Articole

Iubirea

apa-este-iubire-18388973Problematica iubirii a devenit una extrem de complexa si confuza doar din momentul in care
iubirea a devenit un concept destinat sa mascheze ipocriziile si imaturitatile noastre umane.
Acesta iubire este iubirea de contrabanda, care urmareste doar interese meschine ambalate in aparente imaculate.

Efectul de reabilitare a reputatiei sexualitatii, discreditata de inconstienta colectiva,
a facut conceptul  iubirii extrem de  popular.
Popularitatea ei, cat si utilizarea cvasigeneralizata, lasa pe undeva impresia ca iubirea este ceva accesibil si comun experientei umane.

Asa am ajuns o umanitate care visează la iubire, vorbeşte mereu despre ea pretutindeni, şi totuşi nu are habar ce este.

In fapt, nu stiu daca este ceva mai rar pe lumea asta decat experienta iubirii in relatiile de cuplu.

Omenirea este la ani lumina de cele mai elementare forme de iubire.

Omenirea experimenteaza in cuplu, ca expresie a fenomenalei ei inconstiente, doar o iubire a imaginii si ideilor pe care le intretine despre ea insasi.

Este iubirea totala a unei constructii mentale despre sine, impotriva intereselor elementare ale fiintei lui si a celorlalti.

Este opusul extrem al iubirii reale.

Folosindu-ti doar bunul simt elementar poti intelege ca iubirea reala nu poate avea nici o legatura cu continutul de traire specific relationarii comune in cuplu, care presupune minciuna, compromis, manipulare, angajamente, suspiciune, control, furie, comunicare dubla, atasamente, posesivitati, drame copilaresti, reprosuri, invinovatiri, lipsa de comunicare, competitivitate, exclusivitate, sentimentul tradarii.

Confuzia pe care o experimentam in relatii are la baza lipsa unei minime onestitati, care ne-ar obliga sa scoatem conceptul de iubire din povestea relationarii noastre, intrucat la nivelul nostru de intelegere, putere si maturitate, iubirea este ceva EVIDENT IMPOSIBIL si complet strain.

6766_ti-as-multumi-iubireSuntem la nivelul de constiinta in care nu putem iubi decat ideile care ne confirma valoarea si importanta care ne plaseaza in pozitii de superioritate fata de ceilalti.

Slabiciunea si lipsa de sens in care ne traim viata, duce la o nevoie patologica de a ne considera mai speciali decat ceilalti.

Cand traim acut sentimentul neimportantei nu ne ramane decat sa gasim ceva care ne permite sa ne consideram mai buni decat ceilalti. Pentru ca, doar astfel putem pretinde atentie si efort. Daca am accepta ca suntem foarte putin in interior, automat ar trebui sa fim mult mai smeriti si lipsiti de pretentii. Si mult mai recunoscatori.

Iar ideea ca suntem iubiti exclusiv si intens este ceva ce confirma superioritatea de care avem atata nevoie ca sa ne putem suporta neimportanta.

Nici macar nu vrem sa verificam daca chiar asa stau lucrurile, adica daca chiar suntem iubiti asa cum vrem sa credem, intrucat ne intereseaza doar acel minim de aparente, necesar pentru a ne putea spune ca suntem iubiti.

A verifica adevarul concluziei ca suntem iubiti ar presupune o atentie si o preocupare admirabila si esentiala pentru continutul celui a carui iubire o dorim. Iar aceasta atentie ar revela o lume complexa si schimbatoare, care ne-ar face mult mai precauti in a trage rapid si usor concluzii despre iubirea celuilalt. Din acest motiv nu vrem sa stim ce-i in celalalt, vrem doar sa smulgem o declaratie de iubire.

Avem o nevoie disperata si pe masura de absurda,  pentru linistea si echilibrul nostru superficial (inconstient), de a avea pe cineva despre care sa stim ca este dependent de noi si in puterea noastra. Nici macar nu conteaza ca cel dependent nu este interesant pentru noi.  La aceasta dependenta ii zicem iubire si este balsam pentru ego-ul nostru.

De aici frica de relatii libere. Relatiile libere elibereaza de dependenta. Fara dependenta nu mai avem confirmarea importantei noastre. Va trebui sa ne gasim singuri aceasta importanta.

tumblr_m8o148aZDh1qebwiqo1_500Miza relationarii libere este miza de a cauta importanta proprie in relatia cu tine insuti si nu prin comparatie cu ceilalti.

Dar tocmai neincrederea in noi, credinta ca nu suntem speciali si importanti, ne face sa pretindem dovezi ca suntem speciali.

Cei care s-au acceptat stiu ca sunt speciali prin ceea ce sunt si nu au nevoie de validarea acestei importantante prin relatii exclusive si fidele. Acestia nici nu vor putea fi manipulati cu validari sau invalidari subtile sau agresive.

Cei care stiu ca sunt speciali vor cauta in relatii orice altceva decat confirmarea importantei lor. Vor cauta experienta intimitatii, a deschiderii, a prieteniei, a bucuriei, a libertatii.  Astea hranesc fiinta. Asta da luciditate, incredere in sine si bucuria de a fi viu. Asta ne apropie de oameni.

De aici apar primele forme de iubire adevarata.

V-ati prins acum de ce este atat de important ca iubirea sa para a fi un concept misterios, de neinteles, periculos, ambiguu, imposibil de cuprins rational.

Pentru ca la cele mai elementare abordari a conceptului iubirii ajungem sa intelegem ca ceva putred se ascunde in relationarea comuna de cuplu, si mai nimeni nu vrea sa dea ochii cu propria mizerie, cu atat mai mult cu cat am investit atata in efortul de a ne minti pe noi insine si pe toata lumea ca suntem imaculati .

Incercati o clipa sa percepeti nivelul de ipocrizie in care traim daca o omenire intreaga a putut accepta fara efort ca iubirea, in intelesul nostru comun, cuprinde necesar boala, tradarea, gelozia, patologicul, fluctuatiile intre agonie si extaz, ura, competitia, suferinta.

Tot acest nonsens, ce priveste modul comun de intelegere a iubirii, este necesar pentru ca avem nevoie ca de aer de acest concept in discursul nostru relational ca sa ne ascundem de noi insine. Sa ne ascundem de rusinea abil implantata de a fi fiinte primordial sexuale care, tocmai prin aceasta sexualitate, acceseaza energiile care o ajuta sa inteleaga viata si pe sine.

NU cred ca este ceva mai sacru si mai important pentru omenire in aceasta perioada decat eliberarea sexualitatii de ipocrizie si rusine si abordarea ei cu constienta si un respect imens, aducand transparenta absoluta in problematica si natura sexuala feminina si masculina.

O sexualitate sacralizata ca forma de smerenie si respect fata de energiile vietii este primul pas in maturizarea fiintei umane si regasirea experientei iubirii reale.

tumblr_lgk5emIHmh1qeu5jko1_500Ce este iubirea

In fapt, in iubire nu este nimic obscur, neclar, imposibil de definit.  Dimpotriva iubirea este  simplitate, adevar, cunoastere, claritate.

Lucrurile sunt simple chiar daca nu par:

Iubirea este un capat de drum al cunoasterii de sine, este expresia unei fiinte impacate cu ea insasi si cu viata, care s-a hranit in nevoile ei esentiale de experienta, incredere, atentie, comunicare, flirt, aventura, sex.

Iubirea este fructul maturizarii fiintei. Iubirea este identitatea noastra regasita prin constientizare. Dar regasirea inseamna claritate, care inseamna putere. Iar la putere ajungem accesand energia vietii.

Iubirea este expresia unui preaplin de unde si generozitatea care o insoteste. Cei care iubesc vor sa ofere mai mult pentru a contribui la incarcarea celor pe care-i iubeste.

Este onestitate absoluta, sinceritate cu tine insuti si cu ceilalti.

Este demnitate si integritate intrucat recunoaste, nu exclude, nu reprima, nu raneste.

Accepta, elibereaza, cauta relaxarea, pacea interioara si sensul.

Iubirea este o permanenta alegere constienta a ceea ce ne  uneste, creeaza cooperare, sanatate.

Asta inseamna a alege invariabil drumul care pare mai greu. In realitate este singurul care ne duce undeva unde vrem sa ajungem.

Este directa si merge la esenta pentru ca vrea sa rezolve problema si sa vindece.

605620_J5KRDLP5V1MX24MB4T7RAZ1JRIWZ57_beso-de-ninos-7_H132606_L’’Iubirea este descoperire, înseamnă să joci cu cărţile pe faţă când toată lumea din jur ne învaţă să ne ascundem, să ne protejăm, să folosim orice mijloc ca să nu ne expunem, să nu fim răniţi, ucişi, cumpăraţi.’’ Iubire-Valerio Albisetti

Iubirea si este ceva extrem de rar. Dar este normal si firesc.

Nu este o tragedie sa recunoastem ceea ce suntem: oameni nesiguri, ipocriti, confuzi, anxiosi, agresivi  si nevrotici, aflati in competitie, dependenti unii de altii. Povestile de iubire nu au facut decat sa creeze un mediu de o ipocrizie incredibila.

A renunta la ipocrizia discursului de iubire va fi primul gest de iubire autentica.

In acceptarea a ceea ce suntem sade singura sansa de a ameliora situatia.

Cand recunoastem cine suntem, dam o sansa celorlalti sa ne accepte si sa fie la fel de sinceri.

De aici incepe un spatiu de relationare in care toata agresivitatea si neincrederea, ce ne uza din interior, incepe sa fie exprimata .

Aparent lucrurile se agraveaza dar, in realitate, apare pentru prima data o comunicare reala care va limpezi pas cu pas totul.

Nu invidiile, suspiciunile, conflictele exprimate si discutate ne distrug, ci acelea care mocnesc in spatele aparentelor prietenoase intretinute in ascuns.

Iubirea este un concept care se poate folosit relaxat si intre indivizi care pot lua expresia „te iubesc” ca exprimare a unei stari de bine de moment care nu angajeaza cu nimic viitorul.

De cele mai multe ori, a exprima iubirea ca urmare a unui moment frumos avut impreuna, lasa impresia ca acea exprimare te si angajeaza cu ceva in viitor, cand singura reactie de bun simt ar trebui sa fie recunostinta pentru oportunitatea experientei placute.

Inconstienta corupe si distruge tot ce este mai frumos intre noi. Din acest motiv recuperarea sinceritatii absolute devine o obligatie intr-o lume in care am distrus tot ce ne hraneste, in timp ce strigam disperati ca ne este foame.

Cris

 

Relatii paralele, libere & multiple. Eu in relatii.

 Relatiile paralele

947039_525520304172312_890389010_n

Numesc relatii paralele, relatiile celor aflati intr-o legatura oficiala in acelasi timp in care sunt implicati, obligatoriu in mare secret din punct de vedere social si fata de partenera principala, in alte relatii.

Le spun  ’’paralele’’ pentru ca nu se intersecteaza. Sunt tinute separat una de alta. Secretul este total, sinceritatea exclusa, iar cel care are o astfel de relatie este duplicitar, intrucat, pentru a conserva situatia, fiecareia dintre partenere trebuie sa nu-i fie tulburata iluzia despre relatie.

Relatiile paralele sunt interesante doar daca sunt unilaterale, adica doar in situatia in care partenera oficiala nu-si permite aceeasi libertate. Pentru a putea pretinde fidelitatea partenerei oficiale si a te bucura de farmecul relatiei tale paralele, este obligatoriu secretul total pentru ca orice desecretizare inseamna asumarea libertatii iar asta  implica imediat libertatea partenerei. NU poti pretinde fidelitate sexuala cand ti-ai asumat declarat libertatea.

O relatie paralela a partenerei, anuleaza toata satisfactia propriei libertati. Daca accepti tacit sau declarat relatiile paralele ale partenerului tau, …  deja se poate vorbi despre relatii libere.

Stiu un cuplu tare dragut in care fiecare e implicat intr-o relatie paralela, fiecare stie de relatia celuilalt si-i  lasa spatiul de care are nevoie fara intrebari si fara tensiuni, dar niciunul nu poate vorbi despre asta. Asta este deja o relatie libera, desi au o problema de comunicare. Situatiile prin care trec ii vor maturiza si in cele din urma vor depasi acest blocaj.

Nu stiu daca ati observat ca majoritatea dintre noi renuntam la libertatea pe care o consideram foarte fireasca, doar ca sa ne negociem confortul ego-ului prin inlantuirea partenerului cu angajamente de fidelitate. Frica de a fi comparati si de a iesi sifonati dintr-o comparatie, ne face sa renuntam la orice libertate fara sa stam pe ganduri.

Cel mai bine pozitionat insa, imediat ce-si va constientiza pozitia, nu se va mai simti obligat de vreun angajament (pentru ca isi permite, avand o partenera mai dependenta de el decat este el de ea) si cu increderea in sine asigurata de aceasta pozitie va fi initiatorul unei relatii paralele. Cu toata superficialitatea specifica, acest tip de relationare este insa pe un nivel superior relatiilor monogame, intrucat cei implicati isi inteleg, accepta si cauta sa-si satisfaca nevoile de flirt, aventura, sex, asumandu-si un mic risc.

Specific acestui tip de relatie este ca sunt extrem de vulnerabile la context. Mare parte din intensitatea erotica a  relatiilor paralele se datoareaza mai degraba circumstantelor, decat continutului celor implicati sau a conexiunii dintre ei.

Increderea pe care ti-o da validarea printr-o relatie paralela, superioritatea pe care o simti fata de partenerul oficial, precum si emotia data de caracterul ascuns al relatiei, creeaza o intensitate de conjunctura, perisabila si superficiala.

Cand sexul extraconjucal este ceva STRICT interzis, el castiga in atractivitate si intensitate. Dar este o intensitate artificiala si deci perisabila.

Fiind intr-o relatie paralele electrizanta, este suficient sa primesti declarat libertatea din partea partenerului tau si sa-ti spuna ca si-o asuma si el, ca toata pasiunea sa dispara ca si cum nu ar fi fost.

Pe scurt, avem de-a face cu relatii paralele daca:

–       secretul este total, ascunzandu-te disperat si terifiat de gandul ca vei fi desconspirat,

–       esti duplicitar si nesincer in ambele relatii de care vrei sa profiti,

–       fidelitatea partenerei oficiale este obligatorie, pentru ca tot echilibrul se bazeaza pe pozitia de putere si pe sentimentul ca esti in control.

Orice relaxare, in oricare din aceste aspecte, indica o importanta si esentiala crestere a nivelului de constiinta in relatii, iar relatiile paralele preiau din statulul de relatie libera. Am discutat aici despre o situatie in care barbatul este intr-o relatie paralela, dar toata problematica este identica si in cazul femeii.

598517_229199333878819_472513212_nRelatii libere

Orice desecretizare, sinceritate sau renuntare la control si dominare asupra partenerei, oricat de marunta, e expresia unei asumari, e un gest de recuperare a propriei vieti. Asumarea inseamna ca esti dispus sa pierzi ceva. E un gest de maxima demnitate chiar daca marunt in aparenta.

A ascunde disperat o relatie inseamna ca nu-i recunosti nici o importanta, ca nu vrei sa pierzi absolut nimic, desi iei ceva esential si pretios pentru tine.

Pe masura ce te ascunzi tot mai putin, esti sincer cu intentiile, interesele si sentimentele tale in fiecare dintre relatii, ele devin mai asumate, mai constientizate si  se transforma tot mai consistent intr-o relatie libera.

In ce priveste evolutia mea catre relationarea libera cu sotia mea, Adi, momentul esential a fost cand am inteles ca, in secret, dincolo de reprosurile si vinovatia cu care o incarcam pentru interesul ei fata de barbati, eu o admiram pentru feminitatea, curajul, optiunile si succesul care il avea. Asta ma facea sa o doresc cu atat mai mult, cu cat evitam acest adevar.

Bineinteles ca puteam gasi o multime de motive justificate de repros privind superficialitatea ei, dar adevarul era ca o doream in viata mea mai mult decat ma dorea ea pe mine. Bineinteles ca isi simtea pozitia de putere si profita de ea ‚’’fara nici un gand’’, vorba pretenului meu Zme.

NU stiu cum va pare citind la rece, dar momentul de revelatie in care mi-am vazut dimensiunea ipocriziei de a-mi condamna de pe o pozitie de superioritate sotia, doar pentru ca este in pozitia de putere care o doream pentru mine, m-a facut sa vad pentru prima data in mine sobolanul despre care scriu eu cu atata pasiune in articolele mele. Si, cum v-am spus in articolul despre barbati, imi pot reprosa multe, dar, in nici un caz, ca-mi tolerez ipocriziile si lasitatile odata ce devin constient de ele. (Da stiu, incerc sa va impresionez. Pe tipe, mai ales.)

