Articole

Grabindu-te, pierzi exact ceea ce cauti

Un aspect esential, ce in mod sigur ne scapa, 
esta acela ca ne-am nascut  CA SA FIM AICI
nu sa ajungem undeva, fiind aici.

Este foarte simplu sa constatati 
cum aproape orice obiectiv fura experienta de a fi (prezenta), 
in fuga dupa momentul ajungerii la destinatie.

Una dintre cele mai mari lectii de asimilat 
este ca oriunde ajungem, fara competenta de A FI
este inutil si lipsit de sens.

In capacitatea de A FI IN EXPERINTA VIETII TALE 
sta singura valoare a vietii tale.

Paradoxal este ca obiectivele devin mai accesibile 
cand nu sacrifici prezentul pentru nimic din viitor.

In fapt, prezenta te si elibereaza de atasamentele fata de obiective sau destinatie, 
dar te fac pe masura de eficient in atingerea lor. De ce?

Pentru ca starea de a fi (de prezenta) este cea mai potrivita 
pentru descoperirea si exploatarea oportunitatilor si solutiilor.

Un prim pas enorm catre starea de a fi 
este sa-ti constientizezi incordarea care ti-o da faptul ca te grabesti.

Si nu ma refer la viteza cu care te deplasezi, 
pentru ca poti fi extrem de rapid intr-un calm dumnezeisec, 
ci la starea de neliniste care ti-o da presupunerea ca 
n-ai timp suficient pt a face ceea ce este nevoie.  

Graba de care vorbesc 
este reflexia faptului ca fugim de momentul vietii care il traim

Altfel, l-am contempla uluiti de incarcatura de semnificatii a fiecarei clipe.

Evident ca mentalul a profitat de aceasta stare de fapt 
si  justificarea lipsei de timp a devenit o foarte buna scuza pentru inconstienta si nefericire.

Este amuzant cum ne plangem ca ne lipseste timpul, 
desi nu-l folosim deloc traindu-l.

Cris

http://www.facebook.com/cris.popanda/posts/620971584611697?notif_t=close_friend_activity#!/cris.popanda

Treziti-va si terminati cu rugaciunile !

Unul dintre prietenii mei care ne lumineaza cu o acuratete rara ,
aspectele conceptuale ale fenomenelor noastre interioare
spune intr-un articol  (http://mastanel.wordpress.com/2013/09/10/am-visat-urat-horror/) ,
dupa o noapte in care a avut un cosmar infiorator ca :

’’ Mi-am început ziua cu o atitudine ciudată,
am zis o rugăciune iar apoi am cerut iertare.
Nu ştiu de ce, dar am simtit nevoia s-o fac.’’

Despre fragmentul asta voi divaga cu gratie,
riscand sa ma departez de contextul in care a fost folosit.

Constatarea mea este ca rugaciunile sunt intre cele mai perverse forme de ipocrizie umana si expresia unui infantilism spiritual greu de inghitit
de cei care sunt putini atenti la motivatiile lor.

Am ajuns sa ne rugam unor fiinte inventate,
pentru lucruri care privesc strict alegerile noastre personale.

Ne rugam pentru prosperitate dar ii invidiem pe cei prosperi
si nu facem nimic pentru a oferi valoare in jur.

Cerem sanatate si fericire pentru apropiati
dar ii tratam cu viclenie, superficialitate sau dezinteres.

Cerem iertare  fara sa ne acuze nimeni
in timp ce ne invinovatim permanent.

Am creat o fiinta imaginara careia ne rugam sa intervina pentru a face ceva ce refuzam si putem sa facem noi insine.

Rugaciunea devine astfel expresia celei mai mari ipocrizii interioare.

Prin aceste rugaciuni nu cautam decat sa cream o diversiune
prin obedienta si bunatatea noastra (de contrabanda)
destinata sa ne evitam adevarul interior si sa mituim sau sa fraierim 
o eventuala „fiinta dumnezeiasca”.

De cate ori veti face ceeace puteti pentru a schimba ceva in bine
(bine pe care-l ceri prin rugaciune), veti constata ca
nu mai simtiti nevoia vreunei rugaciuni.

NU ai timp de rugaciuni
cand trebuie sa aduci bunatate in tine (si cu tine) precum si in jur.

Pentru ca a ne investiga adevarate le motivatii
si a ne schimba atitudinile, este ceva ce presupune implicare reala.

Aceasta implicare este adevarata bunatate si dovedeste intentiile curate.
Pe aceasta directie , energia bunatatii care se intareste in tine
va influienta tot ce atinge viata ta.

A te ruga in sensul in care o fac majoritatea
este ca si cum ai ingenunchia evlavois in fata unui muritor de foame
si te-ai ruga pentru bunastarea lui cand ai in plasa mult mai multa mancare decat ai tu nevoie.

Este de inteles si mult mai uman sa accepti ca esti indiferent , zgarcit , lacom
sau doar prevazator, decat sa-mi joci teatrul sfinteniei si bunatatii.

Este mult mai usor sa mimezi bunatatea teatral
decat sa renunti la o bucatica din mancarea ta care
cel mai probabil ti se va strica si o vei arunca.

Dar asta presupune acea sinceritate care,
in momentul in care esti tentat sa cazi in romantismul spiritual ,
te sesizeaza de evidenta ipocrizie si ti spune:  

’Fa tu binele pentru care vrei sa te rogi ,
atat cat iti sade in putinta !”‘

Iar adevarul este ca de cele mai multe ori stim ce avem de facut ,
si putem sa o facem exact cu ceeace avem,  dar este mult mai usor
sa fugim in teorii si povesti decat sa facem ceva cu adevarat. Cat de putin.

Daca exista vreo fiinta interesata de viata si bunatate
in mod sigur gestul tau marunt va fi mai pretios pentru EA (fiinta atotputernica)
decat orice poveste mentala si rugaciune plina de cuvinte mari si foarte goale ’’ .

Daca cuvintele ar avea acoperire energetica in realitate,
acea energie ti-ar umple viata si nu s-ar irosi in cuvintele rugaciunii.

Iar daca cuvintele tale sunt goale este pentru ca intentiile tale sunt false.

In concluzie, in loc sa te rogi
cauta sa fi sincer cu tine.

Accepta ca nu esti bun , inceteaza teatrul ,
si vezi daca ceva conteaza pentru tine cu adevarat in viata care o ai.

Iar daca esti viu inca vei vedea ca
sunt aspecte esentiale ale vietii pentru tine.

Constientizeaza asta, pretuieste si protejeaza asa cum poti.

Insa nu juca teatrul pretuirii, protectiei
si nu transforma viata ta in povesti inepte despre zei prosti si usor de mituit.

Ai macar bunul simt daca tot iti imaginezi Dumnezei,
sa nu-i consideri niste fraieri usor de dus in eroare de cateva cuvinte goale.

Presupunand ca ar fi o fiinta atotputernica care sta sa-ti asculte rugaciunile
atunci fi sigur ca intentiile tale bune fata de viata vor fi vazute fara sa le pui in cuvinte.

Dar tu nu vrei sa fi vazut in ceeace esti in intimitatea ta ultima
motiv pentru care alegi sa-ti imaginezi o fiinta atotputernica
dar cam imbecila.

Astfel, actul rugaciunii este expresia unei jigniri a fiintei careia i te rogi.
Rugaciunile-s o laba mentala. 

Maturizati-va si fiti oamenii care
fac ceeace-i cer lui Dumnezeu sa faca in locul lor.

Vrei sa fi iertat prietene Razvan ?

Lasa rugaciunea si iarta-te.
Nu Dumnezeu te invinovate.
Doar tu insuti o faci.

Zici ca  ”nu ştiu de ce, dar am simtit nevoia s-o fac”.
Ai simtit nevoia sa te rogi si ai facut-o. Frumos gest.

Dar oare vrei sa afli de ce ai facut-o?

Eu zic ca ar fi esential sa sti de ce faci ceea ce faci.
Iar daca vrei un raspuns cu adevarat el te asteapta.

Oricat te-ai ruga, ceeace sti ca trebuie sa faci ,
nu poate face nimeni pentru tine si de stai in genunchi toata viata,
citesti si intelegi tot ce poate fi inteles.

Evident ca nu-ti suna doar tie.
Si eu sunt destinatarul mesajului meu.

Cris 🙂 

Credeti ca nu aveti incredere in voi?

 

Constat ca neincrederea in noi insine este generalizata uuu
si mai ales, surprinzator, la fel de generalizat, constientizata.

Majoritatea celor cu care vorbesc
constata si recunosc usor ca nu au incredere in ei.

Bineinteles ca in momentele cand esti pe val,
nu-ti dai seama cata neincredere  exista in tine,
dar ca si orice val, ca valul trece, si increderea odata cu el.

Dar nu despre cat de perisabila este increderea in sine
bazata pe succes am de gand sa vorbesc aici.

Revenind,  cu toate ca problema neincrederii in sine
este general cunoscuta si recunoscuta, prea putini pot face ceva,
in sensul de a-si recupera increderea in sine,
ceea ce ma face sa cred ca neincrederea in sine este o consecinta, nu o cauza.

Cand ajungi la cauza (radacina) poti aborda problema usor,
in ideea de a o ameliora, intrucat, odata actionat asupra ei (cauzei)
se produc schimbari semnificative.

Periferia este complexa si greu de abordat.
Radacina (cauza) este simpla si usor de modificat,
odata ce ai gasit-o, sapand putin.

Precum radacinile, cauzele reale sunt mai ascunse.
Ascunse de interesele noastre de imagine, bineinteles.
Interesele ego-ului nostru.

Ma explic acum.

In cazul neincrederii in sine,
cauza acesteia este raportarea incorecta la oameni, in general
si la cei cu care relationam, in particular.

