Articole

Da o sansa reala relatiilor – partea a 4-a

Este generalizat in jurul nostru fenomenul in care dupa o relatie incheiata, cel parasit ajunge sa-si verse furia pe fostul iubit sub justificari de genul:

„- nu m-ai apreciat la adevarata valoare, m-ai folosit, nu m-ai meritat, nu m-ai inteles niciodata, eu am fost atent cu tine permanent (ti-am cumparat o gramada de lucruri), iar pe tine te-a durut in posterior …”

Ceea ce este absolut incredibil este ca cei aflati in aceasta situatie, cu acest discurs spera sa-si readuca partenerul alaturi.

Il irita permanent si nu conteneste sa-i repete la nesfarsit cat de ranit este de revelatia faptului ca nu a fost apreciat cum merita.

Spera sa-i insufle suficienta vinovatie incat sa-i revina alaturi, de preferat cu capul plecat, cerandu-si scuze pentru nesimtirea de a-si permite sa spere la ceva mai interesant.

Considera ca singura solutie de a-si recupera partenerul este de a-l forta prin vinovatii sa revina la el.

Instinctual este constient ca oferta lui este foarte subtire si oricum alte argumente nu are pentru a-si recupera iubita. Tot ce va reusi insa, va fi sa agraveze situatia indepartand-o mai mult.

Tot acest fals dispret (care nu reuseste decat sa tradeze disperarea invalidarii) are in spate evitarea responsabilitatii proprii in esecul relatiei.

Practic cel parasit refuza sa accepte ca nu mai era o companie placuta de multa vreme pentru cel care l-a parasit.

Iar faptul ca cel parasit resimte ca o pierdere inacceptabila incheierea relatiei, inseamna ca cel care a plecat oferea mai multa placere si valoare. Altfel nu iar simti lipsa.

Si astfel ajungem sa vedem ca de fapt cel care a renuntat, era in situatia de a fi fost folosit de cel cu gura mare care oferea prea multa plictiseala, tensiune, pretentii si prea putina deschidere, relaxare si comunicare reala.

Si este evident peste tot in viata ca nimeni nu se agata de lucruri fara valoare.

Daca-ti doresti ceva, invata sa respecti ceea ce-ti doresti.

Este absurd sa te astepti sa se intoarca iubita la tine cata vreme tu-i repeti obsedant ce curva perversa si fara inima este.

Dorim ceea ce e pretios pentru noi si renuntam la ce nu ne mai aduce satisfactie.

Asa ca daca esti parasit si ai sentimentul unei pierderi trebuie sa faci cel mai elementar gest de onestitate in care sa recunosti ca oferi prea putin sau mai precis ca esti prea putin. Ca te-ai folosit de partenera sa-ti satisfaci nevoile de validare si ca prin toate atentiile tale nu faceai decat sa incerci sa-ti cumperi prezenta ei.

Suferintele insuportabile sunt consecinta ignorarii si evitarii celor mai elementare si accesibile adevaruri interioare despre noi insine. Niciodata nu vom suferi cumplit ca nu intelegem natura ultima a materiei sau a constiintei, insa este crunt sa nu recunosti ca in spatele acuzelor tale se ascunde  regretul ca ai pierdut din neatentie si frica o relatie importanta pentru tine.

Trebuie inteles ca nu putem oferi decat ceea ce suntem.

Si ceea ce suntem este singura valoare in relationare. Singura moneda de schimb.

Iar daca nu sunem suficient este pentru ca refuzam adevarul despre noi si ne chinuim sa mimam ceea ce credem ca ar trebui sa fim.

Procesul acesta de reintoarcere catre ceea ce suntem este dureros in principal pentru ca trebuie sa recunoastem ca suntem foarte departe de ceea ce pretindem despre noi.

De fapt trebuie sa recunoastem ca nici macar nu ne dorim cu adevarat sa fim ceea ce pretindem ca suntem.

Urmatorul pas este la fel de obligatoriu si presupune a acorda o recunostinta reala pentru timpul ce ti-a fost oferit de partener. In definitiv a fost un om care a stat langa tine, ti-a dat o sansa reala de a experimenta relationarea in cuplu, in conditiile in care sunt o multime de femei care te-au ignorat complet si foarte probabil nu au dat 2 bani pe tine. Este penibil sa te razbuni ca te-au parasit, exact pe acele femei care, dintre toate, ti-au oferit oportunitatea unei experiente in cuplu.