Aceasta recunoastere mi-a bagat smerenia in pretentiile mele de tip rafinat si profund, (care oricum eram) care le face si desface pe toate, m-a orientat catre mine si problemele mele.

Prins de povestea importantei mele, nici nu am observat cand am ajuns doar o laba trista, dependenta de o fata foarte tanara, draguta si cu mult tupeu, presand-o sa ma placa (de fapt cersind admiratie) doar pentru ca facuse greseala sa se casatoreasca cu mine, cand habar nu avea pe ce lume e.

Din acel moment nimic nu a mai fost la fel in ce ma priveste, desi parea ca nimic nu s-a schimbat.

Imediat mi-am recunoscut si acceptat pozitia fata de sotia mea.

Am admirat-o pt succesul ei la barbati si am apreciat ca este inca in viata mea, chiar si la modul acela superficial. Si acum ii sunt recunoscator ca a ramas cu mine, desi decizia o luat-o cu un vot in favoarea mea de 50,0000001%.

Am acceptat nivelul ei de implicare in relatia cu mine si nu am mai incercat sa obtin mai mult, sa o conving de ceva sau de cata nevoie avea de mine, desi, chiar avea.

Am inteles ca devenea vital si urgent sa-mi rezolv frisoanele de neincredere pe care mi le dadea imaginea ei in bratele altui barbat. Nu am avut idee cum voi face asta si nu auzisem vreodata pe cineva interesat de asa ceva. In lipsa de alte idei, am inceput sa-mi imaginez sotia in bratele altor barbati. Mi-am provocat frica de neimportanta si abandon de fiecare data cand iesea singura, intuind in detaliu ce se intampla cu ea, pana cand am inceput sa ma simt relaxat si multumit de oportunitatea ei de a flirta si a cunoaste barbati. Pe masura ce am vazut cat de importante sunt pentru mine experientele ce mi le ofera celelalte femei si, mai ales, ca aceste experiente ma apropie mai mult de toate, mi-am dat seama ca si pentru ea (Adi) relatiile ar putea insemna acelasi lucru.

Daca exista ceva real intr-un cuplu, experientele cu alti parteneri vor pune in valoare toata aceasta realitate, apropiindu-i si mai mult.

Deja puteam privi cu recunostinta sincera orice tip cu care ar putea trai o experienta faina.

Imi doream sa se simta bine si am inceput sa ma simt si eu foarte bine cu mine.

Partea buna a fost ca toate aceaste intelegeri au avut loc imediat ce mi-am asigurat kitul de baza de supravietuire, casuta, masinuta, ceva maruntis de siguranta, datorii topite si, pe acest fond, mi-am deturnat preocuparile strict catre ceea ce ma interesa: scris, discutii, prieteni, sex si femei.
Inevitabil, primele femei din aceasta noua perioada a vietii mele au fost colegele mele. Fiecare mi-au oferit experiente, pe care sunt sigur ca nici ele nu le pot pot uita. Pe masura ce am scris despre mine am ajuns sa relationez cu multa lume si sa cunosc multe femei. Mi le-am apropiat pe cele cu care imparteam atractii sau compatibilitati si majoritatea sunt inca in viata mea, chiar daca relatiile au suferit transformari.

Teach_Me_by_WillyboyProbabil ca imi si citesc articolul, asa ca o sa profit sa le multumesc public si sa le spun ca le iubesc, in speranta ca le voi infiora de placere, pentru o clipa, ego-ul lor nevinovat si dragut.

Eram tot mai multumit cu viata mea, inclusiv de relatia superficiala de acasa. De la un moment dat aveam claritatea si puterea de a aborda orice discutie cu Adi pe aceste subiecte, dar am gasit un dezinteres total pe care l-am acceptat fara probleme.

Fiind foarte prinsa de viata, job, flirturi si barbati, nu a observat nici o schimbare in ce ma priveste. Iar atentia pe care o avea de la barbati  ii dadea increderea in sine si superioritatea de pe care ma privea suveran, rezervat si dezinteresata de orice discutie de fond.

I-am inteles mesajul si mi-am vazut de ale mele. Nu simteam neaparat nevoia sa-i spun despre realatiile mele. Pastram doar un minim de aparente si, cel putin social, eu nu ma mai feream de nimeni in ce priveste celelalte relatii.

Bineinteles ca toti naivii, lipsiti de orice experienta in relatii, dar plini de valori si principii relationale inaltatoare, imi acuzau lipsa de corectitudine fata de nevinovata mea sotie. Evident ca habar nu aveau care este pozitia ei in relatia cu mine, desi era evident pt orice ochi cat de cat format. Eu, unul, nu stateam sa-i cer socoteala nevesti-mi sau sa o urmaresc, sa gasesc dovezi ca sa-mi justific libertatea, ii simteam starea interioara si imi era de ajuns sa inteleg restul.

In cele din urma, s-au gasit binevoitori ’’dezinteresati’’ sa-mi avertizeze oripilati sotia de ce sot infidel are. Nu prea i-a crezut si nici nu a prea interesat-o, in prima faza, pana cand a inteles dimensiunea problemei, intrand in mesajele mele private. Din acel moment am inceput sa am atentia ei, intrucat oricare din multele mele relatii erau peste orice si-ar fi putut imagina ea ca ar putea avea cu un barbat.

Cum era si previzibil, a  incercat orice ca sa-si reconfirme puterea pe care o pierduse de mult timp asupra mea. M-a amenintat cu despartirea sau cu plecarea din tara, devenea neasteptat de furioasa si nemultimita, sau rugatoare si umila. A intrat in competie cu mine cautand barbati mai multi si mai frumosi. Si desi i-a gasit si i-a avut, a vazut ca lucrurile nu-s chiar atat de simple si ca eu demult puteam sa ma bucur pentru succesul ei.

Toata politica ei era destinata sa ma intimideze, sa vada putina frica de pierdere, sa-si recupereze sentimentul ca ma domina si sa renunt la celelate relatii.  Aveam rabdare cu ea, dar nu cu nesimtirile si ipocriziile ei rautacioase. Pentru ca intelegeam prin ce trece, cautam sa-i explic cat mai corect situatia. I-am spus foarte sincer ce inseamna ea pentru mine si ce inseamnau toate celelalte femei. I-am recomandat sa le respecte spre binele ei. I-am dat si o multime de motive pentru care sa faca astfel.

Un timp a incercat sa mimeze ca accepta situatia si ca le respecta, doar ca sa ramana in preajma mea. Nu a functionat, intrucat era foarte transparenta pentru mine. In cele din urma a inteles ca pierde totul si ca nu-si permite, si a cautat sincer o schimbare de fond. A inceput sa-mi respecte celelalte relatii, sa inteleaga ce inseamna pentru mine celelalte femei, sa fie atenta la ce simte, sa se concentreze pe ce avem impreuna, sa renunte la manipulare si sa se orienteze catre ea. De aici totul s-a schimbat.

Probabil va intrebati ce m-a tinut in aceasta relatie.

Dincolo de problema asta a libertatii sexuale si sentimentale si a superficialitatii ei de a se raporta la viata, intre noi a fost tot timpul o compatibilitate perfecta, atat sexuala, cat si de convietuire. Ne completam perfect in competentele noastre domestice si am avut cu placere grija unul de altul. A tras alaturi de mine in proiectele mele complicate, desi nu a fost niciodata de acord cu ele, decat cand erau finalizate, si m-a ajutat in tot ce am avut nevoie.

In plus a renuntat la o mare poveste de dragoste, bineinteles extrem de infantila, cu un prieten de-al meu, intr-un moment cand mi-ar fi fost greu sa o pierd. Ori, daca nu am renuntat la ea cand eram intr-o pozitie slaba, am considerat firesc sa nu renunt pentru ca pot sa o fac. In consecinta, de la primele discutii deschise a avut certitudinea ca, in nici un caz eu nu o parasesc, asa ca are toata siguranta emotionala din lume, dar ca o poate face ea oricand se simte pregatita pentru asta.

Nu am avut nici o clipa tentatia sa o pedepsesc pentru momentele mele de umilinta, intrucat ele mi-au fost lectii importante pentru care-i sunt recunoscator si pentru ca nu a fost nimic personal. In plus, am iubit-o cu adevarat de la inceput si asta nu s-a schimbat niciodata. De fapt, eu nu pot avea cu oamenii foarte apropiati decat relatii de iubire.

Mai trebuie spus ca, in tot acest timp, din exterior, relatia noastra parea perfecta. Si ma exasperau toti cei care se grabeau sa concluzioneze cu un aer de cunoscatori ca suntem un cuplu extraordinar, doar pentru ca aveam grija unul de altul si nu ne certam decat foarte rar. Apropo de asta, eu sunt un tip care nu prea se cearta, pentru ca se adapteaza usor, se multumeste cu putin si tine seama de interesele si nevoile reale ale celuilalt, ca si cum ar fi ale lui insusi.

Lucrurile se schimba cand sari calul, ma iei de fraier care nu-si cunoaste interesele, caz in care devin inflexibil, categoric si agresiv in exprimare pana dispari din fata sau din viata mea. De ceva vreme insa, nu am mai avut ocazia sa-mi manifest aceasta parte de care, sincer sa fiu, eram foarte multumit. Mda, stiu ca nu prea are legatura cu subiectul dar imi place sa vorbesc despre mine (sper ca va place si voua).

In fine, acesta este punctul in care relatia noastra a devenit libera 100%.

O relatie devine libera 100% cand cei implicati isi accepta natural libertatea sexuala si sentimentala, intelegand ca relatia lor nu depinde de celelalte relatii, ci doar de calitatea experientei comune.

Important este de inteles, ca, in relatiile libere, nu faci decat sa eliberezi simtirea parterului tau de vinovatie si reprimare, de tensiunea nesinceritatii sau neaccepatarii sentimentelor ’’interzise’’. Practic permiti partenerului tau sa se accepte, sa se cunoasca si sa se exprime in congruenta cu ceea ce este. Imediat ce faci asta, partenerul tau devine mai atragator pentru tine. Il privesti cu respectul pe care-l avem natural pentru o fiinta libera, deci mai atent si interesat. Esti constient ca totul se poate termina peste noapte. Devii foarte interesat sa te bucuri de timpul pe care-l aveti impreuna, facandu-l memorabil. Daca ceva iti poate asigura prezenta unui partener in viata ta, atunci acel ceva este o buna calitate a timpului avut impreuna.

Automat, tot ce scade calitatea experientei impreuna va disparea instantaneu din comportamentul fiecaruia. Doar nu esti prost sa-ti indepartezi iubita plictisind-o cu pretentiile tale, cu discutii despre cum vedeti relatia in viitor, sau cersind confirmari sau dovezi ale iubirii ei. Relatiile libere devin astfel vindecatoare, istantaneu . Oricat de putin timp ai avea, important este ca il ai si ca il poti transforma in ceva memorabil sau satisfacator. Iar cand ceva este placut vrei mai mult. Daca vreti mai mult timp de la un partener, creati momente mai faine si renuntati la cacaturi.

In fapt, in orice relatie ai fi si la orice nivel de control te crezi, relatiile sunt deschise, intrucat, vrem, nu vrem, suntem sensibili la energiile pe care le incarneaza ceilalti. Si suntem sensibili deoarece fenomenologia intima interioara este ceva dincolo de puterea noastra de a controla. Energia (vibratia) a ceea ce suntem fiecare circula liber si ne influenteaza in moduri care nu depind de noi.

Faptul ca putem mima pentru un ochi imatur cate ceva si sa intretinem astfel un timp niste aparente de la care speram un castig, nu schimba cu nimic realitatea faptului ca acest efort nu face decat sa amplifice exponential ceea ce mascheaza, sau sa deterioreze atat de dramatic structurile interioare, incat boala devine singura solutie de compensare a dezechilibrului pe care il intretinem.

A fi intr-o relatie deschisa nu este o optiune.

Este doar acceptarea unei realitati evidente, dar pentru care avem nevoie de un nivel de constienta si de smerenie de la care sa intelegem si sa constatam cat de ridicole sunt pretentiile de a controla structuri interioare pe care nu le intelegem si nu le constientizam.

The_Chains_That_Bind_Us_by_klmarsalaRelatiile multiple

Relatiile libere devin multiple cand cei care impart acelasi partener aleg sa se apropie si sa duca experienta de cuplu pe alt nivel de intimitate si erotism.

Sigur ca aceasta noua etapa va provoca mai profund fricile si conditionarile noastre legate de posesivitate si competitie.

Singurul exemplu perfect despre ceea ce inteleg prin relatie multipla este relatia din filmul Savages http://www.imdb.com/title/tt1615065/ , in care doi prieteni foarte apropiati iubesc si locuiesc cu aceeasi femeie.

Relatiile multiple si libere (inclusiv sexuale)  sunt expresia maturizarii si constituie o etapa inevitabila in viata oricarui cuplu care ajunge la o relationare libera. Cand constati ca libertatea in relatii te apropie foarte mult, cand poti vorbi despre ceilalti parteneri ai tai fara sa-ti crispezi de neincredere iubitul, este inevitabil sa nu-ti pui problema relatiilor multiple.

Revenind la propria mea relatie si evolutia ei catre statutul de relatie multipla, lucrurile s-au intamplat natural. Discutand usor despre partenerii si atractiile noastre au aparut interese si compatibilitati diverse si neasteptate pe alocuri, fiind discutate usor, s-au concretizat rapid in experiente erotice si apropieri rare.

Acest nou nivel de libertate sexuala si relationala a provocat toate reminiscentele de posesivitate si competitie remase mai profund in noi.

Constietizarea si depasirea lor a fost un intens si pe alocuri tensionat proces de comunicare, deschidere si vulnerabilitate absoluta intre toti cei implicati.

Nimic nu a ramas nespus, nerecunoscut, ascuns.

Esential a fost ca in toate momentele de vulnerabilitate, suspiciune, neincredere, sa ne amintim ce avem impreuna si ce insemnam unii pentru altii, dincolo de toate lasitatile, pretentiile noastre incorecte.
Acum ne amuzam de absurditatea naivitatilor noastre, cunoastem oameni tot mai faini si deschisi si totul este ca sa zic asa: FOARTE BINE.

Concluzii si observatii (ca la scoala):

1. Fiecare partener cu care relationam intim, sincer (nu neaparat erotic) contribuie la maturizarea noastra, spre beneficiul tuturor relatiilor prezente sau viitoare. Intr-o lume isteata ar trebui sa fim recunoscatori tuturor celor care au dat si dau incredere si satisfactie iubitelor (iubitilor) noastre.

 

2. Pare greu sa-i multumesti tipului care ti-a satisfacut iubita (care poate fi prietenul tau cel mai bun sau colegul ei) dar daca o vezi venind la tine mai fericita, mai incarcata si mai interesata de tine, deja lucrurile devin foarte firesti.

 

3. Cuplurile amenintate cu ruperea legaturilor, prin asumarea libertatii relationale, sunt doar cele in care partenerul nu mai indeplineste decat un rol econimico-social. Daca vreun partener renunta la tine pentru libertatea pe care ti-ai asumat-o, inseamna ca acolo nu mai era  nimic. Iar, in acest caz, pierderea este cel mai bun lucru care ti se poate intampla.

In toate celelalte, relatiile paralele sau libere, vor aduce pasiune si sensibilitate suplimentara chiar daca rascolesc neincrederile, posesivitatile si ego-ul. Libertatea pe care si-a asumat-o sotia mea, spre exemplu, m-a facut sa o doresc mai tare, sa fiu mai atent si mai sincer cu mine.

 

4. Relationarea sexuala cu mai multi parteneri te face mai constient de particularitatile si calitatile fiecaruia, te incarca sexual si-ti amplifica implicit sensibilitatea (simti mai puternic continutul sexului opus) si te obisnuieste sa relationezi in afara sentimentului de posesivitate, fapt ce presupune o constienta importanta.

 

5. Ratiunea care te aduce in punctul in care faci primii pasi de onestitate fata de partener nu te deconditioneaza de neincredere, frica de abandon, gelozie. Este un moment de luciditate si putere in care poti sa declari ca fricile tale, ego-ul tau, eventualele pierderi, sunt mai putin importante decat adevarul a ceea ce esti. Este momentul in care vrei sa incepi sa-l cunosti pe celalalt ca ceea ce este si vrei sa-i dai o sansa sa te cunosca asa cum esti.

Este punctul in care esti dispus sa-ti asumi orice pierdere si orice risc de dragul unei relationari adevarate, chiar daca nu esti pregatit pentru ea.

