Articole

Feminitatea si povestea șobolanului

Ceea ce se dorea a fi o carte despre preocuparea secundara a vieții mele
(femei, relații, sex – nu ma intrebati care-i prima)
va deveni o serie de articole ce vor incepe cu acesta.

Cel mai probabil  ca perspectivele astea va sunt familiare deja,
dar este posibil sa mai limpezesc  puțin imaginea de ansamblu, ori anumite detalii.

Scopul meu declarat este sa  provoc și sa rascolesc
toate slabiciunile și sensibilitațile infantile,
care sunt fundamentul relațiilor contemporane de cuplu
și care nasc atatea ipocrizii,
incat nici nu mai putem crede ca exista vreo posibilitate de a relaționa in afara lor. 

NU am de gand sa menajez pe nimeni (barbați si femei deopotriva)
si nu veți gasi nici o urma de diplomație in observațiile si concluziile mele,
dar va puteți aștepta sa va ințeleg perfect si sa fiu delicat
cu limitele oricui se straduie sincer
sa-și recupereze onestitatea inainte de toate si demnitatea umana odata cu ea.

485489_448084161941976_1243026803_nTraiesc la modul cel mai concret senzația ca
oricine se angajeaza pe aceasta direcție imi face o favoare personala.

Cine și-a depașit o condiționare sau dependența,
ințelege dificultatea procesului  si
valoarea unei aspirații sincere
de a te elibera de instinctele egotice de posesivitate si control,
atent acoperite de proiecții idilice despre iubire, relații, sex.

Toți cei care simțiți ca este timpul
pentru un alt mod de a aborda si
experimenta relațiile cu sexul opus …
va trebui sa va gasiți rabdarea si ințelegerea
pentru partenerii voștri ce cauta sa iasa
din neincredere, atașamente, posesivitate, gelozie, ipocrizie, competiție.
Recomand, in aceeași masura, o lipsa totala de toleranța pentru cei care, conștient sau inconștient,
prefera jocul alunecos al relaționarii in emoționalul destinic, dramatic,  atat de familiar, promovat si exploatat artistic.
Preocuparea pentru amplificarea aspectului emoțional al relaționarii intre sexe
este alegerea celor care au descoperit ca in acest context
celalalt este influențabil, ușor de impresionat si de stors de angajamente,
inainte sa fie conștient de consecințele propriilor promisiuni.

Miza intensificarii emoțiilor este scaderea luciditații, in favoarea obținerii unor decizii sau angajamente grabite
sau pentru inradacinarea unor dependențe . Emoționalul (romantismul) este o disimulare
cu pretenții de iubire ’’adevarata’’, o camuflare destinata sa creeze confuzie.
Odata obținute angajamentele , veți constata ca se cam pierde atat interesul
pentru stimularea emoționala, cat si pentru partener, intrucat, teritoriul fiind marcat, teatrul devine obositor.
V-ați prins. Angajamentele sunt un soi de marcare a teritoriului
care-ți dau un ridicol si gratuit sentiment  de siguranța.
Te bazezi ca sentimentul de vinovație declanșat de incalcarea unui angajament iți va opri partenerul sa faca ce simte.
Insa, realitatea este … ca  cel mai șmecher dintre cei doi  va ști ca angajamentele nu-l obliga cu nimic,
iar cel mai naiv nu are decat varianta reprimarii.
Evident ca, in contrast cu excitarea emoționala inițiala, alimentata permanent de gesturi exagerate si nefirești  …
golul ce se releva dupa obținerea de angajamente  … va deveni cu atat mai deprimant cu cat ai exagerat mai mult  la inceput.
Vad chiar la oameni de calitate ca reproșeaza partenerului nerespectarea unor angajamente, cand cel care reproșeaza știe ca:

  1. a forțat obținerea acelor angajamente intr-un context emoțional, intrucat la momentul acela era extrem de interesat sa se vada cu ’’sacii in caruța’’
  2.  partenerul nu avea, la modul evident , experiența sau maturitatea de a ințelege consecințele angajamentelor luate la momentul respectiv.

Intelegeți acum de ce, in lipsa unui conținut uman demn si onest, nu putem ințelege seducția decat in termeni care presupun șmecherii  pentru a ’’combina’’ si lega partenerul prin angajamente in prima faza si dependențe in faza urmatoare.  Este evident cat de adanca este convingerea ca abordarea unei femei si a unei relații implica inevatibil un soi de inșelatorie, falsitate, prefacatorie.

Cei care aleg in relaționare calea disimularii prin emoțional si romantism sunt ușor de recunoscut, intrucat, in afara jocului , se simt vulnerabili si inconfortabil, tocmai pentru ca știu ca din punct de vedere uman, spiritual reprezinta foarte puțin.

Am insistat prematur cu aceste detalii doar pentru a incerca sa va fac sa conștientizați valoarea oricui cauta 0 experiența bazata pe conținutul uman, mai degraba decat pe forma,  bazata pe libertate, recunostința, onestitate, deschidere, relaxare, erotism, prietenie, cooperare, conexiune, explorare fara limite a intimitații și sexualitații.

Cei orientați catre aceste valori … sunt de asemenea  ușor de recunoscut. Nu se grabesc nicaieri, nu vor sa va desemneze vreun rol , detensioneaza si dedramatizeaza orice moment, orice experiența, sunt interesați de orice aspect al celui pe care vor sa il cunoasca, refuza orice angajament, orice proiecție, urmaresc descoperirea celuilalt, nu alimenteaza emoțiile, dar nici nu le acuza.

Emoțiile sunt un dezechilibru ca rezultat al pierderii contactului cu prezentul, in favoarea proiecțiilor fericite ori nefericite. O emoție este dependența de o proiecție ceea ce inseamna o desprindere de prezent. Cata vreme sunt experimentate detașat, emoțiile devin doar aspecte marunte ale prezentului.

NU cred ca pot sa va fac sa intelegeți  cat de mult apreciez si respect orice individ dispus sa se accepte, fara compromisuri, cu toate limitele, dorințele si nevoile lui, care intuiește ridicolul  pretențiilor de buric al pamantului caruia toți si totul ii este dator,  și renunta la proiecțiile  idilice pentru a da o șansa celuilalt de a fi cunoscut si acceptat dincolo de orice interes sau așteptari.

A gasi luciditatea, care sa te scoata de sub vraja condiționarilor tradiționale,  este un enorm pas inainte, este, in cel mai strict sens al cuvantului, o naștere intr-un spatiu energetic nou, in care ne putem cunoaște dincolo de aparențe, interese sau judecați superficiale.

Toți cei care au facut acest pas sunt așteptați de realitatea creata de brutalitatea inconștienței din care tocmai au ieșit.  Poți vedea, pentru prima data, nivelul de mutilare sufleteasca la care ne-a adus o relaționare inconștienta,  poți vedea fricile absurde si nejustificate de deschidere, vulnerabilitate sau respingere, poti vedea reprimarile la care se supun oamenii frumoși de dragul unei imagini induse de perfecțiune. Si știi ca,  inainte de a te bucura de tot ce inseamna o relație, trebuie depașite traumele majore: neincrederile, complexele, frica de deschidere sau respingere, confuzia dintre ce vrei și ce ai nevoie.  Cand iți pui problema de a ameliora situația, ințelegi cat de fine si vulnerabile sunt ființele umane in structurile lor subtile și cata nevoie de  blandețe, relaxare si umor este in aceasta lume.

Ieșirea din hipnoza iluziei  nu este sfarșitul drumului, ci doar inceputul lui. Urmeaza sa invațam și sa ne finisam deschiderea, exprimarea dorințelor și a trairilor, urmeaza experiența, recunostința, atenția la detaliile a ceea ce suntem, acceptarea și multe altele, care, in final, ne duc la relațiile care simțim ca ar trebui sa fie.

Mi-aș dori ca aceste articole sa fie un soi de fascicul de lumina care sa faca vizibile autolimitarile in care ne ținem majoritatea.

1. Femeile si puterea lor sexuala ca reflexie a conexiunii cu viața

Mie imi este clar. Femeile, prin natura lor, au o mai buna ancorare in energiile vieții, sunt mai apropiate si mai familare cu ele. Ințeleg, la nivel de percepție, substratul sau subtilitațile situațiilor de viața, in mod natural, chiar daca tac, fac pe proastele, nu sunt conștiente de calitatea asta  sau nu pot conceptualiza sau exprima prea ușor ceea ce simt si intuiesc. De asemenea, traiesc mai intens si mai veritabil, accepta mai ușor clipa si se abandoneaza mai ușor vieții,  risca mai curajos si decis, cand simt miza unei experiențe importante si sunt mai vitale,  mai viguroase. Sunt mai ’’adevarate’’, mai ’’salbatice’’ si, in consecința, greu de controlat.  Toate astea ’’tradeaza’’ o sensibilitate fata mediu si viața, care le face in același timp mai deschise situațiilor de moment. Viața pulseaza puternic il ele, iar sexualitatea lor irezistibila si inteligența lor emoționala superioara nu este decat o reflectare a  contactului strans cu partea energetica vieții, de unde ne tragem oricum cu toții vitalitatea si puterea. Fara ancora asta a lor, care le este si puterea … femeile nu ar fi putut face fața forței distructive a superficialitații masculine.

Inteligența emoționala este in sine o chestiune doar de sensibilitate si percepție și nu se intersecteaza cu inteligența mentala, lenta si veșnic roasa de indoiala. Conceptele cu care lucreaza inteligența mentala sunt rupte de viața (nesigure in consecința) spre deosebire de senzațiile, sentimentele si percepțiile pe care se bazeaza inteligența emoționala.

Barbații au simțit dintotdeauna aceasta conexiune speciala a femeilor cu energiile vieții. Aceasta conexiune se manifesta in principal in incarcatura si natura lor sexuala, care pe barbati ii atrage irezistibil, in aceeași masura in care ii si sperie.

Pe de o parte, aceasta natura a femeii l-a incantat si l-a fascinat.  Pe de alta parte insa, potentialul sexual  imens al acesteia  si forța  pe care o exercita feminitatea asupra tuturor barbaților au pus ego-ul masculin intr-o pozitie  dificila. Barbatul a conștientizat imediat  handicapul lui sexual in raport cu nevoile, posibilitațile si opțiunile femeilor de a experimenta si a-și trai sexualitatea.

In fiecare barbat era evidenta atat valoarea, cat si puterea sexualitații feminine, iar acest fapt a tulburat consistent ego-ul masculin. O valoare prea mare si ravnita de prea mulți.  Aceast moment este unul cu care se intalnește …  fiecare barbat care a trait vreodata pe aceasta planeta  si la care trebuie sa raspunda cum știe el mai bine. Sa prețuiasca aceasta valoare sau sa o supuna si sa o slabeasca pentru a o controla. De raspunsul asta depinde toata experiența lui cu femeile.

