Articole

Libertatea in relatii si frica de a fi parasiti pentru un partener mai bun.

Cea mai mare teama a celor care simpatizeaza  ideea libertatii in relatii
este aceea de a accepta riscul ca iubitul lor, lasat liber,
sa intalneasca ceva mai pretios, pentru ca asta presupune,
in imaginatia lor, sa fie abandonati si dati uitarii.

Genul acesta de intrebari indica o desavarsita eroare de abordare
si o majora lipsa de experienta , pentru ca :

1. Inainte de toate eu cred ca oricare dintre cei care au aceasta temere
ar trebui sa se intrebe daca sunt multumiti cu un partener care le sta aproape,
doar pentru ca sunt limitati in posibilitatea de a gasi ceva mai bun.

Faptul ca doar lipsa de optiuni mai bune imi tine iubita langa mine,
nu ma face deloc multumit sa o am. Dimpotriva, mi-o doresc  aproape,  
intrucat presupun ca ne leaga ceva atat de evident si esential, incat 
orice experienta ar avea cu un alt tip nu va afecta decisiv ceea ce avem impreuna.

Iar daca o pierd in acest cotext,
inseamna ca oricum nu mai erau intre noi decat iluzii.

2. Mi-este imposibil sa ma suport, in conditiile in care
mi-as dori ca iubita mea sa nu aiba oportunitatea de a se bucura  de momente faine cu alti tipi.

Dimpotriva, tocmai pentru ca tin la ea, consider firesc
sa-i doresc cele mai bune momente posibile
ce le poate avea in realatiile cu barbatii.

Are o singura viata si nu pot vedea cum faptul ca imi ofera foarte mult din viata ei
ar putea-o obliga, in virtutea nu stiu carei morale, sa-mi ofere totul.

NU suntem proprietatea cuiva
si nu datoram nimic nimanui.

3. O minima experienta in relatii libere cu mai multi parteneri
te avizeaza ca tot ce se intampla in oricare din celelalte relatii 
pun  si mai mult in valoare ceea ce ai cu oricare din iubitii tai.

Amenintate sunt relatiile in care nu te leaga decat interese
si in care ’’iubitul’’ este doar un furnizor de validare, sex si confort social.

4. Indiferent de ceea ce crezi despre propria ta relatie
si de capacitatea ta de a constrange libertatea celuilalt,
toti sunt liberi, chiar daca nu stiu sau nu vor.

Nimeni nu-si poate angaja sufletul si simtirea
in jocurile de interese ale egourilor noastre.

Atractiile si interesele lor nu pot fi evitate, ignorate sau negate.
In fapt cu cat cauti sa le minimalizezi sau negi cu atat cresc in intensitate.

Interesul sau sentimentele pentru altii apar si se vor manifesta
oricat ai investi in urmarire si controlul iubitului ce crezi ca il posezi.

5. Exista in noi un instinct natural catre deschidere si sinceritate
fata de iubitii nostri, care ne indeamna sa fim transparenti in relatiile noastre,
sa vorbim natural despre atractiile noastre.

Bineinteles ca o lume de indivizi, coplesiti de neincredere in sine si nesiguranta,
descurajeaza si inhiba acest instinct de sinceritate.

Culmea este ca aceasta transparenta te apropie enorm
si te incarca cu un imens sentiment de recunoastinta.

In concluzie chiar daca eliberarea partenerilor
de angajamente si obligatii ar insemna sa-i pierdem definitiv,
pentru parteneri mai potenti si interesanti …
…este lipsit de demnitate sa-ti constrangi in orice fel partenerul,
care-ti este de fapt cel mai apropiat om din viata.

Dar realitatea este ca libertatea acordata si respectata
te apropie foarte mult in orice relatie.

Doar in conditii de libertate incepe o relatie reala si se poate vorbi de iubire.

Iubesti cand dai liberate si doresti tot ce poate fi mai bun celuilalt.
Si cel mai important lucru este ca fiecare dintre relatii le vor consolida pe toate celelalte.

Nimeni nu poate inlocui pe nimeni si tot ce este real intre noi
ne va chema inapoi, in cazul in care nu suntem constienti de ceea ce avem impreuna.

Nu uitati ca experimentam cu totii de multa vreme
varianta de a relationa in cuplu sub presiunea unui control strict si neobosit
din partea partenerilor nostri si nu mi se pare deloc ca relatile sunt mai sigure,
mai durabile sau mai fericite.

Dimpotriva, nu mai vezi nici macar o singura relatie care sa o invidiezi.

Partenerii nostri sunt in majoritate o combinatie de gardieni si detectivi experimentati dovada ca nimeni nu crede in relatiile contractuale in care ne tranzactionam libertatea.

Cris 

Iubirea

apa-este-iubire-18388973Problematica iubirii a devenit una extrem de complexa si confuza doar din momentul in care
iubirea a devenit un concept destinat sa mascheze ipocriziile si imaturitatile noastre umane.
Acesta iubire este iubirea de contrabanda, care urmareste doar interese meschine ambalate in aparente imaculate.

