare a reputatiei sexualitatii, discreditata de inconstienta colectiva,
a facut conceptul  iubirii extrem de  popular.
Popularitatea ei, cat si utilizarea cvasigeneralizata, lasa pe undeva impresia ca iubirea este ceva accesibil si comun experientei umane.

Asa am ajuns o umanitate care visează la iubire, vorbeşte mereu despre ea pretutindeni, şi totuşi nu are habar ce este.

In fapt, nu stiu daca este ceva mai rar pe lumea asta decat experienta iubirii in relatiile de cuplu.

Omenirea este la ani lumina de cele mai elementare forme de iubire.

Omenirea experimenteaza in cuplu, ca expresie a fenomenalei ei inconstiente, doar o iubire a imaginii si ideilor pe care le intretine despre ea insasi.

Este iubirea totala a unei constructii mentale despre sine, impotriva intereselor elementare ale fiintei lui si a celorlalti.

Este opusul extrem al iubirii reale.

Folosindu-ti doar bunul simt elementar poti intelege ca iubirea reala nu poate avea nici o legatura cu continutul de traire specific relationarii comune in cuplu, care presupune minciuna, compromis, manipulare, angajamente, suspiciune, control, furie, comunicare dubla, atasamente, posesivitati, drame copilaresti, reprosuri, invinovatiri, lipsa de comunicare, competitivitate, exclusivitate, sentimentul tradarii.

Confuzia pe care o experimentam in relatii are la baza lipsa unei minime onestitati, care ne-ar obliga sa scoatem conceptul de iubire din povestea relationarii noastre, intrucat la nivelul nostru de intelegere, putere si maturitate, iubirea este ceva EVIDENT IMPOSIBIL si complet strain.

6766_ti-as-multumi-iubireSuntem la nivelul de constiinta in care nu putem iubi decat ideile care ne confirma valoarea si importanta care ne plaseaza in pozitii de superioritate fata de ceilalti.

Slabiciunea si lipsa de sens in care ne traim viata, duce la o nevoie patologica de a ne considera mai speciali decat ceilalti.

Cand traim acut sentimentul neimportantei nu ne ramane decat sa gasim ceva care ne permite sa ne consideram mai buni decat ceilalti. Pentru ca, doar astfel putem pretinde atentie si efort. Daca am accepta ca suntem foarte putin in interior, automat ar trebui sa fim mult mai smeriti si lipsiti de pretentii. Si mult mai recunoscatori.

Iar ideea ca suntem iubiti exclusiv si intens este ceva ce confirma superioritatea de care avem atata nevoie ca sa ne putem suporta neimportanta.

Nici macar nu vrem sa verificam daca chiar asa stau lucrurile, adica daca chiar suntem iubiti asa cum vrem sa credem, intrucat ne intereseaza doar acel minim de aparente, necesar pentru a ne putea spune ca suntem iubiti.

A verifica adevarul concluziei ca suntem iubiti ar presupune o atentie si o preocupare admirabila si esentiala pentru continutul celui a carui iubire o dorim. Iar aceasta atentie ar revela o lume complexa si schimbatoare, care ne-ar face mult mai precauti in a trage rapid si usor concluzii despre iubirea celuilalt. Din acest motiv nu vrem sa stim ce-i in celalalt, vrem doar sa smulgem o declaratie de iubire.

Avem o nevoie disperata si pe masura de absurda,  pentru linistea si echilibrul nostru superficial (inconstient), de a avea pe cineva despre care sa stim ca este dependent de noi si in puterea noastra. Nici macar nu conteaza ca cel dependent nu este interesant pentru noi.  La aceasta dependenta ii zicem iubire si este balsam pentru ego-ul nostru.

De aici frica de relatii libere. Relatiile libere elibereaza de dependenta. Fara dependenta nu mai avem confirmarea importantei noastre. Va trebui sa ne gasim singuri aceasta importanta.

tumblr_m8o148aZDh1qebwiqo1_500Miza relationarii libere este miza de a cauta importanta proprie in relatia cu tine insuti si nu prin comparatie cu ceilalti.

Dar tocmai neincrederea in noi, credinta ca nu suntem speciali si importanti, ne face sa pretindem dovezi ca suntem speciali.

Cei care s-au acceptat stiu ca sunt speciali prin ceea ce sunt si nu au nevoie de validarea acestei importantante prin relatii exclusive si fidele. Acestia nici nu vor putea fi manipulati cu validari sau invalidari subtile sau agresive.

Cei care stiu ca sunt speciali vor cauta in relatii orice altceva decat confirmarea importantei lor. Vor cauta experienta intimitatii, a deschiderii, a prieteniei, a bucuriei, a libertatii.  Astea hranesc fiinta. Asta da luciditate, incredere in sine si bucuria de a fi viu. Asta ne apropie de oameni.

De aici apar primele forme de iubire adevarata.

V-ati prins acum de ce este atat de important ca iubirea sa para a fi un concept misterios, de neinteles, periculos, ambiguu, imposibil de cuprins rational.

Pentru ca la cele mai elementare abordari a conceptului iubirii ajungem sa intelegem ca ceva putred se ascunde in relationarea comuna de cuplu, si mai nimeni nu vrea sa dea ochii cu propria mizerie, cu atat mai mult cu cat am investit atata in efortul de a ne minti pe noi insine si pe toata lumea ca suntem imaculati .

Incercati o clipa sa percepeti nivelul de ipocrizie in care traim daca o omenire intreaga a putut accepta fara efort ca iubirea, in intelesul nostru comun, cuprinde necesar boala, tradarea, gelozia, patologicul, fluctuatiile intre agonie si extaz, ura, competitia, suferinta.

Tot acest nonsens, ce priveste modul comun de intelegere a iubirii, este necesar pentru ca avem nevoie ca de aer de acest concept in discursul nostru relational ca sa ne ascundem de noi insine. Sa ne ascundem de rusinea abil implantata de a fi fiinte primordial sexuale care, tocmai prin aceasta sexualitate, acceseaza energiile care o ajuta sa inteleaga viata si pe sine.

NU cred ca este ceva mai sacru si mai important pentru omenire in aceasta perioada decat eliberarea sexualitatii de ipocrizie si rusine si abordarea ei cu constienta si un respect imens, aducand transparenta absoluta in problematica si natura sexuala feminina si masculina.

O sexualitate sacralizata ca forma de smerenie si respect fata de energiile vietii este primul pas in maturizarea fiintei umane si regasirea experientei iubirii reale.

tumblr_lgk5emIHmh1qeu5jko1_500Ce este iubirea

In fapt, in iubire nu este nimic obscur, neclar, imposibil de definit.  Dimpotriva iubirea este  simplitate, adevar, cunoastere, claritate.

Lucrurile sunt simple chiar daca nu par:

Iubirea este un capat de drum al cunoasterii de sine, este expresia unei fiinte impacate cu ea insasi si cu viata, care s-a hranit in nevoile ei esentiale de experienta, incredere, atentie, comunicare, flirt, aventura, sex.

Iubirea este fructul maturizarii fiintei. Iubirea este identitatea noastra regasita prin constientizare. Dar regasirea inseamna claritate, care inseamna putere. Iar la putere ajungem accesand energia vietii.

Iubirea este expresia unui preaplin de unde si generozitatea care o insoteste. Cei care iubesc vor sa ofere mai mult pentru a contribui la incarcarea celor pe care-i iubeste.

Este onestitate absoluta, sinceritate cu tine insuti si cu ceilalti.

Este demnitate si integritate intrucat recunoaste, nu exclude, nu reprima, nu raneste.

Accepta, elibereaza, cauta relaxarea, pacea interioara si sensul.

Iubirea este o permanenta alegere constienta a ceea ce ne  uneste, creeaza cooperare, sanatate.

Asta inseamna a alege invariabil drumul care pare mai greu. In realitate este singurul care ne duce undeva unde vrem sa ajungem.

Este directa si merge la esenta pentru ca vrea sa rezolve problema si sa vindece.

605620_J5KRDLP5V1MX24MB4T7RAZ1JRIWZ57_beso-de-ninos-7_H132606_L’’Iubirea este descoperire, înseamnă să joci cu cărţile pe faţă când toată lumea din jur ne învaţă să ne ascundem, să ne protejăm, să folosim orice mijloc ca să nu ne expunem, să nu fim răniţi, ucişi, cumpăraţi.’’ Iubire-Valerio Albisetti

Iubirea si este ceva extrem de rar. Dar este normal si firesc.

Nu este o tragedie sa recunoastem ceea ce suntem: oameni nesiguri, ipocriti, confuzi, anxiosi, agresivi  si nevrotici, aflati in competitie, dependenti unii de altii. Povestile de iubire nu au facut decat sa creeze un mediu de o ipocrizie incredibila.

A renunta la ipocrizia discursului de iubire va fi primul gest de iubire autentica.

In acceptarea a ceea ce suntem sade singura sansa de a ameliora situatia.

Cand recunoastem cine suntem, dam o sansa celorlalti sa ne accepte si sa fie la fel de sinceri.

De aici incepe un spatiu de relationare in care toata agresivitatea si neincrederea, ce ne uza din interior, incepe sa fie exprimata .

Aparent lucrurile se agraveaza dar, in realitate, apare pentru prima data o comunicare reala care va limpezi pas cu pas totul.

Nu invidiile, suspiciunile, conflictele exprimate si discutate ne distrug, ci acelea care mocnesc in spatele aparentelor prietenoase intretinute in ascuns.

Iubirea este un concept care se poate folosit relaxat si intre indivizi care pot lua expresia „te iubesc” ca exprimare a unei stari de bine de moment care nu angajeaza cu nimic viitorul.

De cele mai multe ori, a exprima iubirea ca urmare a unui moment frumos avut impreuna, lasa impresia ca acea exprimare te si angajeaza cu ceva in viitor, cand singura reactie de bun simt ar trebui sa fie recunostinta pentru oportunitatea experientei placute.

Inconstienta corupe si distruge tot ce este mai frumos intre noi. Din acest motiv recuperarea sinceritatii absolute devine o obligatie intr-o lume in care am distrus tot ce ne hraneste, in timp ce strigam disperati ca ne este foame.

Cris

 

Relatii paralele, libere & multiple. Eu in relatii.

 Relatiile paralele

947039_525520304172312_890389010_n

Numesc relatii paralele, relatiile celor aflati intr-o legatura oficiala in acelasi timp in care sunt implicati, obligatoriu in mare secret din punct de vedere social si fata de partenera principala, in alte relatii.

Le spun  ’’paralele’’ pentru ca nu se intersecteaza. Sunt tinute separat una de alta. Secretul este total, sinceritatea exclusa, iar cel care are o astfel de relatie este duplicitar, intrucat, pentru a conserva situatia, fiecareia dintre partenere trebuie sa nu-i fie tulburata iluzia despre relatie.

Relatiile paralele sunt interesante doar daca sunt unilaterale, adica doar in situatia in care partenera oficiala nu-si permite aceeasi libertate. Pentru a putea pretinde fidelitatea partenerei oficiale si a te bucura de farmecul relatiei tale paralele, este obligatoriu secretul total pentru ca orice desecretizare inseamna asumarea libertatii iar asta  implica imediat libertatea partenerei. NU poti pretinde fidelitate sexuala cand ti-ai asumat declarat libertatea.

O relatie paralela a partenerei, anuleaza toata satisfactia propriei libertati. Daca accepti tacit sau declarat relatiile paralele ale partenerului tau, …  deja se poate vorbi despre relatii libere.

Stiu un cuplu tare dragut in care fiecare e implicat intr-o relatie paralela, fiecare stie de relatia celuilalt si-i  lasa spatiul de care are nevoie fara intrebari si fara tensiuni, dar niciunul nu poate vorbi despre asta. Asta este deja o relatie libera, desi au o problema de comunicare. Situatiile prin care trec ii vor maturiza si in cele din urma vor depasi acest blocaj.

Nu stiu daca ati observat ca majoritatea dintre noi renuntam la libertatea pe care o consideram foarte fireasca, doar ca sa ne negociem confortul ego-ului prin inlantuirea partenerului cu angajamente de fidelitate. Frica de a fi comparati si de a iesi sifonati dintr-o comparatie, ne face sa renuntam la orice libertate fara sa stam pe ganduri.

Cel mai bine pozitionat insa, imediat ce-si va constientiza pozitia, nu se va mai simti obligat de vreun angajament (pentru ca isi permite, avand o partenera mai dependenta de el decat este el de ea) si cu increderea in sine asigurata de aceasta pozitie va fi initiatorul unei relatii paralele. Cu toata superficialitatea specifica, acest tip de relationare este insa pe un nivel superior relatiilor monogame, intrucat cei implicati isi inteleg, accepta si cauta sa-si satisfaca nevoile de flirt, aventura, sex, asumandu-si un mic risc.

Specific acestui tip de relatie este ca sunt extrem de vulnerabile la context. Mare parte din intensitatea erotica a  relatiilor paralele se datoareaza mai degraba circumstantelor, decat continutului celor implicati sau a conexiunii dintre ei.

Increderea pe care ti-o da validarea printr-o relatie paralela, superioritatea pe care o simti fata de partenerul oficial, precum si emotia data de caracterul ascuns al relatiei, creeaza o intensitate de conjunctura, perisabila si superficiala.

Cand sexul extraconjucal este ceva STRICT interzis, el castiga in atractivitate si intensitate. Dar este o intensitate artificiala si deci perisabila.

Fiind intr-o relatie paralele electrizanta, este suficient sa primesti declarat libertatea din partea partenerului tau si sa-ti spuna ca si-o asuma si el, ca toata pasiunea sa dispara ca si cum nu ar fi fost.

Pe scurt, avem de-a face cu relatii paralele daca:

–       secretul este total, ascunzandu-te disperat si terifiat de gandul ca vei fi desconspirat,

–       esti duplicitar si nesincer in ambele relatii de care vrei sa profiti,

–       fidelitatea partenerei oficiale este obligatorie, pentru ca tot echilibrul se bazeaza pe pozitia de putere si pe sentimentul ca esti in control.

Orice relaxare, in oricare din aceste aspecte, indica o importanta si esentiala crestere a nivelului de constiinta in relatii, iar relatiile paralele preiau din statulul de relatie libera. Am discutat aici despre o situatie in care barbatul este intr-o relatie paralela, dar toata problematica este identica si in cazul femeii.

598517_229199333878819_472513212_nRelatii libere

Orice desecretizare, sinceritate sau renuntare la control si dominare asupra partenerei, oricat de marunta, e expresia unei asumari, e un gest de recuperare a propriei vieti. Asumarea inseamna ca esti dispus sa pierzi ceva. E un gest de maxima demnitate chiar daca marunt in aparenta.

A ascunde disperat o relatie inseamna ca nu-i recunosti nici o importanta, ca nu vrei sa pierzi absolut nimic, desi iei ceva esential si pretios pentru tine.

Pe masura ce te ascunzi tot mai putin, esti sincer cu intentiile, interesele si sentimentele tale in fiecare dintre relatii, ele devin mai asumate, mai constientizate si  se transforma tot mai consistent intr-o relatie libera.

In ce priveste evolutia mea catre relationarea libera cu sotia mea, Adi, momentul esential a fost cand am inteles ca, in secret, dincolo de reprosurile si vinovatia cu care o incarcam pentru interesul ei fata de barbati, eu o admiram pentru feminitatea, curajul, optiunile si succesul care il avea. Asta ma facea sa o doresc cu atat mai mult, cu cat evitam acest adevar.

Bineinteles ca puteam gasi o multime de motive justificate de repros privind superficialitatea ei, dar adevarul era ca o doream in viata mea mai mult decat ma dorea ea pe mine. Bineinteles ca isi simtea pozitia de putere si profita de ea ‚’’fara nici un gand’’, vorba pretenului meu Zme.

NU stiu cum va pare citind la rece, dar momentul de revelatie in care mi-am vazut dimensiunea ipocriziei de a-mi condamna de pe o pozitie de superioritate sotia, doar pentru ca este in pozitia de putere care o doream pentru mine, m-a facut sa vad pentru prima data in mine sobolanul despre care scriu eu cu atata pasiune in articolele mele. Si, cum v-am spus in articolul despre barbati, imi pot reprosa multe, dar, in nici un caz, ca-mi tolerez ipocriziile si lasitatile odata ce devin constient de ele. (Da stiu, incerc sa va impresionez. Pe tipe, mai ales.)

Aceasta recunoastere mi-a bagat smerenia in pretentiile mele de tip rafinat si profund, (care oricum eram) care le face si desface pe toate, m-a orientat catre mine si problemele mele.

Prins de povestea importantei mele, nici nu am observat cand am ajuns doar o laba trista, dependenta de o fata foarte tanara, draguta si cu mult tupeu, presand-o sa ma placa (de fapt cersind admiratie) doar pentru ca facuse greseala sa se casatoreasca cu mine, cand habar nu avea pe ce lume e.

Din acel moment nimic nu a mai fost la fel in ce ma priveste, desi parea ca nimic nu s-a schimbat.

Imediat mi-am recunoscut si acceptat pozitia fata de sotia mea.

Am admirat-o pt succesul ei la barbati si am apreciat ca este inca in viata mea, chiar si la modul acela superficial. Si acum ii sunt recunoscator ca a ramas cu mine, desi decizia o luat-o cu un vot in favoarea mea de 50,0000001%.

Am acceptat nivelul ei de implicare in relatia cu mine si nu am mai incercat sa obtin mai mult, sa o conving de ceva sau de cata nevoie avea de mine, desi, chiar avea.

Am inteles ca devenea vital si urgent sa-mi rezolv frisoanele de neincredere pe care mi le dadea imaginea ei in bratele altui barbat. Nu am avut idee cum voi face asta si nu auzisem vreodata pe cineva interesat de asa ceva. In lipsa de alte idei, am inceput sa-mi imaginez sotia in bratele altor barbati. Mi-am provocat frica de neimportanta si abandon de fiecare data cand iesea singura, intuind in detaliu ce se intampla cu ea, pana cand am inceput sa ma simt relaxat si multumit de oportunitatea ei de a flirta si a cunoaste barbati. Pe masura ce am vazut cat de importante sunt pentru mine experientele ce mi le ofera celelalte femei si, mai ales, ca aceste experiente ma apropie mai mult de toate, mi-am dat seama ca si pentru ea (Adi) relatiile ar putea insemna acelasi lucru.

Daca exista ceva real intr-un cuplu, experientele cu alti parteneri vor pune in valoare toata aceasta realitate, apropiindu-i si mai mult.

Deja puteam privi cu recunostinta sincera orice tip cu care ar putea trai o experienta faina.

Imi doream sa se simta bine si am inceput sa ma simt si eu foarte bine cu mine.

Partea buna a fost ca toate aceaste intelegeri au avut loc imediat ce mi-am asigurat kitul de baza de supravietuire, casuta, masinuta, ceva maruntis de siguranta, datorii topite si, pe acest fond, mi-am deturnat preocuparile strict catre ceea ce ma interesa: scris, discutii, prieteni, sex si femei.
Inevitabil, primele femei din aceasta noua perioada a vietii mele au fost colegele mele. Fiecare mi-au oferit experiente, pe care sunt sigur ca nici ele nu le pot pot uita. Pe masura ce am scris despre mine am ajuns sa relationez cu multa lume si sa cunosc multe femei. Mi le-am apropiat pe cele cu care imparteam atractii sau compatibilitati si majoritatea sunt inca in viata mea, chiar daca relatiile au suferit transformari.

Teach_Me_by_WillyboyProbabil ca imi si citesc articolul, asa ca o sa profit sa le multumesc public si sa le spun ca le iubesc, in speranta ca le voi infiora de placere, pentru o clipa, ego-ul lor nevinovat si dragut.