2. Alternativele de abordare a naturii feminine de catre barbat

In fața acestei situații, barbații au avut de ales doar doua abordari:

A)     Abordarea 1,  careia o sa-i zic Calea demnitații si finisarii spirituale, care presupune inainte de orice …

  • onestitate fața de propriile lor percepții si sentimente ce vizeaza femeia

si, in consecința, sacrificarea ego-ului masculin extrem de tentat de avantajul puterii fizice superioare.  Pe aceasta cale, barbații  ințeleg, admira, accepta si respecta  natura puternic sexuala a femeii care le da sens, placere si motivație in viața. Pe aceasta cale, barbatul crește spiritual, ințelegandu-se tot mai bine  pe sine, viața si femeia …  ieșind astfel din limitarile si mecanica inconștienței. In felul acesta, puterea spirituala si, implicit, cea sexuala a barbatului cresc pana la punctul in care ar fi, inclusiv sexual, un partener pe masura. In aceaste condiții, femeile ar relationa liber cu mulți barbați, conform cu natura lor generoasa, spre caștigul si fericirea tuturor.

Pe aceasta cale, barbații incep maturizarea sexuala de pe o poziție fireasca de subordonare si recunostința fata de disponibilitatea femeilor care li se ofera.  La aceasta atitudine femeile vor reacționa natural, prietenos si fara superioritați. Pe aceasta cale, barbatul ramane deschis si atent la feminitate, o va percepe si o va cunoaște tot mai profund in esența ei. Astfel, barbatul devine repede capabil sa satisfaca o femeie, evitand irosirea in aparențe, intrucat si-a ințeles locul si limitele (paradoxal un gest profund barbatesc) si s-a preocupat sa se finiseze in conținut si perceptie. Pe aceasta cale, a respectului pentru feminitate, barbatul descopera, conștientizeaza, accepta si-si dezvolta sensibilitatea fara de care orice percepție a realitații este imposibila si orice calitate masculina este complet lipsita de valoare.

Deloc intamplator, performanța sexuala masculina este o componenta esențiala in obținerea stimei de sine. Iar performanța sexuala presupune o preocupare intensa pentru aspectele energetice interioare, inseparabile de natura noastra sexuala si spirituala. Aceasta preocupare si dorința naturala de a satisface sexual femeia, descopera sensibilitatea masculina si trezește instinctul de demnitate fara de care, din punctul meu de vedere, orice maturizare umana este imposibila. Nu vei ajunge niciodata insa sa satisfaci femeia daca vrei sa faci asta doar pentru orgoliul tau. Ca urmare, toti cei care vreti sa duceți femeia in al noualea cer orgasmic, aflați inainte de ce doriți sa faceți asta. Intrucat, daca va seduce ideea de a va crede un barbat capabil de asa ceva … inseamna ca ati pierdut exact sensul acestei abordari.

Oricat de vital si viril este un barbat, fara intelegerea spirituala a propriei naturi si fara departarea de motivatiile egotice, mecanica instinctuala il va epuiza  mult inainte de a putea  satisface o femeie. Ori, asta devine cu atat mai grav pentru stima de sine a barbatilor, cu cat sexualitatea feminina nu este constransa de limite, este permanent interesanta si incitanta pentru ceilalți barbați.

Ignoranța masculina ne transforma foarte devreme in ’’barbați facuți din bere si carnați’’, permanent frustrați, complexați si furioși pe vitalitatea, atractivitatea si interesul femeii pentru barbații inca vitali si neconsumați.

Nu vi se pare genial faptul ca, in cel mai esential aspect al stimei de sine masculine (sexualitatea si relația cu femeile), stau secretele dezvoltarii si maturizarii spirituale si umane ale barbatilor? De ce credeți ca secretele unei dezvoltari naturale a barbaților (sensibilitatea si onestitatea) șad in așteptare exact intr-un spatiu strans legat de sexualitate,  inevitabil de catre oricare dintre noi. Pentru ca designul vieții presupune ca niciunui cautator sincer sa nu-i poata scapa aceste secrete esențiale pentru o viața faina aici pe pamant. Sexualitatea este ceva ce nu poate fi evitat de nimeni. Va fascina veșnic umanitatea. Ori implinirea ei inseamna asimilarea sensibilitații si onestitații. Refuzul acestora face sexualitatea o sursa de dezamagire si epuizare energetica.
Spiritualitatea a trebuit sa devina  complicata doar cand sexualitatea a fost discreditata convingator si total. Refacerea reputației ei este de datoria fiecaruia dintre noi. Sexualitatea este legatura noastra cu viața.  Este forma perfecta a parteneriatului indestructibil intre viața si umanitate.

In fapt, un barbat va satisface o femeie prin ceea ce este, nu prin ceea ce face. Fiind atent la energia si problematica sexualitații, barbatul se va descoperi in conținutul si identitatea lui energetica  …  iar asta inseamna sa aflam cine suntem, ce putem fi si cum ne putem transforma.

Aceasta devenire este un proces de eliminare a ceea ce este superficial, pe masura ce descoperim ceea ce este esențial si important in noi.

Cand crezi ca bogația, poziția sociala sau succesul sunt calea catre relații de calitate cu sexul opus, nu faci decat sa-ti dezvalui dezinteresul pentru identitatea ta reala, energetica, dezinteres care este in fapt refuzul destinului de om si barbat.  Ne descoperim si experimentam ca barbați … acceptandu-ne sensibilitatea, alegand onestitatea fața de ceea ce simțim si suntem in interior. Sensibilitate dublata de onestitate este demnitate. Astea ne vor oferi sensul in viața si relații adevarate cu femeile.

Crezi ca ai nevoie de ’’vreun X6, sa fii fotbalist sau sa ai noroc de un  ’’ciocan’’ de juma’ de metru’’ sa fii dorit si iubit de femei? Mai gandeste-te.

Astea pot oferi unei femei doar  motivația de a-i folosi si dispretui pe barbati,  chiar daca vor fi  invidiați si doriți. Cand esti dorit pentru a fi folosit, nu vad nici o posibilitate de a fi satisfacut. Evident ca a fi dotat, bogat si frumos sunt aspecte importante, dar nenecesare si mai ales  inutile in afara celor esențiale.

Pe aceasta cale,  prezența feminina este motivația si bonusul evoluției barbatului catre natura si potențialul lui profund spiritiual. Pe aceasta cale, alaturi de femei, maturizarea barbatului este  una magica. Insa este o cale pe care o aleg mult prea puțini. Cu articolele mele caut sa va trezesc interesul pentru aceasta abordare.

B)     Abordarea 2 careia o sa-i zic Calea șobolanului sau a infantilismului masculin veșnic este cea pe care barbatul a ales ipocrizia, sacrificandu-și calitatea esențiala masculina: demnitatea (sensibilitatea si onestitatea). Este calea pe care am ales sa nu recunoaștem importanța femeilor  pentru sufletul nostru de barbat. Am ales sa le manipulam pentru a le folosi.  Este calea pe care am stabilit intr-un consens entuziast ca femeile sunt de vina pentru tot. Ele sunt de vina ca ne atrag, ca le dorim, ca le futem jalnic si ca nu ne putem suporta, ca avem pula mica sau insuficient de tare. Ele trebuie omorate cu pietre pentru ca noi avem chef sa le futem. O logica invulnerabila, NU?  Singura diferența dintre noi cei civilizați si barbarii care folosesc pietrele, este ca noi le omoram lent (pe care mai putem, pentru ca pe alocuri roata se-ntoarce), tratandu-le perfid. rat_men_

Ele sunt vinovate ca exista, deși fara ele totul iși pierde sensul. Sigur ca este un sens existențial dincolo de femei si relațiile cu ele,  dar este mult mai greu accesibil si, paradoxal, femeile sunt unul din factorii esențiali care te duc inclusiv la acest nivel spiritual.

Totul ar fi fost expresia unei stralucitoare inteligențe strategice, daca consecințele acestor alegeri nu ne-ar ajunge și distruge pentru a ne releva micimea interiora.

Sentimentul micimii interioare, pe care-l incearca barbatul ca și consecința a alegerilor lui,  ii alimenteaza o frica colosala de neimportanța in fața feminitații si il transforma intr-un etern copil, capabil sa priveasca, sufletește vorbind, doar de jos in sus (sa cerșeasca) la femei …  si asta ramane impresia pe care o lasa, in ciuda oricarei pretenții de maturitate. Deși umili si dominați in interiorul lor, devin judecatori agresivi si disprețuitori in public sau in discursul comun.

Astfel, barbatul contemporan a ajuns dependent sa-și dovedeasca sieși si lumii intregi ca este barbat. Unii-si fac brandu cat picioru celorlalti, alții aduna bani si se poarta ca si cum ar avea toate raspunsurile, alții fut multe femei pentru care ele-s doar un numar, sau cauta eliberarea spirituala din același motiv pentru care alții isi cumpara un X6. Toți acestia deblocheaza si investesc resurse enorme sa convinga ca sunt barbați, cautand criterii dupa care sa se poata convinge ca sunt superiori celorlalți barbați .

A incerca sa-ți dovedesti barbația este dovada  a faptului ca nu mai traiești sentimentul ca ești barbat. Nu poți fi laș si ipocrit si sa te simți barbat. Si este mult mai ușor sa te faci cat un munte, tare ca piatra, sa faci bani garla, sa ai succes si glorie, decat sa renunți la lașitate si sa-ți recuperezi sufletul …

Aceasta abordare a feminitații de catre barbat i-a interzis orice ințelegere a femeii, orice maturitate. Alegand ipocrizia, nu a facut decat sa se condamne la un infantilism permanent, din a carui perspectiva, natura feminina pare de neințeles. Este un intreg razboi, subteran tuturor discuțiilor si sugestiilor, potrivit carora  logica sexului opus este de neințeles.  Aceeași miza, a evitarii sinceritații barbatului cu el insuși, este si in spatele eforturilor de a explica neințelegerile dintre femei si barbați prin diferențele aparute ca rezultat a funcțiunilor diferite ale  masculinului si femininului. In fapt, toate aceste diferențe, care se vor motive de dizarmonie, sunt destinate sa faciliteze relaționarea si, in nici un caz, sa justifice problemele.

Ințelegerea femeilor de catre barbați este  imposibila  cata vreme barbatul refuza recunoasterea celui  mai evident si elementar aspect interior despre el insuși: sentimentul importanței femeii pentru viața lui de barbat.  Nici un fel de dezvoltare a percepției masculine nu poate exista pana cand barbatul nu-și asuma sentimentele și nu eliberareaza feminitatea si sexualitatea ei  de orice constrangeri inventate doar pentru confortul șobolanului  etc.

Vorbesc doar de a recunoaște ce trezește in noi feminitatea primordiala, nu de cultivarea unei atitudini. Simpla recunoaștere obliga la respect si eliberarea feminitații, care astfel, prospera, se maturizeaza si ne satisface cum nici nu credem ca ar fi posibil.