Recunosterea nivelului nostru real de valoare (maturitate si experienta) si recunostinta pentru oricare din relatiile avute trebuie sa fie un gest intim si pofund.

In afara unui astfel de gest, resentimentele vor aparea permanent sub forma reprosurilor incarcate de frustrare care te vor face mai neinteresant si patetic.

Doar pe acest fond de atitudine poti evita caderi crunte in care “sufletul iti arde”, parasit fiind.

”Si-ti arde” cu atat de tare cu cat te indepartezi de adevar.

Pe masura ce te apropi de adevarul tau insa, arsura devine tot mai blanda, si in cele din urma vei multumi cerului ca nu te-a iertat de durere.

Mai ai solutia unei atitudini exagerat de precaute in viitor, in care speri ca in urmatoarele relatii, prin viclenie, sa-l sifonezi pe celalalt inainte sa te sifoneze el. Vei fi permanent suspicios, vei interactiona superficial si nu vei putea tine langa tine decat pe cineva care nu-ti poate simti atitudinea perversa. Este numai o alta varianta de a refuza adevarul despre tine si asfel te califici direct pentru o experienta mai dureroasa care sa-ti aminteasca ca evitarea adevarului nu este o solutie pe termen lung.

Aud obositor de mult de la cei abandonati ca-si refuza orice responsabilitate sub argumentul  ‘’cum de am fost bun x luni si acum nu mai sunt?’’. Iar raspunsul si-l dau imediat cu satisfactia celui care se simte exonerat de orice responsabilitate ‘’femeile-s niste curve, profitoare de barbati buni. Daca aveam vreo problema nu m-ar fi placut nici la inceput – isi spun ei. Dar s-a plictisit si m-a lasat singur’’ … cand trebuia sa ma suporte asa plicisitor (completez eu).

Mai mult, rememoreaza toate atentiile cu care si-au tratat iubitele pe parcursul relatiei si toate momentele in care iubitele lor nu le-au intors atentia.

Practic se victimizeaza pentru a-si varsa furia si a-si asuma rolul de judecatori.

Nu ar fi nici o problema daca atitudinea asta i-ar linisti si relaxa.

Dar de fapt isi amplifica enorm chinul, semn ca sunt orientati gresit si se departeaza de adevarul lor interior.

Pentru cei care din disperare se grabesc cu sentinte de genul celor de mai sus le spun ca, exact aceste femei curve sunt cele care ti se dedica firesc si cu maxima placere cand ajungi barbatul care trebuie sa fii. Invariabil vei auzi de la ele cand ajungi aici ”poti sa faci ce vrei cu mine”.

Prin pretentiile si asteptarile care ni le cultivam nu facem decat sa refuzam dreptul celorlalti de a fi ce sunt si de a-si urmari fericirea. Dorim sa-i determinam cum putem (casatorie, principii morale, vinovatii, intimidare) sa-si ignore ceea ce simt si doresc in favoarea asteptarilor noastre de la ei. Cand ne raportam la noi insine, ne este clar ce absurd este sa avem astfel de pretentii si intelegem cat sunt de nedrepte. Dar majoritatea presupunem ca in ce ne priveste, vom gasi o modalitate sa fentam iar celalalt este fraierul care va trebui sa se conformeze restrictiilor, pentru ca altfel l-am ars. Sunt si dintre cei care intra bineintentionati in acest tip de contract dar sfarsesc intr-o tristete la fel de neplacuta.

In relatii suntem o caruta de sensibilitati cu care celalalt trebuie sa fie foarte atent, nu cumva sa ne jeneze.

Ne masuram cuvintele intrebandu-ne permanent, oare ce parere isi face, oare ce crede despre mine?

Nu putem vedea ca orice ar crede despre mine este strict responsabilitatea celui care-si face parerea, si orice evaluare gresita se va intoarce numai inpotriva celui care greseste.

Si indiferent ce parere are oricine, important este daca eu stiu cine sunt.

Iar cand stii nu te mai poate afecta prea tare ce cred altii.

Insa miza noastra a tuturor ar fi ca inainte sa punem etichete pe ceilalti, sa fim atenti si sa intelegem ca suntem o necunoscuta pentru noi insine, iar pretentiile de a stii atat de exact ce se intampla incat sa ne permitem sa judecam, …  sunt penibile.

Majoritatea nu se evalueaza cu bun simt si nimeni nu respecta declarat si asumat oferta celuilalt.

Constat consternat ca si in cazul in care transmiti clar ca nu esti interesat de asteptarile nimanui (cu exceptia sefului – in cazul meu), orice asteptare nesatisfacuta a partenerului devine sursa de disperare si neincredere in sine. Tot ceea ce ne leaga devine nerelevant in fata dezamagirii, neimplinirii unei asteptari. Pur si simplu nu putem relationa fara PRETENTII. Si cersim sau amenintam, in functie de stil sau situatie, pentru ceea ce ne dorim.

Problema este ca foarte putini isi asuma si declara tare si raspicat ca nu sunt in relatie pentru a satisface asteptari de nici un fel. Putini au curajul sa spuna ca sunt intr-o relatie pentru experienta, distractie, evolutie. Eu consider de exemplu ca-ti ofer darul suprem prin faptul ca impartasesc cu tine ceea ce sunt si traiesc. Alaturi imi poti cunoaste viata  pentru ca te fac parte din ea. Te fac parte la slabiciunile mele, puterea mea, modul meu de a gandi si a fi. Iti deschid accesul la psihologia masculina cu toate intimitatile ei. Te ajut sa te maturizezi si sa ai incredere in tine. Sunt sigur ca te voi surprinde inclusiv neplacut cu adevarul meu, stiu ca te pot pierde, dar daca nu faci fata la adevar, cauta pe cineva care-ti va spune ce vrei sa auzi. Vei gasi putini care sa-si declare adevarul fata de tine si relatii pentru ca majoritatea ascund adevarul si fata de ei insisi.

De fapt numai relationarea pe aceste baze ne poate satisface. Orice altceva cade rapid in tragedie.

Avem experienta tragediei repetate in toate relatiile noastre. Ar fi cazul sa incercam alta abordare.

Relatiile au devenit un mediu in care se asteapta salvarea, fericirea si consolarea de la celalalt. Aparent nimeni nu vrea ceva real desi sunt toti scarbiti si plictisiti de sablonul relational de care au avut parte. Dar cand ajungem in punctul in care trebuie sa acceptam ca nu suntem cu nimic mai importanti decat oricine altcineva si mai ales ca nu suntem buricul pamantului, incepem sa ne regasim interesul pentru plictiseala. Foarte multi se zvarcolesc disperati in fata adevarului si cauta orice interpretare pentru a-si spune ca tot ce zic eu aici sunt tampeniile unei minti bolnave, lipsita de orice dumnezeu.

O mare parte din femei, de exemplu, intra in disperare cand se lovesc de situatia in care un barbat pe care-l doresc dovedeste ca nu are nevoie de ele, ca nu poate fi controlat, supus sau intimidat sub amenintarea ruperii relatiei sau a oricarei conditionari. Le este imposibil sa accepte ca nu te au la mana cu nimic.

NU inteleg ca se poate relationa liber, ca oferi din placere ce vrei, cand ai chef, fara a-ti pune problema ce primesti in schimb.  Se asteapta cu sufletul la gura cel mai mic semn de slabiciune in toate tentativele lor de intimidare si de a aduce relationarea intr-un spatiu in care au un cat de mic control. Problema este ca atunci cand il au, dispretuiesc imediat barbatul care nu rezista presiunilor lor.

La nivel conceptual gasesti intr-adevar destui care sunt de acord cu mine, dar la nivel practic lucrurile sunt pe atat de complicate pe cat de mult incerci sa amani renuntarea la frica de abandon sau neimportanta etc.

In nici un caz nu subestimez forta slabiciunilor noastre si nu am pretentia ca renuntarea la minciuna este ceva facil. Am vazut si nu mai pot subestima nebunia unei minti disperate careia-i fuge pamantul de sub picioare. Poate crea teorii absurde, cazand intr-o paranoia care ar fi amuzanta daca nu ar consuma de vie fiinta care cauta sa-si dovedeasca ceva ireal.