Efectul de reabilitare a reputatiei sexualitatii, discreditata de inconstienta colectiva,
a facut conceptul  iubirii extrem de  popular.
Popularitatea ei, cat si utilizarea cvasigeneralizata, lasa pe undeva impresia ca iubirea este ceva accesibil si comun experientei umane.

Asa am ajuns o umanitate care visează la iubire, vorbeşte mereu despre ea pretutindeni, şi totuşi nu are habar ce este.

In fapt, nu stiu daca este ceva mai rar pe lumea asta decat experienta iubirii in relatiile de cuplu.

Omenirea este la ani lumina de cele mai elementare forme de iubire.

Omenirea experimenteaza in cuplu, ca expresie a fenomenalei ei inconstiente, doar o iubire a imaginii si ideilor pe care le intretine despre ea insasi.

Este iubirea totala a unei constructii mentale despre sine, impotriva intereselor elementare ale fiintei lui si a celorlalti.

Este opusul extrem al iubirii reale.

Folosindu-ti doar bunul simt elementar poti intelege ca iubirea reala nu poate avea nici o legatura cu continutul de traire specific relationarii comune in cuplu, care presupune minciuna, compromis, manipulare, angajamente, suspiciune, control, furie, comunicare dubla, atasamente, posesivitati, drame copilaresti, reprosuri, invinovatiri, lipsa de comunicare, competitivitate, exclusivitate, sentimentul tradarii.

Confuzia pe care o experimentam in relatii are la baza lipsa unei minime onestitati, care ne-ar obliga sa scoatem conceptul de iubire din povestea relationarii noastre, intrucat la nivelul nostru de intelegere, putere si maturitate, iubirea este ceva EVIDENT IMPOSIBIL si complet strain.

6766_ti-as-multumi-iubireSuntem la nivelul de constiinta in care nu putem iubi decat ideile care ne confirma valoarea si importanta care ne plaseaza in pozitii de superioritate fata de ceilalti.

Slabiciunea si lipsa de sens in care ne traim viata, duce la o nevoie patologica de a ne considera mai speciali decat ceilalti.

Cand traim acut sentimentul neimportantei nu ne ramane decat sa gasim ceva care ne permite sa ne consideram mai buni decat ceilalti. Pentru ca, doar astfel putem pretinde atentie si efort. Daca am accepta ca suntem foarte putin in interior, automat ar trebui sa fim mult mai smeriti si lipsiti de pretentii. Si mult mai recunoscatori.

Iar ideea ca suntem iubiti exclusiv si intens este ceva ce confirma superioritatea de care avem atata nevoie ca sa ne putem suporta neimportanta.

Nici macar nu vrem sa verificam daca chiar asa stau lucrurile, adica daca chiar suntem iubiti asa cum vrem sa credem, intrucat ne intereseaza doar acel minim de aparente, necesar pentru a ne putea spune ca suntem iubiti.

A verifica adevarul concluziei ca suntem iubiti ar presupune o atentie si o preocupare admirabila si esentiala pentru continutul celui a carui iubire o dorim. Iar aceasta atentie ar revela o lume complexa si schimbatoare, care ne-ar face mult mai precauti in a trage rapid si usor concluzii despre iubirea celuilalt. Din acest motiv nu vrem sa stim ce-i in celalalt, vrem doar sa smulgem o declaratie de iubire.

Avem o nevoie disperata si pe masura de absurda,  pentru linistea si echilibrul nostru superficial (inconstient), de a avea pe cineva despre care sa stim ca este dependent de noi si in puterea noastra. Nici macar nu conteaza ca cel dependent nu este interesant pentru noi.  La aceasta dependenta ii zicem iubire si este balsam pentru ego-ul nostru.

De aici frica de relatii libere. Relatiile libere elibereaza de dependenta. Fara dependenta nu mai avem confirmarea importantei noastre. Va trebui sa ne gasim singuri aceasta importanta.

tumblr_m8o148aZDh1qebwiqo1_500Miza relationarii libere este miza de a cauta importanta proprie in relatia cu tine insuti si nu prin comparatie cu ceilalti.

Dar tocmai neincrederea in noi, credinta ca nu suntem speciali si importanti, ne face sa pretindem dovezi ca suntem speciali.

Cei care s-au acceptat stiu ca sunt speciali prin ceea ce sunt si nu au nevoie de validarea acestei importantante prin relatii exclusive si fidele. Acestia nici nu vor putea fi manipulati cu validari sau invalidari subtile sau agresive.

Cei care stiu ca sunt speciali vor cauta in relatii orice altceva decat confirmarea importantei lor. Vor cauta experienta intimitatii, a deschiderii, a prieteniei, a bucuriei, a libertatii.  Astea hranesc fiinta. Asta da luciditate, incredere in sine si bucuria de a fi viu. Asta ne apropie de oameni.

De aici apar primele forme de iubire adevarata.

V-ati prins acum de ce este atat de important ca iubirea sa para a fi un concept misterios, de neinteles, periculos, ambiguu, imposibil de cuprins rational.

Pentru ca la cele mai elementare abordari a conceptului iubirii ajungem sa intelegem ca ceva putred se ascunde in relationarea comuna de cuplu, si mai nimeni nu vrea sa dea ochii cu propria mizerie, cu atat mai mult cu cat am investit atata in efortul de a ne minti pe noi insine si pe toata lumea ca suntem imaculati .