Imaginați-va o lume in care femeile au plecat si ne-au lasat singuri si ce ați fi dispuși, ca barbați, sa faceți pentru ca ele sa revina printre noi.

Soricelul asta ar fi tot ce ramane din șobolanii ce suntem, intr-o lume fara femei sau cu femei mature spiritual, care nu cad in plasa aparențelor și superficialitații.

Of_Mice_And_Men_by_IsilmalithNu va imaginați ca exista ceva din problemele si dezechilibrele femeii care sa nu-mi fie familiare. Dar am convingerea ca, inainte ca barbații sa devina conștienți de imensa lor ipocrizie si lașitate, din spatele suficienței lor afisate, nimic din ce ar putea face femeile nu poate fi eficient pentru ameliorarea climatului din cupluri. In situația prezentă barbatul este precum un copil inconștient de valoarea si insemnatatea a tot ceea ce-l inconjoara, care strica si sparge tot ce ii cade in mana, manat doar de grija de a poseda totul pentru a-și atrage atenția și a se simți important.

 

 

Cris

http://www.facebook.com/#!/cris.popanda?fref=ts

Indemn pentru femei

Din nou Răzvan aici, profitând de faptul că fratele Cristi n-a mai postat nimic pe blog, trag speranță c-o să-i mai fur câteva din fanele înfocate prin acest articol dedicat în special femeilor. Să fie foarte clar de la început, aștept ca numărul de admiratoare să-mi crească considerabil după ce articolul va fi citit.

„Femeile sunt nebune
iar bărbații sunt tâmpiți

Iar principalul motiv pentru care
femeile sunt nebune 
este că
bărbații sunt tâmpiți.”

 

E o glumă din show-urile regretatului comediant George Carlin. Adevărul spus în glumă pare mult mai usor de acceptat, mai ales că e spus atât de clar si direct încât ai senzația că e prea simplu ca să fie adevărat. Ba chiar te gândești că ar fi prea de tot să fii chiar tu acel bărbat tâmpit.

In aceeași categorie de glume inspirate din realitate intră și aia cu „dacă lumea ar fi condusă de femei n-ar mai exista războaie,  pentru că toate țările ar povesti între ele”. (ceea ce ar fi minunat !)

Acesta e un articol despre feminitate, sensibilitate,  iubire, vulnerabilitate, deschidere și tot ce ține de principiul arhetipal feminin  (pentru visătorii mei dragi:  „yin”).

Trăim într-o lume a bărbaților unde Ego-ul, puterea, forța brută, duritatea, rațiunea, vorbele, spiritul de competiție și tot ce ține de principiul masculin sunt valorile de bază… în timp ce sensibilitatea, simtirea, acceptarea, slăbiciunea sunt atribute pe care le tratăm cu dispreţ, atribute care au ajuns să fie călcate în picioare fără milă şi cu o insensibilitate tipic masculină.

Practic disprețuim tot ce-i mai subtil și frumos în lume și am ajuns să apreciem doar plăcerile grosolane lipsite de esență.

Bun, asta-i situatia n-avem ce face, noi bărbații suntem tâmpiți, insensibili și înclinați în mod natural spre o abordare mai egotică a lucrurilor. Asta nu mă deranjează atât de tare, mai ales că fac parte și eu din rândul insensibililor.

Ceea ce mă deranjează foarte foarte tare este că FEMEILE au uitat cine sunt, au uitat de lucrurile care le definesc și mai ales au uitat comoara care se ascunde în privirea lor.

Văd prea multe femei cu capul plecat, prea multe care „au pus botul” la pălăvrăgelile pur raționale (și ireale) ale bărbaților. Au renunțat la ceea ce le definește doar din frica ca nu se vor putea integra într-o lume a bărbaților.

E de ajuns să uit o secundă în ochii unei femei ca să înteleg totul, dar încă nu pot să-mi explic cum de am trăit timp de mai bine de 20 de ani fără să văd ceva atât de valoros ce stă fix sub ochii mei.

Îmi pare rău să văd femei resemnate care s-au împăcat cu ideea că nu mai e nicio șansă, nicio șansă ca ceea ce simt ele să fie văzut, apreciat și protejat. Și nu exista femeie care să nu simtă asta, e în natura voastră. Există unele femei care s-au îndepărtat atât de mult de ele însele și de ceea ce simt incât sunt aproape convinse ca acea feminitate naturală nu există în ele, dar ea e acolo așteptând mediul propice pentru a înflori. Dar nu despre cele fără simțire vreau să vorbesc, ci tocmai despre cele care încă mai simt, cele în ochii cărora găsești feminitatea aia naturală. Cele care se deschid lăsându-te le pătrunzi cu privirea, se dezbracă de măști deîndată ce te simt.

Vouă, celor care încă mai simțiți mă adresez,
voi trebuie să  AVEȚI INCREDERE !

Esență vieții se găsește în privirea voastră !

Aveți încredere și speranță că lucrurile n-o să ramână așa cum sunt, aveți încredere în iubirea ce-o simțiți, n-o suprimați, nu va fie frică de ea dar nici n-o risipiți cu cine nu-i demn de ea. E ceva prea frumos în voi ca să fie călcat în picioare, de aceea îl citez pe un bărbat deosebit de sensibil care-i îndemna pe cei care încă mai credeau în iubire astfel:

„Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte
şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor,

ca nu cumva să le calce în picioare
şi să se întoarcă să vă rupă.”
(Matei 7:6)

In Lumea egoului în care trăim toată afecțiunea si deschiderea de care sunteți voi capabile vor fi considerate slăbiciuni, călcate în picioare si folosite împotriva voastră. Bărbații (și deseori femeile masculinizate) vă vor disprețui și vor arunca cu noroi în tot ce-i frumos în voi.

De aceea vă îndemn să vă impuneți, să aveți 100% încredere în ceea ce vă spune Femeia din voi,  să vă impuneți standardele cu care natura v-a înzestrat ca sa faceți lumea un loc mai bun. Nu faceți niciun compromis, fiți aspre și neîngăduitoare cu inconștiența bărbaților și răsplătiți-le sinceritatea și deschiderea cum știți voi mai bine.

Ajutați bărbații să scape de frica asta în care trăiesc, încurajați-i să fie sensibili, vulnerabili, slabi si astfel iubitori în fața voastră, pentru că principalul motiv pentru care noi suntem niște tâmpiți este faptul că ne e frică că nu vom fi acceptați de voi dacă ne acceptăm slabiciunile și vulnerabilitățile.

In schimb fiți cât puteți de aspre cu manipulatorii, testați bărbații, nu dați nicio șansă inconștienței. Nu acceptați nicio prefăcătorie, nu aveți milă de manipulatorii care pozează în bărbați necăjiți care vor ajunge să vă calce în picioare imediat ce le veți încredere și vă veți deschide.

Folosiți-vă feminitate să faceți toate aceste lucruri. Nu vă fie frică să vă impuneți. Nu credeți prostia că femeia trebuie să fie sub bărbat. De fapt femeia trebuie să conducă relația din punct de vedere emoțional, iar bărbatul să fie doar unealta prin care femeia își manifestă iubirea ce o are în ea.

Lumea trebuie condusă de bărbați predați în mânile binevoitoare ale femeilor. Nu a femeilor care s-au dedicat scopurilor mărunte împrumutate din lumea bărbaților, ci a celor care își ascultă inima.

Cautați bărbați capabili să se predea și în același timp capabili să înțeleagă și să protejeze comoara din voi.

Fiți ca o floare gata să se deschidă în fața unei iubirii autentice.

Căutați relații autentice, conexiuni reale, căutați privirea bărbaților… ea vă va spune totul despre ei. Nu-i credeți pe bărbații care vă vorbesc fără să vă privească.

Nu căutați doar sexul, nu vă lăsați pradă nevoilor primare, ci mai degrabă căutați o conexiune sufletească care să culmineze în sex. Lăsați-vă conduse de feminitate, care este un indicator foarte exact și exigent în ceea ce privește bărbații . NU oferiți sex bărbaților inconștienți, pentru că prin asta le veți confirma faptul că sunt pe calea cea bună, când de fapt sunt în mijlocul deșertului și habar n-au în ce direcție s-o apuce.

Nu credeti niciodată în bărbații care vor să vă convingă că au dreptate, pentru că cei care fac asta o fac doar pentru că sunt incapabili să ofere afecțiune…și au impresia că dacă vă conving că au dreptate nu mai e nevoie să vă ofere afecțiune reală.

Credeți doar în bărbații care vă iubesc și fiți cât puteți de aspre cu teoreticienii si intelectualii incapabili să ofere afecțiune.

Alegeți o imbrățișare în locul oricâtor vorbe frumoase. Căutați o privire sinceră și deschisă la un bărbat, nu vă lăsați prinse în aspectele superficiale.

Fiți convinse că adevărata valoare a unui bărbat nu stă în bani, fizic sau inteligență, ci în capacitatea de a fi lângă voi plin de afecțiune în lipsa oricăruia din aceste lucruri. Alegeți să aveți o relație, nu o convenție.

 

Aveți incredere că puteți fi iubite necondiționat !

Mi-ar plăcea ca fiecare dintre voi să știe ce înseamnă să ai lângă tine un bărbat pe care să te poți baza din punct de vedere afectiv și emotional. Un bărbat care să plaseze relația voastră în fruntea listei de priorități, și indiferent că ajungeți să locuiți într-o cutie de carton să știți că dincolo de orice greutate RELAȚIA cu cel de lângă voi este un lucru pe care VA PUTEȚI BAZA 100%.

Văd relații în care, în mod surprinzător, partenerii au decis de comun acord că banii sunt prioritatea, iar toate celelalte lucruri merită sacrificate de dragul câstigurilor materiale, inclusiv atenția și afecțiunea unuia față de celălalt. Aceasta nu este o relație,e în cel mai bun caz o convenție, doi oameni dedicați unui scop comun: banii.

Căutați relația în care să puteți greși la infinit și să știți în adâncul vostru că oricât de rău ați fi greșit, bărbatul de lângă voi nu doar că nu se va supăra, ci vă va iubi încă și mai mult decât înainte. Din nou zic, fiți deosebit de aspre cu orice bărbat care nu se înscrie în astfel de tipare, credeți-mă, singura cale prin care puteți să-l treziți este aceasta !

Mi-ar mai place să văd relații în care aveți certitudinea că vă puteți certa, înjura, puteti face orice…pentru că indiferent ce ați face, simțiți că toate lucrurile de suprafață n-au cum să afecteze iubirea care există ca fond al relației. Să știii că din punct de vedere afectiv ai asigurată o iubire neconditionata… indiferent ce ai face, cu atât mai mult când alegi să fii tu însuti cu toate lucrurile care nu-ți convin puse pe masă. Ați avut vreodată un asemena sentiment de siguranță ăsta într-o relație ?