Intalnirea cu oameni adevarati poate crea mult deranj interior, dar a nu vedea oportunitatea de a-i pastra in viata ta cu recunostinta, te pune pe o directie in care va trebui sa inveti dureros ceea ce nu ai putut sa vezi.

Odata intrat in acest joc al santajului, in care fiecare se foloseste de atuurile lui pentru a-l obliga pe celalalt sa ofere ce se asteapta de la el, am intrat intr-un spatiu in care … EXISTA NUMAI MOARTE (plictiseala).

Relatiile devin suma gesturilor si cuvintelor de atentie care ne confirma importanta in ochii celuilalt.

Nimic esential nu mai poate aparea pentru ca orice traire interioara este inaccesibila si neimportanta pentru partener. Nu poti vedea candoarea si placerea din modul in care esti servit, asteptat si intampinat de exemplu, si nu poti intelege ca in starea interioara a celuilalt stau cele mai tari declaratii de dragoste.

Treci astfel indiferent si preocupat de gandurile tale despre tine pe langa momente de sensibilitate, interes si grija. A nu intelege sau a nu fi interesat de peisajul interior al celuilalt si implicit a nu raspunde, constientizand trairea femei de langa tine, este ceea ce distruge orice relatie. Aceasta este lipsa de conexiune: a fi incapabil de a pastra contactul cu fenomenul interior al vietii celuilalt. Acest fenomen este ceva dincolo de noi – este viata ce se traieste prin noi – si este permanent noua, interesanta, vie dar este inacceptabil pt minte sa ne-o asumam si sa o traim ca atare, pentru ca in acest mod de a trai nu exista rigiditate, predictibilitate, siguranta, viitor (pasiunile mintii).

Nu exista decat certitudinea pasiunii de a trai si cunoaste. Iar pentru a trai astfel este nevoie de increderea in inteligenta si grija vietii. Alternativa la aceasta incredere este nevoia de a te asigura, de a negocia pe fata sau pe ascuns: ce dau si ce primesc?

In relatii, inceputurile sunt sanse noi de a fi mai atent pentru a intelege mai bine. In aceste inceputuri, sustinute de sperante si incredere, poti raspunde momentelor de deschidere pentru a le incuraja si poti descuraja fara mila orice tentativa de a iesi din prezent, de a pune presiune pentru a obtine promisiuni, de a-ti ingradi libertatea, de a cadea in verbalizarea relatiei in detrimentul trairii ei.

Dovedeste-mi iubirea prin libertatea pe care mi-o acorzi, prin respectul pentru modul meu de a fi, prin bucuria cu care-ti petreci timpul alaturi de mine, prin curajul de a fi tu insuti spunandu-mi ceea ce ti se pare dificil de spus sau renuntand la asteptari, pretentii, promisiuni. Scuteste-ma de orice fel de declaratii inteligente sau cuvinte mari, perspective dramatice si emotii ravasitoare. Iubirea nu este emotie. Iubirea este constienta, luciditate, echilibru. Nu am nevoie de nici o dovada de iubire pentru ca ”vad cine esti”.

In lipsa constientei nu poti vedea, aprecia si intelege iubirea, loialitatea, prietenia adevarata pentru ca este extrem de inconfortabila pentru mintea ta.

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.ro de dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

CRISTI

Scapa definitiv de emotiile negative

Daca in primul meu articol incercam sa va sesizez, de pericolul acordarii unei importante exagerate emotiilor, si de utilitatea renuntarii la ele, … in mod firesc, urmatoarea problema care se pune este, …cum evitam conditionarea sau escaladarea emotiilor negative , pentru ca cele pozitive desi reprezinta un pericol subtil semnificativ, nu epuizeaza atat de sever fiinta noastra.

Absolut orice relationare dureroasa are la baza un singur lucru: iluzia separarii dintre oameni.

Inteleg cat de justificata poate parea aceasta iluzie , si cat de utopica intelegerea mea ca , suntem cu totii una, dar constatind, ce capacitate de reglare interioara, poate oferi perspectiva care vi-o sugerez, sunt sigur ca veti privi cu alti ochii ceea ce am de zis.

Iluzia separarii si a imperfectiunii existentei  se insinueaza in fiinta noastra prin urmatoarele 3 aspecte

1 perceptia existentei in exteriorul nostru a unei autoritati indreptatite sa ne judece

2 senzatia ca fiinta noastra este imperfecta, fiind rezultatul unui hazard existential orb si dezinteresat.