Este usor de inteles de ce  fiecaruia din noi
ne este mai usor sa recunoastem ca nu avem incredere in noi,
decat sa acceptam si sa declaram ca suntem incorecti,
dar cel mai adesea, suntem de fapt perversi.

Care este legatura intre perversiune si neincredere ?

Va spun acum cum vad eu aceasta legatura.

Cand in intimitatea noastra ne simtim in competitie cu toata lumea
si dorinta noastra este de a iesi mai bine decat oricare din cei cu care relationam ,
inevitabil feedback-ul Vietii, prin situatiile in care ne pune,
va fi unul care ne va umili, pentru ca asta cautam noi in intimitatea noastra
sa producem celorlalti.

Prin evenimentele vietii noastre
viata doar sustine interesele noastre cele mai importante de fericire,
dar cata vreme noi cautam doar dominare si superioritate, nu fericire,
vom interpreta totul doar din perspectiva victoriei sau a infrangerii.

Caz in care, toata viata este o stare de conflict
care inseamna deja ca am pierdut si de aici neincrederea in noi,
cu care suntem atat de sinceri si care ne permite pe undeva
statutul de victima nevinovata, incapabila de incredere sine.

Convenabil, nu vi se pare?

Cei care au inteles cat de mult primesc de la cei cu care sunt in relatii,
vor avea grija sa ofere avantaje la start celor care
intra mai putin pregatiti in relationare si situatiile care le presupune.

Vor avea grija sa nu iasa sifonati, pana cand inteleg
ca nu sunt in relatie sa alimenteze ego-ul cuiva cu superioritate,
ci sa se bucure de companie si prietenie.

Eu va zic doar sa fiti foarte atenti,
si sa va constientizati fiecare gest sau atitudine interioara de competitivitate,
si fara sa cautati in nici un fel sa luptati impotriva instictului de dominare,
amintiti-va doar ce insemnati unii pentru altii
si urmariti sa vedeti daca va mai puteti tolera competitivitatile
cand constientizati cat sunt de importanti cei cu care sunteti in relatii.

Cand refuzati sa vedeti evidenta importanta a celor din viata voastra,
indiferent cat de mult sau putin v-au oferit,
v-ati asigurat sclavia instinctului de competitivitate
care inseamna ca deja sunteti invinsi.

Iar expresia acestei infrangeri este neincrederea in sine.

NU cautati insa sa luptati cu incorectitudinea
si instinctul de dominare supracompensand cu gesturi de corectitudine.

Nu comportamentul trebuie schimbat,
ci constienta trebuie intarita.

Iar aceasta intarire nu inseamna decat
a observa aspecte importante care le ignori.

In cazul nostru ignoram importanta celor cu care ne impartim viata.
Si asta ne costa propria liniste si fericire.

Acest cost este neincrederea in sine.

Mai aveti vreo indoiala ?

NU cred.

Crezi ca vrei sa fii important ?

 

Pentru ca nu gasim bruma de bun simt necesara ssscss
sa ne acceptam limitele naturale si firesti oricarei fiinte 
(pentru care, intre noi fie vorba, nu prea suntem responsabili)
alunecam intr-un univers conceptual rupt de viata, in care
valoros devine doar ceeace sustine inchipuirea noastra
ca suntem mai mult decat ceea ce stim ca suntem.

A ne minti frumos devine in acest context
principala cale de a relationa.

Relatiile sunt un troc de minciuni
destinate sa ne alimenteze importanta.

Cand cineva pe fata caruia nu citesti impacarea cu propriile limite,
iti cere adevarul, nu te lasa prostit de cuvinte ! 

NU vrea adevarul !

Vrea sa-i confirmi ceeace vrea sa creada despre ea.

Cand nu poti gasi satisfactie in propria existenta ,
nu-ti ramane decat sa-ti spui ca esti important
tocmai pentru că simţi că nu eşti.

Sentimentul nefericirii este interpretat de inconstienta ca fiind neimportanţă
si implicit in loc de a te ocupa sa devii fericit acceptand ca nu esti ,
tu cauti sa devi important.

Bineinteles ca nu vei reusi intrucat,
nu neimportanta este problema ta ci nefericirea.

Constatand ca nu poti deveni important ,
nu-ti ramane decat sa pretinzi si sa incerci sa pari ca esti.

De aici disperarea de a fii vazut mai mult decat ceea ce esti
si usurinta cu care punem fi manipulati de cei care ne valideaza.

Totul devine firesc cand accepti profund ca esti nefericit si limitat
si constati imediat urmare a acestei atitudini, ca nu-i nici o drama,
ba chiar dimpotriva ii oportunitatea imensa de a-ti permite sa gresesti,
sa fii ridicol si stangaci.

Aceasta este adevarata libertate
si doar de aici incepem sa avem o viata reala.

Natura fidelitatii sexuale

9965206-conceptual-photo-of-a-marital-infidelityDesi fidelitatea este o calitate umana admirabila care se intersecteaza consistent cu loialitatea (una din caracteristicile umane cele mai dragi mie) fidelitatea sexuala la care ne fuge instant gandul cand problema fidelitatii este pusa pe tapet , este un concept care contine in el insusi prin definitie doze consistente de ipocrizie, lasitate si lipsa de respect fata de cel cu care esti intr-o relatie.

In primul rand nu putem vorbi de fidelitate sexuala in lipsa tentatiei de infidelitate. Cata vreme cineva nu este atras de alte persoane, nu este posibil sa spunem ca este un individ fidel, intrucat el relationeaza sexual cu o singura persoana pentru ca nu este atras de altcineva.

Fidelitatea in acest caz nu reflecta o calitate umana ci lipsa atractiei pentru alte persoane. Este normal si specific oricarei fiinte sa relationeze doar unde si cand simte interes si atractie.

Este atat de natural sa relationezi intim doar cu cei de care esti atras, incat nimanui nu i-ar fi venit vreodata ideea sa-si spuna ca este fidel doar pentru ca nu face sex cu indivizi de care nu este atras. Atractia fata de o singura persoana, nu este  fidelitate sexuala.

De asemenea fidelitatea sexuala in lipsa de oportunitati sexuale nu este fidelitate.
”Este usor sa fii sfanta cand nu exista tentatii” adica  ”multe femei cred ca sunt fidele cand ele sunt doar nebagate in seama”.

infidelityouIdeea de fidelitate sexuala vizeaza exclusiv efortul si preocuparea de a rezista atractiei , de obicei generalizate, fata de alti parteneri.

Fidelitatea sexuala presupune indiscutabil, pretentia de a ignora , reprima, interzice sau nega orice atractie pentru alti indivizi. Inclusiv atractii care nu au o componenta sexuala intrucat, orice interes catre alt individ , este perceput de partenerul tau ros de neincredere, ca o declaratie publica a neimportantei lui.

Si poate fi interpretata astfel doar pentru ca in intimitatea lui este convins de propria neimportanta.

Oarecum surprinzator este cum oamenii inteligenti cu pretentii de rafinament intelectual si spiritual pot integra atat de usor  in personalitatea si egoul lor o calitate, cea a fidelitatii sexuale, care le tradeaza atat de evident neincrederea in sine si completa lor imaturitate spirituala si umana.

CE altceva decat neincrederea in sine si frica de neimportanta te-ar putea impinge sa pretinzi celui pe care zici ca il iubesti sa-si ignore sentimentele, dorintele si nevoile?

Ce om trebuie sa fii, ca sa-ti doresti prezenta  unei femei impotriva sentimentelor ei, s-o obligi sa-si refuze orice alta placere a relatiilor care o tenteaza,  doar ca sa ti poti seda nemultumirea de sine cu sentimentul importantei? Practic, sacrifici libertatea (viata)  partenerului tau , in numele iubirii bineinteles, pentru a avea o dovada a importantei tale.

Oricat de slab sau neincrezator in sine ai fi , bunul tau simt ar trebui sa-ti spuna ca modul acesta de abordare dovedeste o agresivitate fata de natura cea mai intima a partenerului tau. Dar asta ar presupune sa te intereseze natura  lui intima.

Cand fidelitatea este valoarea fundamentala intr-o relatie, transmiti imediat ca:

  1. Continutul uman al partenerului este nesemnificativ in raport cu pretentiile de confort ale egoului tau impachetate de ideea fidelitatii
  2. Nu intelegi ca atractia si pasiunea sunt stari vii ce nu pot fi siluite sau conservate prin intelegeri de fidelitate , promisiuni si angajamente
  3. Nu intelegi ca fidelitatea in absenta conexiunii, libertatii interioare si pasiunii nu hraneste nimic esential intr o fiinta.

Cand conditionezi o relatie de renuntarea la altele , pierzi din vedere singurul aspect esential pt o relatie: calitatea timpului petrecut impreuna.  NU timpul iubitei (iubitului) tale petrecut cu altcineva iti va afecta relatia ci timpul pe care-l aveti impreuna si pe care de cele mai multe ori il irositi in platitudini si clisee.

Insa , intr-un gest masochist, majoritatea sacrifica importanta continutului de traire a partenerului, pentru acele calitati destinate sa valideze egoul si sa-i protejeze sensibilitatile. Problema este ca nimeni nu a vazut vreodata un ego multumit si dupa orice satisfactie ii oferi , nevoile lui cresc exponential. Orice satisfactie data egoului ii confirma justetea pretentiilor lui, fapt ce il va face sa-si extinda cererile.

infidelityDaca fidelitatea ar fi o calitate care sa aiba vreo valoare in sine, nimeni nu ar impune-o celorlalti, intrucat fiecare ar face orice este in stare sa o obtina pt el.