Ma întristează să văd că sunt atâtea femei care nu sunt în fruntea priorităților bărbatului de lângă ele. Mai mult, nu pot avea niciun fel de încredere în el din punct de vedere emoțional, se așteaptă să fie private de iubire la prima greșeală și toata viața lor este un lung șir de incrertitudini… în condițiile în care ÎNCREDEREA în partener ar trebui să piatra de temelie pe care construiești toată relația.

E greu de crezut că există femei în relații de peste 20 de ani care nu se pot bucura de aceasta încredere, și mai rău, foarte probabil nu se vor bucura niciodată…fiind convinse că ceea ce trăiesc ele se numește „relație”.

 

Manipulatorii „neajutorați”

Lumea e plină de bărbați manipulatori, care știu să se facă mici, mici, cât un purice de mici când se simt inferiori, și să te calce pe cap fără milă deîndată ce le-ai dat puțină încredere. O sa-i recunoașteți pe aceștia prin faptul că sunt deosebit de buni și altruiști, se îmbracă umil, par neajutorați, îți provoacă cumva un sentiment de milă și sunt buni cu toată lumea din jur…

…și toate acestea doar cu scopul de a va face să lăsați garda jos, să prindeți încredere în ei, ca apoi să poată să să vă calce pe cap fără să clipească cu o insensibilitate demnă de filmele horror proaste.

Și voi aveți impresia că cu cât mai multă iubire și rădbare veți oferi, cu atât ei se vor liniști și vor deveni sensibili la suferința voastra. Dar surpriză, cu cât mai vulnerabile și deschise va veți arata cu atât mai mult îi veți încuraja să vă calce în picioare, și-o vor face fără să obosească pe măsură ce va arătați mai deschise si ingăduitoare.

Am văzut prea multe femei plângând doar pentru a încerca să obțină un strop de afecțiune de la bărbații de lângă ele, iar ei, în loc să înțeleagă nevoia lor, au înțeles că au o nouă oportunitate să fie aspri, autoritari, nesimțiți…si să se arate încă și mai insensibili decât erau până acum.

Si culmea, acest bărbat e deosebit de umil, servil și amabil (forțat) cu cei din exterior de care îi este frică pentru simplul fapt că aceștia îi impun respect. De fapt el este un fricos, un câine speriat de faptul că nu poate fi autoritar decât cu persoanele care îi pun botu’ la manipulare. Vă puteți da seama de asta când îi vedeți în relație cu alți oameni, cât sunt de dornici să afișeze o mască frumoasă de „om bun”… și cât sunt de speriați c-o să fie descoperiți. Ei de fapt sunt „puternici” doar cu oamenii naivi si orbiți de minciunile lor.

Toți bărbații ăștia devin niște purici în momentul în care se trezesc singuri sau dacă cumva femeia se trezește și se impune în relațiea cu el. Ajung din nou niște milogi umili pâna în momentul în care reușesc să mai păcălească pe cineva și își permit să-și intre din nou în starea de nesimțit inconștient.

În aceste condiții vă îndemn să vă ridicați, să fiți sigure pe voi, să fiți conștiente de ceea ce sunteți capabile și să nu mai dați șansa niciunui bărbat să va calce vreodata în picioare, pentru că lucrurile nu mai pot merge la fel ca până acum.

Dar fiți atente, a te impune în relație înseamă a fi foarte sigură de ceea ce simți, a vedea lucrurile clar și a ști exact ce vrei. Impunerea n-are legătură în niciun caz  cu răzbunarea sau cu tentația de a-i provoca celuilalt suferință pentru a-i răsplăti suferința pe care și el v-a provocat-o cândva. Din contră, a te impune înseamnă a căuta calea cea mai benefică și armonioasă pentru a impune propriile standarde, ghidată numai de bune intenții (dar fără a face cel mai mic compromis). Multe femei nu se pot impune pentru că fără să-și dea seama, pentru ele e mai important să-i provoace suferință celuilalt decât să obțină libertatea. Ironic.

Femeile care se impun trebuie s-o facă în primul rând pentru A AVEA O RELAȚIE mai bună, asta să fie motivația din spatele a tot ce fac. Orice altă motivație ascunsă care implică a-i provoca durere celuilalt este sortită eșecului si scandalulilor. El va suferi oricum în urma unor astfel de evenimente, nu încerca să pui paie pe foc, dimpotrivă asigură-l că se poate bucura de afecțiunea ta și atunci, doar că de acum înainte îți vei impune standardele tale… însă el nu va fi în niciun caz mai puțin important pentru tine.

Mi-ar plăcea să  văd că voi femeile sunteți capabile să demonstrați că vorbele lui Kahlil Gibran sunt reale, și anume:

Gingăşia şi bunătatea nu sunt semne de slăbiciune, 
ci manifestări ale puterii şi hotărârii.”

Imi doresc să vă văd aspre si exigente cu bărbații până în momentul în care sunteți sigure că au înțeles că tot ce aveți voi de oferit NU ESTE UN SEMN DE SLABICIUNE !!!…ci din contră o manifestare a acelei comori ce stă în voi.

Nu-i mai credeți pe tâmpiți. Apropo…știți care e culmea tâmpeniei ?

Culmea tâmpeniei pe care o cunosc eu e să văd o femeie care plânge și cere disperată prin aceasta afecțiune și susținere din partea bărbatului de lângă ea, iar barbatul înloc să tacă și s-o ia pur și simplu în brațe, începe să-i explice foarte rațional și argumentat că ea suferă de fapt inutil.

El îi explică într-una că are dreptate în teoria lui și singurul si unicul lucru care-l interesează e să demonstreze că are dreptate, când nici nu contează cine are dreptate. Tot ce contează e că ea are nevoie să fie IUBITĂ !

Cât de tâmpit să fii să crezi ca iubirea înseamnă să-i demonstrezi cuiva că greșește când cere doar afecțiune ?

Cât de inconștient să fii să trăiești o viață astfel și să crezi că ai „o relație”, pe care s-o mai numești „căsnicie” ?

Unui astfel de bărbat îi este infinit mai usor sa faca demonstratii rationale o zi întreagă, să vă convigă că greșiți, să vă învinovățească, să vă arate că este puternic (și prost) prin realizările lui, să  facă toți banii din lume și tot ce vă puteți imagina, decât să ofere o singură secundă afecțiune.

De aceea spun să căutați conexiunea, relația cu un bărbat înainte de toate, să-i testați capacitatea de a oferi afecțiune și susținere… și doar apoi să luați în considerare și lucrurile superficiale. Pentru că de la iubire pornește totul.

 

Iubirea și „îndrăgostirea”

Da, și să nu cumva să uit, nu vă lăsați vrăjite de bărbații „îndrăgostiți” pentru că sunt total inconștienți, fiți aspre și exigente în raport cu ei. Faceți-i să înțeleagă foarte clar că îndrăgostirea e ceva mai degrabă egoist și se poate traduce prin „am nevoie de ceva de la tine”… iar iubirea înseamnă cu totul altceva și anume  „am ceva să-ți ofer, si nu vreau nimic în schimb”.

Fiți foarte atente dacă ceea ce vă oferă bărbatul e interesat sau dezinteresat. Cum în 99,9% din cazuri e interesat de ce obține, vă indemn să vă folosiți de feminitatea voastră pentru a-l aduce pe calea cea bună. Iar de obicei singura cale prin care bărbații îsi revin de iluzia asta e suferința…insă e cu un scop benefic.

Trăim în lumea în care oamenii nu mai simt si numai voi sunteți capabile să readuceți lucrurile valoroase la lumină.

E lumea în care oamenii preferă să întoarcă serviciul oricui îi ajută, decât să simtă o secundă de recunoștință.

Lumea în care oamenilor le e mai ușor să fie intelectuali și să explice totul rațional, decât să ofere un strop de afecțiune.

E aceeași lume a oamenilor care au găsit infinit mai ușor construiască un turn Babilon  pâna la Dumnezeu, decât să intre o singură clipă în contact cu ceea ce este în interiorul lor. Suntem în stare sa facem orice în exterior pentru a fugi de interiorul nostru.

În ceea ce mă privește, găsesc infinit mai ușor să scriu un articol de 10 pagini decât să simt lucrurile pe care le scriu… pâna la urma sunt și eu bărbat. :-))

Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decat să închei, la fel ca data trecută, cu un citat de-a lui Kahlil Gibran:

‎”Frumuseţea nu este exterioară,
frumuseţea e dată de lumina din inimă.”

…iar inima, dragele mele, se vede foarte clar în ochii voștrii. 🙂

Răzvan

Dacă ți-a plăcut articolul, introdu aici adresa ta de E-mail
pentru a primi periodic pe adresa ta de E-Mail cele mai noi articole: 

Da o sansa reala relatiilor – partea a 4-a

Este generalizat in jurul nostru fenomenul in care dupa o relatie incheiata, cel parasit ajunge sa-si verse furia pe fostul iubit sub justificari de genul:

„- nu m-ai apreciat la adevarata valoare, m-ai folosit, nu m-ai meritat, nu m-ai inteles niciodata, eu am fost atent cu tine permanent (ti-am cumparat o gramada de lucruri), iar pe tine te-a durut in posterior …”

Ceea ce este absolut incredibil este ca cei aflati in aceasta situatie, cu acest discurs spera sa-si readuca partenerul alaturi.

Il irita permanent si nu conteneste sa-i repete la nesfarsit cat de ranit este de revelatia faptului ca nu a fost apreciat cum merita.

Spera sa-i insufle suficienta vinovatie incat sa-i revina alaturi, de preferat cu capul plecat, cerandu-si scuze pentru nesimtirea de a-si permite sa spere la ceva mai interesant.

Considera ca singura solutie de a-si recupera partenerul este de a-l forta prin vinovatii sa revina la el.

Instinctual este constient ca oferta lui este foarte subtire si oricum alte argumente nu are pentru a-si recupera iubita. Tot ce va reusi insa, va fi sa agraveze situatia indepartand-o mai mult.

Tot acest fals dispret (care nu reuseste decat sa tradeze disperarea invalidarii) are in spate evitarea responsabilitatii proprii in esecul relatiei.

Practic cel parasit refuza sa accepte ca nu mai era o companie placuta de multa vreme pentru cel care l-a parasit.

Iar faptul ca cel parasit resimte ca o pierdere inacceptabila incheierea relatiei, inseamna ca cel care a plecat oferea mai multa placere si valoare. Altfel nu iar simti lipsa.

Si astfel ajungem sa vedem ca de fapt cel care a renuntat, era in situatia de a fi fost folosit de cel cu gura mare care oferea prea multa plictiseala, tensiune, pretentii si prea putina deschidere, relaxare si comunicare reala.

Si este evident peste tot in viata ca nimeni nu se agata de lucruri fara valoare.

Daca-ti doresti ceva, invata sa respecti ceea ce-ti doresti.

Este absurd sa te astepti sa se intoarca iubita la tine cata vreme tu-i repeti obsedant ce curva perversa si fara inima este.

Dorim ceea ce e pretios pentru noi si renuntam la ce nu ne mai aduce satisfactie.