Momentul onestitatii in relatii, de fapt momentul din care relatiile devin libere, nu este un capat de drum ci este un inceput de drum pe care veti fi nevoiti sa va confruntati cu toti demonii interiori, dopati de mii de ani de inconstieta, murata de naivitati si ipocrizii. Vi se vor revela in intreaga lor splendoare geloziile, invidiile, neincrederea in sine, tentatia de a dovedi ca sunteti mai buni, incorectitudinea ego-ului care considera foarte naturala propria libertate, dar in acelasi timp si inlantuirea celuilalt.

Toate astea vor iesi la iveala tocmai pentru a avea ocazia sa le abordati si sa le raportati la ceea ce doriti sa fiti. In fata fiecarei pulsiuni interioare de gelozie va trebui sa va reamintiti si sa alegeti din nou si din nou spatiul in care doriti sa relationati: libertate, respect, spontaneitate sau inlantuire, ipocrizie si formalism. In cele din urma, demonii interiori vor deveni lumina si erotism.

 

6.Momentul de deschidere a relatiilor vine intodeauna de la partenerul mai puternic si mai matur spiritual care, tocmai pentru ca a avut curajul de a fi onest cu sine, recunoscand ceea ce simte si vrea, a trecut prin relatii paralele in care a  evoluat pana acolo incat nu mai accepta relationarea in clisee, frica si inconstienta. De cele mai multe ori, cei care deschid relatiile sunt cei pe care relatiile paralele nu-i mai satisfac intrucat fara sinceritate si conexiune nu putem vorbi de o adevarata experienta de apropiere cu sexul opus.

 

7. Problematica relationarii libere se reduce la nesiguranta si competitie.

 

8. In pofida abordarilor superficiale a problemei relatiilor paralele  (de care-s pline revistele de scandal si bancurile) situatia acestora este una generalizata. In fapt, indiferent de ipocrizia in care vrem sa traim,  libertatea sexuala si relationala exista si ea se va manifesta, asumat sau nu, oricat de atractivi, fermecatori sau importanti ne credem si oricate anagajamente sau promisiuni de iubire si fidelitate reusim sa obtinem de la partener. O dovedeste disperarea generalizata cu care ne controlam si urmarim partenerul angajat intr-o relatie. Nu cred ca exista vreunul dintre noi care sa nu fi scormonit in mesajele private, in agendele telefonice si in orice ne-ar putea confirma sau infirma suspiciunile. Nu cred ca sunt multi care sa nu se zvarcoleasca de nesiguranta si neincredere in sine de cate ori partenerul iese singur. De ce credeti ca se-ntampla asa ceva cata vreme  facem si ne bazam pe angajamente. Va spun eu, intrucat chiar acum am o inspiratie divina: PENTRU CA NIMENI NU CREDE SI NU DA DOI BANI PE NICI UN ANGAJAMENT SENTIMENTAL SI NICI O PROMISIUNE DE IUBIRE. PENTRU CA SUNT RIDICOLE SI ABSURDE. Fiecare dintre noi suntem constienti de aberatia pretentiei noastre de a iubi sau a fi iubiti in numele unui angajament. Sfideaza orice bun simt. Dar cu toate astea preferam sa intram in jocul ipocriziei. De ce?  Pentru ca increderea intr-o promisiune sau  angajament declarat sau semnat, ne absolva de responsabilitatea intretinerii conexiunii, pasiunii si intimitatii. Imediat ce am trait un moment de pasiune credem ca ne vom putea asiguara experienta pe termen lung, blocandu-ne partenerii in relatie prin angajamente si promisiuni de fidelitate. Insa lucrurile nu merg asa, oricat ne dam de ceasul mortii. Orice individ cu bun simt se va simti responsabil sa creeze si sa recreeze mometul de pasiune care-l incarca cu sens. Cu fiecare minut si experienta devenim altii, mai confuzi sau mai lucizi, mai infantili sau mai maturi, mai lacomi sau mai generosi. Modul in care simtim viata, perceptiile noastre se schimba. Suntem alti oameni cu fiecare secunda care trece. Intelegerile noi aduc sentimente noi. Este ridicol si nedemn sa  reprosezi cuiva decizia de a te iubi cand nu te mai doreste.

 

9. Doar preocuparea pentru confortul ego-ului ne face ipocriti si interesati sa promovam valorile care ne inlantuiesc partenerul. Nici un individ matur si corect nu va face o promisiune sau vreun angajament care sa-i implice sentimentele viitoare pentru ca intelege nerelevanta demersului. Asa ca satisfactia pe care o resimtiti, oricare dintre voi, care credeti ca l-ati prins pe Dumnezeu de un picior cand dati de o fata sau un baiat bun, dispus sa-si asume angajamente si responsabilitati, este una care va va costa foarte mult deoarece respectivul este ori naiv, ori slab, ori crede ca te va folosi mai mult. Angajamentele si responsabilitatile trebuie luate fata de propria fiinta si au in vedere un singur lucru: eliberarea de conditionari si inconstienta. Este cea mai valoroasa oferta pe care o putem face unei iubite. Doar din punctul in care ne eliberam de pretentiile absurde ale ego-ului nostru, putem vorbi de primele forme de iubire si respect.

 

10. Dincolo de teatrul social pe care-l jucam cu totii, in care slavim valorile fidelitatii sexuale, casatoriei, nimeni nu crede cu adevarat in ele. Fiecare spera sa iasa cat mai bine, adica sa se foloseasca de celalalt mai mult decat este folosit. Pe un asemenea fond, pasiunea este doar istorie aproape neverosimila,  iar relatiile paralele sunt inevitabile, daca esti capabil sa ti le asiguri.  Sunt un debuseu pentru descarcarea reprimarilor si o evadare din plictiseala conjugala. Cu rare exceptii, aceste relatii nu pot evolua prea mult. Dar chiar si asa, au o forta de echilibrare pentru toti cei implicati. Pacat este ca, nefiind asumate, presupun minciuni si complicatii care mai devreme sau mai tarziu vor crea conflicte si dezamagiri gratuite. Ironia inconstientei: ajungi sa demonizezi exact ceea ce te salveaza.

 

11. Dar nu faceti greseala sa credeti ca relatiile paralele-s consecinta disfunctionalitatii relatiilor traditionale. Oricat de perfecte si satisfacatoare va sunt relatiile, inevitabil veti fi atrasi de o multime de alti indivizi pe parcursul relatiilor. Veti fi atrasi de colegii, sefii, clientii, prietenii vostri, de necunoscuti sau de prietenii partenerilor vostri. Ii veti visa, ii veti dori, indiferent ce alegeti sa faceti cu aceste simtiri. Sunt de acord ca importanta acestor atractii va fi exagerata de proiectiile cu care le incarci pana ajungi sa-ti cunosti mai bine noul partener, sau pot viza compatibilitati si atractii diferite de cele sexuale. Dar ele vor fi acolo si se vor cere constientizate, acceptate, asumate, urmarite si explorate cu atat mai mult cu cat le negati.

 

12. Cum m-as putea supara ca cele mai apropiate persoane din viata mea intalnesc indivizi cu care se simt bine? Cum m-ar putea deranja ca femeile din viata si din patul meu capata incredere in ele si experineta din relatiile cu alti barbati, traiesc intens si-si dezvolta feminitatea, isi satisfac visele de erotism si pasiune?  Cat de absurd este sa demonizezi, in numele iubirii, momentele placute si pasionale ale partenerei tale cu alti barbati? Dar pe nimeni nu intereseaza cat de absurd si ipocrit este. De ce? Pentru ca toti isi imagineaza ca nimeni nu are interesul sa spuna adevarul, ca iubirea noastra, atat de usor declarata, este de fapt iubirea doar a propriilor interese. Nimeni nu-si imagineaza ca cineva ar  putea accepta sincer si fara resentimente libertatea sexuala si sentimentala a partenerelor sale. Iar daca cineva o accepta, atunci macar sa nu vorbeasca despre asta (dar de asta m-am ocupat eu). Doar din acest punct, in care oferi cu placere si relaxare aceasta libertate, poti sa-ti numesti partenerii ca fiind iubitii tai.

 

13. Oricine isi monitorizeaza putin mecanica atractiei proprii pentru alte persoane, intelege imediat ca aceste atractii nu insemna ca partenera noastra are vreo problema, ca nu ofera suficient. Atractiile apar indiferent pe cine avem langa noi sau daca nu avem, indiferent daca suntem sau nu satisfacuti. Pur si simplu, atractiile sunt in natura noastra si nu au nimic neplacut sau problematic in ele. Sunt impulsuri catre ceilalti oameni care ne imbogatesc interior, dau intensitate vietii noastre si sanatate fiintei. Sunt mii de aspecte diferite care ne atrag catre o persoana. Inevitabil vom fi atrasi din mii de motive diferite. Suntem blocati intr-o neintelegere marunta si usor de identificat, aceea de a considera atractia partenerei catre altcineva, ca fiind reflexia unui umilitor handicap propriu. In acest simplu blocaj sta toata drama, plictiseala, agresivitatea, criminalitatea si degradarea rapida a pasiunii, intimitatii si increderii in cuplu. A reprima ceva atat de natural si INOFENSIV  pentru a proteja sensibilitatile egotice si criminale ale partenerilor, nu poate produce decat instrainare, blocaje, dezechilibre, furie. Un sex, oricat de pasional ar fi, este doar un sex, care va crea mai mult interes sexual si atractie pentru ceilalti parteneri. Numai confuzia intre iubire si atractie sexuala face sa dramatizam, exagerand importanta unui simplu sex.Toate femeile implicate in relatii paralele sau libere stiu cu cata pasiune si interes se intorc de la un partener la altul. Dar ignoranta si tacerea impusa de sensibilitatile noastre  infantile si de  imensa masa de ipocriti inconstienti fac ca aceste avantaje ale libertatii sexuale sa nu fie cunoscute, discutate, intelese si interpretate corect (pana aici).

 

14. Aud deja un cor de voci care se jura ca-s atrasi, si asa vor ramane, doar de un singur partener. Ca sexualitatea nu este totul intr-un cuplu, sau ca sexualitatea libera este animalica, ca generalizarile mele sunt  incorecte si nedrepte. Si pot fi de acord cu orice afirmatie a acestui cor si pot sa le respect dreptul la un singur partener, la minimalizarea sau defaimarea sexualitatii, cata vreme nu incearca sa-si impuna nimanui constrangerile sexuale, sub orice explicatii. Daca toti cei care nu sunt de acord cu libertatea sexuala, s-ar constrange sexual doar pe ei insisi, ar avea respectul meu sincer. Dar o sa vedeti ca acestia sunt absurd de intens preocupati de sexualitatea celorlalti, intrucat suferinta la care se obliga, isi doresc sa fie suferinta tuturor. Altfel, s-ar simti doar ca ceea ce sunt. Niste ipocriti fraieri. Ganditi-va cat este de nenatural si absurd sa te preocupe sexualitatea celorlalti cata vreme nu te obliga la nimic si nu raneste pe nimeni. In ce ma priveste, animalic imi pare instinctul de a-ti poseda partenerul si de a-l obliga la reprimare si negare.

 

15. Tipic, omul a preferat sa demonizeze sau sa denigreze sexualitatea in infinite teorii spirituale (palavrageli)  de sublimare a sexualitatii, sub pretextul animalitatii ei, cand, de bun simt, era sa-si rezolve el problemele inumane de posesivitate si nu sa acuze sexualitatea de propria lui impotenta spirituala. Vrem sa sublimam energii sexuale, dar nu suntem in stare sa rezolvam problemele de posesivitate. Imaginati-va o lume in care libertatea sexuala este imbratisata si respectata de toata lumea, in care intelegem ca erotismul doar ne incarca, ca sexualitatea este un mod exceptional de a ne cunoaste, interactiona si imprieteni.

 

16. Este foarte important de inteles ca nu exista exceptii de la necesitatea relatiilor multiple, chiar daca uneori asa pare. Si ne putem da seama de asta fiind atenti la detaliile care fac vizibil un tipar inconstient. Astfel, daca esti o femeie care si-a deteriorat contactul cu partea ei sexuala si, implicit, sexualitatea masculina nu mai prezinta vreun interes semnificativ pentru tine, nu inseamna ca esti o persoana care poate fi fericita intr-o relatie monogama pe termen lung, ci inseamna ca ai o problema sexuala. De asemenea, daca esti un individ care intelegi ca alternativele sau optiunile tale sunt extrem de reduse sau mult sub nivelul partenerului cu care esti in relatie, poti trai o stare de impacare cu situatia ta, care sa nu te consume, mai ales daca partenerul este si unul de calitate. Dar acolo unde exista o sexualitate sanatoasa si un individ capabil sa trezeasca interes in ceilalti, relatiile exclusive pot exista in conditii de pasiune si intimitate doar pe termen scurt. Chiar daca, aparent, poate parea ca lucrurile stau bine in realitate, este vorba numai de inertie. Relatiile exclusive se distrug pe ele insele. Nu constest insa ca, daca vorbim de oameni iluminati, relatiile exclusive pot functiona. Dar relatiile exclusive sunt un handicap enorm pe drumul evolutiei spirituale. Eu le consider impotriva naturii.

 

17. Orice evolutie in calitatea relatiilor va porni de la un partener care a ajuns in punctul in care este dispus sa piarda orice, pentru ceea ce este, simte si crede. Pana nu esti pregatit sa pierzi o relatie sau un partener, nimic bun nu poate aparea. Si asta pentru ca, orice tentativa de a relationa prin ceea ce esti, produce atat de mult disconfort ego-ului, incat cea mai probabila reactie a partenerului tau, la incercarea ta de a aduce onestitatea in relatii, este santajul cu orice crede ca te poate influenta. Atat femeile, cat si barbatii simt imediat orice dependenta si slabiciune care te face santajabil la amenintari cu parasirea, razbunarea, indiferenta vesnica etc etc. Majoritatea mimeaza puterea si superioritatea pentru a surprinde un moment de lasitate in partener, care-i confirma pozitia confortabila de a face legea. Lasitate care este dispusa sa renunte la adevar.

562980_119666731546850_827640092_n

 

18. Daca atunci cand va treziti putin din hipnoza inconstientei traditionale nu intelegeti cum am putut ajunge atat de multi prosti in intelegerea relationatii in cuplu, atunci aflati de la mine ca fiecare om care a ales sa taca, ca sa se protejeze de autoritatea prostiei maselor, a consfintit victoria inconstientei. Iar aceasta victorie nu a dat nici o sansa celor tineri care au intuit ca ceva nu este in regula, dar care nu si-au valorificat intuitiile intrucat nimeni si nimic nu i-a incurajat. Ori, aceasta intimidare care obliga la tacere, este victoria absoluta a inconstientei, intrucat orice dezbatere deschisa ar trada imediat imensa minciuna, prostie si ipocrizie pe care se sprijina.

 

 

 

Cris

http://www.facebook.com/#!/cris.popanda?fref=ts

 

Industria sufletului pereche & Feminitatea primordiala

That_Butler__New_Mate_by_Deviant_Bakura
O foarte mare parte dintre femei sunt atat de adanc conditionate de ideea ca sexualitatea in sine nu este ceva curat si demn de personalitatea lor, atent elaborata, incat, pentru a si-o permite, au nevoie de o curatare.
Aceasta curatare presupune perspectiva opusa, adica aspecte nobile:

sentimente inaltatoare, sacrificii eroice pe altarul relatiei  (impreuna la bine si la rau), parteneriate eterne si loiale etc.

Pe aceasta nevoie de sterilizare s-a dezvoltat industria „sufletului pereche”
si toate basmele de iubire in care cred arzator si disperat
prea multe dintre femeile de toate varstele, in pofida dezamagirilor in serie de care au parte.

Aceasta credinta este incurajata si exploatata de papusarii societatii in care traim, intrucat ne asigura o viata ratata, perfecta pentru interesele lor.

Basmul sufletului pereche este doar polul opus al basmului impuritatii sexualitatii.

Amandoua sunt fundatia unei iluzii, care, desi te dezamageste de fiecare data, nu te trimite decat foarte rar la bunul tau simt, in care sa-ti pui niste intrebari elementare precum:

Cum poate fi ceva murdar, nepotrivit, periculos in faptul ca
doua fiinte isi petrec dezbracati timpul impreuna, oferindu-si placere
prin atingeri, inclusiv dintre cele profunde si foarte intime?

Cum poate fi ceva condamnabil in sex, cata vrem il experimentam
cu totii ca fiind o sursa inepuizabila de echilibru psihic, sanatate si incredere in sine?

De ce trebuie sa proiectezi o poveste de iubire
pentru pentru a-ti urma atractia pentru un barbat?

Te poti fute cat vrei, cu oricine, fara nici un fel de explicatie,
la fel cum poti renunta, oricand consideri ca nu mai esti interesata
(vorbesc doar femeilor, intrucat ele sunt victimele naturale ale acestei
iluzii si pentru dezechilibrarea lor au fost proiectate aceste povesti).

Orice alegi sa proiectezi nu are nici o relevanta.