Dar, daca sunteti putin atenti , nimeni nu-si cultiva fidelitatea pentru el insusi ci doar ca sa o poata pretinde de la partener. Absolut toti cei pe care i-ati auzit vreodata slavind valoarea fidelitatii o vor pretinde cuiva.

Nici macar unul … nu-si doreste fidelitatea doar pentru el. Cei care traiesc atractii naturale si durabile pentru un singur partener nici nu-si pun problema fidelitatii si implicit nu au ce negocia.

Nevoia mea de fidelitate ascunde pretentia de a-ti amputa lumea interioara de senzatii si sentimente neagreate de autoritatea egoului meu , pentru a-ti face onoarea de a te distribui in rolul destinat sa-mi satisfaca asteptarile care sper eu ca-mi vor aduce fericirea.

Cand esti pentru mine doar rolul ce ti l-am trasat, in mod evident ca nu mai consider ca este ceva de cunoscut la tine. Iar combinatia asta de posesivitate si previzibilitate in relatii este moartea pasiunii. In acest context, relatia inseamna respectarea rolurilor trasate.

Bineinteles astea-s calculele egoului, intrucat realitatea si viata se pisa pe toate strategiile noastre de la care speram sa ne protejam iluziile si ipocriziile.

Doar cei pierduti in confuzii fara iesire isi pot imagina ca pe obedienta fata de egoul partenerului se poate construi o relatie functionala si durabila .

Obedienta, intrarea in rolul trasat, pentru a fi angajat ca partener, te califica doar pentru a fi folosit si dispretuit pentru naivitatea si imaturitatea ta.

Atractivi sunt doar cei care stiu cine sunt, care nu-si negociaza dreptul de a simti si a se manifesta liber.

Cei care valideaza ca importanta fidelitatea sexuala, nu transmit decat ca sunt dispusi sa-si nege fiinta sexuala ca sa poata pretinde acelasi lucru de la partener ..

infidelity_600x369Fidelitatea sexuala este cel mai rapid si mai sigur mod de distrugere a atractiei in cuplu si implicit de amplificare a tentatiilor de infidelitate.

Posesivitatea (sentimentul ca partenerul iti apartine) se consfinteste in secunda in care ai garantii ale fidelitatii sexuale. Iar posesivitatea este incompatibila cu pasiunea. Ceea ce simti ca posezi  nu te mai atrage.

Ceea ce ai nu mai prezinta interes, nu te mai incita si implicit nu-i mai acorzi atentie , preocupare. In plus, astepti tot mai mult de la posesia ta (investitia). Ajungi sa crezi ca meriti totul si nu mai oferi nimic.

Asta se intampla cu ambii parteneri. Este usor de inteles ca, diferentele astea dintre ceea ce oferi si ceea ce pretinzi, sunt sursa unor tensiuni care se acumuleaza in backgroundul aparentelor intretinute cu tot mai mare dificultate.

Intr-o relatie bazata pe posesivitate si fidelitate sexuala , flirtul, atingerile extraconjugale devin experiente erotice irezistibile. Imaginati-va ce inseamna pentru cei aflati intr-un astfel de cuplu perspectiva unui sex extraconjugal pasional . Este ceva ce le acapareaza visele, gandurile in intregime. Nu intamplator. Suntem facuti sa traim cu pasiune si intensitate norocul de a fi viu.

Si nici un calcul meschin , nici o buna intentie naiva , precum si nici o ipocrizie nu va putea bloca interesele vietii ce se manifesta prin fiecare dintre noi.

Cris

http://www.facebook.com/#!/cris.popanda?fref=ts

Bărbatul

946469_4708164189019_1319259532_n


Imi este usor sa vorbesc despre ce inseamna să fii barbat pentru ca ma atrage subiectul de cand ma stiu.

Am simtit si admirat natural si am fost deseori coplesit de orice comportament barbatesc ce mi-a ajuns in atentie, real sau fictiv.

Primul contact cu bărbăţia l-am avut prin personajele cartilor tineretii mele.

Iar intre aceste personaje,
intalnirea cu „Tai Pan” (Dirk Struan) a fost providentiala pentru tot ce sunt astazi.

Barbatia personalului Dirk nu a putut fi depasita in maturitate si profunzime, din punctul meu de vedere, decat de barbatii casei Altreides din seria „Dune”
(Leto I&II, Paul).  

Am simtit stralucirea interioara a unui astfel de barbat, chiar daca am inceput sa-i recunosc in viata reala mai tarziu. Era esential sa-i recunosc, intrucat doream sa-i atrag in viata mea. Dar pentru asta trebuia să devin si eu unul.

Partea buna era ca mi-am dorit dintotdeauna sa nu-mi dezamagesc energia masculina pe care o reprezint. Am simtit-o ca pe o datorie placuta si am intuit devreme ca barbatia asta tine de un mod de abordare a lumii interioare,
mai mult decat a celei exterioare.

Gloria barbatiei veritabile presupune victorii in intimitatea fiintei.

Acesta este si motivul pentru care atingerea obiectivelor exterioare
aduce satisfactie acestor barbati, doar daca ei le realizeaza respectandu-si toate valorile personale. Aceste valori personale vizeaza cele mai inalte aspiratii de corectitudine si demnitate accesibile unui barbat la un moment dat.

Cu aceasta viziune, imi era clar ca orice maturizare a barbatului ce imi doream sa fiu reprezinta un castig prea putin vizibil din exterior, sau vizibil doar de catre indivizi cel putin la fel de maturi  si pe masura de sensibili.

Ulterior, am constatat ca multi simt valoarea interioara, chiar daca nu o constientizeaza prea usor. Este foarte greu sa ignori impactul in propria fiinta a unui suflet mare si bun.

A deveni barbat era o aspiratie, a carei implinire aducea
castigul de a fi multumit de sine.

Pare putin dar este singura modalitate
prin care te poti simti confortabil cu propria fiinta.

Cand mi-am constientizat preferinta pentru aceasta directie de evolutie,
am inteles ca prea putine femei ar putea fi interesate de un barbat orientat
mai degraba catre finisare interioara, decat catre aspectele palpabile si vizibile.

Mai grav era ca finisarea interioara ducea la un dezinteres
greu de inteles pt aparente si formalitati.

E oarecum firesc, daca va ganditi putin,
cand esti foarte interesat sa oferi continut, involuntar vei neglija
ambalajul si funditele aferente. Si asta doar pentru ca sunt prea multe de facut in privinta continutului.

Simplul gand ca ar putea exista pe undeva o femeie care
sa vada dincolo de aparente, pentru ca si ea si-a cautat si descoperit feminitatea primordiala, facea ’’beton’’ motivatia mea.

Adevarul este ca am simtit ca aceasta femeie există
si am ajuns sa le si intalnesc de la un moment dat.

Fara vreun efort, am inteles ca acesti barbati pe care-i admiram
aveau propriile lor valori. Nu-si dadeau socoteala decat lor insisi.
Dar in acest for interior nu prea gaseau ingaduinta.

In comparatie cu aceste valori , orice situaţie pierdere-castig devenea nerelevanta.

Mi-a fost usor sa descopar ca,  ceea ce-mi facea sufletul sa cante,
sa spere si sa admire, imi va defini valorile.
Si ca, in ce priveste aceste valori, … cu mine nu se poate negocia.

Toata viata mea, oricat de slab am ajuns sa fiu,
am transmis cat de bine am putut ca, inainte de orice altceva,
conteaza valorile mele asa cum le-am simtit.  

Ma refer doar la aspectele importante ale vietii
intrucat in cele marunte sau nerelevante mi-am permis orice slabiciune si am pretins deschis ingaduinta.

Bineinteles ca am purtat dupa mine, destula vreme, o gramada de ipocrizii,
dar niciodata nu m-am acuzat pentru ele, intrucat, imediat ce am avut
puterea să le identific si sa le abordez, am facut-o decis.

Iar, in ceea ce le priveste pe cele care-mi erau accesibile,
nu am facut nici un compromis.
Si asta NU pentru ca sunt ceva soi uman special,
ci doar pt ca altfel nu ma puteam simti bine cu mine insumi.

Astfel, cu fiecare pas inainte, ceva se normaliza
si acumulam luciditatea care ma ajuta sa merg mai adanc.

YcyiC2oInsa, a fi barbat orientat catre
noblete interioara nu inseamna prostie, naivitate.

Ci din contră, înseamna capacitatea
de a proteja si sustine ceea ce admiri 
si de a descuraja
 ceea ce agreseaza partea umană si vulnerabilă o oamenilor.

Asta inseamna ca intelegi viclenia şi lasitatea
si recunosti răutatea sub oricate măsti ar sti sa se ascunda. Si mai inseamna ca ai un mod eficient de a o aborda.

 

A descuraja nu inseamna a elimina sau a demoniza,
ci doar a bloca sau limita manifestarile inconstientei, in prima faza,
si de a da o sansa reala transformarii, in a doua.

In jurul meu am vazut nenumarate comportamente barbatesti si demne.
Unele erau naturale si nu presupuneau existenta unei constietizari anterioare,
altele erau expresia perfecta a unei intelegeri si implementari constiente.

Ultimele aveau o stralucire aparte si am inteles de ce.
Va este clar si voua.

Am recunoscut rapid aceste comportamente barbatesti,
le-am asimilat cat de bine am putut si mi-am apropiat acei barbati.

Dar o parte dintre ei au fost asimilati de rutina si cliseele sociale de comportament,
iar altii au fost infranti de conditionari prea puternice,
indeosebi de natura sexuala si religioasa.

M-am indepartat si eu de ei, fara regrete , dar am ramas amici.