Asa ca daca esti parasit si ai sentimentul unei pierderi trebuie sa faci cel mai elementar gest de onestitate in care sa recunosti ca oferi prea putin sau mai precis ca esti prea putin. Ca te-ai folosit de partenera sa-ti satisfaci nevoile de validare si ca prin toate atentiile tale nu faceai decat sa incerci sa-ti cumperi prezenta ei.

Suferintele insuportabile sunt consecinta ignorarii si evitarii celor mai elementare si accesibile adevaruri interioare despre noi insine. Niciodata nu vom suferi cumplit ca nu intelegem natura ultima a materiei sau a constiintei, insa este crunt sa nu recunosti ca in spatele acuzelor tale se ascunde  regretul ca ai pierdut din neatentie si frica o relatie importanta pentru tine.

Trebuie inteles ca nu putem oferi decat ceea ce suntem.

Si ceea ce suntem este singura valoare in relationare. Singura moneda de schimb.

Iar daca nu sunem suficient este pentru ca refuzam adevarul despre noi si ne chinuim sa mimam ceea ce credem ca ar trebui sa fim.

Procesul acesta de reintoarcere catre ceea ce suntem este dureros in principal pentru ca trebuie sa recunoastem ca suntem foarte departe de ceea ce pretindem despre noi.

De fapt trebuie sa recunoastem ca nici macar nu ne dorim cu adevarat sa fim ceea ce pretindem ca suntem.

Urmatorul pas este la fel de obligatoriu si presupune a acorda o recunostinta reala pentru timpul ce ti-a fost oferit de partener. In definitiv a fost un om care a stat langa tine, ti-a dat o sansa reala de a experimenta relationarea in cuplu, in conditiile in care sunt o multime de femei care te-au ignorat complet si foarte probabil nu au dat 2 bani pe tine. Este penibil sa te razbuni ca te-au parasit, exact pe acele femei care, dintre toate, ti-au oferit oportunitatea unei experiente in cuplu.

Recunosterea nivelului nostru real de valoare (maturitate si experienta) si recunostinta pentru oricare din relatiile avute trebuie sa fie un gest intim si pofund.

In afara unui astfel de gest, resentimentele vor aparea permanent sub forma reprosurilor incarcate de frustrare care te vor face mai neinteresant si patetic.

Doar pe acest fond de atitudine poti evita caderi crunte in care “sufletul iti arde”, parasit fiind.

”Si-ti arde” cu atat de tare cu cat te indepartezi de adevar.

Pe masura ce te apropi de adevarul tau insa, arsura devine tot mai blanda, si in cele din urma vei multumi cerului ca nu te-a iertat de durere.

Mai ai solutia unei atitudini exagerat de precaute in viitor, in care speri ca in urmatoarele relatii, prin viclenie, sa-l sifonezi pe celalalt inainte sa te sifoneze el. Vei fi permanent suspicios, vei interactiona superficial si nu vei putea tine langa tine decat pe cineva care nu-ti poate simti atitudinea perversa. Este numai o alta varianta de a refuza adevarul despre tine si asfel te califici direct pentru o experienta mai dureroasa care sa-ti aminteasca ca evitarea adevarului nu este o solutie pe termen lung.

Aud obositor de mult de la cei abandonati ca-si refuza orice responsabilitate sub argumentul  ‘’cum de am fost bun x luni si acum nu mai sunt?’’. Iar raspunsul si-l dau imediat cu satisfactia celui care se simte exonerat de orice responsabilitate ‘’femeile-s niste curve, profitoare de barbati buni. Daca aveam vreo problema nu m-ar fi placut nici la inceput – isi spun ei. Dar s-a plictisit si m-a lasat singur’’ … cand trebuia sa ma suporte asa plicisitor (completez eu).

Mai mult, rememoreaza toate atentiile cu care si-au tratat iubitele pe parcursul relatiei si toate momentele in care iubitele lor nu le-au intors atentia.

Practic se victimizeaza pentru a-si varsa furia si a-si asuma rolul de judecatori.

Nu ar fi nici o problema daca atitudinea asta i-ar linisti si relaxa.

Dar de fapt isi amplifica enorm chinul, semn ca sunt orientati gresit si se departeaza de adevarul lor interior.

Pentru cei care din disperare se grabesc cu sentinte de genul celor de mai sus le spun ca, exact aceste femei curve sunt cele care ti se dedica firesc si cu maxima placere cand ajungi barbatul care trebuie sa fii. Invariabil vei auzi de la ele cand ajungi aici ”poti sa faci ce vrei cu mine”.

Prin pretentiile si asteptarile care ni le cultivam nu facem decat sa refuzam dreptul celorlalti de a fi ce sunt si de a-si urmari fericirea. Dorim sa-i determinam cum putem (casatorie, principii morale, vinovatii, intimidare) sa-si ignore ceea ce simt si doresc in favoarea asteptarilor noastre de la ei. Cand ne raportam la noi insine, ne este clar ce absurd este sa avem astfel de pretentii si intelegem cat sunt de nedrepte. Dar majoritatea presupunem ca in ce ne priveste, vom gasi o modalitate sa fentam iar celalalt este fraierul care va trebui sa se conformeze restrictiilor, pentru ca altfel l-am ars. Sunt si dintre cei care intra bineintentionati in acest tip de contract dar sfarsesc intr-o tristete la fel de neplacuta.

In relatii suntem o caruta de sensibilitati cu care celalalt trebuie sa fie foarte atent, nu cumva sa ne jeneze.

Ne masuram cuvintele intrebandu-ne permanent, oare ce parere isi face, oare ce crede despre mine?

Nu putem vedea ca orice ar crede despre mine este strict responsabilitatea celui care-si face parerea, si orice evaluare gresita se va intoarce numai inpotriva celui care greseste.

Si indiferent ce parere are oricine, important este daca eu stiu cine sunt.

Iar cand stii nu te mai poate afecta prea tare ce cred altii.

Insa miza noastra a tuturor ar fi ca inainte sa punem etichete pe ceilalti, sa fim atenti si sa intelegem ca suntem o necunoscuta pentru noi insine, iar pretentiile de a stii atat de exact ce se intampla incat sa ne permitem sa judecam, …  sunt penibile.

Majoritatea nu se evalueaza cu bun simt si nimeni nu respecta declarat si asumat oferta celuilalt.

Constat consternat ca si in cazul in care transmiti clar ca nu esti interesat de asteptarile nimanui (cu exceptia sefului – in cazul meu), orice asteptare nesatisfacuta a partenerului devine sursa de disperare si neincredere in sine. Tot ceea ce ne leaga devine nerelevant in fata dezamagirii, neimplinirii unei asteptari. Pur si simplu nu putem relationa fara PRETENTII. Si cersim sau amenintam, in functie de stil sau situatie, pentru ceea ce ne dorim.

Problema este ca foarte putini isi asuma si declara tare si raspicat ca nu sunt in relatie pentru a satisface asteptari de nici un fel. Putini au curajul sa spuna ca sunt intr-o relatie pentru experienta, distractie, evolutie. Eu consider de exemplu ca-ti ofer darul suprem prin faptul ca impartasesc cu tine ceea ce sunt si traiesc. Alaturi imi poti cunoaste viata  pentru ca te fac parte din ea. Te fac parte la slabiciunile mele, puterea mea, modul meu de a gandi si a fi. Iti deschid accesul la psihologia masculina cu toate intimitatile ei. Te ajut sa te maturizezi si sa ai incredere in tine. Sunt sigur ca te voi surprinde inclusiv neplacut cu adevarul meu, stiu ca te pot pierde, dar daca nu faci fata la adevar, cauta pe cineva care-ti va spune ce vrei sa auzi. Vei gasi putini care sa-si declare adevarul fata de tine si relatii pentru ca majoritatea ascund adevarul si fata de ei insisi.

De fapt numai relationarea pe aceste baze ne poate satisface. Orice altceva cade rapid in tragedie.

Avem experienta tragediei repetate in toate relatiile noastre. Ar fi cazul sa incercam alta abordare.

Relatiile au devenit un mediu in care se asteapta salvarea, fericirea si consolarea de la celalalt. Aparent nimeni nu vrea ceva real desi sunt toti scarbiti si plictisiti de sablonul relational de care au avut parte. Dar cand ajungem in punctul in care trebuie sa acceptam ca nu suntem cu nimic mai importanti decat oricine altcineva si mai ales ca nu suntem buricul pamantului, incepem sa ne regasim interesul pentru plictiseala. Foarte multi se zvarcolesc disperati in fata adevarului si cauta orice interpretare pentru a-si spune ca tot ce zic eu aici sunt tampeniile unei minti bolnave, lipsita de orice dumnezeu.

O mare parte din femei, de exemplu, intra in disperare cand se lovesc de situatia in care un barbat pe care-l doresc dovedeste ca nu are nevoie de ele, ca nu poate fi controlat, supus sau intimidat sub amenintarea ruperii relatiei sau a oricarei conditionari. Le este imposibil sa accepte ca nu te au la mana cu nimic.

NU inteleg ca se poate relationa liber, ca oferi din placere ce vrei, cand ai chef, fara a-ti pune problema ce primesti in schimb.  Se asteapta cu sufletul la gura cel mai mic semn de slabiciune in toate tentativele lor de intimidare si de a aduce relationarea intr-un spatiu in care au un cat de mic control. Problema este ca atunci cand il au, dispretuiesc imediat barbatul care nu rezista presiunilor lor.

La nivel conceptual gasesti intr-adevar destui care sunt de acord cu mine, dar la nivel practic lucrurile sunt pe atat de complicate pe cat de mult incerci sa amani renuntarea la frica de abandon sau neimportanta etc.

In nici un caz nu subestimez forta slabiciunilor noastre si nu am pretentia ca renuntarea la minciuna este ceva facil. Am vazut si nu mai pot subestima nebunia unei minti disperate careia-i fuge pamantul de sub picioare. Poate crea teorii absurde, cazand intr-o paranoia care ar fi amuzanta daca nu ar consuma de vie fiinta care cauta sa-si dovedeasca ceva ireal.

Intalnirea cu oameni adevarati poate crea mult deranj interior, dar a nu vedea oportunitatea de a-i pastra in viata ta cu recunostinta, te pune pe o directie in care va trebui sa inveti dureros ceea ce nu ai putut sa vezi.

Odata intrat in acest joc al santajului, in care fiecare se foloseste de atuurile lui pentru a-l obliga pe celalalt sa ofere ce se asteapta de la el, am intrat intr-un spatiu in care … EXISTA NUMAI MOARTE (plictiseala).

Relatiile devin suma gesturilor si cuvintelor de atentie care ne confirma importanta in ochii celuilalt.

Nimic esential nu mai poate aparea pentru ca orice traire interioara este inaccesibila si neimportanta pentru partener. Nu poti vedea candoarea si placerea din modul in care esti servit, asteptat si intampinat de exemplu, si nu poti intelege ca in starea interioara a celuilalt stau cele mai tari declaratii de dragoste.