Eram tot mai multumit cu viata mea, inclusiv de relatia superficiala de acasa. De la un moment dat aveam claritatea si puterea de a aborda orice discutie cu Adi pe aceste subiecte, dar am gasit un dezinteres total pe care l-am acceptat fara probleme.

Fiind foarte prinsa de viata, job, flirturi si barbati, nu a observat nici o schimbare in ce ma priveste. Iar atentia pe care o avea de la barbati  ii dadea increderea in sine si superioritatea de pe care ma privea suveran, rezervat si dezinteresata de orice discutie de fond.

I-am inteles mesajul si mi-am vazut de ale mele. Nu simteam neaparat nevoia sa-i spun despre realatiile mele. Pastram doar un minim de aparente si, cel putin social, eu nu ma mai feream de nimeni in ce priveste celelalte relatii.

Bineinteles ca toti naivii, lipsiti de orice experienta in relatii, dar plini de valori si principii relationale inaltatoare, imi acuzau lipsa de corectitudine fata de nevinovata mea sotie. Evident ca habar nu aveau care este pozitia ei in relatia cu mine, desi era evident pt orice ochi cat de cat format. Eu, unul, nu stateam sa-i cer socoteala nevesti-mi sau sa o urmaresc, sa gasesc dovezi ca sa-mi justific libertatea, ii simteam starea interioara si imi era de ajuns sa inteleg restul.

In cele din urma, s-au gasit binevoitori ’’dezinteresati’’ sa-mi avertizeze oripilati sotia de ce sot infidel are. Nu prea i-a crezut si nici nu a prea interesat-o, in prima faza, pana cand a inteles dimensiunea problemei, intrand in mesajele mele private. Din acel moment am inceput sa am atentia ei, intrucat oricare din multele mele relatii erau peste orice si-ar fi putut imagina ea ca ar putea avea cu un barbat.

Cum era si previzibil, a  incercat orice ca sa-si reconfirme puterea pe care o pierduse de mult timp asupra mea. M-a amenintat cu despartirea sau cu plecarea din tara, devenea neasteptat de furioasa si nemultimita, sau rugatoare si umila. A intrat in competie cu mine cautand barbati mai multi si mai frumosi. Si desi i-a gasit si i-a avut, a vazut ca lucrurile nu-s chiar atat de simple si ca eu demult puteam sa ma bucur pentru succesul ei.

Toata politica ei era destinata sa ma intimideze, sa vada putina frica de pierdere, sa-si recupereze sentimentul ca ma domina si sa renunt la celelate relatii.  Aveam rabdare cu ea, dar nu cu nesimtirile si ipocriziile ei rautacioase. Pentru ca intelegeam prin ce trece, cautam sa-i explic cat mai corect situatia. I-am spus foarte sincer ce inseamna ea pentru mine si ce inseamnau toate celelalte femei. I-am recomandat sa le respecte spre binele ei. I-am dat si o multime de motive pentru care sa faca astfel.

Un timp a incercat sa mimeze ca accepta situatia si ca le respecta, doar ca sa ramana in preajma mea. Nu a functionat, intrucat era foarte transparenta pentru mine. In cele din urma a inteles ca pierde totul si ca nu-si permite, si a cautat sincer o schimbare de fond. A inceput sa-mi respecte celelalte relatii, sa inteleaga ce inseamna pentru mine celelalte femei, sa fie atenta la ce simte, sa se concentreze pe ce avem impreuna, sa renunte la manipulare si sa se orienteze catre ea. De aici totul s-a schimbat.

Probabil va intrebati ce m-a tinut in aceasta relatie.

Dincolo de problema asta a libertatii sexuale si sentimentale si a superficialitatii ei de a se raporta la viata, intre noi a fost tot timpul o compatibilitate perfecta, atat sexuala, cat si de convietuire. Ne completam perfect in competentele noastre domestice si am avut cu placere grija unul de altul. A tras alaturi de mine in proiectele mele complicate, desi nu a fost niciodata de acord cu ele, decat cand erau finalizate, si m-a ajutat in tot ce am avut nevoie.

In plus a renuntat la o mare poveste de dragoste, bineinteles extrem de infantila, cu un prieten de-al meu, intr-un moment cand mi-ar fi fost greu sa o pierd. Ori, daca nu am renuntat la ea cand eram intr-o pozitie slaba, am considerat firesc sa nu renunt pentru ca pot sa o fac. In consecinta, de la primele discutii deschise a avut certitudinea ca, in nici un caz eu nu o parasesc, asa ca are toata siguranta emotionala din lume, dar ca o poate face ea oricand se simte pregatita pentru asta.

Nu am avut nici o clipa tentatia sa o pedepsesc pentru momentele mele de umilinta, intrucat ele mi-au fost lectii importante pentru care-i sunt recunoscator si pentru ca nu a fost nimic personal. In plus, am iubit-o cu adevarat de la inceput si asta nu s-a schimbat niciodata. De fapt, eu nu pot avea cu oamenii foarte apropiati decat relatii de iubire.

Mai trebuie spus ca, in tot acest timp, din exterior, relatia noastra parea perfecta. Si ma exasperau toti cei care se grabeau sa concluzioneze cu un aer de cunoscatori ca suntem un cuplu extraordinar, doar pentru ca aveam grija unul de altul si nu ne certam decat foarte rar. Apropo de asta, eu sunt un tip care nu prea se cearta, pentru ca se adapteaza usor, se multumeste cu putin si tine seama de interesele si nevoile reale ale celuilalt, ca si cum ar fi ale lui insusi.

Lucrurile se schimba cand sari calul, ma iei de fraier care nu-si cunoaste interesele, caz in care devin inflexibil, categoric si agresiv in exprimare pana dispari din fata sau din viata mea. De ceva vreme insa, nu am mai avut ocazia sa-mi manifest aceasta parte de care, sincer sa fiu, eram foarte multumit. Mda, stiu ca nu prea are legatura cu subiectul dar imi place sa vorbesc despre mine (sper ca va place si voua).

In fine, acesta este punctul in care relatia noastra a devenit libera 100%.

O relatie devine libera 100% cand cei implicati isi accepta natural libertatea sexuala si sentimentala, intelegand ca relatia lor nu depinde de celelalte relatii, ci doar de calitatea experientei comune.

Important este de inteles, ca, in relatiile libere, nu faci decat sa eliberezi simtirea parterului tau de vinovatie si reprimare, de tensiunea nesinceritatii sau neaccepatarii sentimentelor ’’interzise’’. Practic permiti partenerului tau sa se accepte, sa se cunoasca si sa se exprime in congruenta cu ceea ce este. Imediat ce faci asta, partenerul tau devine mai atragator pentru tine. Il privesti cu respectul pe care-l avem natural pentru o fiinta libera, deci mai atent si interesat. Esti constient ca totul se poate termina peste noapte. Devii foarte interesat sa te bucuri de timpul pe care-l aveti impreuna, facandu-l memorabil. Daca ceva iti poate asigura prezenta unui partener in viata ta, atunci acel ceva este o buna calitate a timpului avut impreuna.

Automat, tot ce scade calitatea experientei impreuna va disparea instantaneu din comportamentul fiecaruia. Doar nu esti prost sa-ti indepartezi iubita plictisind-o cu pretentiile tale, cu discutii despre cum vedeti relatia in viitor, sau cersind confirmari sau dovezi ale iubirii ei. Relatiile libere devin astfel vindecatoare, istantaneu . Oricat de putin timp ai avea, important este ca il ai si ca il poti transforma in ceva memorabil sau satisfacator. Iar cand ceva este placut vrei mai mult. Daca vreti mai mult timp de la un partener, creati momente mai faine si renuntati la cacaturi.

In fapt, in orice relatie ai fi si la orice nivel de control te crezi, relatiile sunt deschise, intrucat, vrem, nu vrem, suntem sensibili la energiile pe care le incarneaza ceilalti. Si suntem sensibili deoarece fenomenologia intima interioara este ceva dincolo de puterea noastra de a controla. Energia (vibratia) a ceea ce suntem fiecare circula liber si ne influenteaza in moduri care nu depind de noi.

Faptul ca putem mima pentru un ochi imatur cate ceva si sa intretinem astfel un timp niste aparente de la care speram un castig, nu schimba cu nimic realitatea faptului ca acest efort nu face decat sa amplifice exponential ceea ce mascheaza, sau sa deterioreze atat de dramatic structurile interioare, incat boala devine singura solutie de compensare a dezechilibrului pe care il intretinem.

A fi intr-o relatie deschisa nu este o optiune.

Este doar acceptarea unei realitati evidente, dar pentru care avem nevoie de un nivel de constienta si de smerenie de la care sa intelegem si sa constatam cat de ridicole sunt pretentiile de a controla structuri interioare pe care nu le intelegem si nu le constientizam.

The_Chains_That_Bind_Us_by_klmarsalaRelatiile multiple

Relatiile libere devin multiple cand cei care impart acelasi partener aleg sa se apropie si sa duca experienta de cuplu pe alt nivel de intimitate si erotism.

Sigur ca aceasta noua etapa va provoca mai profund fricile si conditionarile noastre legate de posesivitate si competitie.

Singurul exemplu perfect despre ceea ce inteleg prin relatie multipla este relatia din filmul Savages http://www.imdb.com/title/tt1615065/ , in care doi prieteni foarte apropiati iubesc si locuiesc cu aceeasi femeie.

Relatiile multiple si libere (inclusiv sexuale)  sunt expresia maturizarii si constituie o etapa inevitabila in viata oricarui cuplu care ajunge la o relationare libera. Cand constati ca libertatea in relatii te apropie foarte mult, cand poti vorbi despre ceilalti parteneri ai tai fara sa-ti crispezi de neincredere iubitul, este inevitabil sa nu-ti pui problema relatiilor multiple.

Revenind la propria mea relatie si evolutia ei catre statutul de relatie multipla, lucrurile s-au intamplat natural. Discutand usor despre partenerii si atractiile noastre au aparut interese si compatibilitati diverse si neasteptate pe alocuri, fiind discutate usor, s-au concretizat rapid in experiente erotice si apropieri rare.

Acest nou nivel de libertate sexuala si relationala a provocat toate reminiscentele de posesivitate si competitie remase mai profund in noi.

Constietizarea si depasirea lor a fost un intens si pe alocuri tensionat proces de comunicare, deschidere si vulnerabilitate absoluta intre toti cei implicati.

Nimic nu a ramas nespus, nerecunoscut, ascuns.

Esential a fost ca in toate momentele de vulnerabilitate, suspiciune, neincredere, sa ne amintim ce avem impreuna si ce insemnam unii pentru altii, dincolo de toate lasitatile, pretentiile noastre incorecte.
Acum ne amuzam de absurditatea naivitatilor noastre, cunoastem oameni tot mai faini si deschisi si totul este ca sa zic asa: FOARTE BINE.

Concluzii si observatii (ca la scoala):

1. Fiecare partener cu care relationam intim, sincer (nu neaparat erotic) contribuie la maturizarea noastra, spre beneficiul tuturor relatiilor prezente sau viitoare. Intr-o lume isteata ar trebui sa fim recunoscatori tuturor celor care au dat si dau incredere si satisfactie iubitelor (iubitilor) noastre.

 

2. Pare greu sa-i multumesti tipului care ti-a satisfacut iubita (care poate fi prietenul tau cel mai bun sau colegul ei) dar daca o vezi venind la tine mai fericita, mai incarcata si mai interesata de tine, deja lucrurile devin foarte firesti.

 

3. Cuplurile amenintate cu ruperea legaturilor, prin asumarea libertatii relationale, sunt doar cele in care partenerul nu mai indeplineste decat un rol econimico-social. Daca vreun partener renunta la tine pentru libertatea pe care ti-ai asumat-o, inseamna ca acolo nu mai era  nimic. Iar, in acest caz, pierderea este cel mai bun lucru care ti se poate intampla.

In toate celelalte, relatiile paralele sau libere, vor aduce pasiune si sensibilitate suplimentara chiar daca rascolesc neincrederile, posesivitatile si ego-ul. Libertatea pe care si-a asumat-o sotia mea, spre exemplu, m-a facut sa o doresc mai tare, sa fiu mai atent si mai sincer cu mine.

 

4. Relationarea sexuala cu mai multi parteneri te face mai constient de particularitatile si calitatile fiecaruia, te incarca sexual si-ti amplifica implicit sensibilitatea (simti mai puternic continutul sexului opus) si te obisnuieste sa relationezi in afara sentimentului de posesivitate, fapt ce presupune o constienta importanta.

 

5. Ratiunea care te aduce in punctul in care faci primii pasi de onestitate fata de partener nu te deconditioneaza de neincredere, frica de abandon, gelozie. Este un moment de luciditate si putere in care poti sa declari ca fricile tale, ego-ul tau, eventualele pierderi, sunt mai putin importante decat adevarul a ceea ce esti. Este momentul in care vrei sa incepi sa-l cunosti pe celalalt ca ceea ce este si vrei sa-i dai o sansa sa te cunosca asa cum esti.

Este punctul in care esti dispus sa-ti asumi orice pierdere si orice risc de dragul unei relationari adevarate, chiar daca nu esti pregatit pentru ea.

Momentul onestitatii in relatii, de fapt momentul din care relatiile devin libere, nu este un capat de drum ci este un inceput de drum pe care veti fi nevoiti sa va confruntati cu toti demonii interiori, dopati de mii de ani de inconstieta, murata de naivitati si ipocrizii. Vi se vor revela in intreaga lor splendoare geloziile, invidiile, neincrederea in sine, tentatia de a dovedi ca sunteti mai buni, incorectitudinea ego-ului care considera foarte naturala propria libertate, dar in acelasi timp si inlantuirea celuilalt.

Toate astea vor iesi la iveala tocmai pentru a avea ocazia sa le abordati si sa le raportati la ceea ce doriti sa fiti. In fata fiecarei pulsiuni interioare de gelozie va trebui sa va reamintiti si sa alegeti din nou si din nou spatiul in care doriti sa relationati: libertate, respect, spontaneitate sau inlantuire, ipocrizie si formalism. In cele din urma, demonii interiori vor deveni lumina si erotism.

 

6.Momentul de deschidere a relatiilor vine intodeauna de la partenerul mai puternic si mai matur spiritual care, tocmai pentru ca a avut curajul de a fi onest cu sine, recunoscand ceea ce simte si vrea, a trecut prin relatii paralele in care a  evoluat pana acolo incat nu mai accepta relationarea in clisee, frica si inconstienta. De cele mai multe ori, cei care deschid relatiile sunt cei pe care relatiile paralele nu-i mai satisfac intrucat fara sinceritate si conexiune nu putem vorbi de o adevarata experienta de apropiere cu sexul opus.

 

7. Problematica relationarii libere se reduce la nesiguranta si competitie.

 

8. In pofida abordarilor superficiale a problemei relatiilor paralele  (de care-s pline revistele de scandal si bancurile) situatia acestora este una generalizata. In fapt, indiferent de ipocrizia in care vrem sa traim,  libertatea sexuala si relationala exista si ea se va manifesta, asumat sau nu, oricat de atractivi, fermecatori sau importanti ne credem si oricate anagajamente sau promisiuni de iubire si fidelitate reusim sa obtinem de la partener. O dovedeste disperarea generalizata cu care ne controlam si urmarim partenerul angajat intr-o relatie. Nu cred ca exista vreunul dintre noi care sa nu fi scormonit in mesajele private, in agendele telefonice si in orice ne-ar putea confirma sau infirma suspiciunile. Nu cred ca sunt multi care sa nu se zvarcoleasca de nesiguranta si neincredere in sine de cate ori partenerul iese singur. De ce credeti ca se-ntampla asa ceva cata vreme  facem si ne bazam pe angajamente. Va spun eu, intrucat chiar acum am o inspiratie divina: PENTRU CA NIMENI NU CREDE SI NU DA DOI BANI PE NICI UN ANGAJAMENT SENTIMENTAL SI NICI O PROMISIUNE DE IUBIRE. PENTRU CA SUNT RIDICOLE SI ABSURDE. Fiecare dintre noi suntem constienti de aberatia pretentiei noastre de a iubi sau a fi iubiti in numele unui angajament. Sfideaza orice bun simt. Dar cu toate astea preferam sa intram in jocul ipocriziei. De ce?  Pentru ca increderea intr-o promisiune sau  angajament declarat sau semnat, ne absolva de responsabilitatea intretinerii conexiunii, pasiunii si intimitatii. Imediat ce am trait un moment de pasiune credem ca ne vom putea asiguara experienta pe termen lung, blocandu-ne partenerii in relatie prin angajamente si promisiuni de fidelitate. Insa lucrurile nu merg asa, oricat ne dam de ceasul mortii. Orice individ cu bun simt se va simti responsabil sa creeze si sa recreeze mometul de pasiune care-l incarca cu sens. Cu fiecare minut si experienta devenim altii, mai confuzi sau mai lucizi, mai infantili sau mai maturi, mai lacomi sau mai generosi. Modul in care simtim viata, perceptiile noastre se schimba. Suntem alti oameni cu fiecare secunda care trece. Intelegerile noi aduc sentimente noi. Este ridicol si nedemn sa  reprosezi cuiva decizia de a te iubi cand nu te mai doreste.

 

9. Doar preocuparea pentru confortul ego-ului ne face ipocriti si interesati sa promovam valorile care ne inlantuiesc partenerul. Nici un individ matur si corect nu va face o promisiune sau vreun angajament care sa-i implice sentimentele viitoare pentru ca intelege nerelevanta demersului. Asa ca satisfactia pe care o resimtiti, oricare dintre voi, care credeti ca l-ati prins pe Dumnezeu de un picior cand dati de o fata sau un baiat bun, dispus sa-si asume angajamente si responsabilitati, este una care va va costa foarte mult deoarece respectivul este ori naiv, ori slab, ori crede ca te va folosi mai mult. Angajamentele si responsabilitatile trebuie luate fata de propria fiinta si au in vedere un singur lucru: eliberarea de conditionari si inconstienta. Este cea mai valoroasa oferta pe care o putem face unei iubite. Doar din punctul in care ne eliberam de pretentiile absurde ale ego-ului nostru, putem vorbi de primele forme de iubire si respect.

 

10. Dincolo de teatrul social pe care-l jucam cu totii, in care slavim valorile fidelitatii sexuale, casatoriei, nimeni nu crede cu adevarat in ele. Fiecare spera sa iasa cat mai bine, adica sa se foloseasca de celalalt mai mult decat este folosit. Pe un asemenea fond, pasiunea este doar istorie aproape neverosimila,  iar relatiile paralele sunt inevitabile, daca esti capabil sa ti le asiguri.  Sunt un debuseu pentru descarcarea reprimarilor si o evadare din plictiseala conjugala. Cu rare exceptii, aceste relatii nu pot evolua prea mult. Dar chiar si asa, au o forta de echilibrare pentru toti cei implicati. Pacat este ca, nefiind asumate, presupun minciuni si complicatii care mai devreme sau mai tarziu vor crea conflicte si dezamagiri gratuite. Ironia inconstientei: ajungi sa demonizezi exact ceea ce te salveaza.

 

11. Dar nu faceti greseala sa credeti ca relatiile paralele-s consecinta disfunctionalitatii relatiilor traditionale. Oricat de perfecte si satisfacatoare va sunt relatiile, inevitabil veti fi atrasi de o multime de alti indivizi pe parcursul relatiilor. Veti fi atrasi de colegii, sefii, clientii, prietenii vostri, de necunoscuti sau de prietenii partenerilor vostri. Ii veti visa, ii veti dori, indiferent ce alegeti sa faceti cu aceste simtiri. Sunt de acord ca importanta acestor atractii va fi exagerata de proiectiile cu care le incarci pana ajungi sa-ti cunosti mai bine noul partener, sau pot viza compatibilitati si atractii diferite de cele sexuale. Dar ele vor fi acolo si se vor cere constientizate, acceptate, asumate, urmarite si explorate cu atat mai mult cu cat le negati.