Insa, toti prietenii mei apropiati („fratii mei”) sunt si au fost barbatii care
trebuie. Daca ai ramas fratele meu este pentru ca
nu te-ai lasat coplesit de slabiciuni si conditionari si ai facut ceea ce trebuia.
(Îs putin cam teatral, dar ce vreti ? – am ramas cu un fix pe problema prieteniei absolute. Nu regret insa blocajul asta.)

Pentru noi toti insa, este destul loc de crestere,
dar sunt convins ca nimic nu ne poate opri (sper ca nu va imaginati ca ma iau in serios :D).

Consider periculos sa vorbim despre caracteristicile barbatilor nativi
(ca sa nu le zic „adevarati”, ca expresia este deja cliseu) intrucat tentatia scurtaturilor,
de a asimila comportamente fara o schimbare in profunzime de constiinta, este mare.

O sa zic cate ceva, dar cu avertismentul ca
experienta iti este decisa de ceea ce esti nu de ceeace faci.

Acest avertisment ar trebui sa fie
in atentia oricarui barbat preocupat de evolutia lui.
Iar pentru a va experimenta ca barbati va trebui
sa fiti barbati in esenta si intimitatea voastra.

Cand schimbarea a aparut in esenta,
orice faceti va reflecta ceea ce sunteti.

Asadar:

● Un barbat recunoaste, tot ce este valoros in femei.
Le recunoaste deschis calitatile si frumusetea naturii feminitatii primordiale,
precum si importanta acestei feminitati pentru propria lui viata de barbat.
Face toate astea pentru ca asa simte aprioric fata de ele.
 
● Un barbat nu poate concepe sa intre in competiţie cu femeile.
Toata fiinta lui se crispeaza in fata unui astfel de gand.

Cum sa concurezi cu ceea ce iubesti si, in mod natural, chiar pentru ca iubesti , vrei sa prospere ?

● Competitia presupune dominarea si implicit interesul pentru devitalizare, ca opus al prosperitatii. Devitalizarea inseamna slabiciune, lipsa de optiuni, ceea ce te face dependent. Ori asta este agenda ascunsa o „şobolanului” din barbati (sa ma scuze sobolanii, nu am nimic cu ei),
dependenta ce relaxeaza ego-ul masculin, ros de neincredere si nesiguranta,
nivelul de slabiciune de la care femeia nu mai are optiunea de a renunta la el, chiar daca nu o mai  leaga nimic sufletete.

● Insa, nici un barbat, niciodata, nu  va putea respecta sau iubi
o femeie dependenta emotional.

Pasiunea in relatii nu poate fi nici macar tangenta cu dependenta.
Cand incerci sa-i arati unei femei ce tare esti, ca esti mai destept, mai intelectual decat ea sau decat oricine altcineva, ai pierdut chiar sensul barbatiei.

Vedeti aici un tip care o inteles  ce zic eu aici:
http://passionatepirate.wordpress.com/2013/05/22/fetelor-iertati-ma-in-numele-meu-si-al-barbatilor

● Tiparul este clar: teama de femei, competitia, nevoia de a domina cu orice pret, viclenia, strategii de manipulare, inducerea confuziei in partenera, neincredere, nefericire, stare tensionata, dezamagire, epuizare, devitalizare, dependenta, neatractivitate, respingere, debarasare.

Bineinteles tot acest proces curge frumos si netulburat in background-ul „basmului sufletului pereche” cu care este spalat creierul umanitatii atat de bine, incat tot acest scenariu inuman si grotesc poate trece neobservat si neinteles.

Competitia cu sexul opus in care am cazut, ne-a transformat in canibali ai vitalitatii celor care ar trebui sa ne fie cei mai apropiati oameni, de a caror prosperitate interioara ar trebui sa avem cea mai mare grija.

Canibalizarea energetica in relatii, desi a fost inaugurata de barbati acum foarte multa vrem , odata cu independenta si emanciparea femeilor, a ajuns o practica generalizata in relatii, de ambele parti.

Miza relationarii cu sexul opus a devenit viclenia rafinata, prin care poti obtine satisfacerea nevoilor de validare si de dominare. Iar acolo unde lucrurile par mai roz fiti sigur ca este doar o aparenta obositor de intretinut (rozul fiind o culoare sensibila).
 
● Un barbat satisface femeile si le elibereaza de orice constrangere.

Un barbat isi poate dori o femeie langa el, si mai ales in el,

doar daca ea il doreste constient, asumat, declarat si pasional.

● Barbatii nu ar trebui sa ia in seama nici un semnal de interes confuz din partea femeilor, nici un lucru spus cu jumatate de gura.

Unele femei care au acumulat prea multa validare cu multa superficialitate, au ajuns sa creada ca este suficient sa spuna unui tip ca se plictisesc, ca el sa execute urgent un program de divertisment care sa includa, bineinteles, si un futai total.

Raspunsul meu in aceste situatii este,  invariabil, ca imi pare rau pentru ele ca-s in situatia de a se plictisi, dar ar fi putut fi si mai rau.

O parte din aceste femei, prea pline de sine, considera ca fiind sub demnitatea lor sa ceara ceva ce isi doresc de la un barbat, doar pentru ca au intalnit prea multi soareci disperati sa se valideze si sa aiba cu ce se lauda ajungand in compania ei.
In schimb, voi cauta sa satisfac cat mai bine o femeie care-si declara deschis interesul si respecta oferta si prezenta unui barbat.
 
● Barbatii trebuie sa fie o oferta foarte buna prin ceea ce sunt din punct de vedere uman si sa fie transparenti cu ceea ce simt, cred si doresc.

Odata facut acest lucru, femeile vor trebui sa procedeze la fel. Si o vor face, tocmai pentru ca atractia pe care o simt in preajma barbatilor asumati, le va obliga sa iasa din jocurile infantile de imagine si superioritate cu care s-au obisnuit atat de mult, incat nici nu mai stiu ca se poate relationa si la modul firesc.
 
Barbatii inteleg ca este natural ca femeile sa fie atrase de o gramada de barbati, exact asa cum si noi am vrea (teoretic, pentru ca nici nu ne atrag toate si mai ales nu ne tine) sa trecem prin toate femeile de pe planeta. Atractiile dintre barbati si femei sunt generalizate. Apar des si nu presupun neaparat o evolutie sexuala a relatiei.

Oamenii trebuie sa inteleaga ca au doar de castigat din relatiile multiple (si evident deschise) si mai ales ca nu au de ales alta varianta.

● Nu putem alege sa fim altceva decat ce suntem.

Si oricat ne-am dopa cu povestile exclusivitatilor si a „sufletului pereche”,
vom fi nevoiti sa recunostem si sa acceptam ca sunt doar niste povesti stupide
cu radacini in fricile noastre cele mai profunde de singuratate si neimportanta.

Retineti doar ca acel „ceva” ce trimite iubitii in bratelealtor parteneri,
e si ceea ce ii aduce inapoi langa voi.

Ei nu pleaca pentru ca aveti o problema,ci pentru ca nevoile lor evolutive le cer acele experiente.

Iar daca vrem sa pastram in viata noastra
barbatii sau femeile care aduc sens si constienta,
este esential sa-i eliberam de
presiuni si vinovatii gratuite si perverse,
intelegand ca atat ei, cat si ceilalti parteneri ai lor au nevoie de experiente impreuna.

Ideal este ca toti cei implicati sa se apropie.
Dar asta este inca SF pentru acest punct de dezbatere.
Peste cateva articole, lucrurile o sa para mai „pământene” insa.
 

 

● Un barbat nu trebuie sa creeze atractie.
Imediat ce incearca sa creeze atractie el devine neatragator,
intrucat porneste de la presupunerea ca ceea ce este nu este suficient.

Barbatul prin identitatea lui energetica este atractia,
iar rolul lui este doar sa fie transparent in intentii si interese pentru a fi cunoscut si vazut.

Un barbat intelege ca prosperitatea si fericirea femeilor
este sursa motivatiei lui si va invata sa o satisfaca.

Stie ca Extazul femeilor este legatura noastra cea mai accesibila
cu spatiile subtile ale vietii.

● Esti barbat cand te accepti in toate limitele tale,
cand te privesti obiectiv si te lasi vazut asa cum esti.

Cand nu te plangi de aceste limite si ii admiri pe cei care si le-au depasit.

Nimic nu este mai barbatesc decat sa stai confortabil
pe locul care il ocupi la un moment dat si sa fii constient de nivelul tau in orice context ai fi.

● Un barbat se poate privi obiectiv in continutul lui uman
si astfel succesul sau esecul nu-l pot face sa uite omul simplu care este in intimitatea sufletului lui.

De asemenea, un barbat adevarat se va simti solidar cu toti barbatii acestei lumi.
Solidar in profunzime, nu declarativ.

Acest barbat va cauta sa sprijine pe oricare altul pentru a se regasi in esenta lui primordiala.

● Un barbat adevarat va intelege ca a imparti o femeie cu un altul
este o oportunitate de experiente faine, nu un motiv de competitie.

In definiv, cand doi barbati sunt iubiti de aceeasi femeie ar trebuifiecare sa inteleaga ca ceva esential ii leaga si ca fiecare face din femeia pe care o impart o fiinta mai satisfacuta, mai fericita.

 

 

sexy_man_boy_underwear_men_by_netartnet-d4onuc5Acestea nu sunt abordari pe care trebuie sa le asimilam.
Asta suntem noi in mod natural cand ne luam ragazul sa privim
prin frica si sa ne acceptam limitele si vulnerabilitatea, la fel de natural precum puterea ce sade in noi.

Bunul simt, ratiunea, conceptualizarea, actiunea, claritatea sunt atribute ale masculinitatii.

Trebuie doar sa le folosim pentru a gasi adevarul si pe noi insine. Suntem cu totii experiente umane si asta deja ne face importanti si perfecti.