Treci astfel indiferent si preocupat de gandurile tale despre tine pe langa momente de sensibilitate, interes si grija. A nu intelege sau a nu fi interesat de peisajul interior al celuilalt si implicit a nu raspunde, constientizand trairea femei de langa tine, este ceea ce distruge orice relatie. Aceasta este lipsa de conexiune: a fi incapabil de a pastra contactul cu fenomenul interior al vietii celuilalt. Acest fenomen este ceva dincolo de noi – este viata ce se traieste prin noi – si este permanent noua, interesanta, vie dar este inacceptabil pt minte sa ne-o asumam si sa o traim ca atare, pentru ca in acest mod de a trai nu exista rigiditate, predictibilitate, siguranta, viitor (pasiunile mintii).

Nu exista decat certitudinea pasiunii de a trai si cunoaste. Iar pentru a trai astfel este nevoie de increderea in inteligenta si grija vietii. Alternativa la aceasta incredere este nevoia de a te asigura, de a negocia pe fata sau pe ascuns: ce dau si ce primesc?

In relatii, inceputurile sunt sanse noi de a fi mai atent pentru a intelege mai bine. In aceste inceputuri, sustinute de sperante si incredere, poti raspunde momentelor de deschidere pentru a le incuraja si poti descuraja fara mila orice tentativa de a iesi din prezent, de a pune presiune pentru a obtine promisiuni, de a-ti ingradi libertatea, de a cadea in verbalizarea relatiei in detrimentul trairii ei.

Dovedeste-mi iubirea prin libertatea pe care mi-o acorzi, prin respectul pentru modul meu de a fi, prin bucuria cu care-ti petreci timpul alaturi de mine, prin curajul de a fi tu insuti spunandu-mi ceea ce ti se pare dificil de spus sau renuntand la asteptari, pretentii, promisiuni. Scuteste-ma de orice fel de declaratii inteligente sau cuvinte mari, perspective dramatice si emotii ravasitoare. Iubirea nu este emotie. Iubirea este constienta, luciditate, echilibru. Nu am nevoie de nici o dovada de iubire pentru ca ”vad cine esti”.

In lipsa constientei nu poti vedea, aprecia si intelege iubirea, loialitatea, prietenia adevarata pentru ca este extrem de inconfortabila pentru mintea ta.

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.ro de dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

CRISTI

Da o sansa reala relatiilor – Partea a 3-a

Discutam mult despre ceea ce ar trebui sa fie relatiile, despre frumusetea si nobletea fidelitatii, despre iubirea totala in care nu poti vedea si atinge decat pe cel de care esti indragostit.

Iar calitatea relatiilor in vremurile noastre este exact pe masura onestitatii acestor discutii … penibile din punctul meu de vedere.

Nu discutam insa deloc, despre faptul ca majoritatea dintre noi:

  • nu suntem interesati si nici nu suntem in stare sa cunoastem cu adevarat oamenii pe care spunem ca-i iubim;
  • nu ne cunoastem pe noi insine si ne surprindem de nenumarate ori ca vorbim despre noi in termenii care dau bine sau care ne sustin interesele si nu in cei care reflecta exact ce suntem;
  • iubirea noastra dispare in furie imediat ce nu primim ce ne asteptam sau se discuta sincer despre ce simtim si dorim cu adevarat.

Este interesant ca in cercurile exclusive de barbati sau femei se discuta ‘’pe bune’’ o parte a vietii noastre interioare, cea care da bine ego-ului.

In aceste cercuri, sa le zicem unisex, unde suntem intre competitori si superioritatea se dovedeste prin abilitatile de seductie sau in numarul si frumusetea iubitilor, se vehiculeaza o parte din adevar pentru ca cealalta  parte – in care suntem dependenti de partener, suntem ‘’inselati’’ sau ignorati, cea in care urmarim si ii facem sa se simta vinovati pentru orice – este ascunsa cat se poate de bine.

In relatie trebuie sa parem morali, elitisti in sentimente, superiori in principii pentru a genera cadrul in care sa putem crea vinovatie in partener, iar in cercurile exclusive de barbati sau femei trebuie sa ne promovam ca fiind competitivi deoarece avem de-a face cu concurenta.

Atat barbatii cat si femeile, inclusiv cei foarte inteligenti traiesc invidii incontrolabile fata de cei care au succes si sunt seducatori.

Cate femei credeti ca vor recunoaste ca isi invidiaza  prietenele care traiesc liber si ies cu barbati interesanti sau frumosi si nu se impiedica de prejudecatile sau parerile altora?

Cate femei sunt capabile sa discute cu partenerii lor despre ele insele, despre atractiile si pasiunile lor, cum o fac in cercurile lor de femei?

Cati vorbesc in propria relatie despre sentimentul placut pe care l-au trait flirtand cu un tip/tipa noua?

Cate recunosc ca nu-si pot lua gandul de la un necunoscut interesant sau de la seful ei?

Vreau sa stiu in cate cupluri iubitii pot discuta relaxat despre faptul ca unul dintre ei este atras doar sexual de vreun tip/tipa care arata bine. Poate chiar de unul dintre prietenii tai.

Cine recunoaste ca ar risca orice daca ar avea o posibilitate reala de a ajunge in patul unui seducator irezistibil?

Stiu ca multe femei vor spune ca nu-i cazul lor, ca este exclus sa se-ntimple asa ceva, dar in fapt ori nu au avut sansa unei astfel de oportunitati, ori nu se cunosc prea bine, ori se mint din diverse motive, ori ma cred suficient de naiv incat sa-nghit gogosile pe care le baga pe gatul partenerilor lor.

Iar cand se-ntimpla sa ajunga in patul unui astfel de barbat se mira ca si cum totul ar fi inexplicabil.

Evident ca totul le este clar, la fel cum evident este ca in cuplu nu pot scoate o vorba despre aceasta parte din ele.

Tot acest spatiu al vietii noastre intime despre care nu putem discuta in cuplu este amplificat de faptul ca nu ni-l asumam si nu-l recunoastem.

Si este inacceptabil sa o facem, pentru ca din acel moment nu mai putem pretinde exclusivitati de la partener.

O gramada de femei si-ar dori si negocia libertatea de a incerca barbatii de care-s atrase, dar alunga urgent ideea la gandul ca ar trebui sa accepte aceasta libertate si partenerului lor.

Barbati sau femei suntem terifiati de posibilitatea de a fi comparati si de a iesi sifonati din aceasta comparatie. Acest lucru este insuportabil pentru ego.

Si asta este numai consecinta neincrederii in noi. Ne simtim invalidati de aventurile partenerului nostru. De parca nu am putea sti cine suntem si ce valoare avem doar din introspectia personala.

Temerile noastre sunt gratuite intrucat in fapt,  nimeni nu ne poate lua aspectele care ne dau unicitatea pentru care vom fi doriti dincolo de indemanarile si calitatile noastre. Neincrederea si frica ne fac fara exceptie neatractivi si plictisitori.

Si ce satisfactie mai mare putem incerca decat sa fim doriti si cautati fara nici o obligatie, dar mai ales cand avem ocazia sa fim alesi din toate variantele avute la dispozitie.

NU vad ce satisfactie pot avea ca sunt ales si dorit din obligatie, mai ales cand partenera mea viseaza la altii. Lasati-va iubita sa afle ce vrea, sa stie ce pot oferi altii, sa stie pe ce lume traieste si sa stie de ce vine inapoi … daca vine.

Numai asa construiesti ceva real.

Intr-o lume matura cu relatii sanatoase si libere, tentatiile vor fi mult mai mici, desi vor exista permanent, fiind absolut necesare evolutiei si descoperirii de sine.

Toti gasim in noi aceste dorinte dar fiecare vom crede ca ele nu ne incearca iubitii. Si ne vom convinge de asta, pentru ca altfel trebuie sa ne punem prea multe intrebari care ne rascolesc inconstienta.

Trist este ca am ajuns sa traducem respectul si loialitatea pentru un iubit cu reprimarea atractiei fata de oricine altcineva. Reprimarea este o agresiune fata de propria fiinta si o priveaza de experiente de care are absoluta nevoie. Si nu este vorba aici de a-ti trimite cu forta partenerul catre alte experiente amoroase daca nu si le doreste. Ci pur si simplu a le accepta ca firesti, daca exista.

Trebuie inteles ca atractiile pe care le incearca partenerii nostri nu invalideaza atractia care o simt fata de noi … si mai ales nu sunt un act de tradare. Sunt experiente si in masura in care sunt placute trebuie sa ne bucuram pentru ele.

Nu intodeauna comparatiile ne sunt defavorabile si de cele mai multe ori suntem ”inselati” doar pentru ca partenerul cauta o conexiune mai buna sau vrea sa se simta dorit.

Sunt sigur ca va este familiara si situatia in care unele femei isi ameninta partenerul cu despartirea pentru cele mai nevinovate infidelitati, dar sunt capabile de o implicare totala sa ajunga in patul vreunui tip ‘’tare’’, chiar daca ar trebui sa astepte la coada.

Stim cu toti ca femeile indragostite nu se impiedica de nimic cand isi doresc un barbat cu adevarat. Vor vrea sa ajunga in patul lui indiferent de cate femei isi mai doresc asta si indiferent de ce risca. Astea se-ntimpla cu majoritatea femeilor, dar in toate relatiile este o tacere de mormant pe acest subiect.

Pentru ca nu ne acceptam ca fiind normale aceste aspecte ale naturii noastre, relatiile devin o lupta pentru putere si control cu miza: cine prosteste pe cine.

Cine credeti ca sunt barbatii la care viseaza femeile si pentru care isi inseala partenerii? Credeti ca sunt barbatii cuminti, fideli, care vorbesc si iubesc decent? Nu bufniti in ras ca nici macar nu mi-am putut imagina asta.

Sunt barbatii inconjurati de femei, care iubesc femeile, le cunosc cu adevarat si le ofera ceea ce au intr-adevar nevoie: conexiune, sex, sentimentul ca sunt cunoscute si intelese pana la punctul in care isi permit sa fie ele insele si sa ofere totul.

Ca urmare, cand ati promis fidelitate si le-ati linistit ego-ul nu faceti decat sa va alegeti cu un foarte consistent dar inconstient dispret. Pentru un barbat liber, …  femeile vor lupta sa-l tine langa ele si se vor bucura de tot ce primesc.

Cei care nu stiu sa-si protejeze libertatea nu fac decat sa-ngroase randul fraierilor care vor trebui sa se chinuiasca pentru putina atentie. Iar pasiunea devine rapid istorie.

Fara pasiune mori in interior sau ajungi repede in bratele altcuiva daca inca nu esti distrus si mai esti atragator.

Deci mare atentie ca atunci cand dati iubitelor libertatea voastra le faceti un mare deserviciu.

Le luati placerea de a va seduce permanent.