NU AI DE UNDE SA STII CE VA FI, CE VEI SIMTI, CINE SUNTETI FIECARE.

Sunteti in relatii pentru a afla toate acestea. 

De fapt, industria sufletului pereche este gaselnita mintii conditionate,
care-ti permite sa te futi linistita fara sa te simti ”curva” (adica femeie).

Proiectiile sunt doar un ecran opac intre tine si cel de care esti atrasa.

Asteptarile tale idilice se vor trada in limbajele inconstiete ale trupului si vorbirii tale, sau in reactiile de frustrare sau validare ale unor idei si subiecte. Partenerul tau va intelege ca vrei sa auzi doar ce-ti valideaza proiectiile si ego-ul si exact asta vei auzi, cata vreme intentioneaza sa te foloseasca.

Cand ai nevoie de povesti de iubire ca sa-ti dai voie sa te futi, povesti de iubire vei primi de la barbati ca sa te futa.

Nu te mira, insa, si nu face pe victima cand povestile se dovedesc a fi doar povesti.

Daca nu ai curajul sa-ti recunosti nevoile, dorintele si atractiile sexuale (de fapt daca nu ai curajul sa te accepti ca femeie) si trebuie sa te minti pe tine pentru a ajunge la sex, nu te mira ca barbatii iti respecta dreptul de a te minti si o fac si ei.

Modul asta inconstient de a te raporta la sexualitatea ta, nu te face decat usor manipulabila si-ti permite sa te consideri, vezi doamne, victima porcilor de barbati. Bineinteles ca is porci, doar cand iesi mai sifonata decat ei din poveste. Altfel, sunt doar niste nevinovate vaci de muls, carora le plangi condescendent de mila pentru naivitatea lor.

Intr-adevar, barbatii adevarati o sa-ti spuna ca se pisa pe toate povestile tale de iubire, ca, in fapt, doar iti doresti sex, pe care o sa ti-l ofere cu placere, imediat ce te porti ca o femeie matura, recunosti si spui ce vrei.

Va fi greu sa-ti recunosti ipocrizia. Dar o atitudine masculina, sensibila si stabila iti va incuraja onestitatea si va scoate din tine, inevitabil, mai devreme sau mai tarziu, femeia matura ce poti fi.

Cand nu mai poti evita proiectiile in relatii, intrucat ele devin a doua natura, iti refuzi sansa de a-ti cunoaste partenerii si natura masculina. Iti refuzi sansa la maturizare.

Astfel, toate relatiile cu ei vor urma acelasi tipar, fiind imposibila orice intelegere.

Si astfel, ceea ce ar fi trebuit sa fie o experienta foarte placuta de descoperire si conexiune, devine dupa  consumarea  entuziasmului romantic, in care se consuma primele futaiuri, un plictisitor joc politic din care speri sa-ti asiguri nevoile ego-ului tau, daca cele ale fiintei ti-s interzise de ipocrizia in care te complaci.

Evident ca nu exista nici un castig real din aceste proiectii.
Rostul lor este doar unul venit din partile noastre inconstiente, care cere o justificare idilica pentru cel mai natural, firesc si sanatos lucru din lume, dupa respiratie: SEXUL.

Sexualitatea e un instrument extrem de puternic de cunoastere si autocunoastere, de dezvoltare personala si spirituala.

Cu putina atentie, poti descoperi tot ce insemna ea, cum te ajuta si la ce.

Dar, majoritatea dintre cei implicati sunt atat de prinsi de rolul din propriile povesti, incat prea putini mai sunt capabili sa fie prezenti si atenti in sex. La fel de putini mai pot vedea jocul energiilor in sex si ceea ce ne spun acestea despre noi si despre viata.

160992496_mavis-dracula-halloween-hotel-transylvania-lightweight-Industria sufletului pereche este exemplificata perfect in doua minute de animatie din filmul Hotel Transilvania unde, la minutul 65, mama moarta a tinerei noastre protagosniste Mavis ii lasa scrise cateva cuvinte destinate sa fie citite la aniversarea majoratului ei:

“Iubirea adevarata. Pentru aniversarea ta de 18 ani.

Doi tineri singuri s-au intalnit intr-o noapte.
S-au indragostit la prima vedere.
Chiar in acea clipa au stiut ca vor fi sot si sotie. (se refera la ea si la tatal fetei, cel care i-a inmanat scrisoarea cadou).

Adevarata iubire apare doar o data in viata. O vei gasi si tu, iubirea mea. Pretuieste-o. Cu drag, mama.”

As putea scrie un articol numai despre cata prostie presupune sa validezi o astfel de raportare la viata.

Si cu toate astea, chiar acum, milioane de femei si cativa barbati pierduti intr-o sensibilitate exacebata de naivitate, isi asteapta sufletul pereche.

Multe dintre ele chiar au crezut ca l-au intalnit de o gramada de ori si …. inca il mai asteapta! Pentru toate aceste femei (si barbati), o relatie reusita nu presupune decat sa astepti intalnirea magica cu sufletul pereche.

Nu trebuie sa te cunosti si sa te dezvolti spiritual, nu trebuie sa intelegi sexul opus, nu-ti trebuie experienta si constienta. Trebuie numai sa astepti sa vina la tine si asta te va face automat fericit/a.

Ma intreb ce se-ntampla daca eu aflu ca nu-mi trebuie nici un suflet pereche, intrucat eu ma simt bine cu mai multe suflete. Si cine gestioneaza tot acest proces?

Si ce s-o-ntamplat cu sufletele pereche a milioanelor de oameni care traiesc printre noi, in relatii traumatizante o viata intreaga, sau care nu sunt capabili sa aibe o relatie de orice fel?

Cum se poate, ca in era comunicarii instantanee, cu suportul atator site-uri de facilitare a relationarii, atat de putini reusesc sa ajunga la o relatie functionala?

Unde-s sufletele pereche ale astora si, cum de, pe majoritatea celor naivi, dezechilibrati, ignoranti, inadaptati  sau cu vieti distruse, nu-i doreste nimeni ca suflete pereche?

Inainte de a ne pune problema gasirii sufletului pereche, ar trebui sa ne gasim propriul suflet, sa vedem de ce anume are el nevoie. Iar aceasta regasire a identitatii se realizeaza prin constienta.

Aceasta viziune cretinoida (sincer nu stiu daca exista cuvantul asta) poate imagina ca, la nivel de mase, fiecaruia ii apare persoana destinata s-o faca fericita si ca, odata aparuta, totul va curge intr-un spatiu de inocenta si fericire vesnica.

Absolut oricine sta o secunda sa se gandesca, poate intelege si poate vedea, peste tot in jur, ce complexa este problematica relationarii si cat e de dificila.

Daca ceva va entuziasmeaza prea tare, in partea de inceput a relatiilor, puteti fi siguri ca alegeti sa vedeti ceea ce vreti sa fie acolo, nu ceea ce este. In fapt, in spatele entuziasmelor de orice fel, se ascund doar proiectii, slabiciuni, lipsa de experienta si naivitate.

Pur si simplu, a te ambala ca ti-ai cunoscut sufletul pereche dupa doua saptamani de relatie, cand nu te cunosti pe tine insuti dupa zeci de ani de viata …  este victoria absoluta a prostiei umane.

Maturitatea si experienta vor sti cate fenomene inconstiente opereaza in background-ul fiintei, ce tezaur de ignoranta mostenit de generatii toleram in noi, si cat de conditionati suntem de acestea.

Iar cei care au aceasta maturitate vor ramane detasati de emotii, atenti la orice tentatie de a se atasa, prezenti si recunoscatori pentru compania partenerelui, preocupati sa simta continutul celuilalt.

Tot acest pachet, de abordare a inceputurilor de relatii, este o forma de iubire veritabila, care ne va aminti permanent ca suntem impreuna sa ne regasim, inclusiv pe noi insine, relationand, nu sa ne inlantuim.

Inafara acestei abordari, cadem in proiectii si asteptari de validare a ego-ului cu promisiuni si cuvinte mari. Nu intamplator. Cand pierdem prezenta si placerea companiei, trebuie sa o inlocuim cu placerile validarii propriei importante.

Dar va rog fiti atenti.
Industria sufletului pereche este doar forma denaturata a unui adevar extraordinar de accesibil si profund, anume ca: fiecare individ incarneaza preponderent un principiu masculin sau feminin, a carui pereche este principiul opus.

Ca urmare, orice relatie functionala este o regasire a principiilor pereche. Industria sufletului pereche este doar forma denaturata a principiului pereche, in aceeasi masura in care ideea murdariei sexualitatii este forma denaturata a murdariei inconstietei in sex.

NU individualitatile formeaza perechi, ci pricipiul masculin si cel feminin sunt perechea ancestrala care se cauta prin noi.
De asemenea, nu sexualitatea este murdara, ci inconstienta cu care abordam sexualitatea.

Nu intamplator aceste doua denaturari abile au atata succes. Toti simtim ca energiile noastre feminine si masculine sunt intim si ancestral legate intr-un parteneriat. Dar parteneriatul nu vizeaza individualitatile.

La fel, multi dintre noi gasim ca ceva nu este in reglula in sexualitatea noastra dar problema nu este a sexualitatii, ci a inconstientei. Ce poate fi mai evident decat aceste afirmatii. Doar faptul ca am adoptat povestea sufletului pereche, si a impuritatii sexualitatii ca sa scapam de responsabilitatea maturizarii si constientei.

Exact cum rusinea intretine inconstienta sexuala , aroganta intretine iluzia sufletului pereche. Nu poti fi atent (constient) in sex daca ti-e rusine de el …  la fel cum nu poti sa-ti asumi responsabilitatea maturizarii daca esti arogant si crezi ca totul ti se cuvine fara efortul constientei.

 

375051_605636722782727_1980254693_n (1)Feminitatea primordiala, incurajarea ei de catre barbati. Puterea masculina ca instrument de evolutie al femeilor.

Ideea mea despre aceasta feminitate adevarata ar fi o colectie de experiente, in care femeile au renuntat spontan intr-un anumit context la zidurile si temerile lor, exprimandu-si sentimentele, emotiile, dorintele, fara cenzura analizelor mentale si fara asteptari.

Orice asteptare, orice calcul de profit care conditioneaza o manifestare feminina, interzice feminitatea primordiala. In fapt, aceasta feminitate este permanent vie si interesata sa se manifeste, dar nu poate fi constientizata si validata prin exprimare, decat dupa o minima detasarea de calculele si interesele de perfectiune ale ego-ului feminin.

Orice incercare de a prelua (invata) comportamentul unei feminitati primordiale reflecta completa neintelegere a ceea ce inseamna ea. Celor care cauta recuperarea acestei identitati feminine nealterate, le recomand doar sa-si urmeze simplu impulsurile incarcate de sentiment, caldura sau doar curiozitate si sa refuze sa-si construiasca o identitate pe mentalizarea, interpretarea si integrarea principiala a ceea ce simt.

Aceasta stare a femeii, prin care ea ofera si lasa sa se intrevada bogatia interioara de traire, accesibila doar ei, traire care hraneste fundamental barbatul, dandu-i sens si putere, este singura declaratie autentica de dragoste.

Trist este ca prea multi dintre barbati nu vad, nu inteleg si nu stiu raspunde si recompensa cu o deschidere pe masura acest peisaj interior de feminitate veritabila.

Si astfel, femei care natural sunt mai inclinate catre partea lor primordiala, ajung repede descurajate de prostia barbatilor si deturnate catre preocupari legate de forme si dimensiuni.

N-ar trebui insa sa cada in dezamagiri naive, intrucat acest mod de a-si trai feminitatea este si propria recompensa prin starile de liniste, luciditate si echilibru pe care le acceseaza o astfel de alegere.

Prea putini pot ramane insensibili la feminitate dar, cand aceasta femininate vine la pachet cu ceva slabiciuni sau naivitati, sobolanii nu vor rezista tentatiei de a-si alimenta superioritatea cu ele. Important este ca femeile acestea sa inteleaga ca in feminitatea lor este o putere enorma, ca aceasta feminitate trebuie dezvoltata.

Dar, la fel de important este ca aceste femei sa fie protejate de o luciditate care intelege cu ce barbati au de-a face si cum trebuie abordati.

Vindecarea este un proces prin care intelegem ca, la nivel fundamental, principiile noastre feminine si masculine nu au fost niciodata in conflict. Ele doar asteapta sa descoperim ca suntem aici sa fim exact ceea ce avem nevoie sa fim unii pentru altii.

gothic_fashion_sketch_by_zeldacw-d68ar7rBarbatii care pun umarul, pentru ca inteleg miza prezentei acestei feminitati primordiale in viata noastra, se confrunta cu o problema care le solicta infinit rabdarea.

Ei trebuie sa ramana necontaminati de o rautate feminina veritabila, care se declanseaza in femei cand le raspunzi cu raceala la comportamentele inradacinate in proiectiile romantice despre iubire, in pretentiile de putere si control sau in superficialele valori morale si principiale ce le dau senzatia de rafinament.

Feminitatea este la randul ei corupta de o ipocrizie emorma, dar, spre deosebire de cea masculina, are justificarea ca s-a format intr-un mediu toxic, agresiv cu natura lor. Iar acest mediu este opera de arta a sobolanului.

Femeile isi vor regasi partea naturala a feminitatii lor daca barbatii vor fi capabili sa o recunoasca in manifestare si sa o incurajeze. La fel, ei trebuie sa taxeze cu raceala fitzele, pretentiile absurde, manipularile si testele de docilitate, la care prea multe femei au devenit experte, ca urmare a imaturitatii masculine.

Altfel spus, barbatul trebuie sa domine cu forta ratiunii si autocontrolului (intelepciunii) partea intunecata a feminitatii egotice, pentru a o face sa simta ca nu poate obtine nimic doar cu tupeu si un fizic apetisant si trebuie sa recompenseze manifestarea feminitatii primordiale, servind-o si protejand-o.

Evolutia noastra spirituala in cuplu este un dans al intelepciunii si senzualitatii, care merita orice efort, orice inconfort.

Barbatul trebuie sa se exprime cu franchete pentru a se conecta la partea autentica a femeii. Comunicarea asta creeaza instantaneu o lupta in femeie, intrucat, pe de o parte latura autentica a femeii simte barbatul autentic si este puternic tentata sa il admire si sa il iubeasca natural, firesc si senzual.

Pe de alta parte, latura neautentica a femeii resimte aceasta forta a barbatului drept dominare.

Asa ca, femeia este pusa in fata unei alegeri cu implicatii esentiale si imediate: care parte este importanta? Cea in care considera acest tip de barbat drept un dominator care atenteaza la respectul ei de sine , sau doar un barbat care o ajuta sa-si descopere si sa-si asume feminitatea?

Pentru ca femeile s-au obisnuit sa relationeze cu barbatii de pe o pozitie de superioritate,
mai ales cele care au avut parte de ceva validare,
nu de putine ori ele se revolta din viscere in fata barbatilor invulnerabili la
intimidari, amenintari, forme apetisante sau fetze dulci.

Intalnirea cu barbati providentiali, pe care nu-i recunosti si ii indepartezi, pentru ca nu-ti gasesti smerenia, te pune intr-un conflict cu supraconstientul tau. Din acest conflict, nu poti iesi decat infranta si obligata la onestitate.

Pana cand femeile nu-si  acceseaza calitatile feminitatii primordiale, ce le deschid perceptiile continutului masculin, nu inteleg si nu sunt sensibile decat la limbajul puterii. Este vorba despre acea putere care te face imun la testele si jocurile ei, si care iti permite sa simti corect femeia in interesele si starile ei, dincolo de aparentele pe care vrea sa le intretina.

Puterea asta masculina, accesibila atat celor cu o inteligenta emotionala naturala, precum si celor maturi spiritual, va fi folosita spre dominare de primii si, in folosul maturizarii femeii, de ceilalti. Intodeauna au existat barbati versati in a intelege si manevra femeia, in afara oricarei preocupari pt interesele ei .

Acestia sunt barbatii atragatori, care in urma validarii s-au simtit confortabil intre femei si le-au decodat mecanica atractiilor lor. Este si aceasta o putere care atrage femeile dintodeauna, dar puterea adevarata este cea venita dintr-o profunda intelegere a naturii masculine si a rolului ei in dezvoltarea si maturizarea sexului opus.

Puterea ca aspect al identitatii masculine este un instrument necesar trezirii femeilor din hipnoza autoimportantei  … intrucat, dupa ce acestea se trezesc, …  raporturile de putere se transforma in cooperare, placere si relaxare.

Cris

http://www.facebook.com/#!/cris.popanda?fref=ts

 

Bărbatul

946469_4708164189019_1319259532_n


Imi este usor sa vorbesc despre ce inseamna să fii barbat pentru ca ma atrage subiectul de cand ma stiu.