3 senzatia de nesiguranta in fata unei lumi periculoase fara nici un dumnezeu

Din incercarea de a ascunde ceeace simtim a fi defectele noastre interioare:nesiguranta in fata inevitabilului , slabiciunile, esecurile din trecut in relatii sau in competitii, umilinta suferita in anume situatii, momentele penibile care ne-au marcat sau nemultumirea de cum aratam, teama de evaluari, …  se nasc mare parte din emotiile noastre negative.

Ca urmare emotiile negative au la baza frica de a fi desconspirati ca fiintele imperfecte si slabe , care credem noi ca suntem.

Aceasta credinta in imperfectiunea noastra si a lumii in care traim este singura imperfectiune existenta.

Este cel mai neatractiv lucru posibil …  si majoritatea semnalelor care va vor confirma ca ceva nu este in regula cu voi, … sunt de fapt semnalele primite pt credinta voastra in propria imperfectiune.

Neacceptarea noastra in primul rand si a celorlati, este modul in care desconsideram existenta, …. minimalizand tot ce ne a oferit .Pornim de la premisa absurda ca suntem  reflexia unui hazard existential, nimeriti intr o lupta de supravietuire, cu oameni in jurul nostru pregatiti sa ne sacrifice in primul moment de neatentie.

Iar emotiile negative ar trebui sa fie avertismentul asupra erorii in care am ales sa fim, … crezind aceste lucruri.

Traim cu impresia ca increderea in sine este consecinta perfectiunii interioare si exterioare … dar in fapt  este asumarea si acceptarea cu recunostinta a fiintei care suntem

Si imediat ce intelegem asta … descoperim ca totul are un sens  … ca suntem absolut  necesari existentei. Revelatia aceasta aduce calmul, rabdarea  si interesul pentru propria viata … pentru semnificatia ei. Putem sa ne privim cu ingaduita si recunostinta.

Toate acestea se concretizeaza in atentie care de fapt este constienta care o cautam in tot.

Cand aducem atitudinea aceasta in noi nu va mai exista vreun motiv sa mascati ceva,  sa fiti incordati. Putem oferii transparenta interioara … putem privi pe oricine in ochi fara sa clipim. Ori asta inseamna ca am eliminat cauzele emotiilor..

Practic prin  decizia de a te lasa a fi vazut asa cum esti, …  prin eliberarea de teama de a crede ca pierzi ceva lasandu te sa fii ceeace si esti (o fiinta care merita si trebuie sa fie aici si acum) … invalidezi instantaneu mecanismul emotional.

Veti fi eliberati pe loc de tensiune.

Pe scurt

Crezi intr o lume competitionala imperfecta haotica … te vei percepe mereu ca fiind imperfect,insuficient, obligat sa dovedesti ca esti mai bun sau  amenintat de pericole … Inconstient vei vrea sa ascunzi, sa maschezi ceea ce crezi tu ca nu-i ok  la tine …. urmeaza frica de a fi desconspirat si emotiile aferente, care de fapt  iti desconspira incapacitatea de a avea o relatie corecta cu fiinta ta.

Aveti grija ce credeti despre lumea in care ati aparut ca viata voastra va fi pe masura intuitiei.

O viata incarcata de emotii negative ar trebui sa va avertizeze vizavi de credintele voastre.

CRISTI

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.rode dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

Gaseste-ti senzatiile din spatele emotiilor !

Stiu  clar ca va fi cu adevarat dificil  sa va conving, cat de superficial ne reprezinta emotiile noastre in relatia cu noi insine si cu ceilalti.

Dar pentru ca  le am inteles natura,  neesentiala pe cat de intensa, multe dintre probleme au disparut .

Pentru ca stiu cat de important este sa ajungem sa intelegem lucrurile ca ceea ce sunt nu ca ceea ce ne place sa credem ca sunt, voi incerca cateva observatii care mi-au luat mult timp … dar care le-am transat definitiv si irevocabil  – si care simplifica relationarea facand-o evident mai placuta.