Orice refuz sau incapacitate de a accepta si intelege natura dragelor noastre femei nu face decat sa ne pecetluiasca soarta de victime nefericite,  pentru ca odata ce o femeie ti-a simtit dependenta si implicit frica de a fi parasit, in spatele naivitatii isi va permite sa te trateze cu un dezinteres fenomenal de bine ascuns sub explicatia: ‘’Am stiut ca orice as face o scot eu cumva la capat, ca doar am vazut ca ma iubesti‘’ … ca un fraier ce esti, completez eu.

Evident ca fenomenul este valabil in mare si invers.

Insa trebuie sa intelegem ca totul este perfect asa cum este, ca totul este proiectat sa ne duca catre atentie pentru a ne cunoaste si la curajul de a ne accepta si iubi asa cum suntem.

Nu intamplator barbatii care-si gasesc limpezimea primesc totul de la femei fara sa ceara nimic. Si invers.

Sunt indivizi atat de speriati de posibilitatea de a fi inselati incat isi cauta parteneri la fel de speriati pentru a face un contract de fidelitate cu o intreaga baza morala si principiala ca fundament.

In mod evident dupa cativa ani pasiunea dispare ca si cum n-ar fi existat vreodata, ca urmare a instrainarii produsa de ceea ce nu-si pot spune.

Se linistesc unul pe altul ca e normal sa fie asa, ca asta se-ntampla tuturor pentru a evita orice responsabilitate fata de faptul ca s-a ajuns in acest punct. Asa stau amindoi linistiti si se fac a nu vedea elefantul care misuna relaxat in dormitor.

Ignorarea situatiei nu-i va ajuta cu nimic pentru ca la un moment dat, pe fondul lipsei de pasiune, orice experienta cu un nou partener va deveni extrem de interesanta, pe cand cea de acasa va deveni insuportabila.

RELATIILE TREBUIE SA NE OFERE SENS, PASIUNE, DISTRACTIE, COMUNICARE.

In nici un caz promisiuni, constrangeri, drame, tragedii sentimentale, fluctuatii emotionale, reprosuri, justificari.

Toata aceasta intelegere este necesara pentru a ne vindeca de naivitate, de rezerve in comunicare dar mai ales de a ne respecta si iubi pentru ce suntem de fapt.

Imediat ce facem asta vindecam pe loc lumea si relatiile de plictiseala, lipsa de pasiune, dezinteres, dispret.

Pana nu ne cunoastem, iubirea este o gluma.

Ce altceva iubim decat o imagine falsa pe care o avem despre celalalt?

Dar ca sa ne cunoastem, trebuie inainte SA NE PREGATIM SA SUPORTAM ADEVARUL DESPRE NOI. Si nimic nu ne ajuta mai mult sa suportam acest adevar decat intelegerea ca totul este proiectat in interesul nostru pentru a ne oferi o viata pasionala, plina de sens si semnificatii. Trebuie sa intelegem ca nu suntem intr-o lume ostila, ci ca noi o cream prin modul in care ne tratam oamenii din viata noastra.

Eu inteleg disconfortul pe care-l produce ego-ului adevarul … si implicit inteleg tot efortul tuturor celor care-si protejeaza iluzia despre iubitii lor. Ii inteleg si pe cei care se mint pe ei insisi ca sa-si poata condamna partenerul.

Dar pretul iluziei si a perisabilului confort al ego-ului este pierderea realitatii, care dispare numai pentru ca noi refuzam sa o acceptam. Iar ceea ce refuzam sa vedem si sa acceptam … persista … si se va face vazut ochilor nostri prin ce altceva decat prin suferinta … ca singura varianta care ne mai poate retine atentia si conecta la viata reala.

‘’Suferinta este maestrul perfect in lipsa intelepciunii’’.

Cand cauti iluzia confortabila a fidelitatii, conexiunea devine imposibila.

Unul dintre primele lucruri pe care trebuie sa le facem este sa recunoastem in primul rand adevarul despre noi. Sa-l acceptam cu recunostinta si la nivel profund, sa-l declaram cu mandrie si sa dam celorlalti aceiasi libertate.

Noi traim cu prejudecata ca nimeni nu ne-ar putea iubi daca am fi transparenti, iar adevarul este ca numai atunci suntem suficient de interesanti incat sa apara ceva real si durabil in relatiile de cuplu.

Practic trebuie sa devenim barbati sau femei adevarate, dupa caz, asumandu-ne natura, sentimentele, dorintele.

Pana nu facem asta suntem doar un surogat nefericit si extrem de plictisitor si nu vom putea tine langa noi decat un naiv la fel de plictisitor, care viseaza cai verzi pe pereti.

Astfel vom vindeca lumea de vinovatie si minciuna si ne vom oferi mult unii altora din placerea de a darui. Si in nici un caz fortandu-i pe toti sa fie ceva ce convine ego-ului nostru nesigur si disperat sa para puternic.

Pe urma putem sa renuntam la discutiile noastre in cercurile de acelasi sex despre cat de pizdosi suntem, cum invartim femei sau barbati pe degete, cum tinem partenerul sub papuc sau cum il prostim, si sa le inlocuim cu discutii despre cum am putea sa ne sprijinim pentru a crea o punte de incredere catre sexul opus care sa ne scoata din acest joc al puterii si suspiciunii.

Pentru cei care ma citesc superficial si ma cunosc putin, constat ca las impresia unui tip ce-si promoveaza opiniile pentru a-si justifica libertatea si a-si apara stilul libertin de viata.

Ca si cum as cauta in vreun fel acceptarea cuiva.

Cei care ma cunosc doar din spatiul virtual ar trebui sa se prinda din ceea ce gasesc despre mine ca sunt omul care nu a avut nevoie niciodata de vreo confirmare din exterior.

Foarte devreme am inteles ca traiesc intr-o lume cu mult prea multa inconstienta si ca nu ma pot baza pe valorile nimanui, prin urmare mi le-am cautat pe cele proprii si nu am dat socoteala nimanui, …  indiferent ce am avut de pierdut.

Nu am regretat niciodata aceasta decizie a mea. M-a dus spre tot ce mi-am dorit.

Cand totusi ma explic o fac din generozitate si respect pentru oameni a caror prietenie vreau sa o castig.

Unii insa cred ca ma grabesc sa le raspund din slabiciunea unui ego disperat dupa imagine.

Imi pare rau pentru ei mai ales cand persista in aceasta atitudine, caz in care ies din peisajul lor pentru ca interactiunea la acest nivel nu ma intereseaza.

De fapt, pentru ca am inteles si aplicat ceea ce ma straduiesc sa sintetizez in articolele astea, am obtinut mai mult decat credeam ca-i posibil de la aceste relatii si incerc sa-mi ofer experienta celor care simt ca viata lor relationala nu este ceea ce-si doresc.

Stiu ca alta solutie nu exista.

Imediat insa ce ideile astea devin vii in viata ta intelegi clar eroarea in care erai.

Mai trebuie inteles ca eu nu incurajez decat sa ne acceptam cu recunostinta natura intima si implicit diferentele, sa intelegem ca orice primim este un dar si in nici un caz o obligatie pentru cel ce ofera.

Si prin tot ce fac, vreau sa ajungem in relatiile de cuplu sa ne castigam odata pentru todeauna increderea ca nu intram in aceste relatii ca sa ne tragem pe sfoara ci sa ne ajutam in evolutie, dar mai ales ‘’SA NE SIMTEM BINEEE‘’.

Pentru asta trebuie sa intelegem ca pe calea mimarii si manipularii nu facem decat sa ne distrugem iremediabil si sa transformam un spatiu de relaxare, placere si aventura in teren de lupta si dominare.

NU ma intereseaza ce crede unul sau altul despre ce ar trebui sa fim.

Ma intereseaza doar ce suntem acum si aici.

Eu mooooor de placere sa cunosc oamenii in general si femeile in special. Pentru ca vad dincolo de superficiala glazura de rezerve si de cele mai multe ori reusesc sa o si sparg  ….

Stiu cat suntem de interesanti unii pentru altii cand vorbim ‘’pe bune’’.

Mai stiu ca pentru asta suntem impreuna pe pamant: SA DISCUTAM PE BUNE.

Asta ne conecteaza.

Asta creeaza incredere.

Nu incerca insa sa fentezi.

Viata vede tot si te arde daca esti atat de arogant incat sa te crezi mai destept decat ea.

Sunt interesat insa de ceea ce au de zis cei pe care ii vad sau simt fericiti si impliniti in relatiile lor.

Daca nu simt pasiunea in viata ta relationala, daca trebuie sa tragi de iubita ta pentru un sex in loc sa nu o poti da jos de pe tine, daca nu vad un zambet larg al femeii de langa tine sau bucuria ca a unui copil ca-i in preajma ta sau daca nu vad ca se chinuie sa lipeasca o parte cat mai mare din ea de tine …  abandoneaza toate prostiile pretentioase pe care le rumegi despre relatii, citeste-ma atent si schimba complet abordarea.

Imi vei multumi din suflet cand vei vedea ce usor si rapid normalizam relationarea in cuplu.

In concluzie:

Nu ma intereseaza ce credem fiecare ca e bine sau rau, evoluat sau nu,  … eu respect si accept tot ce exista in noi, ce suntem si va recomand aceeasi atitudine.

Femeile te pot coplesi cu oferta lor de dragoste si dedicare, dar daca alegem sa ne folosim de ele ca sa ne satisfacem ego-ul sau nevoile … sa nu ne miram daca exact asta vor face si ele si daca totul se va transforma intr-o epuizanta lupta de manipulare si subjugare.

Ma surprinde usurinta cu care majoritatea pare sa considere firesc ca in relatiile mai lungi, rutina sa ia locul pasiunii.

Nimeni nu pare sa observe ca rutina este o alta fata a compromisului de a considera RELATIA UN CONTRACT prin care toti cautam sa protejam interesele ego-ului nostru nesigur.

Cand intram in relatii pentru un schimb, pentru a ne onora partea contractuala, trebuie sa amputam parti din noi (atractii, dorinte, vise, trairi), sa ne cenzuram si cerem acelasi lucru partenerului. Aceasta cenzura ne instraineaza de viata noastra si de partener in acelasi timp.

Pasiunea este un indicator perfect al sanatatii in relatie.

Pasiunea este aura conexiunii dintre parteneri iar onestitatea este cel mai puternic afrodisiac pentru ca aduce la lumina universul nostru interior fenomenal de interesant.

Cand pasiunea se diminueaza, FII SIGUR ca pierzi contactul cu viata si trairile celuilalt.

In cazul acesta, daca vrei o sansa reala, pregateste-te sa il/o pierzi sau sa-i oferi spatiu de care are nevoie sa afle ce isi doreste, spune-i tot ce nu credeai ca i-ai putea spune vreodata si da toate semnalele ca ai aprecia acelasi tratament.

Daca inca este ceva real si valoros intre voi veti simti imediat ca asta este singura cale.