Cand nu pornim de la intelegerea asta ne asteapta un drum greu.
Pe acest drum greu am mers prea multi, prea mult timp.
Am invatat tot ce se putea invata pe directia asta.
Nu ne mai este util.

In inconstienta noastra am ales instinctiv (cum altfel ar putea alege inconstienta ?)
o cale ale carei consecinte ne vor ingenunchea cand ne vor ajunge.

Momentul trezirii barbatului va trebui sa treaca inevitabil
prin acest moment de sinceritate cu sine insusi.

NU va fi loc de episoade dramatice in care sa ne smulgem parul din cap,
sau emotional-teatrale in care ne recunoastem ipocrizia  cautand iertarea femeilor,
pentru ca va trebui sa le iubim si sa le ajutam sa-si regaseasca increderea
si feminitatea primordiala odata cu ea.

In lunga perioada de inconstienta, frustrare, reprimare si confuzie
in care au incercat sa-si gaseasca locul intr-o lume agresiva cu natura lor primordiala,
s-au ratacit si ele in tenebrele mental egotice si au avut un raspuns pe masura de agresiv, crud si manipulativ.

NU mai conteaza pentru nimeni vinovatiile.

Conteaza doar sa ne recuperam vietile si spatiul de confort, magie si erotism ce trebuie sa fie relationarea dintre sexe.

Este in natura noastra, a barbatilor, sa protejem ceea ce iubim,
sa cream cadrul in care femeia prospera interior si, fiind libera,
sa-si traiasca natural si spontan atractiile, impulsurile si sentimentele.

Vom avea astfel langa noi doar femei care vor sa fie acolo
doar atata timp cat simt asta, care vor putea fi ele insele in fiecare moment,
fara teama ca ne-am simti raniti in neincrederile noastre.

Si bineinteles ca vom putea fi la fel de deschisi.

Va fi pentru prima data cand ne vom cunoaste unii pe ceilalti cu adevarat,
dar mai ales va fi pentru prima data cand ne vom privi fara teama de
a descoperi ceva pentru care sa fim judecati.

Recunostinta ca mi te deschizi va lua locul judecatii ca nu esti cum pretinde ego-ul meu sa fii.

Recuperarea normalitatii in relatii  trebuie sa inceapa de la barbati, intrucat in autoimportanta cu care s-au anesteziat  barbatii, pot distruge intr-o secunda orice efort sau demers al femeilor.

In plus au coborat atat de jos stacheta onestitatii si implicit a demnitatii incat mingea (responsabilitatea imediata) este in terenul lor (al barbatilor).

Eu stiu ca exista deja o masa consistenta de femei foarte evoluate
care asteapta trezirea primilor barbati pntru a-i sustine si inspira in acest proces.

1677652838_1355766279Cand te plangi de femei ca ceva nu merge bine in viata ta,
nu faci decat sa-ti declari neputinta si lipsa de aspiratie.

Daca de la femei astepti sa construiasca si sa dea directia unui proiect,
inseamna ca nu ti-ai inteles natura si rolul.

Femeile sunt aici sa ne dea motivatie si putere.
Ele ne incarca si ne sustin. O fac decis si din inima.
Ori asta pentru mine inseamna enorm.

Femeile sunt o forta a naturii, iar aceasta forta este,
spre norocul nostru, partenerul nostru existential.

Iar a arăta cu degetul spre femei,
facandu-le responsabile de situatia relationala actuala, este hilar.

Cris

 

Abandonati presiunea mintii pentru a descoperi viata (Prezenta)

Cunoasterea reala este o chestiune de senzitivitate si luciditate care definesc starea de contemplare.

Contemplarea este o deschidere catre mesajele existentei livrate sub forma de senzatii, perceptii, intuitii sau viziuni.

In lipsa perceptiei, informatiile sunt moarte si nu fac decat sa duca la speculatii fara nici o utilitate. Insa cele sustinute de perceptii devin adevarul nostru viu, al fiecarui moment. Pe masura ce perceptiile se extind catre profunzimile fiintei adevarul nostru se extinde, se modifica sau se nuanteaza, dar niciodata nu este ros de indoiala si confuzii.

Cand intelegi acest simplu fenomen intelegi si recomandarile inteleptilor de a nu ramane blocat in convingeri si adevaruri, de a te pastra viu, deschis catre realitati mai ample si oportunitati spirituale pe masura.

Orice perceptie poate fi extinsa si aprofundata.

Orice adevar este upgradabil.

Ori la capitolul perceptie a vietii, mintea este complet paralizata si implicit inutila. Trebuie sa devina insa obiect al contemplarii ca parte esentiala a fenomenologiei interioare.  Asta presupune implicit eliminarea oricarei judecati asupra ei, acceptarea si adoptarea ei ca parte esentiala a fiintei noastre.

Acesta  limitare esentiala ar fi de ajuns sa-i luam autoritatea de a interpreta si decide viata noastra.

Am gasi suficiente motive s-o abandonam chiar in lipsa viziunii vreunei alternative pentru ca modul ei de abordare a vietii nu a dus niciodata la un succes real si durabil care sa-l satisfaca profund pe proprietarul ei.

Toate speculatiile ei inteligente si planurile meticuloase se sfarsesc in deziluzii si sentimentul inutilitatii.

Cand mintea te face sa te simti o entitate separata, imediat concluzionezi necesitatea de a te proteja, de a-ti urmari interesele de siguranta si fericire intr-o lume ostila si lipsita de sens in care intimplarea este singura regula.

Perspectiva asta este exact ce are nevoie mintea pentru a-si justifica pretentiile de dirijor in fiinta pentru recuperarea starii de siguranta. Intrucat avem gravat  in ADN-ul nostru amintirea potentialului de liniste si beatitudine ce-l reprezinta experienta vietii, mintea se foloseste de aceasta amintire adanc inradacinata pentru a crea motivatie.

Asa ajungem pe o pista gresita la mana mintii, care stabileste ca nu suntem suficient si ca trebuie sa ajungem undeva pentru a ne obtine siguranta si linistea in viata.

Bineinteles ca solutia ei sunt ziduri fizice sau principiale cat mai inalte, intre noi si restul lumii, in interiorul carora adunam bani, arme, sclavi sau motive de superioritate etc. Dincolo de faptul ca asta iti ia o mare parte din viata … nu obtii nimic din ce cauti. Vei fi mai apasat de propriile realizari si mai ingrijorat sa nu le pierzi in gramada de dusmanii si invidii pe care le-ai creat pe drum.

Zidurile astea de la care asteptam protectia presupun obiective si planuri sofisticate, straine de nevoile noastre reale, construite pe o intelegere eronata a vietii.

Ajungem sa ne izolam sau sa ne aruncam in proiecte pretentioase pe termen lung.

Insa orice obiectiv care nu tine seama de legatura cu existenta nu rezolva nimic dar creaza o infinitate de probleme care cer alte planuri, scenarii ce devin in timp o infinitate de presiuni care ne sufoca interiorul.

De aici o paleta intreaga de ‘’trebuie sa’’ … fim bogati, frumosi, abili, pe faza, puternici, de succes, seducatori, sociabili  sau plini de iubire, spirituali, relaxati, sinceri, prezenti , abstinenti etc etc etc . … uitand ca nu putem fi nimic din ce nu suntem deja.

Toti acesti ‘’trebuie sa fim’’ se nasc din lipsa de atentie catre ceea ce suntem acum si aici si devin pietrele de moara agatate la gatul fiintei care suntem.

Presiunea constanta in care traim creaza contractii fizice constante care rigidizeza corpul, ii fura flexibilitatea, perturba circulatia si imbolnaveste. Daca sunteti atenti la corpul vostru in momentele de prezenta accidentale sau create veti descoperi parti, care relaxandu-se va fac sa constientizati incordari atat de vechi, incat nici nu le mai observati.

Acestea sunt doar o mica parte a efectelor terorii in care mintea va tine fiinta. Palpitatiile, tensiunea ridicata, insomniile, comportamentul formal sunt consecinte ale acelorasi nenumarate presiuni absurde: ca nu v-ati gasit vocatia inca, ca trece timpul si nu aveti un iubit, ca nu sunteti realizat, ca nu aveti preteni, ca nu sunteti sociabil etc etc etc.

Sub autoritatea mintii, … suntem in situatia in care aceasta presiune cu care ne incarcam este echivalentul gestului in care ne tragem de par ca sa crestem mai repede in inaltime.

Si astfel in loc sa cautam cu toate puterile si resursele noastre cooperarea cu o existenta  – evident infinit de potenta si inteligenta, traind atenti si deschisi catre viata, pastrind mintea tacuta dar receptiva – ne implicam in planuri complexe pentru obiective inutile, care ne lasa consumati si nesatisfacuti in cele din urma, chiar daca pentru a ramane macar cu invidiile celorlati mimam o satisfactie puerila pe care o putem dovedi doar cu aroganta sau stilul de viata (daca am ajuns bogati dar deconectati), pentru ca nimic din vibratia fiintei nu confirma fericirea pe care incercam sa o afisam.

Trebuie bine inteles caevoluam numai din ceea ce suntem in acest moment si orice dorinta de a impulsiona cresterea se poate materializa numai prin cooperarea stransa cu intreaga fiinta care suntem si intelegerea ei in contextul existential care-i sustine cresterea.

Orice stare neplacuta indica un conflict evident cu parti din tine. Orice suferinta te sesizeaza ca ai pierdut contactul cu viata. Este un semnal de alarma care ar trebui sa te trezeasca si sa te scoata de pe calea pe care esti.

Acesta este si motivul pentru care pana nu incetam conflictul cu noi insine, integrand  neconditionat tot ce ne nemultumeste si renuntand la pretentiile de perfectiune, nu avem nici o alternativa la suferinta.