Practic ma astept sa va puna pe o pista corecta catre relatii mai implinite si relaxate. Sper cel putin sa va indrept atentia catre acest fenomen al emotiilor iar in timp sa va descoperiti pe voi insiva si pe cei apropiati, ca ceeace sunt dincolo de descarcarile emotionale nu rareori contradictorii.

Pericolulde a considera ca relevanta pentru o relatie, incarcatura emotionala…este ENORM.

A intelege acest lucru …  ne poate proteja de evaluari si concluzii gresite.

Practic supraestimarea importantei trairilor emotionale sunt principalul pericol.

Atat femeile cat si barbatii pot exprima emotii absolut veritabile … care pot fi foarte usor interpretate ca iubire, devotiune, deschidere sau dimpotriva ura, dispret etc … dar care sa fie numai niste fenomene nerelevante ce au loc intr-un mediu inconstient.

Emotiile spun ceva numai despre EGO-ul nostru si absolut nimic despre SINELE nostru.

Mai mult decat atat, emotiile ne risipesc resursele. Orice descarcare emotionala ne lasa vlaguiti, iar daca puteti fi atenti, veti constata o tristete surda, dar insuficient de intensa pt a fi constientizata usor.

Este tristetea sinelui pt ca te ai lasat antrenat in aceasta ardere, in loc sa privesti cat mai detasat impulsul si evolutia . Emotiile consuma resurse utile constientizarii.

Daca iti gasesti detasarea necesara observarii emotiei o vei descoperi ca foarte departe de realitatea sinelui tau.

Emotiile sunt o cadere intr-o inconstienta mai profunda. Sunt asemeni unui drog in care cautam uitarea de sine (inconstienta) . Ati fi suprinsi sa vedeti cata rautate poate fi in oamenii care pling aparent plini de compasiune in fata suferintei de la TV sau intr-o biserica, sau daca ati putea vedea cat dezinteres este dincolo de momentul emotiei, intr-o  ‘’ indragostita ‘’ care traieste sincer regretul unei greseli – iar absolut incredibil este ca foarte putini mimeaza ceva.

Pur si simplu sunt inconstienti … nu exista nimeni in interiorul lor care sa-i atentioneze ca ceea ce traiesc si simt este nerelevant pentru ceea ce sunt ei cu adevarat.

O fac eu acum si aici. As putea fi suspectat de raceala … dar ati face o greseala semnificativa, pentru ca in fapt sunt de o sensibilitate de care mi-ar fi rusine daca nu as pastra-o doar pt mine in general. In mod evident exista fenomene interioare specifice starilor de constienta prin care viata din noi isi poate exprima intreg potentialul de simtire intr-un mod relevant pentru ceea ce suntem cu adevarat . Si ma refer aici la senzatiile care le incercam permanet fata de tot ce exista.

Oricat de intense si atractive ar fi unele emotii cand depasesti instinctul emotional prin intelegera fenomelor interioare intri  intr-o realitate in care viata ti se releva prin SENZATIILE care le incerci vis-a-vis de orice.

Desi deloc zgomotoase in universal tau interior au o profunzime coplesitoare cand incepi sa le identifici  si ofera exact ce trebuie stim din ceeace conteaza.

Astfel poti simti clar ce insemni pt cineva care nu este linga tine, daca se gandeste la tine si cum o face.

Poti sa stii de suferinta celor care ti au gresit, sau indiferenta altora.

Poti sa stii de problemele cuiva de care esti interesat, dar care si le ascunde din vreun anume motiv etc.

Nu este deloc usor sa  fi in contact cu senzatiile trimise de propriul sine, dar odata ce iti gasesti curajul de a merge pe mina lor in pofida tentatiei de a le crede absurde in unele cazuri, totul se simplifica in acesta viatza.

Si totul dintr-un motiv foarte simplu: acela ca senzatiile sunt ceeace sinele nostru, una cu totul , ne transmite.

Mesajul senzatiilor este accesibil numai celor atenti care au iesit din iluzia aparentelor si bineinteles au facut putina liniste in mintea lor.

DAR

Este un fenomen permanent in interiorul nostru, al tuturor.

Este internetul nostru interior prin care suntem conectati cu totii la TOT.

Incercati numai putina liniste interioara alungand tot ce credeti ca stiti si fi-ti atenti !

Garantez ca surprizele vor fi coplesitoare in unele situatii.

CRISTI

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.rode dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.