Am simtit si admirat natural si am fost deseori coplesit de orice comportament barbatesc ce mi-a ajuns in atentie, real sau fictiv.

Primul contact cu bărbăţia l-am avut prin personajele cartilor tineretii mele.

Iar intre aceste personaje,
intalnirea cu „Tai Pan” (Dirk Struan) a fost providentiala pentru tot ce sunt astazi.

Barbatia personalului Dirk nu a putut fi depasita in maturitate si profunzime, din punctul meu de vedere, decat de barbatii casei Altreides din seria „Dune”
(Leto I&II, Paul).  

Am simtit stralucirea interioara a unui astfel de barbat, chiar daca am inceput sa-i recunosc in viata reala mai tarziu. Era esential sa-i recunosc, intrucat doream sa-i atrag in viata mea. Dar pentru asta trebuia să devin si eu unul.

Partea buna era ca mi-am dorit dintotdeauna sa nu-mi dezamagesc energia masculina pe care o reprezint. Am simtit-o ca pe o datorie placuta si am intuit devreme ca barbatia asta tine de un mod de abordare a lumii interioare,
mai mult decat a celei exterioare.

Gloria barbatiei veritabile presupune victorii in intimitatea fiintei.

Acesta este si motivul pentru care atingerea obiectivelor exterioare
aduce satisfactie acestor barbati, doar daca ei le realizeaza respectandu-si toate valorile personale. Aceste valori personale vizeaza cele mai inalte aspiratii de corectitudine si demnitate accesibile unui barbat la un moment dat.

Cu aceasta viziune, imi era clar ca orice maturizare a barbatului ce imi doream sa fiu reprezinta un castig prea putin vizibil din exterior, sau vizibil doar de catre indivizi cel putin la fel de maturi  si pe masura de sensibili.

Ulterior, am constatat ca multi simt valoarea interioara, chiar daca nu o constientizeaza prea usor. Este foarte greu sa ignori impactul in propria fiinta a unui suflet mare si bun.

A deveni barbat era o aspiratie, a carei implinire aducea
castigul de a fi multumit de sine.

Pare putin dar este singura modalitate
prin care te poti simti confortabil cu propria fiinta.

Cand mi-am constientizat preferinta pentru aceasta directie de evolutie,
am inteles ca prea putine femei ar putea fi interesate de un barbat orientat
mai degraba catre finisare interioara, decat catre aspectele palpabile si vizibile.

Mai grav era ca finisarea interioara ducea la un dezinteres
greu de inteles pt aparente si formalitati.

E oarecum firesc, daca va ganditi putin,
cand esti foarte interesat sa oferi continut, involuntar vei neglija
ambalajul si funditele aferente. Si asta doar pentru ca sunt prea multe de facut in privinta continutului.

Simplul gand ca ar putea exista pe undeva o femeie care
sa vada dincolo de aparente, pentru ca si ea si-a cautat si descoperit feminitatea primordiala, facea ’’beton’’ motivatia mea.

Adevarul este ca am simtit ca aceasta femeie există
si am ajuns sa le si intalnesc de la un moment dat.

Fara vreun efort, am inteles ca acesti barbati pe care-i admiram
aveau propriile lor valori. Nu-si dadeau socoteala decat lor insisi.
Dar in acest for interior nu prea gaseau ingaduinta.

In comparatie cu aceste valori , orice situaţie pierdere-castig devenea nerelevanta.

Mi-a fost usor sa descopar ca,  ceea ce-mi facea sufletul sa cante,
sa spere si sa admire, imi va defini valorile.
Si ca, in ce priveste aceste valori, … cu mine nu se poate negocia.

Toata viata mea, oricat de slab am ajuns sa fiu,
am transmis cat de bine am putut ca, inainte de orice altceva,
conteaza valorile mele asa cum le-am simtit.  

Ma refer doar la aspectele importante ale vietii
intrucat in cele marunte sau nerelevante mi-am permis orice slabiciune si am pretins deschis ingaduinta.

Bineinteles ca am purtat dupa mine, destula vreme, o gramada de ipocrizii,
dar niciodata nu m-am acuzat pentru ele, intrucat, imediat ce am avut
puterea să le identific si sa le abordez, am facut-o decis.

Iar, in ceea ce le priveste pe cele care-mi erau accesibile,
nu am facut nici un compromis.
Si asta NU pentru ca sunt ceva soi uman special,
ci doar pt ca altfel nu ma puteam simti bine cu mine insumi.

Astfel, cu fiecare pas inainte, ceva se normaliza
si acumulam luciditatea care ma ajuta sa merg mai adanc.

YcyiC2oInsa, a fi barbat orientat catre
noblete interioara nu inseamna prostie, naivitate.

Ci din contră, înseamna capacitatea
de a proteja si sustine ceea ce admiri 
si de a descuraja
 ceea ce agreseaza partea umană si vulnerabilă o oamenilor.

Asta inseamna ca intelegi viclenia şi lasitatea
si recunosti răutatea sub oricate măsti ar sti sa se ascunda. Si mai inseamna ca ai un mod eficient de a o aborda.

 

A descuraja nu inseamna a elimina sau a demoniza,
ci doar a bloca sau limita manifestarile inconstientei, in prima faza,
si de a da o sansa reala transformarii, in a doua.

In jurul meu am vazut nenumarate comportamente barbatesti si demne.
Unele erau naturale si nu presupuneau existenta unei constietizari anterioare,
altele erau expresia perfecta a unei intelegeri si implementari constiente.

Ultimele aveau o stralucire aparte si am inteles de ce.
Va este clar si voua.

Am recunoscut rapid aceste comportamente barbatesti,
le-am asimilat cat de bine am putut si mi-am apropiat acei barbati.

Dar o parte dintre ei au fost asimilati de rutina si cliseele sociale de comportament,
iar altii au fost infranti de conditionari prea puternice,
indeosebi de natura sexuala si religioasa.

M-am indepartat si eu de ei, fara regrete , dar am ramas amici.

Insa, toti prietenii mei apropiati („fratii mei”) sunt si au fost barbatii care
trebuie. Daca ai ramas fratele meu este pentru ca
nu te-ai lasat coplesit de slabiciuni si conditionari si ai facut ceea ce trebuia.
(Îs putin cam teatral, dar ce vreti ? – am ramas cu un fix pe problema prieteniei absolute. Nu regret insa blocajul asta.)

Pentru noi toti insa, este destul loc de crestere,
dar sunt convins ca nimic nu ne poate opri (sper ca nu va imaginati ca ma iau in serios :D).

Consider periculos sa vorbim despre caracteristicile barbatilor nativi
(ca sa nu le zic „adevarati”, ca expresia este deja cliseu) intrucat tentatia scurtaturilor,
de a asimila comportamente fara o schimbare in profunzime de constiinta, este mare.

O sa zic cate ceva, dar cu avertismentul ca
experienta iti este decisa de ceea ce esti nu de ceeace faci.

Acest avertisment ar trebui sa fie
in atentia oricarui barbat preocupat de evolutia lui.
Iar pentru a va experimenta ca barbati va trebui
sa fiti barbati in esenta si intimitatea voastra.

Cand schimbarea a aparut in esenta,
orice faceti va reflecta ceea ce sunteti.

Asadar:

● Un barbat recunoaste, tot ce este valoros in femei.
Le recunoaste deschis calitatile si frumusetea naturii feminitatii primordiale,
precum si importanta acestei feminitati pentru propria lui viata de barbat.
Face toate astea pentru ca asa simte aprioric fata de ele.
 
● Un barbat nu poate concepe sa intre in competiţie cu femeile.
Toata fiinta lui se crispeaza in fata unui astfel de gand.

Cum sa concurezi cu ceea ce iubesti si, in mod natural, chiar pentru ca iubesti , vrei sa prospere ?

● Competitia presupune dominarea si implicit interesul pentru devitalizare, ca opus al prosperitatii. Devitalizarea inseamna slabiciune, lipsa de optiuni, ceea ce te face dependent. Ori asta este agenda ascunsa o „şobolanului” din barbati (sa ma scuze sobolanii, nu am nimic cu ei),
dependenta ce relaxeaza ego-ul masculin, ros de neincredere si nesiguranta,
nivelul de slabiciune de la care femeia nu mai are optiunea de a renunta la el, chiar daca nu o mai  leaga nimic sufletete.

● Insa, nici un barbat, niciodata, nu  va putea respecta sau iubi
o femeie dependenta emotional.

Pasiunea in relatii nu poate fi nici macar tangenta cu dependenta.
Cand incerci sa-i arati unei femei ce tare esti, ca esti mai destept, mai intelectual decat ea sau decat oricine altcineva, ai pierdut chiar sensul barbatiei.

Vedeti aici un tip care o inteles  ce zic eu aici:
http://passionatepirate.wordpress.com/2013/05/22/fetelor-iertati-ma-in-numele-meu-si-al-barbatilor

● Tiparul este clar: teama de femei, competitia, nevoia de a domina cu orice pret, viclenia, strategii de manipulare, inducerea confuziei in partenera, neincredere, nefericire, stare tensionata, dezamagire, epuizare, devitalizare, dependenta, neatractivitate, respingere, debarasare.

Bineinteles tot acest proces curge frumos si netulburat in background-ul „basmului sufletului pereche” cu care este spalat creierul umanitatii atat de bine, incat tot acest scenariu inuman si grotesc poate trece neobservat si neinteles.

Competitia cu sexul opus in care am cazut, ne-a transformat in canibali ai vitalitatii celor care ar trebui sa ne fie cei mai apropiati oameni, de a caror prosperitate interioara ar trebui sa avem cea mai mare grija.

Canibalizarea energetica in relatii, desi a fost inaugurata de barbati acum foarte multa vrem , odata cu independenta si emanciparea femeilor, a ajuns o practica generalizata in relatii, de ambele parti.

Miza relationarii cu sexul opus a devenit viclenia rafinata, prin care poti obtine satisfacerea nevoilor de validare si de dominare. Iar acolo unde lucrurile par mai roz fiti sigur ca este doar o aparenta obositor de intretinut (rozul fiind o culoare sensibila).
 
● Un barbat satisface femeile si le elibereaza de orice constrangere.

Un barbat isi poate dori o femeie langa el, si mai ales in el,

doar daca ea il doreste constient, asumat, declarat si pasional.

● Barbatii nu ar trebui sa ia in seama nici un semnal de interes confuz din partea femeilor, nici un lucru spus cu jumatate de gura.

Unele femei care au acumulat prea multa validare cu multa superficialitate, au ajuns sa creada ca este suficient sa spuna unui tip ca se plictisesc, ca el sa execute urgent un program de divertisment care sa includa, bineinteles, si un futai total.

Raspunsul meu in aceste situatii este,  invariabil, ca imi pare rau pentru ele ca-s in situatia de a se plictisi, dar ar fi putut fi si mai rau.

O parte din aceste femei, prea pline de sine, considera ca fiind sub demnitatea lor sa ceara ceva ce isi doresc de la un barbat, doar pentru ca au intalnit prea multi soareci disperati sa se valideze si sa aiba cu ce se lauda ajungand in compania ei.
In schimb, voi cauta sa satisfac cat mai bine o femeie care-si declara deschis interesul si respecta oferta si prezenta unui barbat.
 
● Barbatii trebuie sa fie o oferta foarte buna prin ceea ce sunt din punct de vedere uman si sa fie transparenti cu ceea ce simt, cred si doresc.

Odata facut acest lucru, femeile vor trebui sa procedeze la fel. Si o vor face, tocmai pentru ca atractia pe care o simt in preajma barbatilor asumati, le va obliga sa iasa din jocurile infantile de imagine si superioritate cu care s-au obisnuit atat de mult, incat nici nu mai stiu ca se poate relationa si la modul firesc.
 
Barbatii inteleg ca este natural ca femeile sa fie atrase de o gramada de barbati, exact asa cum si noi am vrea (teoretic, pentru ca nici nu ne atrag toate si mai ales nu ne tine) sa trecem prin toate femeile de pe planeta. Atractiile dintre barbati si femei sunt generalizate. Apar des si nu presupun neaparat o evolutie sexuala a relatiei.

Oamenii trebuie sa inteleaga ca au doar de castigat din relatiile multiple (si evident deschise) si mai ales ca nu au de ales alta varianta.

● Nu putem alege sa fim altceva decat ce suntem.

Si oricat ne-am dopa cu povestile exclusivitatilor si a „sufletului pereche”,
vom fi nevoiti sa recunostem si sa acceptam ca sunt doar niste povesti stupide
cu radacini in fricile noastre cele mai profunde de singuratate si neimportanta.

Retineti doar ca acel „ceva” ce trimite iubitii in bratelealtor parteneri,
e si ceea ce ii aduce inapoi langa voi.

Ei nu pleaca pentru ca aveti o problema,ci pentru ca nevoile lor evolutive le cer acele experiente.

Iar daca vrem sa pastram in viata noastra
barbatii sau femeile care aduc sens si constienta,
este esential sa-i eliberam de
presiuni si vinovatii gratuite si perverse,
intelegand ca atat ei, cat si ceilalti parteneri ai lor au nevoie de experiente impreuna.

Ideal este ca toti cei implicati sa se apropie.
Dar asta este inca SF pentru acest punct de dezbatere.
Peste cateva articole, lucrurile o sa para mai „pământene” insa.
 

 

● Un barbat nu trebuie sa creeze atractie.
Imediat ce incearca sa creeze atractie el devine neatragator,
intrucat porneste de la presupunerea ca ceea ce este nu este suficient.

Barbatul prin identitatea lui energetica este atractia,
iar rolul lui este doar sa fie transparent in intentii si interese pentru a fi cunoscut si vazut.

Un barbat intelege ca prosperitatea si fericirea femeilor
este sursa motivatiei lui si va invata sa o satisfaca.

Stie ca Extazul femeilor este legatura noastra cea mai accesibila
cu spatiile subtile ale vietii.

● Esti barbat cand te accepti in toate limitele tale,
cand te privesti obiectiv si te lasi vazut asa cum esti.

Cand nu te plangi de aceste limite si ii admiri pe cei care si le-au depasit.

Nimic nu este mai barbatesc decat sa stai confortabil
pe locul care il ocupi la un moment dat si sa fii constient de nivelul tau in orice context ai fi.

● Un barbat se poate privi obiectiv in continutul lui uman
si astfel succesul sau esecul nu-l pot face sa uite omul simplu care este in intimitatea sufletului lui.

De asemenea, un barbat adevarat se va simti solidar cu toti barbatii acestei lumi.
Solidar in profunzime, nu declarativ.

Acest barbat va cauta sa sprijine pe oricare altul pentru a se regasi in esenta lui primordiala.

● Un barbat adevarat va intelege ca a imparti o femeie cu un altul
este o oportunitate de experiente faine, nu un motiv de competitie.

In definiv, cand doi barbati sunt iubiti de aceeasi femeie ar trebuifiecare sa inteleaga ca ceva esential ii leaga si ca fiecare face din femeia pe care o impart o fiinta mai satisfacuta, mai fericita.

 

 

sexy_man_boy_underwear_men_by_netartnet-d4onuc5Acestea nu sunt abordari pe care trebuie sa le asimilam.
Asta suntem noi in mod natural cand ne luam ragazul sa privim
prin frica si sa ne acceptam limitele si vulnerabilitatea, la fel de natural precum puterea ce sade in noi.

Bunul simt, ratiunea, conceptualizarea, actiunea, claritatea sunt atribute ale masculinitatii.

Trebuie doar sa le folosim pentru a gasi adevarul si pe noi insine. Suntem cu totii experiente umane si asta deja ne face importanti si perfecti.

Cand nu pornim de la intelegerea asta ne asteapta un drum greu.
Pe acest drum greu am mers prea multi, prea mult timp.
Am invatat tot ce se putea invata pe directia asta.
Nu ne mai este util.

In inconstienta noastra am ales instinctiv (cum altfel ar putea alege inconstienta ?)
o cale ale carei consecinte ne vor ingenunchea cand ne vor ajunge.

Momentul trezirii barbatului va trebui sa treaca inevitabil
prin acest moment de sinceritate cu sine insusi.

NU va fi loc de episoade dramatice in care sa ne smulgem parul din cap,
sau emotional-teatrale in care ne recunoastem ipocrizia  cautand iertarea femeilor,
pentru ca va trebui sa le iubim si sa le ajutam sa-si regaseasca increderea
si feminitatea primordiala odata cu ea.

In lunga perioada de inconstienta, frustrare, reprimare si confuzie
in care au incercat sa-si gaseasca locul intr-o lume agresiva cu natura lor primordiala,
s-au ratacit si ele in tenebrele mental egotice si au avut un raspuns pe masura de agresiv, crud si manipulativ.

NU mai conteaza pentru nimeni vinovatiile.