Suntem complecsi si interesanti, pasionali si irezistibili cand ne acceptam fara rezerve si suntem capabili sa facem acelasi lucru cu cei pe care-i dorim aproape.

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.ro de dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

CRISTI

Dă o sansă reală relatiilor – Partea 1

Este probabil ca in marea lor majoritate aspectele atinse in continuare sa se intersecteze cu banalul dar imi asum riscul, in ideea ca modul meu de a pune problema ar putea trezi viziuni acolo unde alte abordari au esuat.

In relationare ca domeniu prioritar de interes … mi s-a cristalizat certitudinea ca … toate problemele omenirii au la baza proasta relationare …  determinata de:

  • spaima teribila si neconstientizata de ceea ce ne diferentiaza sau credem ca ne diferentiaza ce ne face sa ne simtim amenintati si nesiguri
  • implicarea noastra in relatii pentru castigurile care le presupune
  • grija patologica pentru imaginea pe care ne-o dorim, pentru MASCA pe care am ales-o sa ne reprezinte in lipsa sentimentului de sens interior de apartenenta la existenta.

Toate astea ne incarca cu o precautie paralizanta in exprimare si o atentie neobosita  in cenzurarea adevaratelor noastre  sentimente …  sub nobilul pretext al evitarii tensiunilor si pastrarii unei armonii superficiale in care  nimeni nu crede cu adevarat.

Evident ca reprimarea nu a fost si  nu va fi niciodata o solutie la probleme, ci numai un mod de amplificare a lor … fapt ce ne aduce mai devreme sau mai tarziu in situatia ca … tot ce trebuia sa fie un gest firesc de exprimare la un moment dat cand se cerea exprimat … sa devina un gest distrugator incarcat de ura mai tarziu.

Noi pur si simplu am ajuns sa nu mai putem asculta calmi si relaxati opinii sau convingeri opuse celor care le impartasim. Ne simtim visceral agresati de simple cuvinte, deoarece ne-am construit identitatea din cuvinte.

Practic noi nu mai avem notiunea de a intra in relatii pentru a oferi ceva … de dragul celeilalte persoane … intram in relatii pentru un schimb din care trebuie sa iesim mai castigati decat celalalt … pt a scapa de  insuportabila eticheta de fraier cu care ne definim imediat ce am iesit cu egoul sifonat  dintr o relatie.

Dovedim astfel ca habar nu avem cine suntem si de ce traim dincolo de ceea ce credem ca pierdem sau castigam si dincolo de ceea ce ne spune mintea noastra despre noi insine.

Aceste interese relationale  … oricat de nobile sau echitabile  ar fi sau ar putea parea … se lovesc de o problema imposibil de evitat sau ignorat…

…si anume:

* Ca actionand in acest fel … ajungem inevitabil sa acceptam si sa simtim … ca …dincolo de interesul care-l putem reprezenta pentru cel cu care relationam … nu insemnam absolut nimic pentru ceilalti …sau insemnam ceva numai in masura in care oferim ce se astepta de la noi.

Si noi am ajuns sa credem profund o astfel de aberatie: cand nu mai suntem profitabili devenim dispensabili. (In fapt viata va dovedi fara exceptie ca nu ne putem lipsi de nimeni fara sa platim un pret crunt.)

Vedem asta peste tot in jurul nostru cand … relatiile se incheie … si fiecare-si da arama pe fata. Vedem in general 2 straini in cel mai bun caz, dusmani fara mila de obicei , care si scot la suprafata imediat ce nu mai exita  vreo posibilitate de a profita de celalat … adevarata identitate si sentimentele reale.

Este evidenta incarcatura negativa enorma … acumulata in lunga perioada in care au fost reprimate … mascate, neexprimate.

Si astfel suspiciunea si precautia dospeste sub aparenta armonie din majoritatea relatiilor acolo unde ea nu este deja declarata, caz evident mai fericit si mai sanatos.

Noi suntem fundamental setati din copilarie de parinti inconstienti … ca pana nu ne dovedim utilitatea … trebuie sa tacem din gura si sa acceptam toate prostiile lor sau ale celor care, vezi doamne, au facut ceva. Asta ne inchide gura unora, ne inadapteaza social pe altii,  dar majoritatii ne dezvolta abilitatea de a profita de parinti, frati, parteneri, prieteni, apropiati, sefi, colegi etc.

Culmea inconstientei este ca desi stim la modul evident ca asa suntem si noi … ne miram si ne simtim nedreptatiti cand suntem tratati exact la fel cum tratam si noi pe ceilalti.

Si asta devine singura noastra experienta si realitate in relatii… neincrederea, profitul pe de-o parte si ipocrizia fata de noi insine pe de alta.

Din acest moment trebuie sa ne cenzuram orice exprimare in functie de cum ar putea fi interpretat si implicit cum ne poate afecta interesele relationale.

Nu mai conteaza ce simtim cu adevarat .. conteaza numai cum pare ceea ce facem sau exprimam. Am decuplat astfel exprimarea si credintele noastre de la ceea ce simte fiinta noastra interioara, sufletul

Ne scapa insa faptul ca odata rupti de sufletul nostru  … am denaturant si distorsionat perceptia corecta a vietii  si implicit toate deciziile sunt fundamentate pe baze gresite.

Este imposibila o decizie inteleapta si castigatoare pe termen lung din perspectivele ce le poate accesa o fiinta scindata interior sau rupta de sensibilitatea sau perceptiile sufletului.

Practic pt ca nu ne putem accepta diferentele am ajuns:

  • sa nu mai avem ocazia sa vedem ca aceste diferente ne sunt extreme de utile
  • sa ne folosim cat se poate de perfid unii de altii
  • si sa ne tratam cu o neincredere patologica … cu care ne mindrim … ca fiind un atribut de maturitate, putere, abilitate. Am vazut o gramada de oameni care declara cu o mindrie evidenta si afisata  …ca ei nu au incredere in nimeni.

Am uitat ca  putem avea incredere, zambi, asculta si simti bine alaturi ce cei care simt altfel sau au convingeri opuse alor noastre.

In definitiv viata care curge in noi este esenta si legatura noastra.

Orice altceva este nerelevant.

Pentru ca ne-am prostituat sufletul … astupindu-i gura de dragul unor interese/castiguri  iluzorii, care nu se concretizeaza niciodata pe termen lung … ne trezim brusc in chinurile unui mediu interior incapabil sa mai simta increderea si sensul existential absolut necesar sanatatii pshihice.

Ne simtim atacati de orice parere contrara exprimata , de siguranta altora … fara sa luam in calcul ca esenta noastra sta in … magia inepuizabila a procesului interior de a fi … nu de ceeace exprimam si cum o facem la un moment dat.

Relatiile au devenit dificile si pentru ca le-am incarcat de angajamente , promisiuni smulse sau  obtinute usor, asteptari spuse ori ba, subiecte tabu …. concretizate toate  intr-o presiune … care incet dar sigur erodeaza bucuria de a fi cu cineva  si care oricat le am imbraca cu justificari care suna bine … ascund numai confuzia in care train, slabiciunile, neincrederea in noi si in toti cei cu care relationam .

Evidenta neincredere in noi, sentimentul de inferioritate, declanseaza imediat ca forma de supracompensare nevoia de a ne simti si mai ales parea superiori in speranta ca nu va vedea nimeni nesiguranta si slabiciunile noastre.

Insa ceea ce se vrea a fi ambalajul care ascunde, devine ceea ce le evidentiaza.

Orice metoda mai la indemina putem gasi in inconstienta noastra  decat a ne identifica cu niste valori care ne ofera un superficial sentiment de maretie …. si a judeca pe toti ceilalti de pe soclul extrem de fragil pe care ne am instalat.

Miscarea aceasta inconstienta  ne duce imediat in cea mai distructiva situatie interioara posibila.

Pentru ca pretentiile de superioritate in baza carora judecam pe toti … ne pun in situatia in care … singura solutie ramine ipocrizia interioara si fragmentarea propriei fiinte … pentru ca absolut tot ce judecam la ceilalti gasim amplificat pina la cote monstuoase in noi.

Si cu cat vedem mai clar in noi tot ce condamnam in gura mare la ceilati suntem nevoiti sa ne mintim  tot mai consitent sau sa cadem in vinovatii care ne distrug

Si astfel punem o sclipitoare eticheta pe care scrie frumos IUBIRE sau MORALITATE … pe un pachet care contine pretentii de atentie sau fidelitate , gelozie , asteptari, teama de singuratate, frica de invalidare, confuzie, naivitate etc si care distruge sigur si rapid orice relatie.

Solutia este la indemina si presupune in primul rand un pas deosebit de dificil, si anume sa acceptam ca majoritatea valorilor nostre sunt doar un ambalaj atractiv pentru tot rahatul nostru interior, frici, nesiguranta, instalate adanc in ADN-ul nostru psihic.

Odata facut gestul de mai sus in baza unei intuitii sau viziuni, deschise de anumite situati din viata, de sinceritatea dezarmanta a vreunui cunoscut sau pur si simplu de lectura articolului meu, mergand pe firul atitudinilor si comportamentelor noastre ajungem in situatia in care trebuie sa stam si sa ne infruntam frica de a fi parasiti/ de a pierde /de a ne face de rusine / de ras.

Intilnirea cu realitatea noastra interioara este crunta … pentru ca se releva constiintei noastre tot ce am vrea sa ascundem cu orice pret, iar mecanismele fricii sunt atat de functionale incat primul impuls inconstient este acela ca … ar fi bine sa ne intoacem de unde am pornit.

Solutia este sa intuiesti ca dificultatea aceasta ascunde libertatea noastra si intrarea in alta dimensiune a existentei iar intorcerea este doar o solutie temporara pina cand existenta ne va aduce in acelasi punct dar cu o presiune semnificativ mai consistenta.

Acesta intelegere va intari aspiratia noastra … va deschide noi perceptii din care vor aparea solutii pentru debarasarea de atasamente.

Suntem in punctul in care ne antrenam fiinta sa renunte la atasamente si implicit la pretentiile si fricile din spatele lor.

Evident acest demers de interior este puternic si evident sustinut de existenta care ofera inspiratia, situatiile si puterea necesara evolutiei.

Odata rupte atasamentele, optiunile si perspectivele se largesc enorm.

Procesul nu este de moment este mai degraba un gest permanent de atentie pentru a evita instalarea lor.

Dar pe masura ce fiinta se elibereaza de atasamente, debarasata fiind de un balastru imens acceseaza tot mai usor noi dimensiuni spirituale … care integreaza si sacralizeaza toate aspectele vietii.

De aici miresmele libertatii devin atat de atragatoare incat cale de intoarcere nu mai este.

De asemenea puterea devine semnificativa dar paradoxul este ca nu-ti mai este necesara deoarece perfectiunea intregii existente face inutila utilizarea ei.

Vezi partea a doua a articolului   >>AICI<<

CRISTI