Pentru ca exact ceea ce facem pentru a atinge ideea noastra de perfectiune este exact ceea ce raneste structurile esentiale ale fiintei.

Si asta pentru ca nimic altceva decat suferinta nu ne mai poate castiga atentia prea prinsa de planurile mintii noastre. Ne indragostim atat de tare de gunoaiele cu care ne-am umplut mintea, incat preferam suferinta pana in momentul in care devine insuportabila.

In momentele de luciditate, specifice momentelor de gratie sau celor de suferinta crancena, evidenta esecului mintii ne lasa smeriti si constienti de limitele ei, dar cu o atentie incarcata de respect catre mediul nostru interior care devine astfel integrat si acceptat.

Doar in astfel de momente stim ca am ranit ceva esential si important in fiinta noastra daca suferinta este atat de crunta.

Odata recuperata smerenia si atentia fiinta iese din conflictul epuizant in care o tineam si ne ofera cu recunostinta accesul la resursele ei de inspiratie, intuitii, viziuni clarificatoare despre propria natura, nevoile reale si potentialul nostru.

Totul la pachet cu un reconfortant sentiment de siguranta.

Pentru ca imediat ce luam contactul cu ceea ce suntem acum si aici … descoperim cu uimire ca cineva are o grija infinita de noi si ca ceeace ce este in jurul nostru este exact ceea ce avem nevoie in fiecare moment.

Si asta pana in detaliile cele mai nesemnificative.

Fiecare moment, fiecare situatie este o opera de arta a existentei prin care-ti vorbeste de grija ei pentru tine si te incurajeaza sa-ti gasesti increderea de a te lasa sustinut de ea.

Secretul vietii este ca iubirea, pacea, relaxarea, inteligenta sunt identitatea noastra, iar presiunile puse pe noi de o minte care afirma ca nu suntem suficient si ca trebuie sa devenim ceva, face sa nu ne putem experimenta natura.

In consecinta nimic nu este mai simplu decat a fi ceea ce esti si a experimenta asta, imediat ce te despovarezi de presiunile ce ti le-ai pus in carca.

Trebuie inteles ca incercarea de a te elibera de aceste presiuni, presupune un curaj semnificativ, pentru ca va trebui sa infrunti determinat mintile inconstiente ale celor din jur care-ti inchid gura sub justificarea ca nu ai facut nimic in viata, care te descurajeaza imediat ce iesi din tiparele valorilor colective traditionale cu care majoritatea se identifica fara sa se intrebe vreodata daca aceste valori ii reprezinta cu adevarat.

Va trebui sa le infrunti … acceptandu-le, oferind spatiu cuvintelor lor, lasand astfel trecutul sa se manifeste si sa se consume … fara sa-l mai alimentezi.

Exprimarea lasata sa existe care nu degenereaza in tensiuni si conflicte, vindeca si elibereaza trecutul de demonii inconstientei.

Miza gestului de a iesi din curentul colectiv de inconstienta este enorma pentru ca oglindeste si pune in evidenta inconstienta din valorile colectivitatii si de aici refuzul inconstient dar concertat al mediului de a-i lasa pe cei care aleg constienta sa-si urmeze drumul linistiti. Din acest motiv orice om trezit, constient, este un succes al tuturor si toti vom beneficia de intelepciunea lui. Prin acceptare cu ingaduinta a inconstientei celorlalti de catre cei treziti,  fortele inconstiente sunt puternic slabite.

Inconstienta are nevoie de conflict si tensiune pentru a supravietui.

Fii adanc recunoscator pentru ceea ce esti deoarece in acest ‘’ceea ce esti’’ sade toata puterea din lume cand ai incetat sa-ti crezi mintea in ce spune despre tine.

Cand luam aceste presiuni, experimentam instantaneu clarviziunea si relaxarea ce este insasi natura noastra intima.

Afirmatiile:

Nu vreau sa fiu relaxat

Nu vreau sa fiu fericit

Nu vreau sa fiu iubit

Nu vreau succes

Etc.

atunci cand cautam relaxarea, iubirea, fericirea, succesul sau orice credem ca ne lipseste, relaxeaza instantaneu pentru ca ele nu fac decat sa ridice presiunea obiectivului de a fi fericit, relaxat, iubit cu care mintea se tine ocupata si implicit departe de exact ceea ce esti si cauti.

Fiinta interioara profunda este singura care-ti poate oferi viziunea modului in care poti obtine ce ai cu adevarat nevoie.

Cooperarea cu propria fiinta devine atat de placuta incat esti vindecat inclusiv de presiunea atingerii obiectivului.

Cooperarea cu propria fiinta devine de fapt singurul obiectiv.

Astfel ajungi sa-ti poti dori multe dar sa fi detasat de dorintele tale bucurandu-te de drumul spre indeplinirea lor.

Asa incat obtinerea a ceea ce-ti doresti nu te inlantuie pentru ca nu ai sacrificat nimic sa le obtii, totul fiind facut cu placere. De aceea cei care au obtinut ceva pe aceasta cale pot imparti totul cu ceilalti. Ei sunt deja recompensati de viata prin ceea ce traiesc. Nu simt drumul ca un sacrificiu si asta-i elibereaza de identificarea cu ceea ce au obtinut.

O minte fara obiective devine o minte tacuta sau mult mai relaxata care nu mai este nevoita sa gaseasca solutii de a depasi frica, neincrederea, suferinta etc., iar tacuta fiind dispare si sursa fricii, suferintei, neincrederii etc.

O minte tacuta va exprima perfect fiinta ta si implicit vei castiga claritate, viziuni si determinare.

Trebuie inteles ca singurul lucru imposibil de evitat este de a trai in prezent.

Asta este garantia dreptului tau de a fi puternic si fericit.

Nu poti iesi din clipa prezenta … desi poti sa eviti sa o privesti.

Conectarea la prezent este din acest motiv cel mai banal si accesibil lucru pentru ca, a nu experimenta prezenta, iubirea si pacea presupune o permanenta si obositoare preocupare.

Prezentul nu poate fi evitat. Respiri in prezent, simti in prezent, te misti in el. Trebuie numai sa nu te chinui sa fugi de el sau sa-l cauti in metode si solutii. Cand vei obosi si vei cadea … te vei regasi in el fara sa faci nimic pentru ca acolo ai fost tot timpul in care mintea facea planuri sa ajunga la el.

Din acest motiv afirmatii puternice ca cele de mai sus aduc atat de usor linistea pentru ca singurul lucru care trebuie facut este de a te scoate din cautarea vreunei solutii si a experimenta sentimentul de a fii viu in lipsa oricarei cautari. Incetarea cautarii este regasirea identitatii divine. Nu este nevoie de timp sau metoda ca sa fi cine esti si ai fost de la inceputul timpurilor.

Oricat de amenintatoare poate parea viata, cand devine grea amintiti-va ca respirati inca, faceti-o adanc, aduceti senzatia ca existenta este in tot ce exista …. si priviti. Asta este toata cunoasterea necesara din lume. Restul discutiilor sunt de placere.

Pacea cosmica fie cu voi.

Iubirea sa va ocroteasca.

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.ro de dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

CRISTI

Cine suntem si ce vrem

Suntem validati permanent de catre existenta prin imensa energie-iubire care alimenteaza fiinta noastra fara incetare.

Aceasta energie este coplesitoare si strabate toate structurile fiintei, fiind cea mai apropiata, palpabila, consistenta si inevitabila senzatie pe care o traim – senzatia vietii.

In pretentiile noastre naive confundam spiritualitatea cu trairile exotice, ignoram trairile imediate ale fiintei, banalizam sau evitam peisajul interior care este expresia cea mai concreta a manifestarii vietii.

Atitudinea asta ne impinge catre cautari spirituale pe directii false care deseori devin periculoase.

De fapt cautam spiritualitatea in spatiul gandurilor ideilor si a emotiilor exotice in loc sa incarcam cu importanta si sens fiecare eveniment interior sau situatie prin care trecem, fiind atenti pentru a receptiona mesajul vietii  si a patrunde mai adanc in noi insine.

In fapt o mare parte dintre noi traversam o etapa in care folosim spiritualitatea pentru a ne ascunde ipocriziile, slabiciunile, complexele, nevoia de superioritate si validare etc.

Lipsa sentimentului de implinire, de fapt senzatia de irosire pe care o incercam, va confirma eroarea de atitudine si abordare a vietii in care ne aflam.

Nu vom gasi niciodata spiritualitate reala in spatiul mental emotional dar vom trai permanent senzatia ca suntem foarte aproape de a deslusi misterul sau de a gasi solutia geniala ce ne va scoate din  nefericire si slabiciune.

Evident ca asta nu se va intampla, gasirea iminenta a unei solutii fiind doar o capcana destinata sa ne tina in priza, tensionati si implicit neatenti la ceea ce este esential.

Existenta opereaza simplu – la mintea cocosului, as zice – pentru ca limbajele ei sunt pentru oricine. Fiecare dintre noi a trait momente de gratie, cand fara vreo conjunctura speciala exterioara, am gustat o pace si o siguranta infinita. Sunt momente de care am mai vorbit, cand mintea pur si simplu se prabuseste in ea insasi, ramai expus constiintei si fortei ei simtind gratia de a fi: in fata unui peisaj, langa o femeie, momentele grele cand avem alaturi un prieten bun sau un bunic intelept …

In aceste momente, pe care din pacate le uitam repede sau le minimalizam importanta, noi descoperim puterea, iubirea si linistea unui camp vast protector care ne tine in viata si de a carui atribute ne bucuram profund.

Rolul nostru devine evident si este acela de a aduce in manifestare in lumea formei, exact acele atribute percepute in spatiul interior si care ne sunt esentiale, pentru ca forma sa fie patrunsa de constiinta. Si tocmai pentru ca intelegem imediat cat de importante sunt pentru fiecare din noi siguranta si iubirea, ar trebui sa vedem imediat cat de necesar este sa aducem aceste lucruri in experienta dintre noi.

Ce poate fi mai simplu si mai evident decat acest lucru?

Cand devenim constienti de aceasta forta puternica si evidenta care ne tine in viata si care in definitiv se exprima prin noi, egoul se dizolva instantaneu, ingrijorarile pentru eventuala noastra valoare sau utilitate devin amuzante si intelegem ca totul este un reconfortant si interesant joc al lui dumnezeu cu el isusi.

Mai intelegem ca forma este doar o masca asezata peste identitatea noastra divina. Corpul, gandurile, ideile si emotiile noastre sunt doar un accesoriu al fiintei noastre, precum un colier la gatul unei femecatoare femei.

Si exact cum un colier scoate in evidenta farmecul femeii, forma trebuie sa atraga atentia asupra constiintei care o sustine. In acelasi mod in care femeia isi schimba colierul in functie de evenimentul la care participa, constiinta din noi schimba formele in functie de situatia si contextul pe care am ales sa-l traim pentru a-l experimenta.

Spectaculos este ca la nivelul esentei fiecaruia dintre noi constatam ca aceasta esenta este una si aceiasi cu cea care animeaza tot ce exista, toate formele.  Astfel, extinzand comparatia, putem afirma: ca forme suntem cu totii coliere la gatul aceleiasi constiinte. Pana nu reusim sa asimilam perspectiva asta … vom trai chinuiti de nefericirea comparatiilor dintre coliere, fara sa vedem ca cineva (Dumnezeu bineinteles sau NOI insine) si-a pus colierele la gat pentru ca sunt perfecte si necesare.

Tot jocul formei, presupus de evenimentele vietii noastre, este destinat revelarii constiintei din spatele lor, care uneste toate aceste forme intr-o sigura entitate in ciuda separarii ce pare evidenta cand privim lumea prin minte.

Mintea nu poate vedea liantul care face din existenta o singura fiinta intrucat liantul este un enorm camp de forta, inteligent si divin, nepalpabil pentru minte la fel cum culoarea este inaccesibila unui orb din nastere.

Regasirea “vederii” este procesul in care ne departam de identificarea cu mintea superficiala si ne descoperim (percepem) spatiul de constiinta din noi.

Pana nu reusim sa ne smulgem din identificarea cu continutul mental si sa observam fluxul de energie interioara si campurile sursa ale acestei energii, care intr-un mediu inconstient creaza continut mental emotional, ne va fi imposibil sa iesim de sub controlul mintilor noastre superficiale.

Conceptele de baza spirituale ca liber arbitru, responsabilitate, generozitate, dreptate versus nedreptate, etc. provoaca discutii interminabile din simplul motiv ca ne este greu sa imaginam un Dumnezeu prezent in tot ce exista care leaga totul intr-o singura identitate in care ne regasim fiecare.

Iluzia separarii creaza concepte fara fundament in realitate.

Imediat ce am transat iluzia separarii, poelmica dispare odata cu toate conceptele care au aparut din aceasta fragila iluzie.

Trebuie sa intelegem ca nu mai este nimeni altcineva care sa ne fi dat liber arbitru cand intelegem ca suntem una cu Dumnezeu.

Nu este nimeni care sa fie nedrept fata de noi cata vreme ne-am creat experientele respective si putem percepe sursa interioara a ceea ce experimentam in exterior.

Nu este nimic scapat de sub control, neimportant sau rau cata vreme Dumnezeu si deci NOI suntem creatori ai intregului proces.

Nu putem fi generosi pentru ca nu este nimeni altcineva inafara de noi in ceilalti.

Din acelasi motiv expresiile urmatoare sunt unul si acelasi lucru:

Dumnezeu ma iarta pe mine.

Eu ma iert pe mine insumi.

Eu il iert pe dumnezeu.

Eu cred ca suntem pusi in situatii care sa ne releve ca noi cream si dorim tot ce experimentam.

Si tot ce experimentam ne este indispensabil.

Daca va obisnuiti sa priviti astfel viata, desi mintea va fi intrigata la maximum si va urla in disperarea ca-si pierde autoritatea, totul in jur se va armoniza atat de dramatic incat veti fi coplesiti.

Si asta este doar inceputul.

Pentru ca din acest punct vedem ca timpul este doar un spatiu in care coexista toate variantele noastre posibile cu tot ce am ales deja.

Nu treceti usor peste afirmatia de mai sus si nu ramaneti doar la ideea cu care am convingerea ca multi sunteti familiari.

Aduceti in perceptie senzatia ca traiti intr-un spatiu de timp infinit dar static care strange in el tot trecutul si viitorul. Timpul nu curge … este adevaratul spatiu in care traim si in care ne putem misca.

Insistati sa percepeti ca acest timp nu curge – ca intreaga istorie trecuta si viitoare este un spatiu in care experimentam viata si din care nu am lipsit niciodata.

Repozitionarea constienta prin care ne scoatem constiinta din spatiul iluzoriu al formei in care domneste singuratatea si curgerea implacabila a timpului (admirabil exemplificata de expresia ‘’stau intre 4 pereti’’ pe care o folosesc multi dintre noi cand sunt apasati de plictiseala, cei 4 pereti fiind de fapt acest spatiu al formei) si il punem in spatiul eternului moment prezent, ne elibereaza de singurate, de frica si de sentimentul unei pierderi ireversibile care ne incarca de presiunea si graba de a face ceva in cautarea unei stari mai bune.

Astfel nu vom fugi de nici una din starile noastre pentru ca vom sti ca nu avem unde si mai ales de ce sa ne grabim. Suntem aici dintodeauna pentru ca ne-am dorit asta si ceva important pentru noi se afla aici.

Intelegand asta vom putea fi atenti … si un larg zambet … va dovedi ca incepem sa intelegem care-i treaba cu viata asta.

Rolul noastru este sa ne luam in primire fiinta interioara si sa alegem relaxati ce vrem sa fim din ceea ce a fost deja creat. Sa traim viata centrati in constiinta de unde viata se vede cum este ea: provocatoare, amuzanta, relaxanta si inteligenta.

Asa poti vedea ca viata lucreaza pentru tine. Viata se rezolva pe ea insasi in procesul vieti.

Totul este proiectat sa ti se puna la dispozitie.

Dumnezeu a zis asta: ‘’Dumnezeu nu-i cheama pe cei calificati (pregatiti) in spiritualitate … ci ii califica pe cei care vin catre El.’’

Gaseste ce iti reprezinta fiinta si vei manifesta fara efort ceea ce esti.

Nu ai nimic de invatat sau de stiut pentru ca odata ce ai decis ce esti, Dumnezeu incepe sa te pregateasca imediat ce te ai hotarat si lumea ta exterioara ia forma potrivita ca prelungire a fiintei tale.

Esti iubire si lumea din jur va deveni iubire.

A trai clipa inseamna a trai constient de faptul ca intreaga istorie trecuta si viitoare a universului coexista in momentul prezent. Este greu pentru ca nu ne este accesibil inca in aceste stari de constiinta acest trecut si viitor …. Dar acest trecut si viitor are o amprenta energetica in momentul prezent ce ne permite sa-l intuim.

Fara acest reper al spatiului timp static (aici este un pleonasm pentru cine intelege corect, deoarece a percepe timpul ca spatiu este tot una cu a vedea ca nimic nu curge ci doar noi nu putem vedea partea din el pe care o numim trecut sau viitor) … in care ne percepem  viata ca un flux nesfarsit ce traverseaza mii de forme in acest etern prezent  … frica este inevitabila.

Prezenta este starea in care intuiesti ca nu esti forma neajutorata sau izolata, permanent agresata de alte forme intr-o lume suspicioasa, ci esti constiinta atenta, vitala si inteligenta care da viata formelor si o modeleaza.

Esenta ta este liantul si protectia de care ai nevoie si care odata constientizata, sedeaza forma cu o liniste adanca, integrand-o intr-un corp mult mai vast al tuturor formelor pe care le-ai luat si pe care le vei lua de aici incolo.

Insistati sa aduceti perceptia ca sunteti forta ce a animat  mii de forme in mii de vieti si ca toate aceste forme trecute si viitoare coexista in straturi profunde ale fiintei chiar in acest moment in ceea ce sunteti acum …

Astfel poti trai senzatia reconfortanta ca inclusiv forma ta fizica actuala este neperisabila cata vreme face parte dintr-un lant etern de corpuri care coexista, toate,  in spatiul neclintit al timpului.

Este usor sa asimilati perspectiva de mai sus pentru ca este adevarul ce va fi validat de catre simturile interioare alungandu-va orice indoieli.

Interesul pentru viata – Atentia, face credinta inutila. Prin atentie la viata (din noi in primul rand si din tot restul in al doilea) aflam cine suntem. Cand aflam cine suntem .. iubirea este alternativa care ne ramane. Pentru ca aflam ca avem totul, generozitatea, compasiunea si grija apar ca o consecinta.

La fel cand iubirea este prezenta … atentia este inevitabila. Iubirea soarbe pentru placere detaliile prin care viata se manifesta si astfel devii atent din placere.

Constienta trece in iubire si iubirea in constienta. Sunt fete ale aceluiasi lucru.

Ca urmare, daca cititi “fii constient” dar intelegeti “fii iubire” … NU MA DERANJEAZA DELOC.