Conteaza doar sa ne recuperam vietile si spatiul de confort, magie si erotism ce trebuie sa fie relationarea dintre sexe.

Este in natura noastra, a barbatilor, sa protejem ceea ce iubim,
sa cream cadrul in care femeia prospera interior si, fiind libera,
sa-si traiasca natural si spontan atractiile, impulsurile si sentimentele.

Vom avea astfel langa noi doar femei care vor sa fie acolo
doar atata timp cat simt asta, care vor putea fi ele insele in fiecare moment,
fara teama ca ne-am simti raniti in neincrederile noastre.

Si bineinteles ca vom putea fi la fel de deschisi.

Va fi pentru prima data cand ne vom cunoaste unii pe ceilalti cu adevarat,
dar mai ales va fi pentru prima data cand ne vom privi fara teama de
a descoperi ceva pentru care sa fim judecati.

Recunostinta ca mi te deschizi va lua locul judecatii ca nu esti cum pretinde ego-ul meu sa fii.

Recuperarea normalitatii in relatii  trebuie sa inceapa de la barbati, intrucat in autoimportanta cu care s-au anesteziat  barbatii, pot distruge intr-o secunda orice efort sau demers al femeilor.

In plus au coborat atat de jos stacheta onestitatii si implicit a demnitatii incat mingea (responsabilitatea imediata) este in terenul lor (al barbatilor).

Eu stiu ca exista deja o masa consistenta de femei foarte evoluate
care asteapta trezirea primilor barbati pntru a-i sustine si inspira in acest proces.

1677652838_1355766279Cand te plangi de femei ca ceva nu merge bine in viata ta,
nu faci decat sa-ti declari neputinta si lipsa de aspiratie.

Daca de la femei astepti sa construiasca si sa dea directia unui proiect,
inseamna ca nu ti-ai inteles natura si rolul.

Femeile sunt aici sa ne dea motivatie si putere.
Ele ne incarca si ne sustin. O fac decis si din inima.
Ori asta pentru mine inseamna enorm.

Femeile sunt o forta a naturii, iar aceasta forta este,
spre norocul nostru, partenerul nostru existential.

Iar a arăta cu degetul spre femei,
facandu-le responsabile de situatia relationala actuala, este hilar.

Cris

 

Feminitatea si povestea șobolanului

Ceea ce se dorea a fi o carte despre preocuparea secundara a vieții mele
(femei, relații, sex – nu ma intrebati care-i prima)
va deveni o serie de articole ce vor incepe cu acesta.

Cel mai probabil  ca perspectivele astea va sunt familiare deja,
dar este posibil sa mai limpezesc  puțin imaginea de ansamblu, ori anumite detalii.

Scopul meu declarat este sa  provoc și sa rascolesc
toate slabiciunile și sensibilitațile infantile,
care sunt fundamentul relațiilor contemporane de cuplu
și care nasc atatea ipocrizii,
incat nici nu mai putem crede ca exista vreo posibilitate de a relaționa in afara lor. 

NU am de gand sa menajez pe nimeni (barbați si femei deopotriva)
si nu veți gasi nici o urma de diplomație in observațiile si concluziile mele,
dar va puteți aștepta sa va ințeleg perfect si sa fiu delicat
cu limitele oricui se straduie sincer
sa-și recupereze onestitatea inainte de toate si demnitatea umana odata cu ea.

485489_448084161941976_1243026803_nTraiesc la modul cel mai concret senzația ca
oricine se angajeaza pe aceasta direcție imi face o favoare personala.

Cine și-a depașit o condiționare sau dependența,
ințelege dificultatea procesului  si
valoarea unei aspirații sincere
de a te elibera de instinctele egotice de posesivitate si control,
atent acoperite de proiecții idilice despre iubire, relații, sex.

Toți cei care simțiți ca este timpul
pentru un alt mod de a aborda si
experimenta relațiile cu sexul opus …
va trebui sa va gasiți rabdarea si ințelegerea
pentru partenerii voștri ce cauta sa iasa
din neincredere, atașamente, posesivitate, gelozie, ipocrizie, competiție.
Recomand, in aceeași masura, o lipsa totala de toleranța pentru cei care, conștient sau inconștient,
prefera jocul alunecos al relaționarii in emoționalul destinic, dramatic,  atat de familiar, promovat si exploatat artistic.
Preocuparea pentru amplificarea aspectului emoțional al relaționarii intre sexe
este alegerea celor care au descoperit ca in acest context
celalalt este influențabil, ușor de impresionat si de stors de angajamente,
inainte sa fie conștient de consecințele propriilor promisiuni.

Miza intensificarii emoțiilor este scaderea luciditații, in favoarea obținerii unor decizii sau angajamente grabite
sau pentru inradacinarea unor dependențe . Emoționalul (romantismul) este o disimulare
cu pretenții de iubire ’’adevarata’’, o camuflare destinata sa creeze confuzie.
Odata obținute angajamentele , veți constata ca se cam pierde atat interesul
pentru stimularea emoționala, cat si pentru partener, intrucat, teritoriul fiind marcat, teatrul devine obositor.
V-ați prins. Angajamentele sunt un soi de marcare a teritoriului
care-ți dau un ridicol si gratuit sentiment  de siguranța.
Te bazezi ca sentimentul de vinovație declanșat de incalcarea unui angajament iți va opri partenerul sa faca ce simte.
Insa, realitatea este … ca  cel mai șmecher dintre cei doi  va ști ca angajamentele nu-l obliga cu nimic,
iar cel mai naiv nu are decat varianta reprimarii.
Evident ca, in contrast cu excitarea emoționala inițiala, alimentata permanent de gesturi exagerate si nefirești  …
golul ce se releva dupa obținerea de angajamente  … va deveni cu atat mai deprimant cu cat ai exagerat mai mult  la inceput.
Vad chiar la oameni de calitate ca reproșeaza partenerului nerespectarea unor angajamente, cand cel care reproșeaza știe ca:

  1. a forțat obținerea acelor angajamente intr-un context emoțional, intrucat la momentul acela era extrem de interesat sa se vada cu ’’sacii in caruța’’
  2.  partenerul nu avea, la modul evident , experiența sau maturitatea de a ințelege consecințele angajamentelor luate la momentul respectiv.

Intelegeți acum de ce, in lipsa unui conținut uman demn si onest, nu putem ințelege seducția decat in termeni care presupun șmecherii  pentru a ’’combina’’ si lega partenerul prin angajamente in prima faza si dependențe in faza urmatoare.  Este evident cat de adanca este convingerea ca abordarea unei femei si a unei relații implica inevatibil un soi de inșelatorie, falsitate, prefacatorie.

Cei care aleg in relaționare calea disimularii prin emoțional si romantism sunt ușor de recunoscut, intrucat, in afara jocului , se simt vulnerabili si inconfortabil, tocmai pentru ca știu ca din punct de vedere uman, spiritual reprezinta foarte puțin.

Am insistat prematur cu aceste detalii doar pentru a incerca sa va fac sa conștientizați valoarea oricui cauta 0 experiența bazata pe conținutul uman, mai degraba decat pe forma,  bazata pe libertate, recunostința, onestitate, deschidere, relaxare, erotism, prietenie, cooperare, conexiune, explorare fara limite a intimitații și sexualitații.

Cei orientați catre aceste valori … sunt de asemenea  ușor de recunoscut. Nu se grabesc nicaieri, nu vor sa va desemneze vreun rol , detensioneaza si dedramatizeaza orice moment, orice experiența, sunt interesați de orice aspect al celui pe care vor sa il cunoasca, refuza orice angajament, orice proiecție, urmaresc descoperirea celuilalt, nu alimenteaza emoțiile, dar nici nu le acuza.

Emoțiile sunt un dezechilibru ca rezultat al pierderii contactului cu prezentul, in favoarea proiecțiilor fericite ori nefericite. O emoție este dependența de o proiecție ceea ce inseamna o desprindere de prezent. Cata vreme sunt experimentate detașat, emoțiile devin doar aspecte marunte ale prezentului.

NU cred ca pot sa va fac sa intelegeți  cat de mult apreciez si respect orice individ dispus sa se accepte, fara compromisuri, cu toate limitele, dorințele si nevoile lui, care intuiește ridicolul  pretențiilor de buric al pamantului caruia toți si totul ii este dator,  și renunta la proiecțiile  idilice pentru a da o șansa celuilalt de a fi cunoscut si acceptat dincolo de orice interes sau așteptari.

A gasi luciditatea, care sa te scoata de sub vraja condiționarilor tradiționale,  este un enorm pas inainte, este, in cel mai strict sens al cuvantului, o naștere intr-un spatiu energetic nou, in care ne putem cunoaște dincolo de aparențe, interese sau judecați superficiale.

Toți cei care au facut acest pas sunt așteptați de realitatea creata de brutalitatea inconștienței din care tocmai au ieșit.  Poți vedea, pentru prima data, nivelul de mutilare sufleteasca la care ne-a adus o relaționare inconștienta,  poți vedea fricile absurde si nejustificate de deschidere, vulnerabilitate sau respingere, poti vedea reprimarile la care se supun oamenii frumoși de dragul unei imagini induse de perfecțiune. Si știi ca,  inainte de a te bucura de tot ce inseamna o relație, trebuie depașite traumele majore: neincrederile, complexele, frica de deschidere sau respingere, confuzia dintre ce vrei și ce ai nevoie.  Cand iți pui problema de a ameliora situația, ințelegi cat de fine si vulnerabile sunt ființele umane in structurile lor subtile și cata nevoie de  blandețe, relaxare si umor este in aceasta lume.

Ieșirea din hipnoza iluziei  nu este sfarșitul drumului, ci doar inceputul lui. Urmeaza sa invațam și sa ne finisam deschiderea, exprimarea dorințelor și a trairilor, urmeaza experiența, recunostința, atenția la detaliile a ceea ce suntem, acceptarea și multe altele, care, in final, ne duc la relațiile care simțim ca ar trebui sa fie.

Mi-aș dori ca aceste articole sa fie un soi de fascicul de lumina care sa faca vizibile autolimitarile in care ne ținem majoritatea.

1. Femeile si puterea lor sexuala ca reflexie a conexiunii cu viața

Mie imi este clar. Femeile, prin natura lor, au o mai buna ancorare in energiile vieții, sunt mai apropiate si mai familare cu ele. Ințeleg, la nivel de percepție, substratul sau subtilitațile situațiilor de viața, in mod natural, chiar daca tac, fac pe proastele, nu sunt conștiente de calitatea asta  sau nu pot conceptualiza sau exprima prea ușor ceea ce simt si intuiesc. De asemenea, traiesc mai intens si mai veritabil, accepta mai ușor clipa si se abandoneaza mai ușor vieții,  risca mai curajos si decis, cand simt miza unei experiențe importante si sunt mai vitale,  mai viguroase. Sunt mai ’’adevarate’’, mai ’’salbatice’’ si, in consecința, greu de controlat.  Toate astea ’’tradeaza’’ o sensibilitate fata mediu si viața, care le face in același timp mai deschise situațiilor de moment. Viața pulseaza puternic il ele, iar sexualitatea lor irezistibila si inteligența lor emoționala superioara nu este decat o reflectare a  contactului strans cu partea energetica vieții, de unde ne tragem oricum cu toții vitalitatea si puterea. Fara ancora asta a lor, care le este si puterea … femeile nu ar fi putut face fața forței distructive a superficialitații masculine.

Inteligența emoționala este in sine o chestiune doar de sensibilitate si percepție și nu se intersecteaza cu inteligența mentala, lenta si veșnic roasa de indoiala. Conceptele cu care lucreaza inteligența mentala sunt rupte de viața (nesigure in consecința) spre deosebire de senzațiile, sentimentele si percepțiile pe care se bazeaza inteligența emoționala.

Barbații au simțit dintotdeauna aceasta conexiune speciala a femeilor cu energiile vieții. Aceasta conexiune se manifesta in principal in incarcatura si natura lor sexuala, care pe barbati ii atrage irezistibil, in aceeași masura in care ii si sperie.

Pe de o parte, aceasta natura a femeii l-a incantat si l-a fascinat.  Pe de alta parte insa, potentialul sexual  imens al acesteia  si forța  pe care o exercita feminitatea asupra tuturor barbaților au pus ego-ul masculin intr-o pozitie  dificila. Barbatul a conștientizat imediat  handicapul lui sexual in raport cu nevoile, posibilitațile si opțiunile femeilor de a experimenta si a-și trai sexualitatea.

In fiecare barbat era evidenta atat valoarea, cat si puterea sexualitații feminine, iar acest fapt a tulburat consistent ego-ul masculin. O valoare prea mare si ravnita de prea mulți.  Aceast moment este unul cu care se intalnește …  fiecare barbat care a trait vreodata pe aceasta planeta  si la care trebuie sa raspunda cum știe el mai bine. Sa prețuiasca aceasta valoare sau sa o supuna si sa o slabeasca pentru a o controla. De raspunsul asta depinde toata experiența lui cu femeile.

2. Alternativele de abordare a naturii feminine de catre barbat

In fața acestei situații, barbații au avut de ales doar doua abordari:

A)     Abordarea 1,  careia o sa-i zic Calea demnitații si finisarii spirituale, care presupune inainte de orice …

  • onestitate fața de propriile lor percepții si sentimente ce vizeaza femeia

si, in consecința, sacrificarea ego-ului masculin extrem de tentat de avantajul puterii fizice superioare.  Pe aceasta cale, barbații  ințeleg, admira, accepta si respecta  natura puternic sexuala a femeii care le da sens, placere si motivație in viața. Pe aceasta cale, barbatul crește spiritual, ințelegandu-se tot mai bine  pe sine, viața si femeia …  ieșind astfel din limitarile si mecanica inconștienței. In felul acesta, puterea spirituala si, implicit, cea sexuala a barbatului cresc pana la punctul in care ar fi, inclusiv sexual, un partener pe masura. In aceaste condiții, femeile ar relationa liber cu mulți barbați, conform cu natura lor generoasa, spre caștigul si fericirea tuturor.

Pe aceasta cale, barbații incep maturizarea sexuala de pe o poziție fireasca de subordonare si recunostința fata de disponibilitatea femeilor care li se ofera.  La aceasta atitudine femeile vor reacționa natural, prietenos si fara superioritați. Pe aceasta cale, barbatul ramane deschis si atent la feminitate, o va percepe si o va cunoaște tot mai profund in esența ei. Astfel, barbatul devine repede capabil sa satisfaca o femeie, evitand irosirea in aparențe, intrucat si-a ințeles locul si limitele (paradoxal un gest profund barbatesc) si s-a preocupat sa se finiseze in conținut si perceptie. Pe aceasta cale, a respectului pentru feminitate, barbatul descopera, conștientizeaza, accepta si-si dezvolta sensibilitatea fara de care orice percepție a realitații este imposibila si orice calitate masculina este complet lipsita de valoare.

Deloc intamplator, performanța sexuala masculina este o componenta esențiala in obținerea stimei de sine. Iar performanța sexuala presupune o preocupare intensa pentru aspectele energetice interioare, inseparabile de natura noastra sexuala si spirituala. Aceasta preocupare si dorința naturala de a satisface sexual femeia, descopera sensibilitatea masculina si trezește instinctul de demnitate fara de care, din punctul meu de vedere, orice maturizare umana este imposibila. Nu vei ajunge niciodata insa sa satisfaci femeia daca vrei sa faci asta doar pentru orgoliul tau. Ca urmare, toti cei care vreti sa duceți femeia in al noualea cer orgasmic, aflați inainte de ce doriți sa faceți asta. Intrucat, daca va seduce ideea de a va crede un barbat capabil de asa ceva … inseamna ca ati pierdut exact sensul acestei abordari.

Oricat de vital si viril este un barbat, fara intelegerea spirituala a propriei naturi si fara departarea de motivatiile egotice, mecanica instinctuala il va epuiza  mult inainte de a putea  satisface o femeie. Ori, asta devine cu atat mai grav pentru stima de sine a barbatilor, cu cat sexualitatea feminina nu este constransa de limite, este permanent interesanta si incitanta pentru ceilalți barbați.

Ignoranța masculina ne transforma foarte devreme in ’’barbați facuți din bere si carnați’’, permanent frustrați, complexați si furioși pe vitalitatea, atractivitatea si interesul femeii pentru barbații inca vitali si neconsumați.