Incercati o clipa sa percepeti nivelul de ipocrizie in care traim daca o omenire intreaga a putut accepta fara efort ca iubirea, in intelesul nostru comun, cuprinde necesar boala, tradarea, gelozia, patologicul, fluctuatiile intre agonie si extaz, ura, competitia, suferinta.

Tot acest nonsens, ce priveste modul comun de intelegere a iubirii, este necesar pentru ca avem nevoie ca de aer de acest concept in discursul nostru relational ca sa ne ascundem de noi insine. Sa ne ascundem de rusinea abil implantata de a fi fiinte primordial sexuale care, tocmai prin aceasta sexualitate, acceseaza energiile care o ajuta sa inteleaga viata si pe sine.

NU cred ca este ceva mai sacru si mai important pentru omenire in aceasta perioada decat eliberarea sexualitatii de ipocrizie si rusine si abordarea ei cu constienta si un respect imens, aducand transparenta absoluta in problematica si natura sexuala feminina si masculina.

O sexualitate sacralizata ca forma de smerenie si respect fata de energiile vietii este primul pas in maturizarea fiintei umane si regasirea experientei iubirii reale.

tumblr_lgk5emIHmh1qeu5jko1_500Ce este iubirea

In fapt, in iubire nu este nimic obscur, neclar, imposibil de definit.  Dimpotriva iubirea este  simplitate, adevar, cunoastere, claritate.

Lucrurile sunt simple chiar daca nu par:

Iubirea este un capat de drum al cunoasterii de sine, este expresia unei fiinte impacate cu ea insasi si cu viata, care s-a hranit in nevoile ei esentiale de experienta, incredere, atentie, comunicare, flirt, aventura, sex.

Iubirea este fructul maturizarii fiintei. Iubirea este identitatea noastra regasita prin constientizare. Dar regasirea inseamna claritate, care inseamna putere. Iar la putere ajungem accesand energia vietii.

Iubirea este expresia unui preaplin de unde si generozitatea care o insoteste. Cei care iubesc vor sa ofere mai mult pentru a contribui la incarcarea celor pe care-i iubeste.

Este onestitate absoluta, sinceritate cu tine insuti si cu ceilalti.

Este demnitate si integritate intrucat recunoaste, nu exclude, nu reprima, nu raneste.

Accepta, elibereaza, cauta relaxarea, pacea interioara si sensul.

Iubirea este o permanenta alegere constienta a ceea ce ne  uneste, creeaza cooperare, sanatate.

Asta inseamna a alege invariabil drumul care pare mai greu. In realitate este singurul care ne duce undeva unde vrem sa ajungem.

Este directa si merge la esenta pentru ca vrea sa rezolve problema si sa vindece.

605620_J5KRDLP5V1MX24MB4T7RAZ1JRIWZ57_beso-de-ninos-7_H132606_L’’Iubirea este descoperire, înseamnă să joci cu cărţile pe faţă când toată lumea din jur ne învaţă să ne ascundem, să ne protejăm, să folosim orice mijloc ca să nu ne expunem, să nu fim răniţi, ucişi, cumpăraţi.’’ Iubire-Valerio Albisetti

Iubirea si este ceva extrem de rar. Dar este normal si firesc.

Nu este o tragedie sa recunoastem ceea ce suntem: oameni nesiguri, ipocriti, confuzi, anxiosi, agresivi  si nevrotici, aflati in competitie, dependenti unii de altii. Povestile de iubire nu au facut decat sa creeze un mediu de o ipocrizie incredibila.

A renunta la ipocrizia discursului de iubire va fi primul gest de iubire autentica.

In acceptarea a ceea ce suntem sade singura sansa de a ameliora situatia.

Cand recunoastem cine suntem, dam o sansa celorlalti sa ne accepte si sa fie la fel de sinceri.

De aici incepe un spatiu de relationare in care toata agresivitatea si neincrederea, ce ne uza din interior, incepe sa fie exprimata .

Aparent lucrurile se agraveaza dar, in realitate, apare pentru prima data o comunicare reala care va limpezi pas cu pas totul.

Nu invidiile, suspiciunile, conflictele exprimate si discutate ne distrug, ci acelea care mocnesc in spatele aparentelor prietenoase intretinute in ascuns.

Iubirea este un concept care se poate folosit relaxat si intre indivizi care pot lua expresia „te iubesc” ca exprimare a unei stari de bine de moment care nu angajeaza cu nimic viitorul.

De cele mai multe ori, a exprima iubirea ca urmare a unui moment frumos avut impreuna, lasa impresia ca acea exprimare te si angajeaza cu ceva in viitor, cand singura reactie de bun simt ar trebui sa fie recunostinta pentru oportunitatea experientei placute.

Inconstienta corupe si distruge tot ce este mai frumos intre noi. Din acest motiv recuperarea sinceritatii absolute devine o obligatie intr-o lume in care am distrus tot ce ne hraneste, in timp ce strigam disperati ca ne este foame.

Cris