Oricum indemnul este gratuit pentru ca … noi nu avem de ales … suntem variante unice ale iubirii, oricat incercam sa evitam asta. Putem doar sa ignoram ce suntem sau sa presupunem ca suntem altceva. Dar nu pentru multa vreme … pentru ca dorul de noi insine ne va scoate din inertie. Odata declansat procesul trezirii de cativa, suntem condamnati sa ne trezim cu toti. Asta se intimpla acum. Orice incercare de a-l bloca nu face decat sa-l amplifice enorm.

Suntem condamnati la iubire, distractie si placere.

Eu unu’ nu ma plang.

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.ro de dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

CRISTI

Eliberarea de identificarea cu primul gand

Am asteptat cele 100 de “Recomandari” la ultimul articol din capitolul “Relatii” pentru a va multumi tuturor pentru interes si pentru promovarea care mi-ati oferit-o. Imi doresc sa fiu citit, caut reactii de orice fel pentru ca este placut sa va am in preajma si vreau sa ne cunoastem cat mai bine.

Microarticolul de azi contine revelatia favorita a ultimilor ani pentru ca este si raspunsul final al celei mai grave probleme interioare cu care m-am confruntat in trecutul meu.

Bineinteles ca in momentul acestei revelatii …  problema era depasita demult, dar intelegerea pe care am primit-o cu aceasta ocazie m-ar fi scutit de cativa ani buni de suferinta.

Neintelegerea naturii gandurilor te pot duce la o frica nemasurata de tine insuti (cea mai crunta dintre frici) pentru ca identificarea automata, inconstienta cu unele ganduri produse de o minte neinteleasa si scapata de sub control, te pot duce spre vinovatii distrugatoare.

Revelatia de aici vindeca o astfel de problema, total, deoarece clarifica la nivel fundamental ca viata se recreaza complet in fiecare moment fiind permanent proaspata, doar identificarea cu gandurile este continua si asta este singurul lucru care ne tine captivi in trecut si in suferinta.

Cu riscul sa va plictiseasca, fiind probabil inafara problemelor voastre imediate, articolul de azi este modul meu de a va arata recunostinta de a va avea atat de aproape pe cei mai multi dintre voi si ca imi sunteti atat de accesibili.

Acum 10 ani mi s-ar fi parut de domeniul SF sa gasesc atatia oameni interesati de ceea ce ma preocupa fara incetare de cand ma stiu. Dar acum nu ma mai mir deloc.

Viata ma copleseste si-mi depaseste cu mult asteptarile. La toate capitolele. Si nu ma deranjeaza de loc.

Cu riscul sa par formal (lucru care ma enerveaza rau de tot) … multumesc in mod special domnului Octavian Tiganus & Co, lui Marius Stan, fratiucului Razvan  si prietenelor mele L. si Stela.

Eliberarea de identificarea cu primul gand

Orice moment de prezenta si calm este intodeauna intrerupt de un prim gand incitant care testeaza luciditatea noastra (constienta) fiind construit perfect pentru a-ti tenta implicarea mintii determinandu-te evident, la o reactie inconstienta sub forma de trafic mental, care transforma prezenta in absenta din propria fiinta.

Pentru ca intodeauna acest prim gand este perfect conceput pentru a te implica emotional foarte rapid si deci de a fi atractiv pe fondul tacerii mintii … NE SCAPA ESENTIALUL … pentru ca ne este deturnata atentia de la sursa acestui prim gand la … continutul gandului.

Dar pentru ca intr-un moment fericit, dupa 2 zile de post, eram puternic ancorat in stari profunde de prezenta, mi-a devenit accesibil si perceptibil campul din care aparea acest gand.

Este vorba de supraconstient, care este mascat de o intensitate radianta atat de scazuta incat ii permite sa se ascunda in spatele constientului nostru.

Asadar nefiind capabili sa percepem straturi profunde ale fiintei noastre, care sunt sursa reala a majoritatii gandurilor initiale, ne trezim incitati, implicati si marcati de continutul lor.

Deoarece credem ca noi suntem autorul gandurilor de care ne este rusine sau prin care consolidam identitatea egoului, responsabilitatea cu care ne incarcam ca urmare a acestei erori ne fura detasarea fata de ganduri si in plusssssssssss ne lasa fara atentie (constienta) la fenomenul interior.

Situatia ne epuizeaza si ne indeparteaza de posibilitatea de a simti profunzimea si complexitatea fiintei care o reprezentam.

Prin constientizarea procesului, responsabilitatea fata de continutul gandurilor scade complet si astfel devenim in mod natural contemplatori deasupra tentatiilor mintii, ai propriului univers mental interior, care nealimentat fiind de identificarea cu gandurile devine repede doar un spatiu focalizat pe constiinta, capabil sa simta tot mai bine aspectele subtile interioare.

Descoperirea mea a avut un efect teribil prin faptul ca odata identificata aceasta sursa … orice prim gand tentant, in loc sa degenereze in trafic, te trimitea cu atentia catre supraconstient si implicit adanceai starile de prezenta. Practic odata ce l-ai surprins pe Dumnezeu in tentatiile starilor joase de constiinta … atentia devine atrasa bineinteles de Dumnezeu … iar starile in cauza se evapora imediat ce s-au nascut.

Nu are rost sa mai vorbesc despre forta care suntem, odata ancorati in acele stari de constiinta, pentru ca majoritatea va puteti imagina ce inseamna … sa-ti iei fiinta in primire si sa fii, constient, una cu ea.

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.ro de dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

CRISTI

Scapa definitiv de emotiile negative

Daca in primul meu articol incercam sa va sesizez, de pericolul acordarii unei importante exagerate emotiilor, si de utilitatea renuntarii la ele, … in mod firesc, urmatoarea problema care se pune este, …cum evitam conditionarea sau escaladarea emotiilor negative , pentru ca cele pozitive desi reprezinta un pericol subtil semnificativ, nu epuizeaza atat de sever fiinta noastra.

Absolut orice relationare dureroasa are la baza un singur lucru: iluzia separarii dintre oameni.

Inteleg cat de justificata poate parea aceasta iluzie , si cat de utopica intelegerea mea ca , suntem cu totii una, dar constatind, ce capacitate de reglare interioara, poate oferi perspectiva care vi-o sugerez, sunt sigur ca veti privi cu alti ochii ceea ce am de zis.

Iluzia separarii si a imperfectiunii existentei  se insinueaza in fiinta noastra prin urmatoarele 3 aspecte

1 perceptia existentei in exteriorul nostru a unei autoritati indreptatite sa ne judece

2 senzatia ca fiinta noastra este imperfecta, fiind rezultatul unui hazard existential orb si dezinteresat.

3 senzatia de nesiguranta in fata unei lumi periculoase fara nici un dumnezeu

Din incercarea de a ascunde ceeace simtim a fi defectele noastre interioare:nesiguranta in fata inevitabilului , slabiciunile, esecurile din trecut in relatii sau in competitii, umilinta suferita in anume situatii, momentele penibile care ne-au marcat sau nemultumirea de cum aratam, teama de evaluari, …  se nasc mare parte din emotiile noastre negative.

Ca urmare emotiile negative au la baza frica de a fi desconspirati ca fiintele imperfecte si slabe , care credem noi ca suntem.

Aceasta credinta in imperfectiunea noastra si a lumii in care traim este singura imperfectiune existenta.

Este cel mai neatractiv lucru posibil …  si majoritatea semnalelor care va vor confirma ca ceva nu este in regula cu voi, … sunt de fapt semnalele primite pt credinta voastra in propria imperfectiune.

Neacceptarea noastra in primul rand si a celorlati, este modul in care desconsideram existenta, …. minimalizand tot ce ne a oferit .Pornim de la premisa absurda ca suntem  reflexia unui hazard existential, nimeriti intr o lupta de supravietuire, cu oameni in jurul nostru pregatiti sa ne sacrifice in primul moment de neatentie.

Iar emotiile negative ar trebui sa fie avertismentul asupra erorii in care am ales sa fim, … crezind aceste lucruri.

Traim cu impresia ca increderea in sine este consecinta perfectiunii interioare si exterioare … dar in fapt  este asumarea si acceptarea cu recunostinta a fiintei care suntem

Si imediat ce intelegem asta … descoperim ca totul are un sens  … ca suntem absolut  necesari existentei. Revelatia aceasta aduce calmul, rabdarea  si interesul pentru propria viata … pentru semnificatia ei. Putem sa ne privim cu ingaduita si recunostinta.

Toate acestea se concretizeaza in atentie care de fapt este constienta care o cautam in tot.

Cand aducem atitudinea aceasta in noi nu va mai exista vreun motiv sa mascati ceva,  sa fiti incordati. Putem oferii transparenta interioara … putem privi pe oricine in ochi fara sa clipim. Ori asta inseamna ca am eliminat cauzele emotiilor..

Practic prin  decizia de a te lasa a fi vazut asa cum esti, …  prin eliberarea de teama de a crede ca pierzi ceva lasandu te sa fii ceeace si esti (o fiinta care merita si trebuie sa fie aici si acum) … invalidezi instantaneu mecanismul emotional.

Veti fi eliberati pe loc de tensiune.

Pe scurt

Crezi intr o lume competitionala imperfecta haotica … te vei percepe mereu ca fiind imperfect,insuficient, obligat sa dovedesti ca esti mai bun sau  amenintat de pericole … Inconstient vei vrea sa ascunzi, sa maschezi ceea ce crezi tu ca nu-i ok  la tine …. urmeaza frica de a fi desconspirat si emotiile aferente, care de fapt  iti desconspira incapacitatea de a avea o relatie corecta cu fiinta ta.

Aveti grija ce credeti despre lumea in care ati aparut ca viata voastra va fi pe masura intuitiei.

O viata incarcata de emotii negative ar trebui sa va avertizeze vizavi de credintele voastre.

CRISTI

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.rode dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.