Nu vi se pare genial faptul ca, in cel mai esential aspect al stimei de sine masculine (sexualitatea si relația cu femeile), stau secretele dezvoltarii si maturizarii spirituale si umane ale barbatilor? De ce credeți ca secretele unei dezvoltari naturale a barbaților (sensibilitatea si onestitatea) șad in așteptare exact intr-un spatiu strans legat de sexualitate,  inevitabil de catre oricare dintre noi. Pentru ca designul vieții presupune ca niciunui cautator sincer sa nu-i poata scapa aceste secrete esențiale pentru o viața faina aici pe pamant. Sexualitatea este ceva ce nu poate fi evitat de nimeni. Va fascina veșnic umanitatea. Ori implinirea ei inseamna asimilarea sensibilitații si onestitații. Refuzul acestora face sexualitatea o sursa de dezamagire si epuizare energetica.
Spiritualitatea a trebuit sa devina  complicata doar cand sexualitatea a fost discreditata convingator si total. Refacerea reputației ei este de datoria fiecaruia dintre noi. Sexualitatea este legatura noastra cu viața.  Este forma perfecta a parteneriatului indestructibil intre viața si umanitate.

In fapt, un barbat va satisface o femeie prin ceea ce este, nu prin ceea ce face. Fiind atent la energia si problematica sexualitații, barbatul se va descoperi in conținutul si identitatea lui energetica  …  iar asta inseamna sa aflam cine suntem, ce putem fi si cum ne putem transforma.

Aceasta devenire este un proces de eliminare a ceea ce este superficial, pe masura ce descoperim ceea ce este esențial si important in noi.

Cand crezi ca bogația, poziția sociala sau succesul sunt calea catre relații de calitate cu sexul opus, nu faci decat sa-ti dezvalui dezinteresul pentru identitatea ta reala, energetica, dezinteres care este in fapt refuzul destinului de om si barbat.  Ne descoperim si experimentam ca barbați … acceptandu-ne sensibilitatea, alegand onestitatea fața de ceea ce simțim si suntem in interior. Sensibilitate dublata de onestitate este demnitate. Astea ne vor oferi sensul in viața si relații adevarate cu femeile.

Crezi ca ai nevoie de ’’vreun X6, sa fii fotbalist sau sa ai noroc de un  ’’ciocan’’ de juma’ de metru’’ sa fii dorit si iubit de femei? Mai gandeste-te.

Astea pot oferi unei femei doar  motivația de a-i folosi si dispretui pe barbati,  chiar daca vor fi  invidiați si doriți. Cand esti dorit pentru a fi folosit, nu vad nici o posibilitate de a fi satisfacut. Evident ca a fi dotat, bogat si frumos sunt aspecte importante, dar nenecesare si mai ales  inutile in afara celor esențiale.

Pe aceasta cale,  prezența feminina este motivația si bonusul evoluției barbatului catre natura si potențialul lui profund spiritiual. Pe aceasta cale, alaturi de femei, maturizarea barbatului este  una magica. Insa este o cale pe care o aleg mult prea puțini. Cu articolele mele caut sa va trezesc interesul pentru aceasta abordare.

B)     Abordarea 2 careia o sa-i zic Calea șobolanului sau a infantilismului masculin veșnic este cea pe care barbatul a ales ipocrizia, sacrificandu-și calitatea esențiala masculina: demnitatea (sensibilitatea si onestitatea). Este calea pe care am ales sa nu recunoaștem importanța femeilor  pentru sufletul nostru de barbat. Am ales sa le manipulam pentru a le folosi.  Este calea pe care am stabilit intr-un consens entuziast ca femeile sunt de vina pentru tot. Ele sunt de vina ca ne atrag, ca le dorim, ca le futem jalnic si ca nu ne putem suporta, ca avem pula mica sau insuficient de tare. Ele trebuie omorate cu pietre pentru ca noi avem chef sa le futem. O logica invulnerabila, NU?  Singura diferența dintre noi cei civilizați si barbarii care folosesc pietrele, este ca noi le omoram lent (pe care mai putem, pentru ca pe alocuri roata se-ntoarce), tratandu-le perfid. rat_men_

Ele sunt vinovate ca exista, deși fara ele totul iși pierde sensul. Sigur ca este un sens existențial dincolo de femei si relațiile cu ele,  dar este mult mai greu accesibil si, paradoxal, femeile sunt unul din factorii esențiali care te duc inclusiv la acest nivel spiritual.

Totul ar fi fost expresia unei stralucitoare inteligențe strategice, daca consecințele acestor alegeri nu ne-ar ajunge și distruge pentru a ne releva micimea interiora.

Sentimentul micimii interioare, pe care-l incearca barbatul ca și consecința a alegerilor lui,  ii alimenteaza o frica colosala de neimportanța in fața feminitații si il transforma intr-un etern copil, capabil sa priveasca, sufletește vorbind, doar de jos in sus (sa cerșeasca) la femei …  si asta ramane impresia pe care o lasa, in ciuda oricarei pretenții de maturitate. Deși umili si dominați in interiorul lor, devin judecatori agresivi si disprețuitori in public sau in discursul comun.

Astfel, barbatul contemporan a ajuns dependent sa-și dovedeasca sieși si lumii intregi ca este barbat. Unii-si fac brandu cat picioru celorlalti, alții aduna bani si se poarta ca si cum ar avea toate raspunsurile, alții fut multe femei pentru care ele-s doar un numar, sau cauta eliberarea spirituala din același motiv pentru care alții isi cumpara un X6. Toți acestia deblocheaza si investesc resurse enorme sa convinga ca sunt barbați, cautand criterii dupa care sa se poata convinge ca sunt superiori celorlalți barbați .

A incerca sa-ți dovedesti barbația este dovada  a faptului ca nu mai traiești sentimentul ca ești barbat. Nu poți fi laș si ipocrit si sa te simți barbat. Si este mult mai ușor sa te faci cat un munte, tare ca piatra, sa faci bani garla, sa ai succes si glorie, decat sa renunți la lașitate si sa-ți recuperezi sufletul …

Aceasta abordare a feminitații de catre barbat i-a interzis orice ințelegere a femeii, orice maturitate. Alegand ipocrizia, nu a facut decat sa se condamne la un infantilism permanent, din a carui perspectiva, natura feminina pare de neințeles. Este un intreg razboi, subteran tuturor discuțiilor si sugestiilor, potrivit carora  logica sexului opus este de neințeles.  Aceeași miza, a evitarii sinceritații barbatului cu el insuși, este si in spatele eforturilor de a explica neințelegerile dintre femei si barbați prin diferențele aparute ca rezultat a funcțiunilor diferite ale  masculinului si femininului. In fapt, toate aceste diferențe, care se vor motive de dizarmonie, sunt destinate sa faciliteze relaționarea si, in nici un caz, sa justifice problemele.

Ințelegerea femeilor de catre barbați este  imposibila  cata vreme barbatul refuza recunoasterea celui  mai evident si elementar aspect interior despre el insuși: sentimentul importanței femeii pentru viața lui de barbat.  Nici un fel de dezvoltare a percepției masculine nu poate exista pana cand barbatul nu-și asuma sentimentele și nu eliberareaza feminitatea si sexualitatea ei  de orice constrangeri inventate doar pentru confortul șobolanului  etc.

Vorbesc doar de a recunoaște ce trezește in noi feminitatea primordiala, nu de cultivarea unei atitudini. Simpla recunoaștere obliga la respect si eliberarea feminitații, care astfel, prospera, se maturizeaza si ne satisface cum nici nu credem ca ar fi posibil.

Imaginați-va o lume in care femeile au plecat si ne-au lasat singuri si ce ați fi dispuși, ca barbați, sa faceți pentru ca ele sa revina printre noi.

Soricelul asta ar fi tot ce ramane din șobolanii ce suntem, intr-o lume fara femei sau cu femei mature spiritual, care nu cad in plasa aparențelor și superficialitații.

Of_Mice_And_Men_by_IsilmalithNu va imaginați ca exista ceva din problemele si dezechilibrele femeii care sa nu-mi fie familiare. Dar am convingerea ca, inainte ca barbații sa devina conștienți de imensa lor ipocrizie si lașitate, din spatele suficienței lor afisate, nimic din ce ar putea face femeile nu poate fi eficient pentru ameliorarea climatului din cupluri. In situația prezentă barbatul este precum un copil inconștient de valoarea si insemnatatea a tot ceea ce-l inconjoara, care strica si sparge tot ce ii cade in mana, manat doar de grija de a poseda totul pentru a-și atrage atenția și a se simți important.

 

 

Cris

http://www.facebook.com/#!/cris.popanda?fref=ts

Indemn pentru femei

Din nou Răzvan aici, profitând de faptul că fratele Cristi n-a mai postat nimic pe blog, trag speranță c-o să-i mai fur câteva din fanele înfocate prin acest articol dedicat în special femeilor. Să fie foarte clar de la început, aștept ca numărul de admiratoare să-mi crească considerabil după ce articolul va fi citit.

„Femeile sunt nebune
iar bărbații sunt tâmpiți

Iar principalul motiv pentru care
femeile sunt nebune 
este că
bărbații sunt tâmpiți.”

 

E o glumă din show-urile regretatului comediant George Carlin. Adevărul spus în glumă pare mult mai usor de acceptat, mai ales că e spus atât de clar si direct încât ai senzația că e prea simplu ca să fie adevărat. Ba chiar te gândești că ar fi prea de tot să fii chiar tu acel bărbat tâmpit.

In aceeași categorie de glume inspirate din realitate intră și aia cu „dacă lumea ar fi condusă de femei n-ar mai exista războaie,  pentru că toate țările ar povesti între ele”. (ceea ce ar fi minunat !)

Acesta e un articol despre feminitate, sensibilitate,  iubire, vulnerabilitate, deschidere și tot ce ține de principiul arhetipal feminin  (pentru visătorii mei dragi:  „yin”).

Trăim într-o lume a bărbaților unde Ego-ul, puterea, forța brută, duritatea, rațiunea, vorbele, spiritul de competiție și tot ce ține de principiul masculin sunt valorile de bază… în timp ce sensibilitatea, simtirea, acceptarea, slăbiciunea sunt atribute pe care le tratăm cu dispreţ, atribute care au ajuns să fie călcate în picioare fără milă şi cu o insensibilitate tipic masculină.

Practic disprețuim tot ce-i mai subtil și frumos în lume și am ajuns să apreciem doar plăcerile grosolane lipsite de esență.

Bun, asta-i situatia n-avem ce face, noi bărbații suntem tâmpiți, insensibili și înclinați în mod natural spre o abordare mai egotică a lucrurilor. Asta nu mă deranjează atât de tare, mai ales că fac parte și eu din rândul insensibililor.

Ceea ce mă deranjează foarte foarte tare este că FEMEILE au uitat cine sunt, au uitat de lucrurile care le definesc și mai ales au uitat comoara care se ascunde în privirea lor.

Văd prea multe femei cu capul plecat, prea multe care „au pus botul” la pălăvrăgelile pur raționale (și ireale) ale bărbaților. Au renunțat la ceea ce le definește doar din frica ca nu se vor putea integra într-o lume a bărbaților.

E de ajuns să uit o secundă în ochii unei femei ca să înteleg totul, dar încă nu pot să-mi explic cum de am trăit timp de mai bine de 20 de ani fără să văd ceva atât de valoros ce stă fix sub ochii mei.

Îmi pare rău să văd femei resemnate care s-au împăcat cu ideea că nu mai e nicio șansă, nicio șansă ca ceea ce simt ele să fie văzut, apreciat și protejat. Și nu exista femeie care să nu simtă asta, e în natura voastră. Există unele femei care s-au îndepărtat atât de mult de ele însele și de ceea ce simt incât sunt aproape convinse ca acea feminitate naturală nu există în ele, dar ea e acolo așteptând mediul propice pentru a înflori. Dar nu despre cele fără simțire vreau să vorbesc, ci tocmai despre cele care încă mai simt, cele în ochii cărora găsești feminitatea aia naturală. Cele care se deschid lăsându-te le pătrunzi cu privirea, se dezbracă de măști deîndată ce te simt.

Vouă, celor care încă mai simțiți mă adresez,
voi trebuie să  AVEȚI INCREDERE !

Esență vieții se găsește în privirea voastră !

Aveți încredere și speranță că lucrurile n-o să ramână așa cum sunt, aveți încredere în iubirea ce-o simțiți, n-o suprimați, nu va fie frică de ea dar nici n-o risipiți cu cine nu-i demn de ea. E ceva prea frumos în voi ca să fie călcat în picioare, de aceea îl citez pe un bărbat deosebit de sensibil care-i îndemna pe cei care încă mai credeau în iubire astfel:

„Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte
şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor,

ca nu cumva să le calce în picioare
şi să se întoarcă să vă rupă.”
(Matei 7:6)

In Lumea egoului în care trăim toată afecțiunea si deschiderea de care sunteți voi capabile vor fi considerate slăbiciuni, călcate în picioare si folosite împotriva voastră. Bărbații (și deseori femeile masculinizate) vă vor disprețui și vor arunca cu noroi în tot ce-i frumos în voi.

De aceea vă îndemn să vă impuneți, să aveți 100% încredere în ceea ce vă spune Femeia din voi,  să vă impuneți standardele cu care natura v-a înzestrat ca sa faceți lumea un loc mai bun. Nu faceți niciun compromis, fiți aspre și neîngăduitoare cu inconștiența bărbaților și răsplătiți-le sinceritatea și deschiderea cum știți voi mai bine.

Ajutați bărbații să scape de frica asta în care trăiesc, încurajați-i să fie sensibili, vulnerabili, slabi si astfel iubitori în fața voastră, pentru că principalul motiv pentru care noi suntem niște tâmpiți este faptul că ne e frică că nu vom fi acceptați de voi dacă ne acceptăm slabiciunile și vulnerabilitățile.

In schimb fiți cât puteți de aspre cu manipulatorii, testați bărbații, nu dați nicio șansă inconștienței. Nu acceptați nicio prefăcătorie, nu aveți milă de manipulatorii care pozează în bărbați necăjiți care vor ajunge să vă calce în picioare imediat ce le veți încredere și vă veți deschide.

Folosiți-vă feminitate să faceți toate aceste lucruri. Nu vă fie frică să vă impuneți. Nu credeți prostia că femeia trebuie să fie sub bărbat. De fapt femeia trebuie să conducă relația din punct de vedere emoțional, iar bărbatul să fie doar unealta prin care femeia își manifestă iubirea ce o are în ea.

Lumea trebuie condusă de bărbați predați în mânile binevoitoare ale femeilor. Nu a femeilor care s-au dedicat scopurilor mărunte împrumutate din lumea bărbaților, ci a celor care își ascultă inima.

Cautați bărbați capabili să se predea și în același timp capabili să înțeleagă și să protejeze comoara din voi.

Fiți ca o floare gata să se deschidă în fața unei iubirii autentice.

Căutați relații autentice, conexiuni reale, căutați privirea bărbaților… ea vă va spune totul despre ei. Nu-i credeți pe bărbații care vă vorbesc fără să vă privească.

Nu căutați doar sexul, nu vă lăsați pradă nevoilor primare, ci mai degrabă căutați o conexiune sufletească care să culmineze în sex. Lăsați-vă conduse de feminitate, care este un indicator foarte exact și exigent în ceea ce privește bărbații . NU oferiți sex bărbaților inconștienți, pentru că prin asta le veți confirma faptul că sunt pe calea cea bună, când de fapt sunt în mijlocul deșertului și habar n-au în ce direcție s-o apuce.

Nu credeti niciodată în bărbații care vor să vă convingă că au dreptate, pentru că cei care fac asta o fac doar pentru că sunt incapabili să ofere afecțiune…și au impresia că dacă vă conving că au dreptate nu mai e nevoie să vă ofere afecțiune reală.

Credeți doar în bărbații care vă iubesc și fiți cât puteți de aspre cu teoreticienii si intelectualii incapabili să ofere afecțiune.

Alegeți o imbrățișare în locul oricâtor vorbe frumoase. Căutați o privire sinceră și deschisă la un bărbat, nu vă lăsați prinse în aspectele superficiale.

Fiți convinse că adevărata valoare a unui bărbat nu stă în bani, fizic sau inteligență, ci în capacitatea de a fi lângă voi plin de afecțiune în lipsa oricăruia din aceste lucruri. Alegeți să aveți o relație, nu o convenție.

 

Aveți incredere că puteți fi iubite necondiționat !

Mi-ar plăcea ca fiecare dintre voi să știe ce înseamnă să ai lângă tine un bărbat pe care să te poți baza din punct de vedere afectiv și emotional. Un bărbat care să plaseze relația voastră în fruntea listei de priorități, și indiferent că ajungeți să locuiți într-o cutie de carton să știți că dincolo de orice greutate RELAȚIA cu cel de lângă voi este un lucru pe care VA PUTEȚI BAZA 100%.

Văd relații în care, în mod surprinzător, partenerii au decis de comun acord că banii sunt prioritatea, iar toate celelalte lucruri merită sacrificate de dragul câstigurilor materiale, inclusiv atenția și afecțiunea unuia față de celălalt. Aceasta nu este o relație,e în cel mai bun caz o convenție, doi oameni dedicați unui scop comun: banii.