 

12. Cum m-as putea supara ca cele mai apropiate persoane din viata mea intalnesc indivizi cu care se simt bine? Cum m-ar putea deranja ca femeile din viata si din patul meu capata incredere in ele si experineta din relatiile cu alti barbati, traiesc intens si-si dezvolta feminitatea, isi satisfac visele de erotism si pasiune?  Cat de absurd este sa demonizezi, in numele iubirii, momentele placute si pasionale ale partenerei tale cu alti barbati? Dar pe nimeni nu intereseaza cat de absurd si ipocrit este. De ce? Pentru ca toti isi imagineaza ca nimeni nu are interesul sa spuna adevarul, ca iubirea noastra, atat de usor declarata, este de fapt iubirea doar a propriilor interese. Nimeni nu-si imagineaza ca cineva ar  putea accepta sincer si fara resentimente libertatea sexuala si sentimentala a partenerelor sale. Iar daca cineva o accepta, atunci macar sa nu vorbeasca despre asta (dar de asta m-am ocupat eu). Doar din acest punct, in care oferi cu placere si relaxare aceasta libertate, poti sa-ti numesti partenerii ca fiind iubitii tai.

 

13. Oricine isi monitorizeaza putin mecanica atractiei proprii pentru alte persoane, intelege imediat ca aceste atractii nu insemna ca partenera noastra are vreo problema, ca nu ofera suficient. Atractiile apar indiferent pe cine avem langa noi sau daca nu avem, indiferent daca suntem sau nu satisfacuti. Pur si simplu, atractiile sunt in natura noastra si nu au nimic neplacut sau problematic in ele. Sunt impulsuri catre ceilalti oameni care ne imbogatesc interior, dau intensitate vietii noastre si sanatate fiintei. Sunt mii de aspecte diferite care ne atrag catre o persoana. Inevitabil vom fi atrasi din mii de motive diferite. Suntem blocati intr-o neintelegere marunta si usor de identificat, aceea de a considera atractia partenerei catre altcineva, ca fiind reflexia unui umilitor handicap propriu. In acest simplu blocaj sta toata drama, plictiseala, agresivitatea, criminalitatea si degradarea rapida a pasiunii, intimitatii si increderii in cuplu. A reprima ceva atat de natural si INOFENSIV  pentru a proteja sensibilitatile egotice si criminale ale partenerilor, nu poate produce decat instrainare, blocaje, dezechilibre, furie. Un sex, oricat de pasional ar fi, este doar un sex, care va crea mai mult interes sexual si atractie pentru ceilalti parteneri. Numai confuzia intre iubire si atractie sexuala face sa dramatizam, exagerand importanta unui simplu sex.Toate femeile implicate in relatii paralele sau libere stiu cu cata pasiune si interes se intorc de la un partener la altul. Dar ignoranta si tacerea impusa de sensibilitatile noastre  infantile si de  imensa masa de ipocriti inconstienti fac ca aceste avantaje ale libertatii sexuale sa nu fie cunoscute, discutate, intelese si interpretate corect (pana aici).

 

14. Aud deja un cor de voci care se jura ca-s atrasi, si asa vor ramane, doar de un singur partener. Ca sexualitatea nu este totul intr-un cuplu, sau ca sexualitatea libera este animalica, ca generalizarile mele sunt  incorecte si nedrepte. Si pot fi de acord cu orice afirmatie a acestui cor si pot sa le respect dreptul la un singur partener, la minimalizarea sau defaimarea sexualitatii, cata vreme nu incearca sa-si impuna nimanui constrangerile sexuale, sub orice explicatii. Daca toti cei care nu sunt de acord cu libertatea sexuala, s-ar constrange sexual doar pe ei insisi, ar avea respectul meu sincer. Dar o sa vedeti ca acestia sunt absurd de intens preocupati de sexualitatea celorlalti, intrucat suferinta la care se obliga, isi doresc sa fie suferinta tuturor. Altfel, s-ar simti doar ca ceea ce sunt. Niste ipocriti fraieri. Ganditi-va cat este de nenatural si absurd sa te preocupe sexualitatea celorlalti cata vreme nu te obliga la nimic si nu raneste pe nimeni. In ce ma priveste, animalic imi pare instinctul de a-ti poseda partenerul si de a-l obliga la reprimare si negare.

 

15. Tipic, omul a preferat sa demonizeze sau sa denigreze sexualitatea in infinite teorii spirituale (palavrageli)  de sublimare a sexualitatii, sub pretextul animalitatii ei, cand, de bun simt, era sa-si rezolve el problemele inumane de posesivitate si nu sa acuze sexualitatea de propria lui impotenta spirituala. Vrem sa sublimam energii sexuale, dar nu suntem in stare sa rezolvam problemele de posesivitate. Imaginati-va o lume in care libertatea sexuala este imbratisata si respectata de toata lumea, in care intelegem ca erotismul doar ne incarca, ca sexualitatea este un mod exceptional de a ne cunoaste, interactiona si imprieteni.

 

16. Este foarte important de inteles ca nu exista exceptii de la necesitatea relatiilor multiple, chiar daca uneori asa pare. Si ne putem da seama de asta fiind atenti la detaliile care fac vizibil un tipar inconstient. Astfel, daca esti o femeie care si-a deteriorat contactul cu partea ei sexuala si, implicit, sexualitatea masculina nu mai prezinta vreun interes semnificativ pentru tine, nu inseamna ca esti o persoana care poate fi fericita intr-o relatie monogama pe termen lung, ci inseamna ca ai o problema sexuala. De asemenea, daca esti un individ care intelegi ca alternativele sau optiunile tale sunt extrem de reduse sau mult sub nivelul partenerului cu care esti in relatie, poti trai o stare de impacare cu situatia ta, care sa nu te consume, mai ales daca partenerul este si unul de calitate. Dar acolo unde exista o sexualitate sanatoasa si un individ capabil sa trezeasca interes in ceilalti, relatiile exclusive pot exista in conditii de pasiune si intimitate doar pe termen scurt. Chiar daca, aparent, poate parea ca lucrurile stau bine in realitate, este vorba numai de inertie. Relatiile exclusive se distrug pe ele insele. Nu constest insa ca, daca vorbim de oameni iluminati, relatiile exclusive pot functiona. Dar relatiile exclusive sunt un handicap enorm pe drumul evolutiei spirituale. Eu le consider impotriva naturii.

 

17. Orice evolutie in calitatea relatiilor va porni de la un partener care a ajuns in punctul in care este dispus sa piarda orice, pentru ceea ce este, simte si crede. Pana nu esti pregatit sa pierzi o relatie sau un partener, nimic bun nu poate aparea. Si asta pentru ca, orice tentativa de a relationa prin ceea ce esti, produce atat de mult disconfort ego-ului, incat cea mai probabila reactie a partenerului tau, la incercarea ta de a aduce onestitatea in relatii, este santajul cu orice crede ca te poate influenta. Atat femeile, cat si barbatii simt imediat orice dependenta si slabiciune care te face santajabil la amenintari cu parasirea, razbunarea, indiferenta vesnica etc etc. Majoritatea mimeaza puterea si superioritatea pentru a surprinde un moment de lasitate in partener, care-i confirma pozitia confortabila de a face legea. Lasitate care este dispusa sa renunte la adevar.

562980_119666731546850_827640092_n

 

18. Daca atunci cand va treziti putin din hipnoza inconstientei traditionale nu intelegeti cum am putut ajunge atat de multi prosti in intelegerea relationatii in cuplu, atunci aflati de la mine ca fiecare om care a ales sa taca, ca sa se protejeze de autoritatea prostiei maselor, a consfintit victoria inconstientei. Iar aceasta victorie nu a dat nici o sansa celor tineri care au intuit ca ceva nu este in regula, dar care nu si-au valorificat intuitiile intrucat nimeni si nimic nu i-a incurajat. Ori, aceasta intimidare care obliga la tacere, este victoria absoluta a inconstientei, intrucat orice dezbatere deschisa ar trada imediat imensa minciuna, prostie si ipocrizie pe care se sprijina.

 

 

 

Cris

http://www.facebook.com/#!/cris.popanda?fref=ts

 

Strategia sobolanului si efectele secundare & Tipologiile feminine invingatoare

1. Strategia, manevrele si obiectivele sobolanului

Calea „sobolanului” (a bărbatului cu caracter de şobolan) fiind una nenaturala,
una impotriva simtirii, presupune o abordare mentala a situatiei
deci aflata in competentele distinctive ale masculinului.

Iar rezultatul este o strategie de dezechilibrare si devitalizare a femeii
destinata sa o faca slaba si controlabila.

Solutia este simpla.

Ea presupune plantarea in psihicul femeii a unor perspective si convingeri
care intretin un conflict imposibil de solutionat.

Pt asta denaturezi o minte si o pui in conflict cu structura energetica sexuala
mult mai puternica decat mintea.
O minte naiva inconstienta de limitele si competentele ei
va incerca sa elimine aspecte ale sexualitatii pe care nici macar nu le intelege.
(Cat de naiv trebuie sa fi ca sa vrei sa controlezi ceva ce nu intelegi?.
Naivitatea asta devine astfel foarte importanta ca toata strategia sa functioneze)
In acest context tot ce poate face mintea este
sa deregleze aceasta energie, cu consecinte nefericite si dureroase.
Astfel, orice succes al mintii, este unul cu consecinte mai grave pt fiinta care o serveste,
decat falsa problema care incearca sa o rezolve,
(nemultumirea fata de functionarea mecanismului sexual).
Situatia asta epuizeaza si creeaza tot mai multa confuzie.

teaching_religion_by_gunsmithcat-d5kghh6

In acest sens, barbatul a  stigmatizat cu un discurs ipocrit si dispretuitor natura profund sexuala a femeii, facand-o sa para ceva murdar, nepotrivit si condamnabil.

Pentru a fi convingatori in demersul lor de demonizare a sexualitatii, au folosit autoritatea sistemelor religioase si morale si au investit enorm in promovarea acestor perspective ca adevar.

Au numit „curvă” orice femeie care-si traia si manifesta liber si natural energia sexuala.
Au discreditat-o public cu un discurs dispretuitor.

De ochii lumii si pentru ca intreaga strategie sa nu para ridicol de suspecta,
sexualitatea a trebuit demonizata in totalitate
dar scopul evident era presiunea asupra femeii,
intrucat barbatul nu a fost acuzat sau pedepsit cu adevarat vreodata
pentru sexualitatea lui, oricat de denaturata sau imorala era.

Dimpotriva, toti masculii sexosi erau tare mandri de ei înşişi
pentru diversitatea optiunilor lor sexuale. Lucru deloc condamnabil.

Insa daca optiunile lor relationale cu sexul opus nu ar fi fost rezultatul manipularii,
ci al conexiunii, situatia lor ar fi admirabila.

Condamnabila este doar perfidia cu care-si protejau interesele sexuale,
in timp ce le ignorau  pe cele ale femeii, cautand sa-i restranga orice optiune sau libertate sexuala.

Au facut astfel din natura intens erotica a femeii,
care este chiar expresia vitalitatii umane, ceva ce se cerea exorcizat.

In felul acesta ajung femeile pe o directie in care se autosaboteaza,
incercand  sa-si exorcizeze propria putere si sursa de echilibru (sexualitatea).

Inteligent , nu-i aşa ?

Scopul final este ca femeile sa fie marginalizate si agasate social
de către armata de inconstieti perfect programati sa le dispretuiasca
daca-si asuma libertatea sexuala, ori sa se consume intr-o vinovatie cronica
pentru sexualitatea lor puternica daca subscriu ’’valorilor’’ (nonvalorilor) induse.

2. Evolutie, rezultate, consecinte si efecte secundare

who_needs_guns_by_lucky_april
In acest context principial ipocrit creat de barbat,  toate femeile aveau sa-si descopere feminitatea si sa se formeze ca femei constiente, sub presiunea acestui spectru intunecat , artificial creat, al imperfectiunii si pacatului propriei ei naturi sexuale.

 

a) Prima directie de evolutie .

Majoritatea femeilor  nu vor putea intelege si rupe  aceaste conditionari
si nu vor intrezari jocul de interese in care sunt prinse.
Asa ca vor incerca sa integreze ca valori toate ineptiile morale
promovate de fratii mei „sobolani”, angajandu-se in propria lor distrugere si nefericire.

Ajunse in aceasta situatie, barbatii si-au atins cele trei obiective esentiale:

  • au facut efectiv conflictul pe care si l-au propus
  • au evitat presiunea de a evolua spiritual si sexual, presiune aflata natural asupra lor, facand femeile  sa se simta vinovate pentru propria sexualitate, presandu-le sa si-o reprime ca sa se adapteze jalnicei lor oferte;
  • au facut femeia usor de folosit, nefiind nevoiti sa o respecte.

Plastic vorbind Adam o creat o diversiune destinata sa distraga atentia
de la  pacatul lasitatii si tradarii, acuzand-o pe Eva de pacatul de a fi femeie.

Pine_World_2_by_Deano924In acest context, majoritatea femeilor ajung sa fie convinse  ca e ceva in neregula cu ele in ceea ce simt si doresc. Acestea vor crede sincer ca, devenind cuminti si docile, reprimandu-si sau amputandu-si sexualitatea,  vor fi pe placul barbatilor lor si a sfintilor din ceruri,  si ca au astfel un avantaj asupra celorlalte in relatia cu barbatii.

Va puteti imagina ce demoni interiori de invidie si rautate pot trezi in acestea, femeile libere de aceste convingeri si care emana atractivitate si sexualitate prin toti porii si care obtin atentia si dorinta tuturor, inclusiv a barbatilor lor pentru a caror atentie si satisfactie si-au sacrificat sexualitatea ?

Majoritatea femeilor prinse in aceasta cursa vor trai momentul in care
vor intelege ca au fost inselate si ca au pierdut totul cand si-au refuzat
natura lor sexuala de dragul unor manipulatori pentru care nu au insemnat nimic,
primind in schimb doar drama, situatii imposibile, cuvinte goale, aparente si indiferenta.

Dar de cele mai multe ori recunosti asta doar cand esti atat de distrusa de anii de ipocrizie,  incat revenirea la adevar nu te mai poate ajuta prea mult.

Ce iti ramane sa faci este sa fii sincera cu cei din jur
pentru a le da o sansa la trezire.

Orice eliberare a femeilor inainte de a fi epuizate, este un eveniment extraordinar,
intrucat acestea nu vor ezita sa-si traiasca intens, decis si fara compromisuri ,
fiecare secunda de viata, fiecare moment de sexualitate, fiind in acelasi timp
o sursa de inspiratie si maturizare pentru toti cei din viata lor.

In mod natural, barbatul este construit sa caute admiratia si pasiunea femeilor
pentru ca il hraneste in natura lui fundamentala.

Dar, pe aceasta cale „a sobolanului”, nu poate primi decat crispare
si cel mult un corp docil, locuit de o femeie neimplinita, neinteresanta si nefericita.

Neimplinirea asta in loc sa-l trimita catre propria lui ipocrizie,
il face şi mai agresiv fata de femeia cu care-si imparte viata.

Daca sunteti atenti la cei mai misogini dintre barbati
si daca stati o secunda sa-i percepeti dincolo de discursul lor
le veti simti furia si frustrarea data de lipsa totala de admiratie si atentie din partea femeilor.

Asta daca inca mai aveati vreo indoiala privind sursa argumentelor
superioritatii barbatului cu care s-a intoxicat ca sa se consoleze.

Agresivitatea misoginilor e doar un gest de compensare a inferioritatii pe care o resimt ca urmare a indiferentei de care au parte din partea femeilor.

Am creat o lume de femei care nu-si mai imagineaza ca ceva din sufletul si trairea lor interioara ar mai avea vreo valoare in afara formelor fizice, prospetimii pielii, trasaturilor perfecte si imaginii de femeie fidela si de succes.

Nu mai conteaza ce simte, ce fel de om este.
Conteaza doar cum valideaza ego-ul nostru de barbati.

 b) Efectele secundare

Killer_Woman_by_GuyLeRoyPozitia dominanta si superioara pe care si-a asumat-o barbatul in realatia cu femeia de-a lungul timpului i-a accentuat infantilismul si naivitatea.

Cu egoul satisfacut de pozitia lui de putere in care evita orice responsabilitate fata de propriile slabiciuni,  proiectandu-le asupra femeii, el, barbatul, a ramas precum un copil rasfatat, coplesit de propria importanta, in timp ce femeile au fost nevoite sa se maturizeze devenind mai abile, mai centrate, mai realiste si, de aici, imediat ce conditiile sociale au fost mai relaxate in ceea ce le priveste, au devenit mai perfide si mai crude.

Femeile au devenit mai barbati decat multi dintre noi pe fondul degradarii masculinului.

Prea imaturi ca sa se prinda, barbatii si-au semnat condamnarea la nefericire, intrucat nu au de ales decat sa-si innebuneasca si sa-si desensibilizaze partenerele sau sa ajunga in situatii in care femeile pierd complet controlul in fata oricarei oportunitati sexuale.

Astfel barbatul devine un pierzator jenant pe toate planurile,
desi inca se viseaza centrul Universului:

  • sentimentul gratuit de superioritate il face superficial si infantil;
  • femeile motivate de un mediu relational defavorabil, trec pe alt nivel de implicare si devin tot mai lucide, mai puternice si mai crude;
  • partenerele bine conditionate devenite docile cu pretul degradari feminitatii ajung neatractive si neinteresate pentru proprii lor parteneri;
  • partenerele cu o identitate sexuala puternica de la un anumit nivel de reprimare, ajung disponibile sexual pentru aproape oricine le da o sansa sa se descarce, cu consecinte dramatice pentru ego-ul lui de soarec nebun;
  • barbatul ajunge un cersetor sau cumparator de favoruri sexuale de la femei atractive in intimitate dar un judecator superior in public.

Si, toate astea, pentru ca nu am gasit in noi minima ratiune
ce ne-ar fi putut spune ca, daca in femei exista ceva atat de puternic si frumos
incat sa ne impresioneze pana in vecinatatea fricii…
…in mod sigur, trebuie sa existe natural in noi tot ce ar atrage admiratia feminitatii.

Si asta ar fi trebuit sa ne relaxeze profund
intrucat nu trebuia decat sa fim ceea ce suntem.

Dar nu am mai ajuns la continutul principiului masculin
cata vreme am cazut prea devreme in frica de continutul principiului feminin.

c) A doua directie de evolutie

i_am_by_sexy_fantasy-d57wpqdFemeile care insa rezista intimidarilor, cautand adevarul in ele insele, vor descoperi ca, in aspectele lor sexuale de care sunt conditionate de mici sa le fie rusine, sta cheia puterii feminine, a echilibrului si cresterii spirituale .

Vor constata  ca sexualitatea lor nu este expresia a ceva murdar si nedemn, ci a intimitatii cu fortele vietii.

Sexualitatea este consecinţa sensibilitatii intense fata de barbati si viata.

 

Legatura stransa a femeilor cu partea subtila si energetica a vietii  este competenţa distinctiva a principiului feminin.

De aici si intuitia feminina recunoscuta de toata lumea. Intuitia lor ne ofera claritate in momentele dificile, sensibilitatea lor ne ofera caldura si confort iar sexualitatea lor ne ofera energie, magie si incredere.

Aceste calitati inseamna putere, putere de care femeile trebuie sa fie constiente.
Cum aceste calitati sunt de o  mare insemnatatea pentru barbati, ele cer respect, loialitate si grija din partea acestora.

Un barbat inteligent este unul care protejeaza feminitatea
si-i creeaza conditiile sa prospere si sa se dezvolte.

Feminitatea trebuie sa fie opera de arta a masculinitatii !

Puterea femeilor care si-au  integrat constient sexualitatea
este ceea ce ingrozeste sobolanii.

Astfel de femei, nu numai ca nu pot fi folosite, desi sunt foarte dorite,
dar mai ales ele simt slabiciunile lor si ii vad cine sunt.

Sexualitatea femeii este ceva admirat si ravnit de catre intreaga lume.
Este de fapt cel mai admirat si ravnit lucru de pe planeta.

Se estimează că pornografia produce anual venituri de aproximativ 100 de miliarde de dolari.
Aceste miliarde sunt simbolul doar a unei fractiuni din puterea femeii.
Nu va mai trimit sa aflati vizualizarile site-urilor de pornografie intrucat o sa ramaneti socati.
Succesul pornografiei este masura exacta a blocajului si nefunctionalitatii relatiilor intre sexe.

Cine credeti ca este responsabil de situatia teribila din cuplurile contemporane ?

Va mai puteti gandi o secunda macar ca femeile au vreo vina?

d) Tipologiile feminine invingatoare

sunshine_by_deannadeadly-d661banOricat efort ar depune insa barbatii in a tine sexualitatea femeii sub control, permanent vor fi femei care, eliberate sau nu de conditionari, isi vor trai libertatea sexuala.

Pentru femeile acestea mi-am dorit sa fiu barbatul care sunt acum, chiar daca pe alocuri am fost exact sobolanul pe care-l acuz fara mila.

Acestea sunt femeile care mi au atins sufletul dintodeauna si pentru care recunostinta mea este …  asa cum este.

Le-am incadrat in 4+1 tipologii.
Cred ca le veti recunoate si sper sa le iubiti cu totii de acum incolo:

I) cele crescute sanatos de parinti constienti, cele foarte simple in gandire sau complet dezinteresate de problematica principialo-filozofico-religioasa a sexualitatii, exprimand, din acest motiv, o sexualitate naturala, necompromisa.
Ceea ce le aseaza impreuna in aceeasi tipologie este faptul ca au scapat, datorita unor circumstante particulare, de spalarea creierului prin „valorile” traditionale.

II) cele la care sensibilitatea sexuala este atat de puternica,
incat orice teorie, argument,  principiu moral, vinovatie, rusine sau frica
nu poate crea o presiune suficienta, incat sa poata reprima o asemenea incarcatura sexuala.

Femeile acestea sunt dintre cele care vor trebui sa traiasca cu conflicte, vinovăţii 
şi cu nevoia de a se justifica sau de a cere aprobare,  pana cand ajung sa intelega
fondul problemei, care este de fapt, unul din scopurile declarate ale  acestor articole.

Aceste femei vor fi dorite de multi, dar majoritatea se vor dezice de ele.
Personajul Tiffany din filmul „Silver Linings Playbook” incarneaza exact acest tip extraordinar de fain de femeie.

395009_537642609598698_620886727_nIII)  Cele care, in urma reprimarilor, au explodat de atatea ori in experiente sexuale neasteptate incat, in cele din urma, nu vor mai da doi bani pe toate povestile despre buna-cuviinta feminina,  precum si povestile despre cum trebuie sa fie o femeie ca sa ajungala un barbat ’’de calitate’’.

Aici intra femeile care zic la primele incidente de acest fel ca nu stiu cum de s-a intamplat sa ajunga in patul unui barbat. Intodeauna m-a amuzat teribil raspunsul asta al lor.

Ganditi-va cat de prost trebuie sa-l creada o femeie pe barbatul caruia-i da o astfel de explicatie.

IV) Cele care, traind constient, ajung sa inteleaga
atat de clar problematica relationarii si a naturii sexuale
incat nu mai pot fi controlate de nimeni si de nimic.

Sunt femeile pe care adevarul le-a eliberat.

Experientele cu aceste femei sunt cele pe care nu le poti uita vreodata.
La ele se poate vedea ce inseamna o feminitate asumata constient. Sau sacră daca preferati termenul.
Nu este ceva spectaculos. Este doar firesc. Sacralitatea este un aspect al naturalului, al firescului.
Ignoranta si inconstienta a facut acest acest firesc sacru sa fie experimentat extrem de rar.

WomanV) Mai exista o categorie de femei pe care as putea-o introduce putin fortat in acest capitol.

Sunt femeile care, desi au tinut seama de valorile sobolanului, au simtit tot timpul ca sexualitatea lor este ceva pretios si implicit au protejat-o pe ascuns, hranind-o.

Sunt femeile care au nevoie doar de un impuls de luciditate din partea unui barbat corect pentru ca totul sa se clarifice iar sexualitatea lor sa straluceasta.

(Majoritatea insa sunt atat de bine conditionate incat vor agresa violent barbatii care le sesizeaza problema in care sunt pentru a le scoate de acolo. Sunt atat de ranite incat nu mai fac diferenta dintre un agresor si cineva care le iubeste. Situatia asta este una extrem de trista si este expresia unei importante victorii  a sobolanilor. Ei distrug atat femeia cat si pe oricine ar vrea sa o ajute. )

Barbatii sunt atrasi irezistibil de aspectul salbatic al femeilor
(partea spontana si incontrolabila a sexualitatii lor care se manifesta in libertate)
dar, imediat ce au ajuns la ele, vor sa le domesticeasca pentru a le tine sub control.

La orice tentativa a barbatilor de a limita femeile,
acestea ar trebui sa-i trimita sa-si regaseasca bunul simt si respectul fata de ele,
sa-si rezolve neincrederile in sine si sa se dezvolte  sexual si spiritual.

Bineinteles ca pot sa o faca cu multa ingaduinta si disponibilitate pentru explicatii suplimentare sau chiar suport in acest proces.

Pe de alta parte, aceste femei ar trebui sa ofere tot ce sunt capababile barbatilor care le respecta libertatea si in jurul carora pot fi ele insele.

3.  Inconstienta, adevarata problema in sexualitate

Intr-adevar, barbatii au vazut ceva murdar in sex.

Dar era murdaria propriei lor inconstiente in care consumau sexualitatea.
Au folosit sexualitatea ca scop in sine, nu ca mijloc de exprimare in relatia cu femeile.
Au folosit femeia pentru sexualitatea lor, nu sexualitatea lor pentru femeie.
Aceasta perceptie a ’’necuratului’’  s-au grabit sa o puna pe seama sexualitatii si sa o impute femeilor.

woman_by_shahramart-dmsgocE greu de crezut, dar barbatul a ajuns sa acuze femeia ca el, barbatul, este atras de ea.

Femeia este de vina ca el, barbatul, trebuie sa se coboare la ceva atat de murdar precum sexul (aici vorbim de discursul public unde trebuie intretinuta presiunea , pt ca in discursul intim am vazut cum stau lucrurile).

E aproape distractiv sa vedem ce potential de prostie sau perfidie are specia noastra. In fine, hai ca trec mai departe pana nu ma enervez.(Stati calmi, ii numa o expresie).

Abordand atat de inconstient sexualitatea,  femeile au devenit pentru barbati doar un mod de detensionare hormonala.

Imediat ce si-au indeplinit menirea,  de a te descarca in ele (de cele mai multe ori dupa cateva minute , uneori atat de putine incat mi-e jena sa fac estimari mai precise) deveneau dispensabile, inutile, chiar enervante. Dar cu conditia sa nu apeleze la alti barbati.

Nu era suficient ca femeile sa fie folosite si lasate nesatisfacute,
fapt trist dar nu foarte grav, intrucat si ele puteau sa se foloseasca
cu aceeaşi superficialitate de barbat.

Insa ele trebuiau inlantuite pentru linistea ego-ului barbatesc.

Inlantuirea femeilor ne-a pus sufletul de barbat in genunchi,
ne-a degradat identitatea in profunzime, pentru ca a dovedit
cat de putin poate insemna pentru noi un partener existential precum femeia.

Inconfortul ego-ului nostru este infinit mai important decat viata si suferinta femeilor care traiesc alaturi de noi.

O lume intreaga de barbati sunt disperati
de posibilitatea de a fi comparati, impartind o femeie cu altii.

Sunt ingroziti de posibilitatea femeii de a afla ca poate fi tratata si fututa mai bine sau altfel.

Sunt ingroziti ca indoielile lor, ca nu sunt ei cei mai tari din Univers, s-ar putea sa fie adevarate.
Iar disperarea este cu atat mai mare, cu cat sunt mai constienti de cat de putin ofera si mai ales sunt.

Si, desi in interesele lor de dominare a femeilor gasesti o coeziune de grup,
in afara acestor interese sunt dusmani fara mila.

NU intamplator, intrucat  pe capacitatea de a domina si intimida alti barbati,
sta singurul mod de a intelege barbatia .  Toata aceasta agresivitate in care traim
devine un mediu dificil, in care, deseori, lucrurile scapa de sub control.

Constant femeile sunt batute, tinute sub teroare, ucise de cele mai multe ori,
din iubire bineinteles, uneori cu pietre ( va vine sa credeti?), de indivizi innebuniti de gelozie.

Vezi aici ceva intamplat recent http://www.bzi.ro/romanca-ucisa-intr-un-parc-din-italia-de-catre-fostul-iubit-italian-367052 si priveste chiar o romanca de-a noastra. Daca fata ajungea la informatia din articolul meu acum 5 ani, spre exemplu, fiind avizata de complexitatea problemei, ar fi recunoscut dintr-o privire, cel mult doua, un sobolan ca cel care o ucis-o si ar fi inteles ca acolo nu este nimic pentru ea.

Evident ca toti ne dam oripilati cand aceste cazuri extreme devin cunoscute, dar adevarul este ca fiecare dintre noi alimentam si incurajam aceasta agresivitate cu fiecare moment de gelozie, de cate ori incarcam cu vinovatie o femeie, cu fiecare amenintare sau intimidare, cu fiecare sugestie parinteasca de reprimare a sexualitatii.

Cu fiecare gest cu care scoatem sexualitatea din firesc, normal si placut cream aceste crime absurde si toata agresivitatea.

http://totb.ro/sute-de-studenti-afgani-au-protestat-pentru-dreptul-divin-de-a-si-bate-nevasta/’’Aici mai gasiti o stire privind studenții ieșiți la protest în capitala afgană, care au cerut abrogarea decretului numit  ”Eliminarea violenței împotriva femeilor”, cerându-și dreptul ”divin” de a-și disciplina soțiile prin violență fizică, precum și dreptul de a se căsători cu fete foarte tinere. ’’

Uitati-va o secunda la feţele protestarilor surprinsi in poza din articol.

Credeti-ma ca, intre acestia si ceea ce gasim in noi vizavi de femei,
este doar o diferenta de autocontrol. Nu este o diferenta de constiinta.

Suntem ca ei, actionam sub aceleasi impulsur,i dar ne controlam sau cenzuram din frica de ridicol sau de consecinte.

Ambele stiri sunt actuale si le-am gasit fara sa caut nici o secunda.
Ce vreau sa zic cu asta este ca: astfel de lucruri sunt comune. Mai mult astia suntem noi toti chiar acum.

Sunteti capabili sa recunoasteti asta sincer si fara nici o justificare ? 

Ma adresez fratilor mei barbati si soareci deopotriva.

 4. Trezirea

Teach_Me_by_WillyboyPartea buna este ca niciodata nu este prea tarziu ca un barbat sa se trezeasca din ipocrizie.

Oricand poti sa-ti recuperezi respectul de sine incepand sa respecti femeia, tratand-o onest si corect, acceptandu-ti limitele  si cautand sa te dezvolti spiritual si sexual, cerand ajutorul celor care simti ca ar putea sa o faca.Si, nu in ultimu rand, sa te raportezi cu prietenie la toti cei de acelasi sex.

Exista un moment extrem de dificil, chiar la inceput, cand trebuie sa treci de la o imagine de sine ultracosmentizata la adevarul dureros ca suntem foarte putin.

Este ceva teribil de greu de acceptat.

O viata intreaga i-ai judecat fara mila pe toti, ca sa te poti simti barbat si acum trebuie sa accepti ca esti doar perversitate si frica.

Dar nu exista gest mai barbatesc
decat acela de a fi onest cu tine insuti.

Din acest moment nu mai conteaza nici o scuza, nici o limita.
Conteaza doar ca nu mai esti dispus sa accepti ca prin tine sa se manifeste ceva nedemn.

Sigur ca se va mai intampla de multe ori dar nimic nu te va opri sa gasesti o solutie.
Si o vei gasi. Garantez.

Schimbarea asta, desi este doar o schimbare de atitudine, reflecta o schimbare de de constiinta.
Iar energia urmeaza constiinta. Asta inseamna ca veti fi sustinuti in noile voastre aspiratii in relatiile cu sexul opus.
Veti fi sustinuti de propria luciditate precum si de toti cei care au facut deja schimbarea .

In ceea ce priveste sexualitatea masculina,
problematica este complexa dar pe masura de provocatoare.
Si sunt solutii accesibile langa noi si in noi. Dar nimic nu se poate face fara constiinta.

Cand sexualitatea este rezultatul interesului pentru sexul opus ca si continut,
iar motivul sexului este compania partenerei, in al cărei camp te simti dorit, acceptat, placut,
o sa cauti ca barbat imediat cateva lucruri:

               1. Sexul sa dureze cat mai mult, iar asta duce la o atentie fata de fenomenele interioare pentru a le intelege si a le folosi in scopul intereselor voastre. Ca o consecinta, vei intelege ca, pe langa multe altele,  continenţa sexuala este foarte importanta.

               2. Femeia sa se simta cat mai in largul ei, pentru a scoate din ea tot ce are mai bun si mai natural. In felul acesta se extinde si se adanceste conexiunea.

Pe aceasta cale, maturizarea barbatului este inevitabila.
Va simti tot mai profund natura si continutul principiului feminin si-l va contempla, respectiv sorbi cu placere.

Lumea de barbati careia ii dau viata inclusiv cu acest articol
este una in care acestia (barbatii din lumea mea) inteleg sa colaboreze
in toate aspectele presupuse de natura unui barbat pentru a se maturiza
cat se poate de rapid si a putea oferi feminitatii un cadru in care sa gasesca
stabilitate, siguranta, suport si satisfactie ca ea sa se manifeste liber si sa se dezvolte.

Nu-mi ziceti ca suna idilic si naiv pentru ca nu faceti decat sa ma amuzati.
Traiesc deja tot ce scriu.

Si pentru ca este ceva extraordinar, vreau sa va fiu util si mai ales aproape.
Sper ca reusesc sa transmit asta.

Inchei cu cuvintele unei pretene foarte bune:

’’M-as implica intr-o relatie, da nu e cu cine,
asa ca mai bine singura decat asa, ca oarecum mi-e si frica sa ma mai bag in relatii,
la cate traume am avut, la ce reactii au fost.

Am un fel de fobie.

Mi-e frica sa ma cuplez cu unu care o data ce ma are
sa fie asa sigur ca gata, is a lui pe veci deci ma poate ignora
si trata ca si cum nu mai exist, ba mai poate si profita de mine,
apoi daca eu imi dau seama ca nu e ok si nu ma simt ok,
tot el sa faca pe ofticatu ca ii dau papucii, sa faca depresii, sa ameninte ca se sinucide
si cand vede ca nu ii merge sa ma faca curva si sa ma ameninte cu altele. nu ms!

asa ceva nu mai vreau,  stai ca inca mai zicea ca daca ma sinucid eu
ar fi cel mai bun lucru ce mi s-ar putea intampla.

Adica daca nu esti cu mine, mai bine moarta.
Asta deja e potoc, nu sobolan.  

Inca imi dorea sa fac asa ceva, ca il mai luam si eu
ca ma sinucid ca nu mai suport presiunile lui.

da de as fi avut atunci mintea ce o am acuma pe bune ca i-as fi pus cutitu in mana
si i-as fi spus spor ! omoara-te o data, da nu pe covoru meu ca faci mizerie, asa ca du-te afara.

Da mai zicea o colega ca a patit si ea la fel cu unu.
Si era traumatizata, pana s-a enervat tatal fetei cand o vazut-o in ce stare e
ca ala ameninta ca se sinucide.

Si i-a zis la ala cateva la telefon, de s-a calmat.
Deci e strategie ieftina de sobolani expirati’’

Cris

http://www.facebook.com/#!/cris.popanda?fref=ts

Feminitatea si povestea șobolanului

Ceea ce se dorea a fi o carte despre preocuparea secundara a vieții mele
(femei, relații, sex – nu ma intrebati care-i prima)
va deveni o serie de articole ce vor incepe cu acesta.

Cel mai probabil  ca perspectivele astea va sunt familiare deja,
dar este posibil sa mai limpezesc  puțin imaginea de ansamblu, ori anumite detalii.

Scopul meu declarat este sa  provoc și sa rascolesc
toate slabiciunile și sensibilitațile infantile,
care sunt fundamentul relațiilor contemporane de cuplu
și care nasc atatea ipocrizii,
incat nici nu mai putem crede ca exista vreo posibilitate de a relaționa in afara lor. 

NU am de gand sa menajez pe nimeni (barbați si femei deopotriva)
si nu veți gasi nici o urma de diplomație in observațiile si concluziile mele,
dar va puteți aștepta sa va ințeleg perfect si sa fiu delicat
cu limitele oricui se straduie sincer
sa-și recupereze onestitatea inainte de toate si demnitatea umana odata cu ea.

485489_448084161941976_1243026803_nTraiesc la modul cel mai concret senzația ca
oricine se angajeaza pe aceasta direcție imi face o favoare personala.

Cine și-a depașit o condiționare sau dependența,
ințelege dificultatea procesului  si
valoarea unei aspirații sincere
de a te elibera de instinctele egotice de posesivitate si control,
atent acoperite de proiecții idilice despre iubire, relații, sex.

Toți cei care simțiți ca este timpul
pentru un alt mod de a aborda si
experimenta relațiile cu sexul opus …
va trebui sa va gasiți rabdarea si ințelegerea
pentru partenerii voștri ce cauta sa iasa
din neincredere, atașamente, posesivitate, gelozie, ipocrizie, competiție.
Recomand, in aceeași masura, o lipsa totala de toleranța pentru cei care, conștient sau inconștient,
prefera jocul alunecos al relaționarii in emoționalul destinic, dramatic,  atat de familiar, promovat si exploatat artistic.
Preocuparea pentru amplificarea aspectului emoțional al relaționarii intre sexe
este alegerea celor care au descoperit ca in acest context
celalalt este influențabil, ușor de impresionat si de stors de angajamente,
inainte sa fie conștient de consecințele propriilor promisiuni.

Miza intensificarii emoțiilor este scaderea luciditații, in favoarea obținerii unor decizii sau angajamente grabite
sau pentru inradacinarea unor dependențe . Emoționalul (romantismul) este o disimulare
cu pretenții de iubire ’’adevarata’’, o camuflare destinata sa creeze confuzie.
Odata obținute angajamentele , veți constata ca se cam pierde atat interesul
pentru stimularea emoționala, cat si pentru partener, intrucat, teritoriul fiind marcat, teatrul devine obositor.
V-ați prins. Angajamentele sunt un soi de marcare a teritoriului
care-ți dau un ridicol si gratuit sentiment  de siguranța.
Te bazezi ca sentimentul de vinovație declanșat de incalcarea unui angajament iți va opri partenerul sa faca ce simte.
Insa, realitatea este … ca  cel mai șmecher dintre cei doi  va ști ca angajamentele nu-l obliga cu nimic,
iar cel mai naiv nu are decat varianta reprimarii.
Evident ca, in contrast cu excitarea emoționala inițiala, alimentata permanent de gesturi exagerate si nefirești  …
golul ce se releva dupa obținerea de angajamente  … va deveni cu atat mai deprimant cu cat ai exagerat mai mult  la inceput.
Vad chiar la oameni de calitate ca reproșeaza partenerului nerespectarea unor angajamente, cand cel care reproșeaza știe ca:

  1. a forțat obținerea acelor angajamente intr-un context emoțional, intrucat la momentul acela era extrem de interesat sa se vada cu ’’sacii in caruța’’
  2.  partenerul nu avea, la modul evident , experiența sau maturitatea de a ințelege consecințele angajamentelor luate la momentul respectiv.

Intelegeți acum de ce, in lipsa unui conținut uman demn si onest, nu putem ințelege seducția decat in termeni care presupun șmecherii  pentru a ’’combina’’ si lega partenerul prin angajamente in prima faza si dependențe in faza urmatoare.  Este evident cat de adanca este convingerea ca abordarea unei femei si a unei relații implica inevatibil un soi de inșelatorie, falsitate, prefacatorie.

Cei care aleg in relaționare calea disimularii prin emoțional si romantism sunt ușor de recunoscut, intrucat, in afara jocului , se simt vulnerabili si inconfortabil, tocmai pentru ca știu ca din punct de vedere uman, spiritual reprezinta foarte puțin.

Am insistat prematur cu aceste detalii doar pentru a incerca sa va fac sa conștientizați valoarea oricui cauta 0 experiența bazata pe conținutul uman, mai degraba decat pe forma,  bazata pe libertate, recunostința, onestitate, deschidere, relaxare, erotism, prietenie, cooperare, conexiune, explorare fara limite a intimitații și sexualitații.

Cei orientați catre aceste valori … sunt de asemenea  ușor de recunoscut. Nu se grabesc nicaieri, nu vor sa va desemneze vreun rol , detensioneaza si dedramatizeaza orice moment, orice experiența, sunt interesați de orice aspect al celui pe care vor sa il cunoasca, refuza orice angajament, orice proiecție, urmaresc descoperirea celuilalt, nu alimenteaza emoțiile, dar nici nu le acuza.

Emoțiile sunt un dezechilibru ca rezultat al pierderii contactului cu prezentul, in favoarea proiecțiilor fericite ori nefericite. O emoție este dependența de o proiecție ceea ce inseamna o desprindere de prezent. Cata vreme sunt experimentate detașat, emoțiile devin doar aspecte marunte ale prezentului.

NU cred ca pot sa va fac sa intelegeți  cat de mult apreciez si respect orice individ dispus sa se accepte, fara compromisuri, cu toate limitele, dorințele si nevoile lui, care intuiește ridicolul  pretențiilor de buric al pamantului caruia toți si totul ii este dator,  și renunta la proiecțiile  idilice pentru a da o șansa celuilalt de a fi cunoscut si acceptat dincolo de orice interes sau așteptari.

A gasi luciditatea, care sa te scoata de sub vraja condiționarilor tradiționale,  este un enorm pas inainte, este, in cel mai strict sens al cuvantului, o naștere intr-un spatiu energetic nou, in care ne putem cunoaște dincolo de aparențe, interese sau judecați superficiale.

Toți cei care au facut acest pas sunt așteptați de realitatea creata de brutalitatea inconștienței din care tocmai au ieșit.  Poți vedea, pentru prima data, nivelul de mutilare sufleteasca la care ne-a adus o relaționare inconștienta,  poți vedea fricile absurde si nejustificate de deschidere, vulnerabilitate sau respingere, poti vedea reprimarile la care se supun oamenii frumoși de dragul unei imagini induse de perfecțiune. Si știi ca,  inainte de a te bucura de tot ce inseamna o relație, trebuie depașite traumele majore: neincrederile, complexele, frica de deschidere sau respingere, confuzia dintre ce vrei și ce ai nevoie.  Cand iți pui problema de a ameliora situația, ințelegi cat de fine si vulnerabile sunt ființele umane in structurile lor subtile și cata nevoie de  blandețe, relaxare si umor este in aceasta lume.

Ieșirea din hipnoza iluziei  nu este sfarșitul drumului, ci doar inceputul lui. Urmeaza sa invațam și sa ne finisam deschiderea, exprimarea dorințelor și a trairilor, urmeaza experiența, recunostința, atenția la detaliile a ceea ce suntem, acceptarea și multe altele, care, in final, ne duc la relațiile care simțim ca ar trebui sa fie.

Mi-aș dori ca aceste articole sa fie un soi de fascicul de lumina care sa faca vizibile autolimitarile in care ne ținem majoritatea.

1. Femeile si puterea lor sexuala ca reflexie a conexiunii cu viața

Mie imi este clar. Femeile, prin natura lor, au o mai buna ancorare in energiile vieții, sunt mai apropiate si mai familare cu ele. Ințeleg, la nivel de percepție, substratul sau subtilitațile situațiilor de viața, in mod natural, chiar daca tac, fac pe proastele, nu sunt conștiente de calitatea asta  sau nu pot conceptualiza sau exprima prea ușor ceea ce simt si intuiesc. De asemenea, traiesc mai intens si mai veritabil, accepta mai ușor clipa si se abandoneaza mai ușor vieții,  risca mai curajos si decis, cand simt miza unei experiențe importante si sunt mai vitale,  mai viguroase. Sunt mai ’’adevarate’’, mai ’’salbatice’’ si, in consecința, greu de controlat.  Toate astea ’’tradeaza’’ o sensibilitate fata mediu si viața, care le face in același timp mai deschise situațiilor de moment. Viața pulseaza puternic il ele, iar sexualitatea lor irezistibila si inteligența lor emoționala superioara nu este decat o reflectare a  contactului strans cu partea energetica vieții, de unde ne tragem oricum cu toții vitalitatea si puterea. Fara ancora asta a lor, care le este si puterea … femeile nu ar fi putut face fața forței distructive a superficialitații masculine.

Inteligența emoționala este in sine o chestiune doar de sensibilitate si percepție și nu se intersecteaza cu inteligența mentala, lenta si veșnic roasa de indoiala. Conceptele cu care lucreaza inteligența mentala sunt rupte de viața (nesigure in consecința) spre deosebire de senzațiile, sentimentele si percepțiile pe care se bazeaza inteligența emoționala.

Barbații au simțit dintotdeauna aceasta conexiune speciala a femeilor cu energiile vieții. Aceasta conexiune se manifesta in principal in incarcatura si natura lor sexuala, care pe barbati ii atrage irezistibil, in aceeași masura in care ii si sperie.

Pe de o parte, aceasta natura a femeii l-a incantat si l-a fascinat.  Pe de alta parte insa, potentialul sexual  imens al acesteia  si forța  pe care o exercita feminitatea asupra tuturor barbaților au pus ego-ul masculin intr-o pozitie  dificila. Barbatul a conștientizat imediat  handicapul lui sexual in raport cu nevoile, posibilitațile si opțiunile femeilor de a experimenta si a-și trai sexualitatea.

In fiecare barbat era evidenta atat valoarea, cat si puterea sexualitații feminine, iar acest fapt a tulburat consistent ego-ul masculin. O valoare prea mare si ravnita de prea mulți.  Aceast moment este unul cu care se intalnește …  fiecare barbat care a trait vreodata pe aceasta planeta  si la care trebuie sa raspunda cum știe el mai bine. Sa prețuiasca aceasta valoare sau sa o supuna si sa o slabeasca pentru a o controla. De raspunsul asta depinde toata experiența lui cu femeile.

2. Alternativele de abordare a naturii feminine de catre barbat

In fața acestei situații, barbații au avut de ales doar doua abordari:

A)     Abordarea 1,  careia o sa-i zic Calea demnitații si finisarii spirituale, care presupune inainte de orice …

  • onestitate fața de propriile lor percepții si sentimente ce vizeaza femeia

si, in consecința, sacrificarea ego-ului masculin extrem de tentat de avantajul puterii fizice superioare.  Pe aceasta cale, barbații  ințeleg, admira, accepta si respecta  natura puternic sexuala a femeii care le da sens, placere si motivație in viața. Pe aceasta cale, barbatul crește spiritual, ințelegandu-se tot mai bine  pe sine, viața si femeia …  ieșind astfel din limitarile si mecanica inconștienței. In felul acesta, puterea spirituala si, implicit, cea sexuala a barbatului cresc pana la punctul in care ar fi, inclusiv sexual, un partener pe masura. In aceaste condiții, femeile ar relationa liber cu mulți barbați, conform cu natura lor generoasa, spre caștigul si fericirea tuturor.

Pe aceasta cale, barbații incep maturizarea sexuala de pe o poziție fireasca de subordonare si recunostința fata de disponibilitatea femeilor care li se ofera.  La aceasta atitudine femeile vor reacționa natural, prietenos si fara superioritați. Pe aceasta cale, barbatul ramane deschis si atent la feminitate, o va percepe si o va cunoaște tot mai profund in esența ei. Astfel, barbatul devine repede capabil sa satisfaca o femeie, evitand irosirea in aparențe, intrucat si-a ințeles locul si limitele (paradoxal un gest profund barbatesc) si s-a preocupat sa se finiseze in conținut si perceptie. Pe aceasta cale, a respectului pentru feminitate, barbatul descopera, conștientizeaza, accepta si-si dezvolta sensibilitatea fara de care orice percepție a realitații este imposibila si orice calitate masculina este complet lipsita de valoare.

Deloc intamplator, performanța sexuala masculina este o componenta esențiala in obținerea stimei de sine. Iar performanța sexuala presupune o preocupare intensa pentru aspectele energetice interioare, inseparabile de natura noastra sexuala si spirituala. Aceasta preocupare si dorința naturala de a satisface sexual femeia, descopera sensibilitatea masculina si trezește instinctul de demnitate fara de care, din punctul meu de vedere, orice maturizare umana este imposibila. Nu vei ajunge niciodata insa sa satisfaci femeia daca vrei sa faci asta doar pentru orgoliul tau. Ca urmare, toti cei care vreti sa duceți femeia in al noualea cer orgasmic, aflați inainte de ce doriți sa faceți asta. Intrucat, daca va seduce ideea de a va crede un barbat capabil de asa ceva … inseamna ca ati pierdut exact sensul acestei abordari.

Oricat de vital si viril este un barbat, fara intelegerea spirituala a propriei naturi si fara departarea de motivatiile egotice, mecanica instinctuala il va epuiza  mult inainte de a putea  satisface o femeie. Ori, asta devine cu atat mai grav pentru stima de sine a barbatilor, cu cat sexualitatea feminina nu este constransa de limite, este permanent interesanta si incitanta pentru ceilalți barbați.

Ignoranța masculina ne transforma foarte devreme in ’’barbați facuți din bere si carnați’’, permanent frustrați, complexați si furioși pe vitalitatea, atractivitatea si interesul femeii pentru barbații inca vitali si neconsumați.

Nu vi se pare genial faptul ca, in cel mai esential aspect al stimei de sine masculine (sexualitatea si relația cu femeile), stau secretele dezvoltarii si maturizarii spirituale si umane ale barbatilor? De ce credeți ca secretele unei dezvoltari naturale a barbaților (sensibilitatea si onestitatea) șad in așteptare exact intr-un spatiu strans legat de sexualitate,  inevitabil de catre oricare dintre noi. Pentru ca designul vieții presupune ca niciunui cautator sincer sa nu-i poata scapa aceste secrete esențiale pentru o viața faina aici pe pamant. Sexualitatea este ceva ce nu poate fi evitat de nimeni. Va fascina veșnic umanitatea. Ori implinirea ei inseamna asimilarea sensibilitații si onestitații. Refuzul acestora face sexualitatea o sursa de dezamagire si epuizare energetica.
Spiritualitatea a trebuit sa devina  complicata doar cand sexualitatea a fost discreditata convingator si total. Refacerea reputației ei este de datoria fiecaruia dintre noi. Sexualitatea este legatura noastra cu viața.  Este forma perfecta a parteneriatului indestructibil intre viața si umanitate.

In fapt, un barbat va satisface o femeie prin ceea ce este, nu prin ceea ce face. Fiind atent la energia si problematica sexualitații, barbatul se va descoperi in conținutul si identitatea lui energetica  …  iar asta inseamna sa aflam cine suntem, ce putem fi si cum ne putem transforma.

Aceasta devenire este un proces de eliminare a ceea ce este superficial, pe masura ce descoperim ceea ce este esențial si important in noi.

Cand crezi ca bogația, poziția sociala sau succesul sunt calea catre relații de calitate cu sexul opus, nu faci decat sa-ti dezvalui dezinteresul pentru identitatea ta reala, energetica, dezinteres care este in fapt refuzul destinului de om si barbat.  Ne descoperim si experimentam ca barbați … acceptandu-ne sensibilitatea, alegand onestitatea fața de ceea ce simțim si suntem in interior. Sensibilitate dublata de onestitate este demnitate. Astea ne vor oferi sensul in viața si relații adevarate cu femeile.

Crezi ca ai nevoie de ’’vreun X6, sa fii fotbalist sau sa ai noroc de un  ’’ciocan’’ de juma’ de metru’’ sa fii dorit si iubit de femei? Mai gandeste-te.

Astea pot oferi unei femei doar  motivația de a-i folosi si dispretui pe barbati,  chiar daca vor fi  invidiați si doriți. Cand esti dorit pentru a fi folosit, nu vad nici o posibilitate de a fi satisfacut. Evident ca a fi dotat, bogat si frumos sunt aspecte importante, dar nenecesare si mai ales  inutile in afara celor esențiale.

Pe aceasta cale,  prezența feminina este motivația si bonusul evoluției barbatului catre natura si potențialul lui profund spiritiual. Pe aceasta cale, alaturi de femei, maturizarea barbatului este  una magica. Insa este o cale pe care o aleg mult prea puțini. Cu articolele mele caut sa va trezesc interesul pentru aceasta abordare.

B)     Abordarea 2 careia o sa-i zic Calea șobolanului sau a infantilismului masculin veșnic este cea pe care barbatul a ales ipocrizia, sacrificandu-și calitatea esențiala masculina: demnitatea (sensibilitatea si onestitatea). Este calea pe care am ales sa nu recunoaștem importanța femeilor  pentru sufletul nostru de barbat. Am ales sa le manipulam pentru a le folosi.  Este calea pe care am stabilit intr-un consens entuziast ca femeile sunt de vina pentru tot. Ele sunt de vina ca ne atrag, ca le dorim, ca le futem jalnic si ca nu ne putem suporta, ca avem pula mica sau insuficient de tare. Ele trebuie omorate cu pietre pentru ca noi avem chef sa le futem. O logica invulnerabila, NU?  Singura diferența dintre noi cei civilizați si barbarii care folosesc pietrele, este ca noi le omoram lent (pe care mai putem, pentru ca pe alocuri roata se-ntoarce), tratandu-le perfid. rat_men_

Ele sunt vinovate ca exista, deși fara ele totul iși pierde sensul. Sigur ca este un sens existențial dincolo de femei si relațiile cu ele,  dar este mult mai greu accesibil si, paradoxal, femeile sunt unul din factorii esențiali care te duc inclusiv la acest nivel spiritual.

Totul ar fi fost expresia unei stralucitoare inteligențe strategice, daca consecințele acestor alegeri nu ne-ar ajunge și distruge pentru a ne releva micimea interiora.

Sentimentul micimii interioare, pe care-l incearca barbatul ca și consecința a alegerilor lui,  ii alimenteaza o frica colosala de neimportanța in fața feminitații si il transforma intr-un etern copil, capabil sa priveasca, sufletește vorbind, doar de jos in sus (sa cerșeasca) la femei …  si asta ramane impresia pe care o lasa, in ciuda oricarei pretenții de maturitate. Deși umili si dominați in interiorul lor, devin judecatori agresivi si disprețuitori in public sau in discursul comun.

Astfel, barbatul contemporan a ajuns dependent sa-și dovedeasca sieși si lumii intregi ca este barbat. Unii-si fac brandu cat picioru celorlalti, alții aduna bani si se poarta ca si cum ar avea toate raspunsurile, alții fut multe femei pentru care ele-s doar un numar, sau cauta eliberarea spirituala din același motiv pentru care alții isi cumpara un X6. Toți acestia deblocheaza si investesc resurse enorme sa convinga ca sunt barbați, cautand criterii dupa care sa se poata convinge ca sunt superiori celorlalți barbați .

A incerca sa-ți dovedesti barbația este dovada  a faptului ca nu mai traiești sentimentul ca ești barbat. Nu poți fi laș si ipocrit si sa te simți barbat. Si este mult mai ușor sa te faci cat un munte, tare ca piatra, sa faci bani garla, sa ai succes si glorie, decat sa renunți la lașitate si sa-ți recuperezi sufletul …

Aceasta abordare a feminitații de catre barbat i-a interzis orice ințelegere a femeii, orice maturitate. Alegand ipocrizia, nu a facut decat sa se condamne la un infantilism permanent, din a carui perspectiva, natura feminina pare de neințeles. Este un intreg razboi, subteran tuturor discuțiilor si sugestiilor, potrivit carora  logica sexului opus este de neințeles.  Aceeași miza, a evitarii sinceritații barbatului cu el insuși, este si in spatele eforturilor de a explica neințelegerile dintre femei si barbați prin diferențele aparute ca rezultat a funcțiunilor diferite ale  masculinului si femininului. In fapt, toate aceste diferențe, care se vor motive de dizarmonie, sunt destinate sa faciliteze relaționarea si, in nici un caz, sa justifice problemele.

Ințelegerea femeilor de catre barbați este  imposibila  cata vreme barbatul refuza recunoasterea celui  mai evident si elementar aspect interior despre el insuși: sentimentul importanței femeii pentru viața lui de barbat.  Nici un fel de dezvoltare a percepției masculine nu poate exista pana cand barbatul nu-și asuma sentimentele și nu eliberareaza feminitatea si sexualitatea ei  de orice constrangeri inventate doar pentru confortul șobolanului  etc.

Vorbesc doar de a recunoaște ce trezește in noi feminitatea primordiala, nu de cultivarea unei atitudini. Simpla recunoaștere obliga la respect si eliberarea feminitații, care astfel, prospera, se maturizeaza si ne satisface cum nici nu credem ca ar fi posibil.

Imaginați-va o lume in care femeile au plecat si ne-au lasat singuri si ce ați fi dispuși, ca barbați, sa faceți pentru ca ele sa revina printre noi.

Soricelul asta ar fi tot ce ramane din șobolanii ce suntem, intr-o lume fara femei sau cu femei mature spiritual, care nu cad in plasa aparențelor și superficialitații.

Of_Mice_And_Men_by_IsilmalithNu va imaginați ca exista ceva din problemele si dezechilibrele femeii care sa nu-mi fie familiare. Dar am convingerea ca, inainte ca barbații sa devina conștienți de imensa lor ipocrizie si lașitate, din spatele suficienței lor afisate, nimic din ce ar putea face femeile nu poate fi eficient pentru ameliorarea climatului din cupluri. In situația prezentă barbatul este precum un copil inconștient de valoarea si insemnatatea a tot ceea ce-l inconjoara, care strica si sparge tot ce ii cade in mana, manat doar de grija de a poseda totul pentru a-și atrage atenția și a se simți important.

 

 

Cris

http://www.facebook.com/#!/cris.popanda?fref=ts

Viaţa ca poezie

pic000

Viaţa este o operă de artă. 

Un scriitor ar spune că e poezie.
Un pictor că e o pictură, un peisaj.
Un actor ar asemăna-o cu o piesă de teatru.
Un cântăreţ sau un compozitor ar spune că viaţa e o melodie.

Toate acestea cu condiţia ca acel scriitor, pictor,
actor sau muzician să fie un artist autentic.

Spre deosebire de simplul scriitor, artistul autentic se recunoaşte prin aceea că este un observator al vieţii. Mai mult, un observator neimplicat dar totuşi participant. Unul care trăieşte viaţa, dar în acelaşi timp o observă de undeva din afara sa. O observă din afară, nu pentru că e „spiritual”, ci pentru că-i admiră frumuseţea. El nu judecă lumea, nu „ştie” cum ar trebui să fie, nu încearcă s-o modifice după cum o vede el şi nu-i dă nicio interpretare personală… doar o observă detaşat şi e surprins de poezia ei (a vieţii).

Interpretarea vieţii, a situaţiilor şi a evenimentelor ca fiind bune sau rele, favorabile sau nefavorabile, câştigătoare sau pierzătoare … nu există la artistul autentic. Nu există nici încercarea disperată de a schimba lucrurile şi de-a întoarce lumea pe dos pentru a fi conformă cu propria viziune. Nimic din acestea.

Artistul e rămâne un observator neimplicat şi totuşi participant. Iar operele sale de artă tocmai prin asta se evidenţiază ca fiind artă autentică, şi anume prin faptul că redă realitatea exact aşa cum este… având zero implicare implicare personală. Pur şi simplu nu mai există Eul care să se implice şi să altereze opera de artă cu propria interpretare.

Un cântăreţ care-şi implică Eul în interpretarea unei melodii, se aseamănă cu participanţii entuziaşti de la X-Factor care implicându-şi Eul în strădania lor de a cânta frumos, ajuns să altereze melodiile de aşa natură încât să-ti zgârie timpanul.

În schimb, când începe să cânte artistul autentic, ai senzaţia că el nici nu mai există. Sunetul iese atât de natural şi aromnios prin el încât ai senzaţia că „Altcineva” cântă prin el. Cântăreţul a dispărut ca persoană, ca Eu, şi a apărut „Altceva” care se exprimă prin el într-un mod aparte. Tot ce vine de la artist este de dincolo de persoană, dincolo de Eu, iar el, uimit de frumuseţe, redă aceasta mai departe într-un mod nealterat.

Artistul redă viaţa şi realitatea exact aşa cum e, nealterat, autentic, viu.

(Nu vi se pare că muzica şi filmele din zilele noastre n-au nimic cu arta, asadar cu realitatea ? Cu toate acele happy-ending-uri prefabricate şi deloc naturale.)

Viaţa, privită ca operă de artă, are o frumuseţe aparte.

Firescul, naturalul, chiar banalul sunt componente ale peisajului artistic în viziunea artistului autentic.

Chiar şi suferinţa (sau mai ales ?) are în ea o poezie. Un artist ar spune că e chiar una fascinantă…poezia asta a suferinţei.

E ca şi cum, eu de exemplu, fiind supărat şi în suferinţă, îmi trăiesc cu o anume intensitate şi implicare toată această dramă, simţind toată durerea pe care aceasta o provoacă…dar în acelaşi timp mă observ asemenea unui spectator de undeva din exterior şi-mi dau seama cât de interesantă şi chiar poetică e experienţa acestui băiat care suferă.

Şi toată suferinţa lui, aşezată într-un mediu urban, între clădiri mari cu pereţii reci şi între oameni total indiferenţi la acest băiat care-şi trăieşte drama vieţii sale…toate acestea…dau un peisaj, o imagine artistică, una interesantă, frumoasă. Iar artistul doar observă asta, chiar (sau in special) dacă chiar el este un personaj din acest peisaj.

Abordarea artistică a vieţii este una fascinantă.

Artistul vede tot, dar nu judecă nimic.  Nu interpretează nimic, nu etichetează nimic, ia lucrurile aşa cum sunt şi vede frumuseţea vieţii în ceea ce ea ESTE, nu în ceea ce „ar trebui să fie”.

El vede că oamenii se nasc fără să ştie de unde vin, şi vede cum mor fără să ştie unde se duc.

Vede că moartea sfârşeşte viaţa şi nu adaugă nimic la asta.

Vede cum semenii săi, prinşi în incapacitatea de a lua realitatea aşa cum e, adaugă vieţii o serie de fantasme şi interpretări personale privind „viaţa de apoi”, incapabili să accepte că există unele lucruri în viaţă pe care nu poţi să le ştii. Dar faptul că nu ştim unde mergem după moarte şi că e foarte posibil să murim odată pentru totdeauna, cu tot cu suflet,  poate face parte şi asta din acel tablou artistic numit Viaţa.

Există o poezie şi în frica oamenilor de a trăi o singură secundă în absenţa unui prieten pur imaginar şi (aparent) atotputernic. Dacă observi omul prins în mrejele credinţei religioase observi că e interesant.

Există o poezie şi în „a nu şti”. Există şi în „a nu putea”.
Există şi în frică, şi în îndoială, şi în slăbiciuni, şi în a pierde, şi în a fi cu Dumnezeu şi alte persoane imaginare şi există la fel de multă poezie în nu avea prieteni imaginiari.

În tot există artă. Fiecare lucru are un dram de poezie în el, ceea ce ma face să cred că presupusul Dumnezeu e un artist desăvâşit.

Arta e întotdeauna accesibilă, pentru că e întotdeauna aici şi acum. E mereu în stare pură şi nealterată.

O văd observându-mi degetele crepate de frigul de-afară cum se plimbă acum pe tastatură parcă fără să fac eu ceva cu ele. Aproape că se mişca de la sine.

Aşadar poezia vieţii nu e despre nimic altceva
decât despre ceea ce este AICI şi ACUM.

Şi aici şi acum se găseşte înseşi viaţa, care e chiar în acest loc
şi  exact în acest moment o operă de artă.

Cris

Orbii de la „Romană”

Astăzi avem un articol din partea fratelui nostru (conștient, bineînțeles) Alex :

„- Ce e atat de special in a lua o bucata de hartie si a-ti scrie scopurile? Cum poate un act atat de simplu sa genereze o schimbare atat de mare ?”, am intrebat.

…brusc simt nevoia sa inchid cartea. Ma uit la masinile grabite care asteapta la semafor, ridic privirea spre cer si ma pierd pentru cateva clipe in imensitatea atat de faina a cerului, dupa care intorc capul spre stanga curios in a privi oamenii ce asteapta alaturi de mine troleul. Raman oarecum surprins sa vad ca mai toti privesc la randul lor oarecum in directia mea, dar nu neaparat la mine. Intorc capul…iar privirea si respiratia mea se alatura celorlalti din statie.

Toti privim la unison spre mersul bajbait…sau mai degraba balbait a doi nevazatori. Niciunul dintre ei nu poarta ochelari, incat iti dai seama din start dupa albeata albul ochilor ca merg la ghicite pe strada. Unul dintre ei, barbat la vreo 45 de ani, are un bat telescopic si merge in fata, fiind urmat de un tanar de 20 ani. Tanarul are in permanenta ochii inchisi si merge in spate insotitorului sau tinand mana pe umarul lui. Din cinci pasi ai lor, unul este in fata, doi sunt in stanga si trei in dreapta, iar cel ce conduce loveste cu batul imprejurul lui de parca ar fi acul unui metronom.

Tipul loveste cu batul, vede ca e OK… ridica piciorul sa puna pasul, mai simte cu batul de vreo 7 ori imprejurul lui; se razgandeste si se intoarce oarecum in lateral, asta in timp ce orbul din spatele lui simtind OK-ul initial paseste si el, dar se trezeste cum intra efectiv cu nasul in umarul tovarasului sau.  Aproape toti se uita la orbii astia doi cum se ciocnesc intre ei din 3 in 3 pasi, la batul care se misca incontinuu, lovind la un moment pe singura femeie care ii trata cu spatele fiind absorbita de o carte. Aceasta se intoarce  spre ei cu o fata a carei expresie sugera doar…”Bai nene, esti orb in puii mei. Uita-te pe unde mergi!”… dar mimica femeii se metamorfozeaza instant cand isi da seama de situatie…”Ma scuzati! Nu am stiut!”.

Orbii isi continua sarba lor din Piata Romană prin stanga unu dreapta doi, fara a percepe grimasele femeii, tot lovind cu batul si incercand sa gaseasca o pozitionare cat mai OK in asteptarea troleului.

Batul ajunge sa se loveasca intr-o bordura in spatele careia se intinde ditamai gaura, adanca de cel putin doi metri. Orbul tanar se mai ciocneste de tipul din fata inca o data; exact ca un facut, tipul ce conduce isi pierde pe moment concentrarea si nu sesizeaza ca in spatele bordurii urmeaza un mic hau, ce poate deveni fatal pentru ei.

Pe noi toti, spectatori ad-hoc la aceasta ODA (In Piata Romana),vorba baietilor de la OCS … ne prinde bine rolul sa asteptam cuminti clipa in care se va intampla ceva.

Piciorul se ridica dupa asfalt, urmand sa fie pus in gol, dar in timpul asta creierul transmite semnalul catre mana,iar aceasta coordoneaza batul in asa fel incat sa testeze si adancimea. Batul se duce in gol, cat e el de lung, barbatul se opreste cu piciorul in aer, tanarul ca si pana acum…iar isi fura un umar in plina fata.

Amandoi se opresc, primul testeaza mai atent si isi da seama de situatia in care era sa-si bage picioarele efectiv, ii da un update tanarului si amandoi incep sa rada descatusati si sa faca haz de situatia in care erau sa intre. Aud si acum rasul lor sanatos si plin de viata, iar pentru prima oara din momentul in care eu am inceput sa le urmaresc dansul, tanarul deschide ochii.

Ma pierd in ochii lui alburii pentru cateva clipe fara sa stie ca este urmarit si surprind un gest pisicher facut cu ochiul… parca mai mult sa ne transmita noua…incordatilor din jurul lor…mesajul: „chill and take a pill…viata are grija de noi!”

…brusc simt nevoia sa respir adanc. Ma uit din nou la masinile din intersectie, ridic privirea spre cer; zambesc; ma bucur ca aud si vad troleul 69 cum ajunge in statie. Intorc capul spre cei doi protagonisti ai randurilor de mai sus si realizez ca ei doar aud troleul cum ajunge in statie.

In balbaiala mersului lor insotita de tacaneala batului, cei doi se indreapta inspre sosea impanzita de masini, avand acelasi scop ca al tuturor din statie…sa se suie in troleu.

Cineva, deja nu mai rezista sa ii vada cum se ciocnesc intre ei intr-un ritm sortit sa duca la ratarea troleului si ii coordoneaza spre una dintre usi. Ei accepta cu zambetul pe buze ajutorul si dau sa se urce in troleu, asta in timp ce orbul cel tanar se impiedica de treapta, intrand in lumea din autobuz ca o bila de bowling…doborand cel putin 3 popice umane.

Are parte de aceleasi grimase din partea popicelor, urmate de priviri pline de o mila ipocrita, adresate mai degraba catre doua fiinte din portelan, menite sa se sparga in orice clipa de neatentie.

Intr-un final, orbii se reunesc in troleul deja pus in miscare si dupa ce gasesc un colt departe de privirile popicelor umane, incep sa chicoteasca iar pe seama situatiilor care le-au iscat.

Imi arunc o privire asupra coperta cartii mele; citesc titlul cartii („Calugarul care si-a pierdut Ferrari-ul”) si mintea imi ofera pentru o clipa un flash in care Ray Charles isi conducea cu pasiune nebuna masina…oarba as spune, alaturi de Margie Hendricks, cea care ii dadea fabuloasa replica…”Hit the road Jack”.

Mai arunc o ultima privire catre orbii din colt, care continua sa discute si sa chicoteasca relaxati; inca una spre restul oamenilor din troleu, deja pierduti in universul lor mental; scot un pix din geanta, deschid  cartea si in dreptul paragrafului la care ramasesem, notez cu mana mea tremuranda „Orbii de la Romana”.

Bag pixul inapoi in geanta si imi reiau lectura…

„…Julian fu incantat.

–          Interesul tau ma inspira, John. Entuziasmul este elementul cheie al unei vieti reusite si sunt bucuros sa vad ca ti l-ai pastrat pana in ziua de azi. Iti spuneam mai devreme ca fiecare dintre noi, intr-o zi obisnuita, are aproximativ 60.000 de ganduri. Scriindu-ti dorintele si scopurile pe o bucata de hartie trimiti un semnal mintii tale subconstiente ca aceste ganduri sunt mult mai importante decat restul de 59.999. Mintea ta va incepe atunci sa caute toate ocaziile pentru a-ti implini destinul, ca o racheta dirijata. Este realmente un proces stiintific. Cei mai multi dintre noi pur si simplu nu sunt constienti de el”  

Dacă ți-a plăcut articolul, introdu aici adresa ta de E-mail
pentru a primi periodic pe adresa ta de E-Mail cele mai noi articole: 

Despre relatii … cu Andresia (partea II)

Andresia: Nu ai tu cum sa ma omori,sunt alte lucruri care credeam ca o vor face si totusi sunt intreaga.  Si apoi,daca ar exista o secunda vreun motiv pentru care sa te injur,mai intai te-as injura si apoi as respira si nu invers )) ca dupa ce as respira sigur mi-ar trece chefu’ si atunci mai degraba ti-as multumi. As minti daca as spune ca sunt surprinsa de raspunsul tau sau ca nu toate astea nu mi s-au mai spus .Este vorba doar de sensuri,de intelegerea corecta a tuturor acestora. Da,este foarte obositor sa fii Andresia,atat de obositor incat caut sa inteleg tocmai ca sa ma pot odihni.

Eu: Nu te vei odihni cand vei intelege,…  ci cand vei putea trai relaxat sau macar detasat, …  neintelegerea, confuzia sau framantarile incontrolabile. A cauta sa traiesti cu aceste stari, … dovedeste ca ai inteles in sfarsit, …  ca ele sunt acolo intrucat le-ai evitat constant,  cautand solutia intr-un loc in care nu exista nici un fel de solutii. In minte. Din atitudinea asta va veni la un moment dat .. odihna de care ai atata nevoie..

Andresia: Revenind la oile noastre,le voi lua putin pe rand :Inainte de toate vreau sa spun ca ,desi pare atat de natural si de minunat,acest nivel de constiinta in care relationarea are asemenea valente este destul de greu de obtinut si asta vedem daca ne uitam in jur.Intrebarea este simpla ca sa obtin aceasta concluzie : daca este atat de bine,de usor …de ce totusi 75% (un procent indulgent) din cupluri au probleme ca acestea pe care le discutam cu totii aici pe blogul tau si nu numai.

Eu: Orice este greu de obtinut cand nimeni nu vrea sa faca ceva ca sa-l obtina, …  pt ca fiecare vrea  fericirea fara sa iasa din inertia inconstientei.  Nu-i vorba de dificultate …  este vorba de indiferenta. Iar solutia la indiferenta este suferinta care-ti spune ca esti indiferent fata de ceva esential pt tine. Dar in fapt, in momentul cand vrei o viata reala  si incepi sa faci ceva pt asta …  vei observa ca poti face fiecare pas la randul lui , si mai observi ca esti ghidat si ajutat permanent de viata in nenumarate feluri.  Deznadejdea,  resemnarea vine cand nu dai o sansa onestitatii fata de propria viata … pentru ca nu crezi in ea.   Nu crezi ca viata este inteligenta … ca vede tot, ca stie tot si ca imparte o dreptate fenomenal de profunda in timp ce ne iubeste neconditionat.  In dreptatea vietii se ascunde mesajul si darul ei pentru noi. Toti cred ca pot minti viata si ca o pot trata superficial,  chiar daca primesc semnale permanent ca nimic nu merge cand ignori relatia cu ea. Refuzam sa acceptam ca suntem  in mana vietii si ca trebuie sa respectam asta inainte de toate. Pentru minte este inacceptabil sa-si piarda autoritatea recunoscand ca nu are habar de nimic. Si cum majoritatea dintre noi ne identificam cu mintea  ne este f clar de ce evitam atat de incrancenat evidenta puterii absolute a vietii.

Pe de alta parte, cei mai multi dintre cei care se uita in jur sa-si gaseasca justificari pentru inconstienta lor … nu sunt in stare sa vada decat niste aparente nerelevante a vietii celor cu care se intersecteaza … fara sa sesizeze … dezastrul si suferinta din viata majoritatii. In baza acestor observatii superficiale … toti cred ca lucrurile merg si asa. Practic raportarea asta la majoritate … este numai un mod de a ne degreva de obligatia onestitatii interioare  pana cand chinul devine insuportabil , iar confortul ca faci parte din aceasta majoritate suferinda …  nu te mai incalzeste cu nimic. Cata vreme toti ne mintim pe noi insine in primul rand si mai apoi pe toti ceilalti … toti vom suferi. Imediat ce scoatem adevaru la suprafata … incepe vindecarea. Cam asta facem si noi aici.

Si din acest motiv este esential ca cei care au experienta, curajul si capacitatea de a fi coerenti  … sa vorbeasca despre dezastrul creat de modul traditional de a relationa. Ca cei tineri care nu au inca experienta de a vedea adevarul dincolo de aparente  sa stie ca drumul pe care am mers noi este unul infundat si sa-si gaseasca curajul de a incerca alte variante. Pentru ca altfel vor incerca sa intre si ei in randul lumii.

Repet. Totul se reduce la increderea in viata si in deciziile ei. Cand ai incredere …  o sa-ti permiti onestitatea cu riscul sa pierzi totul.   Si ma refer aici in primul rand la sinceritatea cu noi insine acolo unde trebuie sa recunoastem ca nu suntem chiar ce ne spunem ca suntem, ca nu avem nici un control asupra vietii, ca judecam si condamnam pe altii desi suntem exact ca si ei … ca oferim numai ca sa putem pretinde altceva in schimb … ca suntem duplicitari in morala si principiile noastre etc etc.

Andresia: Ponderea este atat de mare incat aproape ca au devenit banalitati pe care majoritatea nu le mai iau in seama,considerand ca “asta e,asa-i viata,de ce mi-as bate capul cu asta”..si nici macar nu mai au curajul sa aspire catre ceva mai bun.

Eu: Stai linistitata ca nu-i chiar asa. Suferinta ajunge la cote de la care nu mai poti sa nu-ti bati capu. Ce vezi tu este o fatada obositor de intretinut .. dar daca ai fi in fiinta lor … in momentele lor de intimitate ai vedea iadul in care se zbat si nu ai mai putea privi atat de detasat viata lor si nici nu te-ai grabi sa concluzionezi ca nu-si bat capul.

Andresia: Din punctul meu de vedere (gresit,corect…e al meu) ,compatibilitatea in relatii este cu atat mai necesara cu cat exista mai putina experienta/intelepciune,mai ales la start,asa ca sa nu-ti taie elanul din prima si sa ajute la gasirea unor canale de comunicare care ulterior duc la o mai buna cunoastere a celuilalt ,a ta si chiar si a potentialului relatiei asa cum mentionai. Cu timpul,pe masura ce experienta aduce intelepciune,ne putem aventura si in relatii care nu par la fel de usoare,cel putin la inceput ,pentru ca atunci o facem cu o mai mare constienta ,stim in ce ne bagam si chiar asta si cautam,sa ne dezvoltam,sa ne descoperim si alte valente,sa ne testam limitele ,sa aplicam tot ce am invatat pana atunci.   Ar trebui sa spun insa la ce ma refer si la ce nu cand vorbesc de compatibilitate .Nu pun accentul pe partea care tine de gusturi si preferinte in diverse domenii si nici pe latura fizica ci in mod special pe asemanarea legata de mentalitate,principii de viata si chiar educatie (si aici ma refer la educatia primita in familie) . Eu ma leg in mod special de acest aspect tocmai pentru ca am vazut ca lipsa de compatibilitate in sensurile enumerate mai sus pune piedici reale unui cuplu care nu are un nivel de constientizare foarte bun.  Acum cativa ani as fi spus,dupa aceasta fraza ca ..totusi daca iubirea e mare relatia va rezista.Acum insa am vazut ca nu e nimic mai fals.Pentru ca relatia da…poate rezista,dar iubirea este ultimul motiv real pentru care este asa,desi majoritatea asta declara .

Eu: Ai mare dreptate ca in lipsa constientei … educatia (principiile, caracterul, valorile) poate asigura o baza pentru incropirea unei relatii de durata. Si intr-adevar relatia poate rezista in baza educatiei (programele mentale) … dar tot ce este viu in relatie,  adica pasiunea, intimitatea, apropierea devin himere foarte repede. Vei avea langa tine un partener care te va respecta si te va trata corect conform cu caracterul sau nobil … dar dincolo de asta va fi doar un strain cu care imparti patul si grijile materiale. Dar aproape oricine risca tot confortul si orice relatie corecta pentru un dram de pasiune daca i se ofera o sansa reala de a gusta din ea. Crede-ma ca stiu bine ce zic. Cat despre iubire cred ca am clarificat ca este doar un cuvant care acopera ce-i mai mizerabil in noi. In numele acestei iubiri distrugem tot ce este mai pretios in ceilalti .. increderea in sine, libertatea, exprimarea sincera, speranta … si cultivam vinovatii, obligatii, reprimari.

Andresia: In realitate este vorba de comoditate,obisnuinta si falsa siguranta despre care pomeneai.Si ca sa merg mai departe pe firul acesta al sigurantei,una din cele mai mari piedici leagat de trezire si constientizare este minunata inventie care se numeste certificat de casatorie.Pe langa faptul ca este o gluma de prost gust sa promiti cuiva ca-i vei fi alaturi pana la moarte cand tu nu stii exact nici cum vei fi si ce vei simti peste o luna,acest asa zis angajament aduce cu sine moartea interesului si atentiei pentru partener ,adica efectul de “imi bag picioarele,acum e a mea/al meu ,nu mai trebuie sa fac nimic “….asa cum aminteai.Dar pe care majoritatea il acceptam pentru ca deh…trebuie sa fim in randul lumii.

Eu: Acest ”deh … trebuie sa fim in randul lumii” este cea mai mizerabila prostitutie spirituala .. pt ca in baza acestui rationament ne invalidam cele mai intime aspiratii de onestitate ale sufletului nostru dar mai ales le sacrificam in ideea unui castig din aceasta aliniere la randul lumii. Ne aliniem la acest mod lipsit de demnitate cu care ne tratam unii pe altii. Ne tratam cei mai apropiati oameni ca niste sclavi luandu-le libertatea si asta bineinteles sub justificarea iubirii. Daca intelegi ce zic  nu cred ca mai ai motive sa te miri ca relatiile sunt un mediu de tortura reciproca.


Andresia: Vorbind despre asteptari,am unele indoieli precum ca cineva poate relationa fara a astepta absolut nimic de la celalat.Poate ar trebui sa delimitam o plaja de sensuri in ceea ce priveste asteptarile.Pentru ca una este sa iti doresti ca partenerul/partenera sa aiba anumite trasaturi fizice sau de caracter sau anumite atitudini si alta este sa ai asteptari pe care eu le-as numi “de bun simt” si aici ma refer implicarea si asumarea responsabilitatilor intr-o casnicie (ca tot vorbeam de minunatia asta).Oricat de mult ai iubi ,ai accepta,ai fi lipsit de asteptari …nu vei putea niciodata sa faci totul de unul singur.Poate ai sa razi sau exemplu ti se va parea banal dar eu asa cred,ca exista o limita minima dincolo de care se poate vorbi de lipsa asteptarilor.Si acest minim deriva oarecum din iubirea de sine,din respectul de sine.(am  )senzatia ca voi fi taxata la fraza asta

Eu: Andresia!  Mintea ta meticuloasa si ordonata chiar ma face sa rad cand  crezi ca ceea ce ti se pare tie de bun simt are vreo relevanta pentru majoritatea oamenilor de azi care efectiv nu se cunosc, nu se inteleg … nici macar nu-si propun sa faca asta pentru ca ar fi dureros sa afle cat de mult se pot minti.

Dincolo de asta … rezervele tale sunt foarte rezonabile vizavi de posibilitatea de a renunta total  la orice asteptari, pentru ca pana nu intelegi ca ele sunt inutile, si ca nu fac decat sa inrautateasca situatia … niciodata nu vei putea constientiza gramada de pretentii (asteptari) ce sad in tine, iar daca le constientizezi vei gasi usor argumente ca sa ti le justifici. Mintea poate argumenta orice oricand. Dar in motivatia din spatele argumentelor sta adevarul de care ne ferim cu totii .  Dar afla de la ”baiatu” ca … nu numai ca se poate relationa in afara oricarei asteptari … dar aceasta relationare este singura care ofera satisfactie. Cand oferim numai si numai din placerea de a oferi … viata din cei pe care ii tratezi asa … in cele din urma … dupa ce se scutura de demonii neincrederii … vor oferi mult mai mult decat ai putea sa le ceri vreodata. Dar la asta ajungi … DOAR DACA inainte- TI GASESTI INCREDEREA IN VIATA … si te bazezi pe ea. Altfel vei fi permanet precatut si suspicios si asta se simte. Nu va avea nimeni incredere in generozitatea ta. Tratezi viata cu suspiciune …  suspiciune vei primi. Dar am mai spus asta de prea multe ori.

Andresia: Mai exista un sens in care renuntarea la asteptari poate fi numita resemnare,desi poate nu este cuvantul cel mai potrivit : atunci cand intelegi ca unui om nu-i poti cere mai mult decat el poate da la un moment dat,cand ii intelegi limitele.Dar aici este vorba déjà de ceea ce tu ai spun in fraza “O fiinta bine hranita este una echilibrata ingaduitoare … care va putea iubi pentru ca va putea intelege si trece usor peste limitele partenerului, confuziile si inconstientele lui. In plus va avea rabdarea sa-l hraneasca … si sa-i dea putere, daca simte ca are competenta necesara si motivatie.”Si sunt total de acord.Doar ca astfel de cupluri ,din pacate,le putem numara pe degete.

Eu: CE conteaza cate cupluri sunt in situatia in care-si ofera suport real in a deveni mai puternici si increzatori in ei insisi. Conteaza ca se poate, daca chiar vrei si numai asta ar trebui sa te intereseze pe tine. Dar cuplurile in care .. unul dintre ei are maturitatea si intelepciunea necesara acestui suport  … exista pt ca acel cineva s-a raportat corect la viata  in aceeasi lume lipsita de exemple in acest sens. Iar daca la un moment dat vom fi foarte multi care trateaza viata onest …  este pt ca cineva a inceput de undeva si a aratat ca se poate . Si mare atentie! Nu facem asta ca sa vindecam lumea. O facem pt noi insine pt a trai o viata care sa ne satisfaca, cu sens, provocari.

Andresia: Ai spus “Resemnarea ta este de fapt refuzul de a avea incredere in viata si de a cauta mai atent in tine ceea ce te duce la dezamagire”.Da,aici ai punctat foarte bine.As putea sa inchei aici totul rezumandu-ma la cauza principala ,cea pe care toti o experimentam la un moment dat mai mult sau mai putin constient : frica…frica de a ne lasa in mainile vietii cum spui tu,care evident duce la falsa impresie ca am putea influenta asta intr-un fel sau altul.
Legat de partea a doua a raspunsului tau,lucrurile sunt ceva mai complicate,datele sunt altele de fapt dar prefer sa nu intru in detalii,cel putin deocamdata si cel putin nu aici.Ceea ce pot sa spun insa este faptul ca am depasit faza de euforie pentru ca am fost scuturata destul de tare…zburand fara parasuta.Ceea ce m-a frapat a fost tocmai cu cata usurinta poate sa se piarda “continutul” unor vorbe.Si ma frapeaza pentru ca eu ,de obicei,nu spun ceva (o vorba mare)cu foarte mare usurinta si daca spun inseamna ca asa simt si ca acest simt a ajuns destul de real incat simt nevoia sa-l exprim.Undeva am vazut un citat care mi-a placut mult si care spunea ceva de genul “ in vremuri indepartate oamenii nu vorbeau prea mult de teama ca nu-si Jvor putea acoperi cuvintele cu fapte”

Eu: Cuvintele tale nu-ti tradeaza dacat presiunea sub care te pui singura, …  probabil in cautarea unui caracter impecabil. Hai sa te desfiintez putin (cu dragoste evident) si sa-ti spun ca nu trebuie sa acoperi nimic din ce spui cu fapte, …  decat daca o faci cu placere, firesc, fara nici un efort. Si asta se-ntampla cand este dragoste, admiratie, conexiune, complicitate. Cand trebuie sa trag de tine sa-ti acoperi cuvintele cu fapte,… te dezleg de cuvinte. Nu avem nevoie de nici un contract intre noi. Viata are grija de noi toti si-i singura care si poate respecta promisiunile. Cand vom avea incredere in ea … nu ne vom mai agata de cuvintele celuilat pt a-l obliga la ceva ce nu-si doreste.  Si asa si tu vei putea sa te exprimi mai usor si sa fii tu insati in fiecare moment  fara sa te temi non stop de posibilitatea de a nu-ti mai putea respecta ceea ce ai zis. Numai cand ajungem aici ne vom putea exprima sincer in toate situatiile din cuplu, …  pt ca nu vom trai cu frica-n san ca orice spunem, …  ne angajeaza viitorul indiferent de ce vom fi in viitor. Am ajuns sa ne raporatm unii la altii ca la niste despoti care te obliga la respectarea promisiunilor de iubire. Este inuman, nedemn si mizerabil. O stiti si simtiti cu toti chiar acum. Fortam cei mai importanti oameni din viata noastra sa stea langa noi chiar daca nu-si mai doresc si nu mai simt asta. Sau ii fortam sa-si nege interesul si atractia pentru alti oameni care le-ar aduce experienta, maturitate. aventura si magie in viata. Dar cine vrea magie si aventuta pentru iubitul lor. Aproape nimeni.  Asta suntem noi acum si ne consolam cu gandu ca nu-i nici o problema ca oricum asa fac toti. Cand, acest aspect … face infinit mai grava situatia… daca toti am acceptat sa ne tratam unii pe altii ca niste obiecte ce trebuie folosite.

Andresia: Si totusi am o indoiala .E trist sa se intampla asa,ca aceste stari euforice fac ca totul sa se transforme usor intr-un balon de sapun, dar de ceva inca nu sunt sigura : daca vorbele se golesc de sens,daca ele nu se transforma in fapte,daca ne sunt inselate asteptarile si suntem dezamagiti crunt si..cu toate aceste conditii indeplinite care ar duce automat la abandonare ,la reactia de genul “aaaaa…pai daca nu e cum am crezut si am asteptat imi iau jucariile si plec”…. totusi nu se intampla asta,totusi ceva ramane acolo “pe pozitii”,daca ceea ce suntem tentati sa credem ca a fost doar o impresie nu e chiar asa,poate ca este unul din pragurile catre maturizare,catre schimbarea mentalitatii catre care tindem.Poate ca ceva s-a declansat pentru ca este prima data cand reactia nu este cea asteptata,cea care ar fi fost pana acum in astfel de conditii.Si spun asta tocmai legat de ceea ce spuneai in fraza “Ei nu sunt expresia hazardului . Ei vin la tine pt ca sunt ceea ce ai nevoie sa cresti in maturitate”

Eu: Mda. Stiu f bine de ce zici. Am trait extrem de dureros pe pielea mea exact aceeasi situatie in care .. ti-s inselate si cele mai elementare asteptari … dar afli ca ceva te leaga dincolo de ce poti controla si acel ceva este mult mai puternic decat toate principiile de 2 lei cu care ne decoram personalitatea si caracterul. Evident ca te leaga atasamentele … dar astfel de situatii te obliga la a le constientiza … si a-ti asuma ca, la un moment dat, ….  unii oameni sunt mai importanti pentru tine decat toate asteptarile nesatisfacute la un loc. Si sunt importanti pentru ca trebuie sa ne ofere lectia maturizarii. Acesta este darul lor care odata primit iti asigura intelepciunea de care ai nevoie pentru a gusta viata din plin.

Dar mai important este ca, …  daca esti cu adevarat sincer cu tine, …  constati ca in fapt , … la inceput, … cand ati incheiat tacit contractul relatiei , … puteai sa vezi sau chiar ai vazut ceea ce acum te nemultumeste la celalat, …  dar ca  sperai sa iesi mai castigat cand spoiala nu mai poate acoperi realitatea. Cand ajungi in punctual acesta de sinceritate cu tine insuti … stii ca nu mai poti da vina pe nimeni pentru mizeria ta interioara si ca acolo trebuie sa faci curatenie … in loc sa dai cu pietre in celalat pentru nesimtirea de a fi iesit mai bine … intr-o confruntare in care ati intrat cu aceleasi arme. Si asta au devenit relatiile …. o dura si nemiloasa competitie pentru putere si dominare sub stindardul iubirii absolute. Mancam foarte, foarte mult rahat in relatiile de asa zisa iubire. De aceea sufleteste suntem cu totii numai sange. Suntem atat de distrusi sufleteste incat in cele din urma ajungem sa-i lovim si pe cei care vor si stiu sa ne vindece.

Andresia: Acum este foarte posibil ca ceea ce am sustinut sa fie gresit pe ici pe colo,dar asta e si idea,sa invatam,sa intelegem.Si ….da,voi respira adanc .

Eu: Andresia! Nu trebuie sa-ncerci sa fii perfecta pt ca esti deja. Incepe doar sa te bucuri de ceea ce esti … si .. respira adanc . Respir si eu odata cu tine. Imi repet si mie toate astea ca sa nu le pot uita vreodata. In amintirea si trairea acestor lucruri sade libertatea si fericirea mea. Ca si a voastra de altfel. Daca nu ma credeti pe mine … credeti ce va spune sinele vostru.  Are sa-mi dea dreptate.

Da o sansa reala relatiilor – partea a 4-a

Este generalizat in jurul nostru fenomenul in care dupa o relatie incheiata, cel parasit ajunge sa-si verse furia pe fostul iubit sub justificari de genul:

„- nu m-ai apreciat la adevarata valoare, m-ai folosit, nu m-ai meritat, nu m-ai inteles niciodata, eu am fost atent cu tine permanent (ti-am cumparat o gramada de lucruri), iar pe tine te-a durut in posterior …”

Ceea ce este absolut incredibil este ca cei aflati in aceasta situatie, cu acest discurs spera sa-si readuca partenerul alaturi.

Il irita permanent si nu conteneste sa-i repete la nesfarsit cat de ranit este de revelatia faptului ca nu a fost apreciat cum merita.

Spera sa-i insufle suficienta vinovatie incat sa-i revina alaturi, de preferat cu capul plecat, cerandu-si scuze pentru nesimtirea de a-si permite sa spere la ceva mai interesant.

Considera ca singura solutie de a-si recupera partenerul este de a-l forta prin vinovatii sa revina la el.

Instinctual este constient ca oferta lui este foarte subtire si oricum alte argumente nu are pentru a-si recupera iubita. Tot ce va reusi insa, va fi sa agraveze situatia indepartand-o mai mult.

Tot acest fals dispret (care nu reuseste decat sa tradeze disperarea invalidarii) are in spate evitarea responsabilitatii proprii in esecul relatiei.

Practic cel parasit refuza sa accepte ca nu mai era o companie placuta de multa vreme pentru cel care l-a parasit.

Iar faptul ca cel parasit resimte ca o pierdere inacceptabila incheierea relatiei, inseamna ca cel care a plecat oferea mai multa placere si valoare. Altfel nu iar simti lipsa.

Si astfel ajungem sa vedem ca de fapt cel care a renuntat, era in situatia de a fi fost folosit de cel cu gura mare care oferea prea multa plictiseala, tensiune, pretentii si prea putina deschidere, relaxare si comunicare reala.

Si este evident peste tot in viata ca nimeni nu se agata de lucruri fara valoare.

Daca-ti doresti ceva, invata sa respecti ceea ce-ti doresti.

Este absurd sa te astepti sa se intoarca iubita la tine cata vreme tu-i repeti obsedant ce curva perversa si fara inima este.

Dorim ceea ce e pretios pentru noi si renuntam la ce nu ne mai aduce satisfactie.

Asa ca daca esti parasit si ai sentimentul unei pierderi trebuie sa faci cel mai elementar gest de onestitate in care sa recunosti ca oferi prea putin sau mai precis ca esti prea putin. Ca te-ai folosit de partenera sa-ti satisfaci nevoile de validare si ca prin toate atentiile tale nu faceai decat sa incerci sa-ti cumperi prezenta ei.

Suferintele insuportabile sunt consecinta ignorarii si evitarii celor mai elementare si accesibile adevaruri interioare despre noi insine. Niciodata nu vom suferi cumplit ca nu intelegem natura ultima a materiei sau a constiintei, insa este crunt sa nu recunosti ca in spatele acuzelor tale se ascunde  regretul ca ai pierdut din neatentie si frica o relatie importanta pentru tine.

Trebuie inteles ca nu putem oferi decat ceea ce suntem.

Si ceea ce suntem este singura valoare in relationare. Singura moneda de schimb.

Iar daca nu sunem suficient este pentru ca refuzam adevarul despre noi si ne chinuim sa mimam ceea ce credem ca ar trebui sa fim.

Procesul acesta de reintoarcere catre ceea ce suntem este dureros in principal pentru ca trebuie sa recunoastem ca suntem foarte departe de ceea ce pretindem despre noi.

De fapt trebuie sa recunoastem ca nici macar nu ne dorim cu adevarat sa fim ceea ce pretindem ca suntem.

Urmatorul pas este la fel de obligatoriu si presupune a acorda o recunostinta reala pentru timpul ce ti-a fost oferit de partener. In definitiv a fost un om care a stat langa tine, ti-a dat o sansa reala de a experimenta relationarea in cuplu, in conditiile in care sunt o multime de femei care te-au ignorat complet si foarte probabil nu au dat 2 bani pe tine. Este penibil sa te razbuni ca te-au parasit, exact pe acele femei care, dintre toate, ti-au oferit oportunitatea unei experiente in cuplu.

Recunosterea nivelului nostru real de valoare (maturitate si experienta) si recunostinta pentru oricare din relatiile avute trebuie sa fie un gest intim si pofund.

In afara unui astfel de gest, resentimentele vor aparea permanent sub forma reprosurilor incarcate de frustrare care te vor face mai neinteresant si patetic.

Doar pe acest fond de atitudine poti evita caderi crunte in care “sufletul iti arde”, parasit fiind.

”Si-ti arde” cu atat de tare cu cat te indepartezi de adevar.

Pe masura ce te apropi de adevarul tau insa, arsura devine tot mai blanda, si in cele din urma vei multumi cerului ca nu te-a iertat de durere.

Mai ai solutia unei atitudini exagerat de precaute in viitor, in care speri ca in urmatoarele relatii, prin viclenie, sa-l sifonezi pe celalalt inainte sa te sifoneze el. Vei fi permanent suspicios, vei interactiona superficial si nu vei putea tine langa tine decat pe cineva care nu-ti poate simti atitudinea perversa. Este numai o alta varianta de a refuza adevarul despre tine si asfel te califici direct pentru o experienta mai dureroasa care sa-ti aminteasca ca evitarea adevarului nu este o solutie pe termen lung.

Aud obositor de mult de la cei abandonati ca-si refuza orice responsabilitate sub argumentul  ‘’cum de am fost bun x luni si acum nu mai sunt?’’. Iar raspunsul si-l dau imediat cu satisfactia celui care se simte exonerat de orice responsabilitate ‘’femeile-s niste curve, profitoare de barbati buni. Daca aveam vreo problema nu m-ar fi placut nici la inceput – isi spun ei. Dar s-a plictisit si m-a lasat singur’’ … cand trebuia sa ma suporte asa plicisitor (completez eu).

Mai mult, rememoreaza toate atentiile cu care si-au tratat iubitele pe parcursul relatiei si toate momentele in care iubitele lor nu le-au intors atentia.

Practic se victimizeaza pentru a-si varsa furia si a-si asuma rolul de judecatori.

Nu ar fi nici o problema daca atitudinea asta i-ar linisti si relaxa.

Dar de fapt isi amplifica enorm chinul, semn ca sunt orientati gresit si se departeaza de adevarul lor interior.

Pentru cei care din disperare se grabesc cu sentinte de genul celor de mai sus le spun ca, exact aceste femei curve sunt cele care ti se dedica firesc si cu maxima placere cand ajungi barbatul care trebuie sa fii. Invariabil vei auzi de la ele cand ajungi aici ”poti sa faci ce vrei cu mine”.

Prin pretentiile si asteptarile care ni le cultivam nu facem decat sa refuzam dreptul celorlalti de a fi ce sunt si de a-si urmari fericirea. Dorim sa-i determinam cum putem (casatorie, principii morale, vinovatii, intimidare) sa-si ignore ceea ce simt si doresc in favoarea asteptarilor noastre de la ei. Cand ne raportam la noi insine, ne este clar ce absurd este sa avem astfel de pretentii si intelegem cat sunt de nedrepte. Dar majoritatea presupunem ca in ce ne priveste, vom gasi o modalitate sa fentam iar celalalt este fraierul care va trebui sa se conformeze restrictiilor, pentru ca altfel l-am ars. Sunt si dintre cei care intra bineintentionati in acest tip de contract dar sfarsesc intr-o tristete la fel de neplacuta.

In relatii suntem o caruta de sensibilitati cu care celalalt trebuie sa fie foarte atent, nu cumva sa ne jeneze.

Ne masuram cuvintele intrebandu-ne permanent, oare ce parere isi face, oare ce crede despre mine?

Nu putem vedea ca orice ar crede despre mine este strict responsabilitatea celui care-si face parerea, si orice evaluare gresita se va intoarce numai inpotriva celui care greseste.

Si indiferent ce parere are oricine, important este daca eu stiu cine sunt.

Iar cand stii nu te mai poate afecta prea tare ce cred altii.

Insa miza noastra a tuturor ar fi ca inainte sa punem etichete pe ceilalti, sa fim atenti si sa intelegem ca suntem o necunoscuta pentru noi insine, iar pretentiile de a stii atat de exact ce se intampla incat sa ne permitem sa judecam, …  sunt penibile.

Majoritatea nu se evalueaza cu bun simt si nimeni nu respecta declarat si asumat oferta celuilalt.

Constat consternat ca si in cazul in care transmiti clar ca nu esti interesat de asteptarile nimanui (cu exceptia sefului – in cazul meu), orice asteptare nesatisfacuta a partenerului devine sursa de disperare si neincredere in sine. Tot ceea ce ne leaga devine nerelevant in fata dezamagirii, neimplinirii unei asteptari. Pur si simplu nu putem relationa fara PRETENTII. Si cersim sau amenintam, in functie de stil sau situatie, pentru ceea ce ne dorim.

Problema este ca foarte putini isi asuma si declara tare si raspicat ca nu sunt in relatie pentru a satisface asteptari de nici un fel. Putini au curajul sa spuna ca sunt intr-o relatie pentru experienta, distractie, evolutie. Eu consider de exemplu ca-ti ofer darul suprem prin faptul ca impartasesc cu tine ceea ce sunt si traiesc. Alaturi imi poti cunoaste viata  pentru ca te fac parte din ea. Te fac parte la slabiciunile mele, puterea mea, modul meu de a gandi si a fi. Iti deschid accesul la psihologia masculina cu toate intimitatile ei. Te ajut sa te maturizezi si sa ai incredere in tine. Sunt sigur ca te voi surprinde inclusiv neplacut cu adevarul meu, stiu ca te pot pierde, dar daca nu faci fata la adevar, cauta pe cineva care-ti va spune ce vrei sa auzi. Vei gasi putini care sa-si declare adevarul fata de tine si relatii pentru ca majoritatea ascund adevarul si fata de ei insisi.

De fapt numai relationarea pe aceste baze ne poate satisface. Orice altceva cade rapid in tragedie.

Avem experienta tragediei repetate in toate relatiile noastre. Ar fi cazul sa incercam alta abordare.

Relatiile au devenit un mediu in care se asteapta salvarea, fericirea si consolarea de la celalalt. Aparent nimeni nu vrea ceva real desi sunt toti scarbiti si plictisiti de sablonul relational de care au avut parte. Dar cand ajungem in punctul in care trebuie sa acceptam ca nu suntem cu nimic mai importanti decat oricine altcineva si mai ales ca nu suntem buricul pamantului, incepem sa ne regasim interesul pentru plictiseala. Foarte multi se zvarcolesc disperati in fata adevarului si cauta orice interpretare pentru a-si spune ca tot ce zic eu aici sunt tampeniile unei minti bolnave, lipsita de orice dumnezeu.

O mare parte din femei, de exemplu, intra in disperare cand se lovesc de situatia in care un barbat pe care-l doresc dovedeste ca nu are nevoie de ele, ca nu poate fi controlat, supus sau intimidat sub amenintarea ruperii relatiei sau a oricarei conditionari. Le este imposibil sa accepte ca nu te au la mana cu nimic.

NU inteleg ca se poate relationa liber, ca oferi din placere ce vrei, cand ai chef, fara a-ti pune problema ce primesti in schimb.  Se asteapta cu sufletul la gura cel mai mic semn de slabiciune in toate tentativele lor de intimidare si de a aduce relationarea intr-un spatiu in care au un cat de mic control. Problema este ca atunci cand il au, dispretuiesc imediat barbatul care nu rezista presiunilor lor.

La nivel conceptual gasesti intr-adevar destui care sunt de acord cu mine, dar la nivel practic lucrurile sunt pe atat de complicate pe cat de mult incerci sa amani renuntarea la frica de abandon sau neimportanta etc.

In nici un caz nu subestimez forta slabiciunilor noastre si nu am pretentia ca renuntarea la minciuna este ceva facil. Am vazut si nu mai pot subestima nebunia unei minti disperate careia-i fuge pamantul de sub picioare. Poate crea teorii absurde, cazand intr-o paranoia care ar fi amuzanta daca nu ar consuma de vie fiinta care cauta sa-si dovedeasca ceva ireal.

Intalnirea cu oameni adevarati poate crea mult deranj interior, dar a nu vedea oportunitatea de a-i pastra in viata ta cu recunostinta, te pune pe o directie in care va trebui sa inveti dureros ceea ce nu ai putut sa vezi.

Odata intrat in acest joc al santajului, in care fiecare se foloseste de atuurile lui pentru a-l obliga pe celalalt sa ofere ce se asteapta de la el, am intrat intr-un spatiu in care … EXISTA NUMAI MOARTE (plictiseala).

Relatiile devin suma gesturilor si cuvintelor de atentie care ne confirma importanta in ochii celuilalt.

Nimic esential nu mai poate aparea pentru ca orice traire interioara este inaccesibila si neimportanta pentru partener. Nu poti vedea candoarea si placerea din modul in care esti servit, asteptat si intampinat de exemplu, si nu poti intelege ca in starea interioara a celuilalt stau cele mai tari declaratii de dragoste.

Treci astfel indiferent si preocupat de gandurile tale despre tine pe langa momente de sensibilitate, interes si grija. A nu intelege sau a nu fi interesat de peisajul interior al celuilalt si implicit a nu raspunde, constientizand trairea femei de langa tine, este ceea ce distruge orice relatie. Aceasta este lipsa de conexiune: a fi incapabil de a pastra contactul cu fenomenul interior al vietii celuilalt. Acest fenomen este ceva dincolo de noi – este viata ce se traieste prin noi – si este permanent noua, interesanta, vie dar este inacceptabil pt minte sa ne-o asumam si sa o traim ca atare, pentru ca in acest mod de a trai nu exista rigiditate, predictibilitate, siguranta, viitor (pasiunile mintii).

Nu exista decat certitudinea pasiunii de a trai si cunoaste. Iar pentru a trai astfel este nevoie de increderea in inteligenta si grija vietii. Alternativa la aceasta incredere este nevoia de a te asigura, de a negocia pe fata sau pe ascuns: ce dau si ce primesc?

In relatii, inceputurile sunt sanse noi de a fi mai atent pentru a intelege mai bine. In aceste inceputuri, sustinute de sperante si incredere, poti raspunde momentelor de deschidere pentru a le incuraja si poti descuraja fara mila orice tentativa de a iesi din prezent, de a pune presiune pentru a obtine promisiuni, de a-ti ingradi libertatea, de a cadea in verbalizarea relatiei in detrimentul trairii ei.

Dovedeste-mi iubirea prin libertatea pe care mi-o acorzi, prin respectul pentru modul meu de a fi, prin bucuria cu care-ti petreci timpul alaturi de mine, prin curajul de a fi tu insuti spunandu-mi ceea ce ti se pare dificil de spus sau renuntand la asteptari, pretentii, promisiuni. Scuteste-ma de orice fel de declaratii inteligente sau cuvinte mari, perspective dramatice si emotii ravasitoare. Iubirea nu este emotie. Iubirea este constienta, luciditate, echilibru. Nu am nevoie de nici o dovada de iubire pentru ca ”vad cine esti”.

In lipsa constientei nu poti vedea, aprecia si intelege iubirea, loialitatea, prietenia adevarata pentru ca este extrem de inconfortabila pentru mintea ta.

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.ro de dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

CRISTI

Constientizati si integrati principiul feminin cu cel masculin in propria fiinta pentru a depasi problemele de cuplu

Barbatilor le este frica de sensibilitatea lor ca evident aspect feminin.
In timp ce femeilor le este frica sa-si accepte, asume, declare si manifeste natural forta (aspect masculin) sexualitatii lor.

Barbatilor le este rusine de sensibilitatea lor.
Femeilor le este rusine de natura lor puternic sexuala.

Iar valorile ce le promovam inconstient de generatii sprijina din plin aceasta stare de lucruri.

Reprimarea acestor aspecte ale fiintei ne afecteaza dramatic puterea si frumusetea esentei noastre masculine sau feminine, iar asta  ne face slabi nesiguri si instabili.

Bineinteles ca neasumarea propriei sensibilitati de catre barbati si a fortei naturii lor sexuale de catre femei … nu face decat sa canalizeze incorect , distructiv aceste aspecte ale fiintei.

Neconstientizarea si neasumarea lor duce la reprimare sau exacerbare si degenereaza in agresivitate si dispret sau pierderea dramatica a respectului de sine.

Acceptarea sensibilitatii aduce linistea in care masculinitatea isi dezvaluie intregul potential.

Acceptarea puterii sexuale feminine face feminitatea irezistibila prin combinatia de senzualitate infinita cu admiratie pentru provocarea ce o reprezinta ele ca femei pentru barbati.

Sexualitatea feminina este in mod natural disproportionata fata de cea masculina bineinteles in defavoarea celei din urma.

O femeie obisnuita poate epuiza usor 10 barbati pe cand nici un barbat nu va epuiza vreodata o femeie.

Orice femeie este pregatita pentru cel mai puternic barbat in mod natural dpdv sexual.

Barbatul insa, trebuie sa creasca enorm in intelegere si maturitate  pentru a fi pentru femei ceea ce  ele au nevoie.  Este limpede ca obtinerea satisfactiei in relationare si implicit in sexualitate presupune o cooperare inteligenta.

Intensitatea sensibilitatii la barbati este coplesitoare si inaccesibila femeilor precum si intensitatea puterii sexuale a femeilor este inaccesibila barbatilor. Nu intimplator orgasmele si ‘squirturile’ multiple ale femeilor fac orgasmul masculin o gluma. Si nu intimplator barbatii acced in liga sexualitatii adevarate in care femeile s-au nascut, dupa ce renunta la parodia lor de orgasm masculin.

De cealalta parte nu intimplator gasim atat de putine femei maestri ci pentru ca putine femei pot accesa acea intensitate a sensibilitatii care te motiveaza sa cauti solutia la suferinta atat de determinat incat să desfaci ratiunile inconstiente gasind luciditatea  care vindecă totul in jur.

Iar daca sunteti atenti vedeti ca atat puterea sexuală feminina cat si sensibilitatea masculină  deschid usa catre maturizarea sexului opus.

Barbatii aduc intelepciunea datorita principiului feminin (sensibilitate) … si o ofera femeilor.

Femeile aduc extazul datorita principiului masculin (putere) si il ofera barbatilor.

Iar extazul si intelepciunea sunt fetele aceleiasi monede existentiale.

Barbatii inteleg instinctiv aceasta putere sexuala a femeilor, se tem si fug de ea si nu de putine ori aceasta teama este ascunsa in spatele superioritatii sau agresivitatii. Barbatii inconstienti vor promova aceasta superioritate afisata in discutiile dintre ei pentru a-si ascunde unii de ceilalti vulnerabilitatea ce o resimt fata de femei . Dar ei toti stiu adevarul iar sensibilitatea lor  reprimata va face mai dureroasa aceasta realitate  … si implicit te va face sa te simti mai nesigur si confuz.

Odata asumata si acceptata sensibilitatea masculina (ca aspect feminin) ea va intari toate aspectele masculine veritabile .. luciditatea, ratiunea vie, curajul, determinarea, calmul, increderea . Si bine inteles sensibilitatea va fi canalizata corect  catre crearea cadrului in care femeia sa se poate dezvolta. Barbatilor le este indispensabila  sensibilitatea pentru a intelege femeile si a le oferii ceeace merita si au nevoie.

Cand femeile isi accepta puterea …. vor respecta profund barbatul dincolo de limitele si slabiciunile lui pentru ca vor intelege cata nevoie au de el pentru a obtine satisfactia, fericirea si echilibrul care si l doresc.

Femeile devin astfel ceeace sunt destinate sa fie: senzuale in toti porii lor, capabile sa simta continuturile masculine autentice ce vor fi apreciate prin caldura , deschiderea si atentia lor.  Admiratia si senzualitatea lor coplesitoare oferite constient barbatilor autentici , vor devenii vindecatoare pentru barbat.

Pentru ca ai constientizat ca femeie responsabilitatea care o implica puterea (ca principiu masculin) vei putea admira profund masculinitatea.

Iar cand ti-ai asumat si constientizat maretia sensibilitatii ca barbat vei iubii feminitatea si femeile.

Asa se ajunge ca ”baiatul bun” care ofera stabilitatea sentimentală (care nu trebuie confundata cu fidelitatea sexuala sau sentimentala)  cautata de femei sa devina in acelas timp ”baiatu rau” care le satisface natura lor intens sexuala.

Si pe aceiasi ratiune , femeia dedicată in grija ei pentru un barbat ajunge sa fie in acelas timp fiinta  senzuala constienta de puterea ei, ce si o doreste orice barbat in pat si in viata lui.

Barbatul are puterea formei (fizic si mental) care capata maturitate si este corect directionata numai dupa acceptarea sensibilitatii.

Femeia are sensibilitatea care face viata sa fie traita intens , profund dar fara curajul de a-si accepta si manifesta puterea sexuala … femeia isi va pierde din farmec si echilibru.

Cand nu contientizezi ambele principii care ne definesc …

1. Ca barbat cazi in exagerarea principiului masculin si devii agresiv si dispretuitor fata de femei (baiatul rau dupa care se pisa femeile pe ele) ….sau cazi in exagerarea principiului feminin, ti se exacerbeaza sensibilitatea pina acolo unde pierzi complet curajul si devii un fricos  grijuliu sa eviti orice discomfort … care este dorit de femei in viata lor dar doar tolerat ocazional in pat;

2. Ca femeie cazi intr-o sensibilitate naiva care te desexualizeaza (imaginea nevestei) sau cazi in superioritatea dispretuitoare fata de barbati a vampelor golite de sensibilitate si constiente doar de puterea sexuala.

Atat sensibilitatea care nu-i canalizata corect de puterea masculina cat si puterea sexuala care nu-i canalizata corect de sensibilitatea feminina transmit slabiciune si creaza dispretul sexului opus.

Femeile apreciaza sensibilitatea barbatului numai intr-un peisaj dominat preponderent de  maturitate  si ratiune .

Barbatii gusta puterea sexuala a femeilor doar pe fondu unei personalitatii calde si cooperante.

Practic daca suntem atenti constatam ca nu este o lupta intre barbati si femei, ci este o lupta intre principiile din fiinta fiecaruia dintre noi.

Este un conflict inconstient  dintre femeie si principiul masculin din ea si unul al barbatului cu principiul feminin din el.

Acceptarea si integrarea principiului opus ne va armoniza instantaneu cu sexul opus.

Aceasta este alchimia maturizarii noastre ca femei si barbati. Ca barbat trebuie sa-ti accepti total latura feminina pentru a putea iubi profund femeia  si a deveni barbatul care trebuie sa fii . Ca femeie trebuie sa-ti asumi responsabilitatea puterii sexuale si manifestarea ei  fara reserve cu naturalete si simplitate ca sa poti iubi si admira barbatul cu adevarat.

Acceptindu-ti sensibilitatea,  puterea masculina (fizica si mentala) devine matura.

Acceptindu-ti puterea feminina (sexuala vitala) sensibilitatea femeilor devine matura.

Sensibilitatea este cheia maturitatii puterii masculine.
Puterea sexuala este cheia maturitatii sensibilitatii feminine.

Pana nu are loc aceasta asimilare a principiul opus …. suspiciunea fara de celalalt sex  este singura alternativa pentru ca il resimti strain si de neinteles. Odata asimilat acest principiu in interior, sexul opus devine familiar si cooperant.

La modul practic … toti putem depista in noi calitatile feminine si masculine deoarece sunt evidente amprentele energetice ale acestor caracteristici. Este treaba fiecaruia dintre noi in a le observa, accepta si canaliza corect. Toate sunt esentiale vietii si fericirii noastre.

Dar totul va fi confuz cata vreme in loc sa privim in fiinta noastra ,… sa o contemplam  … ne ascultam hipnotizati mitea cu analizele ei nesfarsite si epuizante. Cand in urma contemplarii propriei finite identificam si constientizam astfel caracteristile noastre intime … vedem imediat functiile si utilitatea lor putind astfel  sa le folosim pentru a aduce satisfactia in experienta din relatii.

Logica vietii este evidenta celor atenti. Nu va credeti mintea … doar priviti in interiorul vostru … si totul va prinde contur. Viata sprijina din toate puterile ei intelegerea. Dar fara atentie … nu exista nici o sansa. De fapt constienta inseamna … retragerea atentiei  de la continutul mintii catre fenomenele vietii in care sade tot ce ai nevoie.