Căutați relația în care să puteți greși la infinit și să știți în adâncul vostru că oricât de rău ați fi greșit, bărbatul de lângă voi nu doar că nu se va supăra, ci vă va iubi încă și mai mult decât înainte. Din nou zic, fiți deosebit de aspre cu orice bărbat care nu se înscrie în astfel de tipare, credeți-mă, singura cale prin care puteți să-l treziți este aceasta !

Mi-ar mai place să văd relații în care aveți certitudinea că vă puteți certa, înjura, puteti face orice…pentru că indiferent ce ați face, simțiți că toate lucrurile de suprafață n-au cum să afecteze iubirea care există ca fond al relației. Să știii că din punct de vedere afectiv ai asigurată o iubire neconditionata… indiferent ce ai face, cu atât mai mult când alegi să fii tu însuti cu toate lucrurile care nu-ți convin puse pe masă. Ați avut vreodată un asemena sentiment de siguranță ăsta într-o relație ?

Ma întristează să văd că sunt atâtea femei care nu sunt în fruntea priorităților bărbatului de lângă ele. Mai mult, nu pot avea niciun fel de încredere în el din punct de vedere emoțional, se așteaptă să fie private de iubire la prima greșeală și toata viața lor este un lung șir de incrertitudini… în condițiile în care ÎNCREDEREA în partener ar trebui să piatra de temelie pe care construiești toată relația.

E greu de crezut că există femei în relații de peste 20 de ani care nu se pot bucura de aceasta încredere, și mai rău, foarte probabil nu se vor bucura niciodată…fiind convinse că ceea ce trăiesc ele se numește „relație”.

 

Manipulatorii „neajutorați”

Lumea e plină de bărbați manipulatori, care știu să se facă mici, mici, cât un purice de mici când se simt inferiori, și să te calce pe cap fără milă deîndată ce le-ai dat puțină încredere. O sa-i recunoașteți pe aceștia prin faptul că sunt deosebit de buni și altruiști, se îmbracă umil, par neajutorați, îți provoacă cumva un sentiment de milă și sunt buni cu toată lumea din jur…

…și toate acestea doar cu scopul de a va face să lăsați garda jos, să prindeți încredere în ei, ca apoi să poată să să vă calce pe cap fără să clipească cu o insensibilitate demnă de filmele horror proaste.

Și voi aveți impresia că cu cât mai multă iubire și rădbare veți oferi, cu atât ei se vor liniști și vor deveni sensibili la suferința voastra. Dar surpriză, cu cât mai vulnerabile și deschise va veți arata cu atât mai mult îi veți încuraja să vă calce în picioare, și-o vor face fără să obosească pe măsură ce va arătați mai deschise si ingăduitoare.

Am văzut prea multe femei plângând doar pentru a încerca să obțină un strop de afecțiune de la bărbații de lângă ele, iar ei, în loc să înțeleagă nevoia lor, au înțeles că au o nouă oportunitate să fie aspri, autoritari, nesimțiți…si să se arate încă și mai insensibili decât erau până acum.

Si culmea, acest bărbat e deosebit de umil, servil și amabil (forțat) cu cei din exterior de care îi este frică pentru simplul fapt că aceștia îi impun respect. De fapt el este un fricos, un câine speriat de faptul că nu poate fi autoritar decât cu persoanele care îi pun botu’ la manipulare. Vă puteți da seama de asta când îi vedeți în relație cu alți oameni, cât sunt de dornici să afișeze o mască frumoasă de „om bun”… și cât sunt de speriați c-o să fie descoperiți. Ei de fapt sunt „puternici” doar cu oamenii naivi si orbiți de minciunile lor.

Toți bărbații ăștia devin niște purici în momentul în care se trezesc singuri sau dacă cumva femeia se trezește și se impune în relațiea cu el. Ajung din nou niște milogi umili pâna în momentul în care reușesc să mai păcălească pe cineva și își permit să-și intre din nou în starea de nesimțit inconștient.

În aceste condiții vă îndemn să vă ridicați, să fiți sigure pe voi, să fiți conștiente de ceea ce sunteți capabile și să nu mai dați șansa niciunui bărbat să va calce vreodata în picioare, pentru că lucrurile nu mai pot merge la fel ca până acum.

Dar fiți atente, a te impune în relație înseamă a fi foarte sigură de ceea ce simți, a vedea lucrurile clar și a ști exact ce vrei. Impunerea n-are legătură în niciun caz  cu răzbunarea sau cu tentația de a-i provoca celuilalt suferință pentru a-i răsplăti suferința pe care și el v-a provocat-o cândva. Din contră, a te impune înseamnă a căuta calea cea mai benefică și armonioasă pentru a impune propriile standarde, ghidată numai de bune intenții (dar fără a face cel mai mic compromis). Multe femei nu se pot impune pentru că fără să-și dea seama, pentru ele e mai important să-i provoace suferință celuilalt decât să obțină libertatea. Ironic.

Femeile care se impun trebuie s-o facă în primul rând pentru A AVEA O RELAȚIE mai bună, asta să fie motivația din spatele a tot ce fac. Orice altă motivație ascunsă care implică a-i provoca durere celuilalt este sortită eșecului si scandalulilor. El va suferi oricum în urma unor astfel de evenimente, nu încerca să pui paie pe foc, dimpotrivă asigură-l că se poate bucura de afecțiunea ta și atunci, doar că de acum înainte îți vei impune standardele tale… însă el nu va fi în niciun caz mai puțin important pentru tine.

Mi-ar plăcea să  văd că voi femeile sunteți capabile să demonstrați că vorbele lui Kahlil Gibran sunt reale, și anume:

Gingăşia şi bunătatea nu sunt semne de slăbiciune, 
ci manifestări ale puterii şi hotărârii.”

Imi doresc să vă văd aspre si exigente cu bărbații până în momentul în care sunteți sigure că au înțeles că tot ce aveți voi de oferit NU ESTE UN SEMN DE SLABICIUNE !!!…ci din contră o manifestare a acelei comori ce stă în voi.

Nu-i mai credeți pe tâmpiți. Apropo…știți care e culmea tâmpeniei ?

Culmea tâmpeniei pe care o cunosc eu e să văd o femeie care plânge și cere disperată prin aceasta afecțiune și susținere din partea bărbatului de lângă ea, iar barbatul înloc să tacă și s-o ia pur și simplu în brațe, începe să-i explice foarte rațional și argumentat că ea suferă de fapt inutil.

El îi explică într-una că are dreptate în teoria lui și singurul si unicul lucru care-l interesează e să demonstreze că are dreptate, când nici nu contează cine are dreptate. Tot ce contează e că ea are nevoie să fie IUBITĂ !

Cât de tâmpit să fii să crezi ca iubirea înseamnă să-i demonstrezi cuiva că greșește când cere doar afecțiune ?

Cât de inconștient să fii să trăiești o viață astfel și să crezi că ai „o relație”, pe care s-o mai numești „căsnicie” ?

Unui astfel de bărbat îi este infinit mai usor sa faca demonstratii rationale o zi întreagă, să vă convigă că greșiți, să vă învinovățească, să vă arate că este puternic (și prost) prin realizările lui, să  facă toți banii din lume și tot ce vă puteți imagina, decât să ofere o singură secundă afecțiune.

De aceea spun să căutați conexiunea, relația cu un bărbat înainte de toate, să-i testați capacitatea de a oferi afecțiune și susținere… și doar apoi să luați în considerare și lucrurile superficiale. Pentru că de la iubire pornește totul.

 

Iubirea și „îndrăgostirea”

Da, și să nu cumva să uit, nu vă lăsați vrăjite de bărbații „îndrăgostiți” pentru că sunt total inconștienți, fiți aspre și exigente în raport cu ei. Faceți-i să înțeleagă foarte clar că îndrăgostirea e ceva mai degrabă egoist și se poate traduce prin „am nevoie de ceva de la tine”… iar iubirea înseamnă cu totul altceva și anume  „am ceva să-ți ofer, si nu vreau nimic în schimb”.

Fiți foarte atente dacă ceea ce vă oferă bărbatul e interesat sau dezinteresat. Cum în 99,9% din cazuri e interesat de ce obține, vă indemn să vă folosiți de feminitatea voastră pentru a-l aduce pe calea cea bună. Iar de obicei singura cale prin care bărbații îsi revin de iluzia asta e suferința…insă e cu un scop benefic.

Trăim în lumea în care oamenii nu mai simt si numai voi sunteți capabile să readuceți lucrurile valoroase la lumină.

E lumea în care oamenii preferă să întoarcă serviciul oricui îi ajută, decât să simtă o secundă de recunoștință.

Lumea în care oamenilor le e mai ușor să fie intelectuali și să explice totul rațional, decât să ofere un strop de afecțiune.

E aceeași lume a oamenilor care au găsit infinit mai ușor construiască un turn Babilon  pâna la Dumnezeu, decât să intre o singură clipă în contact cu ceea ce este în interiorul lor. Suntem în stare sa facem orice în exterior pentru a fugi de interiorul nostru.

În ceea ce mă privește, găsesc infinit mai ușor să scriu un articol de 10 pagini decât să simt lucrurile pe care le scriu… pâna la urma sunt și eu bărbat. :-))

Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decat să închei, la fel ca data trecută, cu un citat de-a lui Kahlil Gibran:

‎”Frumuseţea nu este exterioară,
frumuseţea e dată de lumina din inimă.”

…iar inima, dragele mele, se vede foarte clar în ochii voștrii. 🙂

Răzvan

Dacă ți-a plăcut articolul, introdu aici adresa ta de E-mail
pentru a primi periodic pe adresa ta de E-Mail cele mai noi articole: 

Libidoul

Răzvan aici. Is nervos azi. Libidoul ăsta…imi trezește deseori pofta (adormită) de a bate femei și nu numai.

Nu sunt impotriva sexului, din contră sunt pentru acceptare și asumarea sexualității.
Dar sunt impotriva rusinii, ipocriziei, fițelor, prefăcătoriei,
împotriva autoînvinovățirii, a inconștienței (apărută din lenea de a gândi) și mai ales împotriva a neasumării a ceea ce suntem din punct de vedere sexual.

Toate astea, când le întâlnesc, conlucreaza în așa fel încât să stoarca agresivitatea din mine – lucru care nu ma deranjează deloc, ba din contră mă bucură, mai ales atunci când o îmbin cu creativitatea…și eventual cu câteva scene din filmele lui Steven Segal care-i bate pe toți așa calm.

Pentru că fizicul și tehnica nu mă ajută în acest sens (la filmu cu Segal mă refer),
aceste episoade de violență se sfârșesc cel mai adesea cu prietena-mea care fuge prin casă dupa mine să mă bată … si drept urmare mă văd nevoit să ma descarc aici în scris.. :-))
———————————–

Revenind la subiect, urăsc să văd oameni care-si reprimă sexualitatea !
(să ne înțelegem: nu oamenii, ci situația mă enervează)

Să dezvolt: urăsc să văd că oamenii se autoînvinovățesc, le e rușine, le e frică sau sunt prea „mândri” în raport cu sexualitatea.

Si cum femeile au o sexualitate de minim 5 ori (asta in cel mai rau caz) mai puternică decât a bărbaților (dacă luăm în considerare numărul de bărbați la care ar face față o singură femeie)…

…ele sunt cele mai predispuse la comportamentele alea care mă enervează.

Sexualitate mai puternică înseamna in acelasi timp și un control mai puțin asupra propriei persoane, motiv suficient de bun pentru a genera frustrări si sentimente de vinovăție. (complet inutil)

Când ești femeie „de rând”, vezi că dorința ta de sex e mai puternică decât voința ta,
ai o singură opțiune convenabilă: ACCEPTAREA / ASUMAREA (punct).

Nu intamplator spun (făra rele intenții) că femeile (majoritatea)
sunt mai degraba animale decât oameni… si asta pentru că impulsul sexual e mai puternic decât voința lor.

Si această putere sexuală este cu atât mai distructivă și incontrolabilă
cu cât mai mult lupți impotriva ei, cu cat mai mult te invinovățesți pt ea,
ti-e rusine pt ea sau încerci s-o negi ca fiind ceva „păcătos”/ imorla etc.

In schimbi, când accepți ca fiind ceva natural și firesc… lucrurile se întorc la 180 de grade (in sens pozitiv).

Mi s-a intamplat de o grămadă de ori, deja nu mai suport (de aia si scriu)
să vad femei că sunt nesimțite (in cel mai adevarat sens al cuvantului)
că sunt agresive, fițoase, ajung să bată copii, să fie agresive si obraznice la adresa celor in jur…si multe altele…

…și acestea pentru UN SINGUR motiv: NEASUMAREA

Sau tradus, nu sunt în stare să recunoască următoarea chestiune:
VREAU sa fac sex, îmi PLACE să fac sex și nu mă deranjează absolut deloc să RECUNOSC asta”
.

Dar nuuuuuuuuuu, nuuu…(dacă aș fi fată) eu mă invonovățesc
pentru că simt că-mi VREAU si îmi PLACE, iar în loc la această asumare aleg să ma port ca o vacă, să fiu nesimțită si agresivă cu ceilalți
si asta doar pentru ca NU STIU CE SA MAI FAC ca să primesc o PULĂ – dar nu recunosc asta NICIODATĂ.

Si culmea că nu doar că se învinovățește pe sine, dar sar și la gâtu lu alealalte…de parca toate „îs curve nespălate care sug pula” și ea e singura „Sfântă” de pe planeta asta.

Testul ca să-mi dau seama  dacă au suficientă maturitate pentru a-si asuma ceea ce sunt… e următorul:

„O stii pe curva aia? E una ce-o mâncă p*zda și e disperată după pulă”

Si să le vezi ce-si dau drumul la gură, cum se lăfăie în jargoane,
și imi explică că aia nu e doar curvă, dar suge si pula ca ultima curvă….si ce mare noroc că mai exist eu „Marea sfântă” care le judec pe toate disperatele.

Nu ma întelegeti gresit, is genu de om care am luat bataie de la părinti când aveau chef de sex… deși aș fi preferat mai degrabă un rapsuns matur din partea lui tata de tipul:

„Bai coptile, meri afară ca vreau s-o fut pe maică-ta … pentru c-o iubesc și imi face plăcere…si ei la fel”

E mult mai conveabil…. si oricine prefera abordarea asta matură, decât o bătaie primită fără explicații. :-))

Nu-mi place să văd oameni care nu-si asumă lucrurile astea perfect normale și firești.

O femeie care nu-si asumă sexualitatea e pentru mine neatractivă din start,
și indiferent cât de atractivă ar fi…neasumarea o face neatractivă…probabil dacă aș fi zoofil aș fi incă atras.

Singurul lucru pe care simt să-l fac lângă o femeie care nu-si asuma sexualitatea
e s-o iau în brațe, s-o incurajez și s-o asigur că stiu despre fetița aia speriată dinăuntrul ei căreia ii este frică că nu va fi acceptată dacă se acceptă așa cum este și nu se mai învinovățește… iar chestia asta nu mai are nicio legătură cu sexul si maturitatea.

Si e culmea, ne e atat de frică să lăsăm copilul ăla speriat să iasă la suprafață încât facem orice pentru a alege scurtătura… uneori să sărim direct la sex. Dar încodată zic, iti pui apoi problema daca faci sex cu o persoană sau cu un corp.

Femeile au nevoie de mult sex, si asta e foarte feminin și atractiv, noi iubim asta la o femeie (!!!)…. insă diferența o face măsura în care ea îsi asuma și acceptă ceea ce simte ca fiind ceva natural și firesc (si de aici si maturitatea) …sau luptă impotriva a ceea ce este ea, o luptă surdă care o pierzi în măsura în care iei parte la ea.

Singura sansă la victoarie rămâne maturitatea… sau momentul în care îți dai seama că că esti ca un părinte pentru acel impuls sexual… și daca ești părinte, il accepți si il iubești… în niciun caz nu lupți impotriva lui.

E ca și un părinte care luptă impotriva copilului său pentru a-și câstiga statutul de părinte, însă pe măsură ce poartă lupta… o și pierde(cu cât lupți mai mult, cu atât mai înfrânt ajungi)…victoria fiind accesibila doar în momantul în care părintele renunța la luptă si incepe să-l iubeasca pe copil. Iar victoria e una singură: IUBIREA.

Acuma bine că m-am descărcat…sper să se fi inteles ceva din frustrarea mea
și dincolo de asta…sper c-o să devin mai atractiv pentru cât mai multe cititoare cu postarea asta. Doamne ajută. -_-

Dacă ți-a plăcut articolul, introdu aici adresa ta de E-mail
pentru a primi periodic pe adresa ta de E-Mail cele mai noi articole: