Articole

Grabindu-te, pierzi exact ceea ce cauti

Un aspect esential, ce in mod sigur ne scapa, 
esta acela ca ne-am nascut  CA SA FIM AICI
nu sa ajungem undeva, fiind aici.

Este foarte simplu sa constatati 
cum aproape orice obiectiv fura experienta de a fi (prezenta), 
in fuga dupa momentul ajungerii la destinatie.

Una dintre cele mai mari lectii de asimilat 
este ca oriunde ajungem, fara competenta de A FI
este inutil si lipsit de sens.

In capacitatea de A FI IN EXPERINTA VIETII TALE 
sta singura valoare a vietii tale.

Paradoxal este ca obiectivele devin mai accesibile 
cand nu sacrifici prezentul pentru nimic din viitor.

In fapt, prezenta te si elibereaza de atasamentele fata de obiective sau destinatie, 
dar te fac pe masura de eficient in atingerea lor. De ce?

Pentru ca starea de a fi (de prezenta) este cea mai potrivita 
pentru descoperirea si exploatarea oportunitatilor si solutiilor.

Un prim pas enorm catre starea de a fi 
este sa-ti constientizezi incordarea care ti-o da faptul ca te grabesti.

Si nu ma refer la viteza cu care te deplasezi, 
pentru ca poti fi extrem de rapid intr-un calm dumnezeisec, 
ci la starea de neliniste care ti-o da presupunerea ca 
n-ai timp suficient pt a face ceea ce este nevoie.  

Graba de care vorbesc 
este reflexia faptului ca fugim de momentul vietii care il traim

Altfel, l-am contempla uluiti de incarcatura de semnificatii a fiecarei clipe.

Evident ca mentalul a profitat de aceasta stare de fapt 
si  justificarea lipsei de timp a devenit o foarte buna scuza pentru inconstienta si nefericire.

Este amuzant cum ne plangem ca ne lipseste timpul, 
desi nu-l folosim deloc traindu-l.

Cris

http://www.facebook.com/cris.popanda/posts/620971584611697?notif_t=close_friend_activity#!/cris.popanda

Iubirea neconditionata nu inseamna inconstienta


1044428_10201793792470310_61815419_n


A oferi
(sau iubi ) neconditionat
este un gest sau o atitudine nepretuita si umana,
dar cand este prost inteleasa avem de-a face doar cu prostie.

Faptul ca oferi sau te oferi dezinteresat
nu inseamna ca te oferi in orice conditii, oricui.

Si-i valabil indiferent de ceea ce oferi.

A oferi ceva neconditionat este un gest puternic de constienta,
in care, esti constient de continutul celui caruia ii oferi ceva si de motivatiile tale.

In afara acestor doua aspecte orice oferi
este expresia unei mecanici interioare instinctuale
extrem de vulnerabila la manipulare.

Oferta neconditionata, ca si iubirea neconditionata, intelese gresit,
sunt conditia ca tot ce este josnic sa prolifereze.

Nu stiu daca ati observat ca ceea ce face ca
smecheria, falsitatea, viclenia, manipularea si perversitatea să prolifereze,
este succesul, puterea care o obtin cei care le valideaza si asimileaza.

Este evident ca, atata vreme cat in numele bunatatii si iubirii neconditionate,
oferim ceva si ne lasam inselati sau folositi de cei perversi,
nu facem decat sa-i stimulam.

Ei nu au nici o vina. Asta-i adevarul.
Ei doar s-au adaptat la inconstienta celorlalti, folosind-o in favoarea lor.

Atitudinea lor indica o constienta mai mare decat a celor care-i folosesc.
De aici si succesul lor. Perversii sunt mai constienti, mai atenti, mai prezenti
decat cei naivi, infestati de idei spirituale, prost intelese.

Iubirea sau oferta neconditionata nu inseamna inconstieta, naivitate, prostie.
Inseamna a fi constient de gestul tau si implicatiile lui.

Cata vreme femeile vor barbati onesti, dar sunt muci la fundul smecherilor,
in timp ce ma intreaba cum ar putea sa-si transforme „soarecu” de care-s indragostite
in barbati maturi … nimic bun nu se poate intampla.

Daca esti in relatie cu un „soarec” indeparteaza-te si cauta altceva,
daca nu vezi interes real si preocupari concrete in directia maturizarii.

Daca te atrag soarecii
macar ai bunul simt si nu le pretinde sa se schimbe.
Atractia ta este stimulentul lor.

Sau.

Cata vreme vrem o piata cu clienti de incredere,
cu care putem avea relatii corecte de colaborare,
dar oferim conditiile cele mai favorabile clientilor tupeisti, c
are te tepuiesc la cea mai mica neatentie, doar pt ca au pozitii financiare puternice,
in timp ce inasprim conditiile celor care relationeaza cinstit si corect …

….sa nu ne mire ca, cu fiecare moment devenim mai slabi
la mana celor tupeisti si lipsiti de demnitate.
Astfel cei corecti devin tot mai slabi, iar excrocii tot mai puternici.

Prin tot ce facem sau oferim, constient sau inconstient, stimulam ceva in aceasta lume.
Asigurati-va ca oferta voastra ajunge la acea parte a umanitatii care caracterizeaza
sau tinde catre lumea in care ati vrea sa traiti.

Iubirea neconditionata inseamna ca iubirea ta nu astepta nimic,
dar in nici un caz  nu se intelege ca se ofera oricui neconditionat.

Oferta iubirii neconditionate se indreapta extrem de conditionat.

Oferta ta trebuie sa fie neconditionata de vreun raspuns,
dar este extrem de conditionata de continutul destinatarului.

Iubirea neconditionata este insa dincolo de exprimarea ei
(exprimarea ei fiind o oferta – a carei problematica am atins-o eu mai sus)
este si o stare de contiinta inalta si foarte rara care intr-adevar se raporteaza la intreaga existenta si implicit la toata lumea.

Dar chiar si din aceasta stare de constiinta
iubirea neconditionata se exprima diferentiat, functie de continutul celui cu care relationeaza.

In consecinta, nu uitati ca prin tot ceea ce sunteti si faceti,
stimulati ceva in aceasta lume.

Cand vedeti ceva ce va deranjeaza, inainte de a acuza,
asigurati-va ca nu stimulati ceea ce condamnati.

In concluzie, retineti va rog:

Neconditionat inseamna ca nu astepti ceva in schimb.
Mai inseamna dezinteresat de raspuns.

Neconditionat inseamna ca ai ales sa oferi ceva, cuiva,
doar pentru ceea ce este destinatarul ofertei tale
si pentru placerea ce a o face in aceste conditii.

Neconditionat nu inseamna ca dam intelesuri spirituale sau nobile
unor gesturi venite din inconstienta, slabiciune, dependente sau prostie.

Cris

Barbatul dincolo de testosteron

 

Nu va lasati sedusi de ideea ca masculinitatea, barbatia,
este o chestiune hormonala.

O poveste anosta si foarte scurta a testosteronului si competitiei:

Testosteronul are de spus doar o poveste despre inconstienta, competitie agresiva,
nemultumire de sine sau aroganta si reproducere.

Barbatia este despre cum iti intelegi rolul in aceasta viata.
Despre randamentul cu care folosesti resursele cu care ai venit in lume
si cele ce ti se ofera pe parcurs.

Barbatia este o poveste despre cooperare (inteligenta), luciditate, lumina si caldura.
Nu intamplator, este asociata cu soarele.

Si nu intamplator, sursa a tot ce este sta in deciziile si alegerile barbatului.
Fara soare nu poate creste nimic.
Soarele, precum barbatia, declanseaza germinatia si dezvoltarea spirituala.

Paradoxal, dar feminitatea este cea care aduce in lume forta care sustine cresterea.
Amuzanta ironie. Nu vi se pare?

Masculinitatea dă directia, creeaza cadrul si stabileste fundatia,
iar femeia alimenteaza procesul cresterii cu energie, placere si sens.

Conceptia s-a incarnat in barbat, iar manifestarea in femeie.
Barbatul este doar o idee, femeia este realitatea.

Cand intelegi asta ca barbat, intelegi ca performanta spirituala a barbatului
se regaseste in ochii si extazul feminin.

Cris  <3

Treziti-va si terminati cu rugaciunile !

Unul dintre prietenii mei care ne lumineaza cu o acuratete rara ,
aspectele conceptuale ale fenomenelor noastre interioare
spune intr-un articol  (http://mastanel.wordpress.com/2013/09/10/am-visat-urat-horror/) ,
dupa o noapte in care a avut un cosmar infiorator ca :

’’ Mi-am început ziua cu o atitudine ciudată,
am zis o rugăciune iar apoi am cerut iertare.
Nu ştiu de ce, dar am simtit nevoia s-o fac.’’

Despre fragmentul asta voi divaga cu gratie,
riscand sa ma departez de contextul in care a fost folosit.

Constatarea mea este ca rugaciunile sunt intre cele mai perverse forme de ipocrizie umana si expresia unui infantilism spiritual greu de inghitit
de cei care sunt putini atenti la motivatiile lor.

Am ajuns sa ne rugam unor fiinte inventate,
pentru lucruri care privesc strict alegerile noastre personale.

Ne rugam pentru prosperitate dar ii invidiem pe cei prosperi
si nu facem nimic pentru a oferi valoare in jur.

Cerem sanatate si fericire pentru apropiati
dar ii tratam cu viclenie, superficialitate sau dezinteres.

Cerem iertare  fara sa ne acuze nimeni
in timp ce ne invinovatim permanent.

Am creat o fiinta imaginara careia ne rugam sa intervina pentru a face ceva ce refuzam si putem sa facem noi insine.

Rugaciunea devine astfel expresia celei mai mari ipocrizii interioare.

Prin aceste rugaciuni nu cautam decat sa cream o diversiune
prin obedienta si bunatatea noastra (de contrabanda)
destinata sa ne evitam adevarul interior si sa mituim sau sa fraierim 
o eventuala „fiinta dumnezeiasca”.

De cate ori veti face ceeace puteti pentru a schimba ceva in bine
(bine pe care-l ceri prin rugaciune), veti constata ca
nu mai simtiti nevoia vreunei rugaciuni.

NU ai timp de rugaciuni
cand trebuie sa aduci bunatate in tine (si cu tine) precum si in jur.

Pentru ca a ne investiga adevarate le motivatii
si a ne schimba atitudinile, este ceva ce presupune implicare reala.

Aceasta implicare este adevarata bunatate si dovedeste intentiile curate.
Pe aceasta directie , energia bunatatii care se intareste in tine
va influienta tot ce atinge viata ta.

A te ruga in sensul in care o fac majoritatea
este ca si cum ai ingenunchia evlavois in fata unui muritor de foame
si te-ai ruga pentru bunastarea lui cand ai in plasa mult mai multa mancare decat ai tu nevoie.

Este de inteles si mult mai uman sa accepti ca esti indiferent , zgarcit , lacom
sau doar prevazator, decat sa-mi joci teatrul sfinteniei si bunatatii.

Este mult mai usor sa mimezi bunatatea teatral
decat sa renunti la o bucatica din mancarea ta care
cel mai probabil ti se va strica si o vei arunca.

Dar asta presupune acea sinceritate care,
in momentul in care esti tentat sa cazi in romantismul spiritual ,
te sesizeaza de evidenta ipocrizie si ti spune:  

’Fa tu binele pentru care vrei sa te rogi ,
atat cat iti sade in putinta !”‘

Iar adevarul este ca de cele mai multe ori stim ce avem de facut ,
si putem sa o facem exact cu ceeace avem,  dar este mult mai usor
sa fugim in teorii si povesti decat sa facem ceva cu adevarat. Cat de putin.

Daca exista vreo fiinta interesata de viata si bunatate
in mod sigur gestul tau marunt va fi mai pretios pentru EA (fiinta atotputernica)
decat orice poveste mentala si rugaciune plina de cuvinte mari si foarte goale ’’ .

Daca cuvintele ar avea acoperire energetica in realitate,
acea energie ti-ar umple viata si nu s-ar irosi in cuvintele rugaciunii.

Iar daca cuvintele tale sunt goale este pentru ca intentiile tale sunt false.

In concluzie, in loc sa te rogi
cauta sa fi sincer cu tine.

Accepta ca nu esti bun , inceteaza teatrul ,
si vezi daca ceva conteaza pentru tine cu adevarat in viata care o ai.

Iar daca esti viu inca vei vedea ca
sunt aspecte esentiale ale vietii pentru tine.

Constientizeaza asta, pretuieste si protejeaza asa cum poti.

Insa nu juca teatrul pretuirii, protectiei
si nu transforma viata ta in povesti inepte despre zei prosti si usor de mituit.

Ai macar bunul simt daca tot iti imaginezi Dumnezei,
sa nu-i consideri niste fraieri usor de dus in eroare de cateva cuvinte goale.

Presupunand ca ar fi o fiinta atotputernica care sta sa-ti asculte rugaciunile
atunci fi sigur ca intentiile tale bune fata de viata vor fi vazute fara sa le pui in cuvinte.

Dar tu nu vrei sa fi vazut in ceeace esti in intimitatea ta ultima
motiv pentru care alegi sa-ti imaginezi o fiinta atotputernica
dar cam imbecila.

Astfel, actul rugaciunii este expresia unei jigniri a fiintei careia i te rogi.
Rugaciunile-s o laba mentala. 

Maturizati-va si fiti oamenii care
fac ceeace-i cer lui Dumnezeu sa faca in locul lor.

Vrei sa fi iertat prietene Razvan ?

Lasa rugaciunea si iarta-te.
Nu Dumnezeu te invinovate.
Doar tu insuti o faci.

Zici ca  ”nu ştiu de ce, dar am simtit nevoia s-o fac”.
Ai simtit nevoia sa te rogi si ai facut-o. Frumos gest.

Dar oare vrei sa afli de ce ai facut-o?

Eu zic ca ar fi esential sa sti de ce faci ceea ce faci.
Iar daca vrei un raspuns cu adevarat el te asteapta.

Oricat te-ai ruga, ceeace sti ca trebuie sa faci ,
nu poate face nimeni pentru tine si de stai in genunchi toata viata,
citesti si intelegi tot ce poate fi inteles.

Evident ca nu-ti suna doar tie.
Si eu sunt destinatarul mesajului meu.

Cris 🙂 

Credeti ca nu aveti incredere in voi?

 

Constat ca neincrederea in noi insine este generalizata uuu
si mai ales, surprinzator, la fel de generalizat, constientizata.

Majoritatea celor cu care vorbesc
constata si recunosc usor ca nu au incredere in ei.

Bineinteles ca in momentele cand esti pe val,
nu-ti dai seama cata neincredere  exista in tine,
dar ca si orice val, ca valul trece, si increderea odata cu el.

Dar nu despre cat de perisabila este increderea in sine
bazata pe succes am de gand sa vorbesc aici.

Revenind,  cu toate ca problema neincrederii in sine
este general cunoscuta si recunoscuta, prea putini pot face ceva,
in sensul de a-si recupera increderea in sine,
ceea ce ma face sa cred ca neincrederea in sine este o consecinta, nu o cauza.

Cand ajungi la cauza (radacina) poti aborda problema usor,
in ideea de a o ameliora, intrucat, odata actionat asupra ei (cauzei)
se produc schimbari semnificative.

Periferia este complexa si greu de abordat.
Radacina (cauza) este simpla si usor de modificat,
odata ce ai gasit-o, sapand putin.

Precum radacinile, cauzele reale sunt mai ascunse.
Ascunse de interesele noastre de imagine, bineinteles.
Interesele ego-ului nostru.

Ma explic acum.

In cazul neincrederii in sine,
cauza acesteia este raportarea incorecta la oameni, in general
si la cei cu care relationam, in particular.

Este usor de inteles de ce  fiecaruia din noi
ne este mai usor sa recunoastem ca nu avem incredere in noi,
decat sa acceptam si sa declaram ca suntem incorecti,
dar cel mai adesea, suntem de fapt perversi.

Care este legatura intre perversiune si neincredere ?

Va spun acum cum vad eu aceasta legatura.

Cand in intimitatea noastra ne simtim in competitie cu toata lumea
si dorinta noastra este de a iesi mai bine decat oricare din cei cu care relationam ,
inevitabil feedback-ul Vietii, prin situatiile in care ne pune,
va fi unul care ne va umili, pentru ca asta cautam noi in intimitatea noastra
sa producem celorlalti.

Prin evenimentele vietii noastre
viata doar sustine interesele noastre cele mai importante de fericire,
dar cata vreme noi cautam doar dominare si superioritate, nu fericire,
vom interpreta totul doar din perspectiva victoriei sau a infrangerii.

Caz in care, toata viata este o stare de conflict
care inseamna deja ca am pierdut si de aici neincrederea in noi,
cu care suntem atat de sinceri si care ne permite pe undeva
statutul de victima nevinovata, incapabila de incredere sine.

Convenabil, nu vi se pare?

Cei care au inteles cat de mult primesc de la cei cu care sunt in relatii,
vor avea grija sa ofere avantaje la start celor care
intra mai putin pregatiti in relationare si situatiile care le presupune.

Vor avea grija sa nu iasa sifonati, pana cand inteleg
ca nu sunt in relatie sa alimenteze ego-ul cuiva cu superioritate,
ci sa se bucure de companie si prietenie.

Eu va zic doar sa fiti foarte atenti,
si sa va constientizati fiecare gest sau atitudine interioara de competitivitate,
si fara sa cautati in nici un fel sa luptati impotriva instictului de dominare,
amintiti-va doar ce insemnati unii pentru altii
si urmariti sa vedeti daca va mai puteti tolera competitivitatile
cand constientizati cat sunt de importanti cei cu care sunteti in relatii.

Cand refuzati sa vedeti evidenta importanta a celor din viata voastra,
indiferent cat de mult sau putin v-au oferit,
v-ati asigurat sclavia instinctului de competitivitate
care inseamna ca deja sunteti invinsi.

Iar expresia acestei infrangeri este neincrederea in sine.

NU cautati insa sa luptati cu incorectitudinea
si instinctul de dominare supracompensand cu gesturi de corectitudine.

Nu comportamentul trebuie schimbat,
ci constienta trebuie intarita.

Iar aceasta intarire nu inseamna decat
a observa aspecte importante care le ignori.

In cazul nostru ignoram importanta celor cu care ne impartim viata.
Si asta ne costa propria liniste si fericire.

Acest cost este neincrederea in sine.

Mai aveti vreo indoiala ?

NU cred.

Crezi ca vrei sa fii important ?

 

Pentru ca nu gasim bruma de bun simt necesara ssscss
sa ne acceptam limitele naturale si firesti oricarei fiinte 
(pentru care, intre noi fie vorba, nu prea suntem responsabili)
alunecam intr-un univers conceptual rupt de viata, in care
valoros devine doar ceeace sustine inchipuirea noastra
ca suntem mai mult decat ceea ce stim ca suntem.

A ne minti frumos devine in acest context
principala cale de a relationa.

Relatiile sunt un troc de minciuni
destinate sa ne alimenteze importanta.

Cand cineva pe fata caruia nu citesti impacarea cu propriile limite,
iti cere adevarul, nu te lasa prostit de cuvinte ! 

NU vrea adevarul !

Vrea sa-i confirmi ceeace vrea sa creada despre ea.

Cand nu poti gasi satisfactie in propria existenta ,
nu-ti ramane decat sa-ti spui ca esti important
tocmai pentru că simţi că nu eşti.

Sentimentul nefericirii este interpretat de inconstienta ca fiind neimportanţă
si implicit in loc de a te ocupa sa devii fericit acceptand ca nu esti ,
tu cauti sa devi important.

Bineinteles ca nu vei reusi intrucat,
nu neimportanta este problema ta ci nefericirea.

Constatand ca nu poti deveni important ,
nu-ti ramane decat sa pretinzi si sa incerci sa pari ca esti.

De aici disperarea de a fii vazut mai mult decat ceea ce esti
si usurinta cu care punem fi manipulati de cei care ne valideaza.

Totul devine firesc cand accepti profund ca esti nefericit si limitat
si constati imediat urmare a acestei atitudini, ca nu-i nici o drama,
ba chiar dimpotriva ii oportunitatea imensa de a-ti permite sa gresesti,
sa fii ridicol si stangaci.

Aceasta este adevarata libertate
si doar de aici incepem sa avem o viata reala.

Te simti bine?

 

Eu cred ca majoritatea cautarilor noastre spirituale self pic
precum si goana dupa succes  sunt expresia unei evidente ipocrizii
destinata ca de obicei sa ascunda pretentiile de fiinta superioara
si de putere personala ce apar in cei nefericiti.

Toti cautatorii misterului vietii sau a vietii de apoi ,
ai adevarului sau ai lui Dumnezeu sunt doar oameni suferinzi
care nu pot accepta ca sunt doar fiinte simple in cautarea starii de bine.

In neatetia cu care traim, credem ca suntem nefericiti
pentru ca suntem neimportanti in ochii celorlalti.

Ne imaginam ca atentia care am obtine-o fiind importanti
ne-ar face fericiti.

De fapt credem ca puterea asupra celorlalti este secretul fericirii.

Ori asta este o presupunere acceptata ca realitate imediat,
ramanand complet neinvestigata si neverificata,
intrucat seduce total egoul nostru.

O clipa de atentie in care am accesa
amintirea vreunui moment de fericire consistent din trecutul nostru
ar face evident faptul ca starea de bine este o afacere interna
care nu are nimic de a face cu importanta noastra in ochii celorlalti.

Dar cine mai este interesat de adevar
cand orgoliile noastre sunt in joc?

Nici un om fericit , satisfacut sau bucuros
nu va fi interesat povesti sau teorii despre adevar sau dumnezeu,
nici de cursuri de dezvoltare personala sau cum sa faci bani si sa ai putere.

Si n- sa vezi vreodata un om fericit umbland dupa fundul vreunui maestru ,
informandu-se cu disperare sa afle „secretul succesului”
sau dand din aripioare ca sa ajunga „alfa”.

Un om care se simte bine isi traieste viata.

Un om fericit va cauta cel mult prieteni
cu care sa experiementeze sau sa-si imparta viata.

Va cauta timp pentru el si cei cu care se simte bine.

De ce nu au acestia nevoie de Dumnezeu, mentori, duhovnici sau indrumatori ?

De ce nu sunt obsedati de a otine raspunsuri chiar daca au o gramada de intrebari?

Pentru ca fericirea lor le aduce tot ce au nevoie si toate raspunsurile 
prin intuitiile , inspiratia, prietenii lor si situatiile de viata .

De cate ori raspunzi intrebarilor cautatorilor lui Dumnezeu,
a maiestriei spirituale sau a succesului, nu faci decat
sa consolidezi ipocrizia de la baza cautarilor lor.

Adevaratii maestri iti sunt de fapt prieteni care-ti spun adevarul
si te trimit inapoi la motivatiile fundamentale ale intrebarilor tale.

Recuperarea propriei vieti incepe cand recunosti
că suferi, esti nefericit si vrei sa te simti mai bine…

…cand intelegi ca urmaresti doar depasirea suferintei si ca pur si simplu,
dumnezeu , viata de apoi , ce va fi , care este adevarul suprem
sau secretul succesului nu te intereseaza. Deloc.

Evitarea acestui simplu adevar,
a nascut un univers aproape infinit de povesti
care au creat o lume de halucinatii mental emotionale
in care ne-am pierdut complet. 

Umblam disperati si tot mai epuizati dupa solutia la o problema falsa:

„Cum sa devin important?”...
…cand problema noastra reala este: „Cum sa ma simt bine?”

Cand intelegem si ne asumam ca dorim doar ca suferinta sa inceteze,
lucrurile se simplifica imediat pentru ca  un demers elitist
(cel presupus de intelegerea lui Dumnezeu sau a succesului material sau social)
ce presupune rigoare si evaluare se transforma intr-o calatorie interioara
ce presupune simplitate, eliberarea de pretentiile si asteptarile oricui
(fie el dumnezeu sau iluminatul nr.1) si eficienta.

Iar acest simplu act de sinceritate, te elibereaza de o imensa presiune.

Astfel orgoliul de a ne pretinde fiinte spirituale in cautarea divinului
sau gladiatori sociali care calca totul in picioare pe drumul spre glorie,
ne transforma in sclavii propriului nostru Dumnezeu inventat
sau concept despre succes si ne rupe de simplitate, natura, realitatea imediata si bunul simt.

Iar pentru reducerea suferintei nu avem nevoie de Dumnezeu
sau de succes si alte interminabilele povesti care vin odata cu ele,
pentru că  simplitatea in gandire, folosirea sensibilitatii
si validarea perceptiilor eliberate de fanteziile spirituale,
atentia incarcata de respect la ce se-ntampla in jur,
cautarea prieteniei si practica bunului simt
… 

…toate acestea ne dau tot ce avem nevoie sa evitam suferinta.

Singurul succes real , singura spiritualitate veritabila
si singura nevoie este starea de bine.

Iar daca iti lipseste fii constient ca asta este problema ta,
şi anume starea ta interioara.

În nici un caz fanteziile sau ipocrizia nu te vor salva.

Indragostirea si legatura ei cu forma (aparentele)

Indragostirea – Ce NU este iubirea

17581_1381784928707826_47439012_n

Indragostirea este tot ce
nu este iubirea si invers.

Sunt concepte opuse.

Indragostirea e o culme
a inconstientei ce apare 
si se consuma in spatiul formei
(sau a aparentelor), care include spatiul mental emotional.

 

Iubirea este o culme a constientei
si se consuma in spatiul continuturilor (spatiul existential).

Ceea ce consideram si tratam noi ca fiind „iubire” este clasica indragostire .

Este o autohipnoza euforica care ucide exact luciditatea de care ai mare nevoie
pentru a-ti cunoaste asa-zisul „iubit” si a intelege ce se-ntampla cu adevarat cu tine.

Este un terci  de atractie sexuala, emotia validarii (placerea de a fi dorit)
si a proiectiilor idilice (promisiunea conservarii starii).

Este doar o stare de exaltare a simţurilor scapate de orice supervizare constienta.

Simpla excludere a discursului iubirii din tot acest fenomen ar face totul mult mai real.

Dar este atat de greu sa facem asta, intrucat mizam mult pe acest discurs al iubirii,
in demersul nostru de a crea confuzia care ne permite manipularea celuilalt.

Tot acest dans al dragostei suprasaturat de dovezi de iubire,
expresii si gesturi emotionale, nu este nimic altceva decat o diversiune ampla
(de multe ori inconstienta), destinata sa ne insele vigilenta si bunul simt,
pentru a face sa para reala o poveste in care avem rolul de „buric al pamantului”,
pe care il asteapta o dulce si neintrerupta fericire in cuplu.

Aparent curios cand te indragostesti este ca îti refuzi orice analiza a motivatiilor
si naturii atractiei ce o simti., iar asta nu e chiar intamplator.

Esti nevoit sa faci astfel ca sa-ti  refuzi constientizarea adevaratelor tale motivatii ,
interese care te-ar pune in situatia de a risca
sa fii cunoscut asa cum esti de fapt.

Ar fi usor sa-ti identifici interesul firesc, dar strict sexual,
precum si toate calculele de castig, visele naive, slabiciunile
si fricile care te imping sa te grabesti in decizii prin care
îţi abandonezi responsabilitatea fericirii, punand-o pe noul iubit.

Dar ce interes ai putea avea sa descoperi aceste lucruri despre tine ?

Noutatea in relatii aduce emotii inedite si intense,
sub influenta unui consistent cocktail hormonal.

Doar cu putina luciditate si experienţă puteti vedea in experienta voastra
si peste tot in jur tiparul relatiilor si irelevanţa emotiilor in perioda de indragostire.

Cand intelegi asta, iti vei tempera entuziasmul, in favoarea atentiei
si a preocuparii pentru transparenţă si relaxare in relationarea de inceput. 

Aceasta este o forma esentiala si foarte importanata de respect
pentru un potential partener.

Entuziasmul indragostitilor este cu atat mai mare,
cu cat isi refuza mai puternic responsibilitatea propriei fericiri.

Cand o relatie este destinata sa te absolve de efortul constientei si al maturizarii,
este foarte important sa crezi in basmele tale si sa te grabesti
sa impachetezi rapid relatia in ceva sigur si durabil.

Tuturor va este cunoscut sentimentul acela inexplicabil
in care simti ca iubesti pe cineva, fara măcar sa-l cunosti.

Este posibil ca senzatia ce o incerci sa aiba la baza
compatibilitati esentiale sau doar superficiale,
dar in mod sigur acestea vin la pachet cu o multime de alte aspecte
care ar trebui sa te faca mult mai precaut in a te lansa in proiectii de orice fel .

Perspectiva unei aventuri sexuale va entuziasma pe aproape toata lumea,
dar important este sa fii constient de motivatiile tale si de ceea ce se-ntampla de fapt.

Pofta pentru romantism tradeaza o nevoie disperata de emotii,
destinate sa acopere golul interior al lipsei de sens, in care-ti traiesti viata.

Odata consumata atractia sexuala, disponibilitatea celui mai abil dintre parteneri
pentru interpretarea rolului de indragostit dispare, iar superficialitatea relatiei
si golul de sens interior devenind evidente.

Trebuie inteles ca, in lipsa unei conexiuni reale creata pe conţinutul a ceea ce suntem,
odata consumata atractia sexuala apare o respingere evidenta
…o nevoie stringenta de a fi lasat singur, care este temperata
doar de ratiunea nevoilor sexuale viitoare.

Odata prabusit „visul de iubire” dupa potolirea sexuala,
golul de care am fugit devine mai evident si mai dureros,
iar deciziile, declaratiile de dragoste eterna, angajamentele si promisiunile
ne atarna ca o piatra de moara la gat.

Pentru a ne elibera de aceasta greutate ar trebui
sa recunoastem deschis ca ne-am ambalat, ca am mintit si exagerat.

Dar asta presupune o onestitate mult prea dificila,
iar solutia este un nou set de minciuni care creeaza situatii imposibile,
din categoria ”te iubesc de ma cac pe mine, dar viata este impotriva noastra
si trebuie sa ma car” , care de cele mai multe ori jignesc inteligenta oricui.

De cele mai dese ori, in fuga noastra ridicola de responsabilitatea propriilor alegeri,
concluzionam ca suferinta este consecinta relationarii,
şi nu a inconstientei cu care intram in relatii.

Aici intra toti indragostitii raniti in ’’iubirea lor’’,
care declara teatral si foarte convinsi ca nu vor mai iubi vreodata.
Ca si cum parodia lor de experienta ar avea vreo legatura cu iubirea.

Aici intra in scena o alta mare categorie de papagali (nevinovati de altfel),
care-ti spun ca oricata suferinta si durere ar aduce iubirea,
in afara ei nimic nu are sens si ca trebuie sa te bagi din nou
si din nou in acelasi rahat, in numele „iubirii”, bineinteles.

Nu ca ar fi existat vreodata vreo urma de iubire in astfel de relatii,
dar este esential sa ne spunem asta pentru a putea juca rolul de victima nefericita
a perversitatii sexului opus si a crea o aura dramatico–romantica
a experientei comune a indragostirii.

Avem nevoie de aceasta aura pentru a ne proteja dreptul la prostie si inconstienta
si a evita cu orice pret intalnirea cu bunul simt si realitatea.

Apetitul pentru proiectii idilice va fi platit cu suferinta,
doar pentru a nu uita prea usor importanta de a crea fericire
pornind de la realitatea a ceea ce suntem.

Aproape orice indragostire se sfârşeşte in durere si dezamagire
pentru ca de constientizarea durerii si dezamagirii din noi insine fugim
atunci cand ne aruncam in experienta indragostirii.

Celelalte indragosteli, cele  foarte putine care rezista timpului,
ele supravietuiesc cu pretul asumarii unei  infantilitati relationale greu de imaginat,
in care fiecare  îsi ia rolul de  ’’copilas leganat in poala maica-sii’’
unde totul se transforma intr-o gângureala insuportabila. 

In relatiile ajunse aici ai ocazia sa te familiarizezi
cu comunicarea  din categoria ’’lugu lugu’’ (iubitica mea scumpica, tutulica mica, hai da-mi un pusi la puti)
…care să fie luată drept dovada unor relatii pasionale si durabile
de catre toti naivii disperati sa se aghete si ei de cineva.  

Cand alegi sa vezi in celalalt ceea ce-ti doresti,
refuzi orice sansa de a trai ceva real.

Povestile de iubire cu care te dopezi si setea de emotii in cadre romantice,
nu sunt decat autoconditionari care permit sa fii manipulat
si implicit te califici ca  victima sigura a dezamagirilor.

In general, cei blocati in acest tip de relationare
sunt indivizi superficiali si inconstienti, cu o parte consistenta de perversitate,
care aleg doar calea usoara, adica vizeaza /cauta  parteneri mai slabi
sau neexperimentati, ce pot fi folositi usor ca furnizori de validare si sex.

Experienta indragostirii nu evita pe mai nimeni,
dar orice preocupare pentru maturizare si evolutie ajunge sa te scoata,
in cele din urma, din confuzie si ipocrizie

De cele mai multe ori, unul dintre indragostiti
este mai detasat si inevitabil, mai abil.

Orice individ iesit sifonat dintr-o relatie romantica, cu debut fulminat,
ce alege sa se simta victima inocenta, refuza sa accepte ca
oricat ai acuza perversitatea celui care ’’te-a facut’’,
nu poti confunda vibratia  unei persoane deschise si sincere
cu una care intimideaza, manipuleaza si Îsi joaca convingator teatrul de indragostit.

Daca confunzi , o faci pentru ca vrei sa te minti.
Si probabil ca te-ai folosit si tu de multi dintre cei mai naivi ca tine.

Victimele obisnuite ale acestor indragosteli, prin nevoia lor de a se agata de cineva,
devin usor de folosit (sau doar de „f*tut”), dar pe masura de greu de suportat.
Ceea ce le face foarte repede neagreabile si dispensabile.

Nu este nimic incorect in aceste relatii,
intrucat instinctul celor folositi de a se agata
nu este cu nimic mai nevinovat decat instinctul celorlalti
de a se folosi sau manipula.

Am cunoscut femei care, desi au fost folosite si abandonate rapid,
sub explicatii „SF”, desi inteleg rational substratul experientei prin care au trecut,
in secret jinduiesc sa mai fie folosite, chiar pe acelasi scenariu
şi de catre acelasi individ, in timp ce il acuza de le sar ochii.

Niciodată să nu subestimaţi forţa şi prostia inconştienţei !

—————————————————————————————-

Relaţia de tip „formă-îndrăgostire-inconştienţă-manipulare

lamborghini-istorie-232

Radacinile confuziei si neintelegerilor in relatii sunt conditionari extrem de puternice, implantate mult inainte de a intelege ca ne este alterata identitatea.

Pentru ca aceste conditionari
sa fie valide, colaboreaza adevarate
industrii de vise precum: 

mass media, revistele pentru femei, literatura, telenovelele, filmele, marketingul, povestile parintilor si o armata impresionanta de indivizi inconstienti.

Nu intamplator sunt in joc asemenea forţe de manipulare.
Îndrăgostirea se consuma intru-un spatiu al formei.

Indragostirea fiind un proces superficial si cvasi inconstient,
ea exista doar in  lumea formei (imprejurarile exterioare): 

imaginea celuilalt, felul în care merge, se poartă, aspectul lui fizic,
profesia, statutul social, economic, imbracamintea,
modul in care te prezinti in public, cum comunici.

Forma activeaza impulsurile inconstiente implicate in indragostire.

Forma este ceva usor de perceput si evaluat
si are o caracteristica incredibil de profitabila
prin aceea ca este extrem de tentanta, dar nu satisface niciodata.

O vrei cu disperare, dar cand o ai
constati ca nu te ajuta prea mult.
Dupa care, cauti sa obtii mai mult.

De aici isteria dezvoltarii personale, cu ale ei obiective:

fii frumos, stilat, fa sport, fii la moda, fii de succes,
invata cum sa pari increzator sau agresiv, atractiv… dupa caz.

Toata lumea intelege ca relaxarea, calmul, increderea in sine,
spontaneitatea, conexiunea cu femeile vin doar pe un fond de onestitate si bun simţ.

Dar onestitatea si bunul simt presupun recunoasterea ipocriziilor,
constienţă, vulnerabilitate, ceea ce, in mod evident, cer
o masiva reorganizare interioara si o abordare a vietii total diferita 
faţă de ceea ce suntem noi obisnuiti.

Automat varianta onestitatatii devine exclusa pt cei superficiali
si implicit, nu le ramane decat varianta cultivarii aparentelor,
cumuland informatie destinata sa exploateze inconstienta semenilor
si a sexului opus, in cazul nostru.

In aceste conditii, pare mult mai atractiv si facil
sa ramanem cu o imagine de sine grandioasa si sa cosmetizam
lasitatea, mercantilismul si dezinteresul real pentru oameni,
cu o aparenta seducatoare si de succes, pe principiul
„Cui ii mai pasa ce om sunt daca par de succes?”

Lumea formei, in care se consuma povestile iluzorii de dragoste,
este lumea in care o prima impresie impecabila si aspectul fizic sunt hotaratoare.

De cand ma stiu am simtit o placere intensa sa fac o prima impresie  proasta,
fiind dezinteresat de orice formalism sau reguli de comportament
si cu toate astea am obtinut tot ce am vrut.
Uneori chiar de la cei care m-au judecat usor.

Putine criterii sunt mai relevante pentru calitatea unui om
decat modul in care judeca la prima impresie.

In modul in care-mi trateaza femeile stângăciile, emotiile de inceput,
vad foarte usor ce oameni sunt. Iar cele care trec acest test involuntar,
mă fac să-mi doresc mai mult de la ele. 

Lumea relatiilor trebuie sa devina una calda si relaxata,
pentru ca fiintele noastre sa respire si sa creasca intr-un climat de incredere.

Nimic nu sta intr-un moment, intr-o sansa, ca sa ne punem problema primei impresii.

Totul sta in ceea ce suntem,
iar asta este dincolo de momentele noastre mai bune sau mai slabe.

Cei orientati spre continut vor cauta parteneri orientati in aceeasi directie,
alaturi de care se pot simti bine si pot evolua.

Acestia se vor bucura cand sunt vazuti in continutul si limitele lor,
intrucat nu vor sa ascunda nimic. Aceasta este lumea in care
nu vrei sa impresionezi cu nimic, vrei doar sa fii corect perceput.

Este lumea in care intelegi ce absurd este
sa  reduci un om , o viata, la o impresie de moment.

Viata noastra nu se dezvolta prin sanse unice, oferite de indivizi nemuritori si reci.
Identitatea noastra se dezvolta devenind umani, calzi, onesti si corecti cu cei din jur,
nu incarcandu-i cu presiunea perfectiunii in relationare.

—————————————————————————

Aparent, aceasta lume a indragostirii si a formei,
care presupune aprioric sa folosesti inconstienta si slabiciunile sexului opus
in interesele tale, nu-ti lasa de ales (repet, aparent, intrucat tot timpul ai de ales)
decat sa intri in jocul acesta de manipulare, pentru ca altfel
crezi ca risti sa ramai fara parteneri.

Este o temere partial justificata, intrucat barbatii si femeile
care aleg cartea sinceritatii constata cat de mult sperie adevarul.

Dar acesta-i doar un aspect superficial care nu trebuie luat in calcul, deoarece:

  1. Alegerea onestitatii nu trebuie sa depinda
    de castigul sau pierderile pe care le presupune.
    Onestitatea si deschiderea sincera catre sexul opus este in sine propriul castig,
    prin starea de congruenta si satisfactia de a fi intreg – pe care le traiesti.

  2. Permanent vor fi oameni in jur care sa raspunda pozitiv la abordarea onesta,
    chiar daca sunt mai greu de gasit, sau chiar daca, in prima faza, o refuza instinctual sau doar din precautie.

  3. In comunicarea sincera, fara rezerve exista o satisfactie care, in cele din urma, va fi constientizata ca fiind suficient de valoroasa incat sa sacrifici confortul ego-ului tau atat de deranjat de adevar.


Intr-adevar pe aceasta cale relatiile evolueaza incet, dar sigur,
devenind de la un moment dat indestructibile si invulnerabile.

Si oricum, alternativa traditionala, in care ajungi
sa te folosesti si sa manipulezi cele mai importante fiinte din viata ta … partenerii cu care-ti imparti corpul, sufletul si intreaga intimitate, este una care nu poate fi acceptata de nici un individ in care mai exista putina inima si umanitate.

Nu vreau, in nici un caz, sa va las impresia ca desconsider forma.
Departe de mine acest gand.

Oricine, oricand va aprecia si-si va dori frumusetea, eleganta, sanatatea,
abilitatile fizice, confortul, bogatia, succesul si gloria etc..
Dar acestea incep sa aiba o valoare reala, doar din momentul in care
devin calitati secundare tuturor celor care definesc continutul uman.

Si orice continut se constientizeaza si se dezvoltă
 pornind de la cel mai elemetar aspect al acestui continut:

onestitatea absoluta cu noi insine si cu ceilalti
si acceptarea a ceea ce onestitatea ne spune despre noi.

Pe aceasta baza, totul se va schimba,
iar lumea formei va fi reflexia continutului, nu ambalajul lipsei de continut.

Important de inteles este ca nu exista vreun motiv
pentru a acuza nici un fel de stari euforice, de emotii intense
sau simple declaratii de interes ale unui partener nou.

Orice moment placut consumat in compania cuiva inseamna satisfactie,
ori asta ne incarca pe toti cu resurse de vitalitate.

Esential este sa intelegi corect ceea ce traiesti
si ca aceste experiente nu sunt nimic mai mult decat
expresia unor stari de moment, ce nu implica cu absolut nimic viitorul.

Un moment placut in relatiile dintre sexe este un cadou existential,
nu o promisiune sau o garanţie a legaturii pentru viitor.

Un sentiment  reflecta o stare de moment creata impreuna si multa gratie existentiala.
Si oricat de cinic ar parea, este posibil sa nu te mai întâlneşti niciodata cu el.

Solutia problematicii indragostirii, este sa fii tu insuti si sa discuti pe bune,
incurajand aceeasi atitudine (asta daca te cunosti si daca faci fata adevarului),
ca sa poti sa-ti faci o parere relevanta despre cine sunteti si ce puteti trai impreuna.

Euforia de inceput poate sa nu insemne nimic,
la fel cum inceputuri mai timide pot evolua in prietenii sau pasiuni adevarate.

In concluzie, refuzati insistent orice proiectii,
bucurati-va de tot ce va ofera viata, nu va agatati de nimic,
alegeti sa vedeti lucrurile asa cum sunt, pentru ca
in toate experientele va asteapta intelegeri esentiale.

Dar nu mai pierdeti timpul pe directii evident falimentare.
Le-am urmat prea multi, prea multa vreme.

Cris

Natura fidelitatii sexuale

9965206-conceptual-photo-of-a-marital-infidelityDesi fidelitatea este o calitate umana admirabila care se intersecteaza consistent cu loialitatea (una din caracteristicile umane cele mai dragi mie) fidelitatea sexuala la care ne fuge instant gandul cand problema fidelitatii este pusa pe tapet , este un concept care contine in el insusi prin definitie doze consistente de ipocrizie, lasitate si lipsa de respect fata de cel cu care esti intr-o relatie.

In primul rand nu putem vorbi de fidelitate sexuala in lipsa tentatiei de infidelitate. Cata vreme cineva nu este atras de alte persoane, nu este posibil sa spunem ca este un individ fidel, intrucat el relationeaza sexual cu o singura persoana pentru ca nu este atras de altcineva.

Fidelitatea in acest caz nu reflecta o calitate umana ci lipsa atractiei pentru alte persoane. Este normal si specific oricarei fiinte sa relationeze doar unde si cand simte interes si atractie.

Este atat de natural sa relationezi intim doar cu cei de care esti atras, incat nimanui nu i-ar fi venit vreodata ideea sa-si spuna ca este fidel doar pentru ca nu face sex cu indivizi de care nu este atras. Atractia fata de o singura persoana, nu este  fidelitate sexuala.

De asemenea fidelitatea sexuala in lipsa de oportunitati sexuale nu este fidelitate.
”Este usor sa fii sfanta cand nu exista tentatii” adica  ”multe femei cred ca sunt fidele cand ele sunt doar nebagate in seama”.

infidelityouIdeea de fidelitate sexuala vizeaza exclusiv efortul si preocuparea de a rezista atractiei , de obicei generalizate, fata de alti parteneri.

Fidelitatea sexuala presupune indiscutabil, pretentia de a ignora , reprima, interzice sau nega orice atractie pentru alti indivizi. Inclusiv atractii care nu au o componenta sexuala intrucat, orice interes catre alt individ , este perceput de partenerul tau ros de neincredere, ca o declaratie publica a neimportantei lui.

Si poate fi interpretata astfel doar pentru ca in intimitatea lui este convins de propria neimportanta.

Oarecum surprinzator este cum oamenii inteligenti cu pretentii de rafinament intelectual si spiritual pot integra atat de usor  in personalitatea si egoul lor o calitate, cea a fidelitatii sexuale, care le tradeaza atat de evident neincrederea in sine si completa lor imaturitate spirituala si umana.

CE altceva decat neincrederea in sine si frica de neimportanta te-ar putea impinge sa pretinzi celui pe care zici ca il iubesti sa-si ignore sentimentele, dorintele si nevoile?

Ce om trebuie sa fii, ca sa-ti doresti prezenta  unei femei impotriva sentimentelor ei, s-o obligi sa-si refuze orice alta placere a relatiilor care o tenteaza,  doar ca sa ti poti seda nemultumirea de sine cu sentimentul importantei? Practic, sacrifici libertatea (viata)  partenerului tau , in numele iubirii bineinteles, pentru a avea o dovada a importantei tale.

Oricat de slab sau neincrezator in sine ai fi , bunul tau simt ar trebui sa-ti spuna ca modul acesta de abordare dovedeste o agresivitate fata de natura cea mai intima a partenerului tau. Dar asta ar presupune sa te intereseze natura  lui intima.

Cand fidelitatea este valoarea fundamentala intr-o relatie, transmiti imediat ca:

  1. Continutul uman al partenerului este nesemnificativ in raport cu pretentiile de confort ale egoului tau impachetate de ideea fidelitatii
  2. Nu intelegi ca atractia si pasiunea sunt stari vii ce nu pot fi siluite sau conservate prin intelegeri de fidelitate , promisiuni si angajamente
  3. Nu intelegi ca fidelitatea in absenta conexiunii, libertatii interioare si pasiunii nu hraneste nimic esential intr o fiinta.

Cand conditionezi o relatie de renuntarea la altele , pierzi din vedere singurul aspect esential pt o relatie: calitatea timpului petrecut impreuna.  NU timpul iubitei (iubitului) tale petrecut cu altcineva iti va afecta relatia ci timpul pe care-l aveti impreuna si pe care de cele mai multe ori il irositi in platitudini si clisee.

Insa , intr-un gest masochist, majoritatea sacrifica importanta continutului de traire a partenerului, pentru acele calitati destinate sa valideze egoul si sa-i protejeze sensibilitatile. Problema este ca nimeni nu a vazut vreodata un ego multumit si dupa orice satisfactie ii oferi , nevoile lui cresc exponential. Orice satisfactie data egoului ii confirma justetea pretentiilor lui, fapt ce il va face sa-si extinda cererile.

infidelityDaca fidelitatea ar fi o calitate care sa aiba vreo valoare in sine, nimeni nu ar impune-o celorlalti, intrucat fiecare ar face orice este in stare sa o obtina pt el.

Dar, daca sunteti putin atenti , nimeni nu-si cultiva fidelitatea pentru el insusi ci doar ca sa o poata pretinde de la partener. Absolut toti cei pe care i-ati auzit vreodata slavind valoarea fidelitatii o vor pretinde cuiva.

Nici macar unul … nu-si doreste fidelitatea doar pentru el. Cei care traiesc atractii naturale si durabile pentru un singur partener nici nu-si pun problema fidelitatii si implicit nu au ce negocia.

Nevoia mea de fidelitate ascunde pretentia de a-ti amputa lumea interioara de senzatii si sentimente neagreate de autoritatea egoului meu , pentru a-ti face onoarea de a te distribui in rolul destinat sa-mi satisfaca asteptarile care sper eu ca-mi vor aduce fericirea.

Cand esti pentru mine doar rolul ce ti l-am trasat, in mod evident ca nu mai consider ca este ceva de cunoscut la tine. Iar combinatia asta de posesivitate si previzibilitate in relatii este moartea pasiunii. In acest context, relatia inseamna respectarea rolurilor trasate.

Bineinteles astea-s calculele egoului, intrucat realitatea si viata se pisa pe toate strategiile noastre de la care speram sa ne protejam iluziile si ipocriziile.

Doar cei pierduti in confuzii fara iesire isi pot imagina ca pe obedienta fata de egoul partenerului se poate construi o relatie functionala si durabila .

Obedienta, intrarea in rolul trasat, pentru a fi angajat ca partener, te califica doar pentru a fi folosit si dispretuit pentru naivitatea si imaturitatea ta.

Atractivi sunt doar cei care stiu cine sunt, care nu-si negociaza dreptul de a simti si a se manifesta liber.

Cei care valideaza ca importanta fidelitatea sexuala, nu transmit decat ca sunt dispusi sa-si nege fiinta sexuala ca sa poata pretinde acelasi lucru de la partener ..

infidelity_600x369Fidelitatea sexuala este cel mai rapid si mai sigur mod de distrugere a atractiei in cuplu si implicit de amplificare a tentatiilor de infidelitate.

Posesivitatea (sentimentul ca partenerul iti apartine) se consfinteste in secunda in care ai garantii ale fidelitatii sexuale. Iar posesivitatea este incompatibila cu pasiunea. Ceea ce simti ca posezi  nu te mai atrage.

Ceea ce ai nu mai prezinta interes, nu te mai incita si implicit nu-i mai acorzi atentie , preocupare. In plus, astepti tot mai mult de la posesia ta (investitia). Ajungi sa crezi ca meriti totul si nu mai oferi nimic.

Asta se intampla cu ambii parteneri. Este usor de inteles ca, diferentele astea dintre ceea ce oferi si ceea ce pretinzi, sunt sursa unor tensiuni care se acumuleaza in backgroundul aparentelor intretinute cu tot mai mare dificultate.

Intr-o relatie bazata pe posesivitate si fidelitate sexuala , flirtul, atingerile extraconjugale devin experiente erotice irezistibile. Imaginati-va ce inseamna pentru cei aflati intr-un astfel de cuplu perspectiva unui sex extraconjugal pasional . Este ceva ce le acapareaza visele, gandurile in intregime. Nu intamplator. Suntem facuti sa traim cu pasiune si intensitate norocul de a fi viu.

Si nici un calcul meschin , nici o buna intentie naiva , precum si nici o ipocrizie nu va putea bloca interesele vietii ce se manifesta prin fiecare dintre noi.

Cris

http://www.facebook.com/#!/cris.popanda?fref=ts

Relatii paralele, libere & multiple. Eu in relatii.

 Relatiile paralele

947039_525520304172312_890389010_n

Numesc relatii paralele, relatiile celor aflati intr-o legatura oficiala in acelasi timp in care sunt implicati, obligatoriu in mare secret din punct de vedere social si fata de partenera principala, in alte relatii.

Le spun  ’’paralele’’ pentru ca nu se intersecteaza. Sunt tinute separat una de alta. Secretul este total, sinceritatea exclusa, iar cel care are o astfel de relatie este duplicitar, intrucat, pentru a conserva situatia, fiecareia dintre partenere trebuie sa nu-i fie tulburata iluzia despre relatie.

Relatiile paralele sunt interesante doar daca sunt unilaterale, adica doar in situatia in care partenera oficiala nu-si permite aceeasi libertate. Pentru a putea pretinde fidelitatea partenerei oficiale si a te bucura de farmecul relatiei tale paralele, este obligatoriu secretul total pentru ca orice desecretizare inseamna asumarea libertatii iar asta  implica imediat libertatea partenerei. NU poti pretinde fidelitate sexuala cand ti-ai asumat declarat libertatea.

O relatie paralela a partenerei, anuleaza toata satisfactia propriei libertati. Daca accepti tacit sau declarat relatiile paralele ale partenerului tau, …  deja se poate vorbi despre relatii libere.

Stiu un cuplu tare dragut in care fiecare e implicat intr-o relatie paralela, fiecare stie de relatia celuilalt si-i  lasa spatiul de care are nevoie fara intrebari si fara tensiuni, dar niciunul nu poate vorbi despre asta. Asta este deja o relatie libera, desi au o problema de comunicare. Situatiile prin care trec ii vor maturiza si in cele din urma vor depasi acest blocaj.

Nu stiu daca ati observat ca majoritatea dintre noi renuntam la libertatea pe care o consideram foarte fireasca, doar ca sa ne negociem confortul ego-ului prin inlantuirea partenerului cu angajamente de fidelitate. Frica de a fi comparati si de a iesi sifonati dintr-o comparatie, ne face sa renuntam la orice libertate fara sa stam pe ganduri.

Cel mai bine pozitionat insa, imediat ce-si va constientiza pozitia, nu se va mai simti obligat de vreun angajament (pentru ca isi permite, avand o partenera mai dependenta de el decat este el de ea) si cu increderea in sine asigurata de aceasta pozitie va fi initiatorul unei relatii paralele. Cu toata superficialitatea specifica, acest tip de relationare este insa pe un nivel superior relatiilor monogame, intrucat cei implicati isi inteleg, accepta si cauta sa-si satisfaca nevoile de flirt, aventura, sex, asumandu-si un mic risc.

Specific acestui tip de relatie este ca sunt extrem de vulnerabile la context. Mare parte din intensitatea erotica a  relatiilor paralele se datoareaza mai degraba circumstantelor, decat continutului celor implicati sau a conexiunii dintre ei.

Increderea pe care ti-o da validarea printr-o relatie paralela, superioritatea pe care o simti fata de partenerul oficial, precum si emotia data de caracterul ascuns al relatiei, creeaza o intensitate de conjunctura, perisabila si superficiala.

Cand sexul extraconjucal este ceva STRICT interzis, el castiga in atractivitate si intensitate. Dar este o intensitate artificiala si deci perisabila.

Fiind intr-o relatie paralele electrizanta, este suficient sa primesti declarat libertatea din partea partenerului tau si sa-ti spuna ca si-o asuma si el, ca toata pasiunea sa dispara ca si cum nu ar fi fost.

Pe scurt, avem de-a face cu relatii paralele daca:

–       secretul este total, ascunzandu-te disperat si terifiat de gandul ca vei fi desconspirat,

–       esti duplicitar si nesincer in ambele relatii de care vrei sa profiti,

–       fidelitatea partenerei oficiale este obligatorie, pentru ca tot echilibrul se bazeaza pe pozitia de putere si pe sentimentul ca esti in control.

Orice relaxare, in oricare din aceste aspecte, indica o importanta si esentiala crestere a nivelului de constiinta in relatii, iar relatiile paralele preiau din statulul de relatie libera. Am discutat aici despre o situatie in care barbatul este intr-o relatie paralela, dar toata problematica este identica si in cazul femeii.

598517_229199333878819_472513212_nRelatii libere

Orice desecretizare, sinceritate sau renuntare la control si dominare asupra partenerei, oricat de marunta, e expresia unei asumari, e un gest de recuperare a propriei vieti. Asumarea inseamna ca esti dispus sa pierzi ceva. E un gest de maxima demnitate chiar daca marunt in aparenta.

A ascunde disperat o relatie inseamna ca nu-i recunosti nici o importanta, ca nu vrei sa pierzi absolut nimic, desi iei ceva esential si pretios pentru tine.

Pe masura ce te ascunzi tot mai putin, esti sincer cu intentiile, interesele si sentimentele tale in fiecare dintre relatii, ele devin mai asumate, mai constientizate si  se transforma tot mai consistent intr-o relatie libera.

In ce priveste evolutia mea catre relationarea libera cu sotia mea, Adi, momentul esential a fost cand am inteles ca, in secret, dincolo de reprosurile si vinovatia cu care o incarcam pentru interesul ei fata de barbati, eu o admiram pentru feminitatea, curajul, optiunile si succesul care il avea. Asta ma facea sa o doresc cu atat mai mult, cu cat evitam acest adevar.

Bineinteles ca puteam gasi o multime de motive justificate de repros privind superficialitatea ei, dar adevarul era ca o doream in viata mea mai mult decat ma dorea ea pe mine. Bineinteles ca isi simtea pozitia de putere si profita de ea ‚’’fara nici un gand’’, vorba pretenului meu Zme.

NU stiu cum va pare citind la rece, dar momentul de revelatie in care mi-am vazut dimensiunea ipocriziei de a-mi condamna de pe o pozitie de superioritate sotia, doar pentru ca este in pozitia de putere care o doream pentru mine, m-a facut sa vad pentru prima data in mine sobolanul despre care scriu eu cu atata pasiune in articolele mele. Si, cum v-am spus in articolul despre barbati, imi pot reprosa multe, dar, in nici un caz, ca-mi tolerez ipocriziile si lasitatile odata ce devin constient de ele. (Da stiu, incerc sa va impresionez. Pe tipe, mai ales.)

Aceasta recunoastere mi-a bagat smerenia in pretentiile mele de tip rafinat si profund, (care oricum eram) care le face si desface pe toate, m-a orientat catre mine si problemele mele.

Prins de povestea importantei mele, nici nu am observat cand am ajuns doar o laba trista, dependenta de o fata foarte tanara, draguta si cu mult tupeu, presand-o sa ma placa (de fapt cersind admiratie) doar pentru ca facuse greseala sa se casatoreasca cu mine, cand habar nu avea pe ce lume e.

Din acel moment nimic nu a mai fost la fel in ce ma priveste, desi parea ca nimic nu s-a schimbat.

Imediat mi-am recunoscut si acceptat pozitia fata de sotia mea.

Am admirat-o pt succesul ei la barbati si am apreciat ca este inca in viata mea, chiar si la modul acela superficial. Si acum ii sunt recunoscator ca a ramas cu mine, desi decizia o luat-o cu un vot in favoarea mea de 50,0000001%.

Am acceptat nivelul ei de implicare in relatia cu mine si nu am mai incercat sa obtin mai mult, sa o conving de ceva sau de cata nevoie avea de mine, desi, chiar avea.

Am inteles ca devenea vital si urgent sa-mi rezolv frisoanele de neincredere pe care mi le dadea imaginea ei in bratele altui barbat. Nu am avut idee cum voi face asta si nu auzisem vreodata pe cineva interesat de asa ceva. In lipsa de alte idei, am inceput sa-mi imaginez sotia in bratele altor barbati. Mi-am provocat frica de neimportanta si abandon de fiecare data cand iesea singura, intuind in detaliu ce se intampla cu ea, pana cand am inceput sa ma simt relaxat si multumit de oportunitatea ei de a flirta si a cunoaste barbati. Pe masura ce am vazut cat de importante sunt pentru mine experientele ce mi le ofera celelalte femei si, mai ales, ca aceste experiente ma apropie mai mult de toate, mi-am dat seama ca si pentru ea (Adi) relatiile ar putea insemna acelasi lucru.

Daca exista ceva real intr-un cuplu, experientele cu alti parteneri vor pune in valoare toata aceasta realitate, apropiindu-i si mai mult.

Deja puteam privi cu recunostinta sincera orice tip cu care ar putea trai o experienta faina.

Imi doream sa se simta bine si am inceput sa ma simt si eu foarte bine cu mine.

Partea buna a fost ca toate aceaste intelegeri au avut loc imediat ce mi-am asigurat kitul de baza de supravietuire, casuta, masinuta, ceva maruntis de siguranta, datorii topite si, pe acest fond, mi-am deturnat preocuparile strict catre ceea ce ma interesa: scris, discutii, prieteni, sex si femei.
Inevitabil, primele femei din aceasta noua perioada a vietii mele au fost colegele mele. Fiecare mi-au oferit experiente, pe care sunt sigur ca nici ele nu le pot pot uita. Pe masura ce am scris despre mine am ajuns sa relationez cu multa lume si sa cunosc multe femei. Mi le-am apropiat pe cele cu care imparteam atractii sau compatibilitati si majoritatea sunt inca in viata mea, chiar daca relatiile au suferit transformari.

Teach_Me_by_WillyboyProbabil ca imi si citesc articolul, asa ca o sa profit sa le multumesc public si sa le spun ca le iubesc, in speranta ca le voi infiora de placere, pentru o clipa, ego-ul lor nevinovat si dragut.

Eram tot mai multumit cu viata mea, inclusiv de relatia superficiala de acasa. De la un moment dat aveam claritatea si puterea de a aborda orice discutie cu Adi pe aceste subiecte, dar am gasit un dezinteres total pe care l-am acceptat fara probleme.

Fiind foarte prinsa de viata, job, flirturi si barbati, nu a observat nici o schimbare in ce ma priveste. Iar atentia pe care o avea de la barbati  ii dadea increderea in sine si superioritatea de pe care ma privea suveran, rezervat si dezinteresata de orice discutie de fond.

I-am inteles mesajul si mi-am vazut de ale mele. Nu simteam neaparat nevoia sa-i spun despre realatiile mele. Pastram doar un minim de aparente si, cel putin social, eu nu ma mai feream de nimeni in ce priveste celelalte relatii.

Bineinteles ca toti naivii, lipsiti de orice experienta in relatii, dar plini de valori si principii relationale inaltatoare, imi acuzau lipsa de corectitudine fata de nevinovata mea sotie. Evident ca habar nu aveau care este pozitia ei in relatia cu mine, desi era evident pt orice ochi cat de cat format. Eu, unul, nu stateam sa-i cer socoteala nevesti-mi sau sa o urmaresc, sa gasesc dovezi ca sa-mi justific libertatea, ii simteam starea interioara si imi era de ajuns sa inteleg restul.

In cele din urma, s-au gasit binevoitori ’’dezinteresati’’ sa-mi avertizeze oripilati sotia de ce sot infidel are. Nu prea i-a crezut si nici nu a prea interesat-o, in prima faza, pana cand a inteles dimensiunea problemei, intrand in mesajele mele private. Din acel moment am inceput sa am atentia ei, intrucat oricare din multele mele relatii erau peste orice si-ar fi putut imagina ea ca ar putea avea cu un barbat.

Cum era si previzibil, a  incercat orice ca sa-si reconfirme puterea pe care o pierduse de mult timp asupra mea. M-a amenintat cu despartirea sau cu plecarea din tara, devenea neasteptat de furioasa si nemultimita, sau rugatoare si umila. A intrat in competie cu mine cautand barbati mai multi si mai frumosi. Si desi i-a gasit si i-a avut, a vazut ca lucrurile nu-s chiar atat de simple si ca eu demult puteam sa ma bucur pentru succesul ei.

Toata politica ei era destinata sa ma intimideze, sa vada putina frica de pierdere, sa-si recupereze sentimentul ca ma domina si sa renunt la celelate relatii.  Aveam rabdare cu ea, dar nu cu nesimtirile si ipocriziile ei rautacioase. Pentru ca intelegeam prin ce trece, cautam sa-i explic cat mai corect situatia. I-am spus foarte sincer ce inseamna ea pentru mine si ce inseamnau toate celelalte femei. I-am recomandat sa le respecte spre binele ei. I-am dat si o multime de motive pentru care sa faca astfel.

Un timp a incercat sa mimeze ca accepta situatia si ca le respecta, doar ca sa ramana in preajma mea. Nu a functionat, intrucat era foarte transparenta pentru mine. In cele din urma a inteles ca pierde totul si ca nu-si permite, si a cautat sincer o schimbare de fond. A inceput sa-mi respecte celelalte relatii, sa inteleaga ce inseamna pentru mine celelalte femei, sa fie atenta la ce simte, sa se concentreze pe ce avem impreuna, sa renunte la manipulare si sa se orienteze catre ea. De aici totul s-a schimbat.

Probabil va intrebati ce m-a tinut in aceasta relatie.

Dincolo de problema asta a libertatii sexuale si sentimentale si a superficialitatii ei de a se raporta la viata, intre noi a fost tot timpul o compatibilitate perfecta, atat sexuala, cat si de convietuire. Ne completam perfect in competentele noastre domestice si am avut cu placere grija unul de altul. A tras alaturi de mine in proiectele mele complicate, desi nu a fost niciodata de acord cu ele, decat cand erau finalizate, si m-a ajutat in tot ce am avut nevoie.

In plus a renuntat la o mare poveste de dragoste, bineinteles extrem de infantila, cu un prieten de-al meu, intr-un moment cand mi-ar fi fost greu sa o pierd. Ori, daca nu am renuntat la ea cand eram intr-o pozitie slaba, am considerat firesc sa nu renunt pentru ca pot sa o fac. In consecinta, de la primele discutii deschise a avut certitudinea ca, in nici un caz eu nu o parasesc, asa ca are toata siguranta emotionala din lume, dar ca o poate face ea oricand se simte pregatita pentru asta.

Nu am avut nici o clipa tentatia sa o pedepsesc pentru momentele mele de umilinta, intrucat ele mi-au fost lectii importante pentru care-i sunt recunoscator si pentru ca nu a fost nimic personal. In plus, am iubit-o cu adevarat de la inceput si asta nu s-a schimbat niciodata. De fapt, eu nu pot avea cu oamenii foarte apropiati decat relatii de iubire.

Mai trebuie spus ca, in tot acest timp, din exterior, relatia noastra parea perfecta. Si ma exasperau toti cei care se grabeau sa concluzioneze cu un aer de cunoscatori ca suntem un cuplu extraordinar, doar pentru ca aveam grija unul de altul si nu ne certam decat foarte rar. Apropo de asta, eu sunt un tip care nu prea se cearta, pentru ca se adapteaza usor, se multumeste cu putin si tine seama de interesele si nevoile reale ale celuilalt, ca si cum ar fi ale lui insusi.

Lucrurile se schimba cand sari calul, ma iei de fraier care nu-si cunoaste interesele, caz in care devin inflexibil, categoric si agresiv in exprimare pana dispari din fata sau din viata mea. De ceva vreme insa, nu am mai avut ocazia sa-mi manifest aceasta parte de care, sincer sa fiu, eram foarte multumit. Mda, stiu ca nu prea are legatura cu subiectul dar imi place sa vorbesc despre mine (sper ca va place si voua).

In fine, acesta este punctul in care relatia noastra a devenit libera 100%.

O relatie devine libera 100% cand cei implicati isi accepta natural libertatea sexuala si sentimentala, intelegand ca relatia lor nu depinde de celelalte relatii, ci doar de calitatea experientei comune.

Important este de inteles, ca, in relatiile libere, nu faci decat sa eliberezi simtirea parterului tau de vinovatie si reprimare, de tensiunea nesinceritatii sau neaccepatarii sentimentelor ’’interzise’’. Practic permiti partenerului tau sa se accepte, sa se cunoasca si sa se exprime in congruenta cu ceea ce este. Imediat ce faci asta, partenerul tau devine mai atragator pentru tine. Il privesti cu respectul pe care-l avem natural pentru o fiinta libera, deci mai atent si interesat. Esti constient ca totul se poate termina peste noapte. Devii foarte interesat sa te bucuri de timpul pe care-l aveti impreuna, facandu-l memorabil. Daca ceva iti poate asigura prezenta unui partener in viata ta, atunci acel ceva este o buna calitate a timpului avut impreuna.

Automat, tot ce scade calitatea experientei impreuna va disparea instantaneu din comportamentul fiecaruia. Doar nu esti prost sa-ti indepartezi iubita plictisind-o cu pretentiile tale, cu discutii despre cum vedeti relatia in viitor, sau cersind confirmari sau dovezi ale iubirii ei. Relatiile libere devin astfel vindecatoare, istantaneu . Oricat de putin timp ai avea, important este ca il ai si ca il poti transforma in ceva memorabil sau satisfacator. Iar cand ceva este placut vrei mai mult. Daca vreti mai mult timp de la un partener, creati momente mai faine si renuntati la cacaturi.

In fapt, in orice relatie ai fi si la orice nivel de control te crezi, relatiile sunt deschise, intrucat, vrem, nu vrem, suntem sensibili la energiile pe care le incarneaza ceilalti. Si suntem sensibili deoarece fenomenologia intima interioara este ceva dincolo de puterea noastra de a controla. Energia (vibratia) a ceea ce suntem fiecare circula liber si ne influenteaza in moduri care nu depind de noi.

Faptul ca putem mima pentru un ochi imatur cate ceva si sa intretinem astfel un timp niste aparente de la care speram un castig, nu schimba cu nimic realitatea faptului ca acest efort nu face decat sa amplifice exponential ceea ce mascheaza, sau sa deterioreze atat de dramatic structurile interioare, incat boala devine singura solutie de compensare a dezechilibrului pe care il intretinem.

A fi intr-o relatie deschisa nu este o optiune.

Este doar acceptarea unei realitati evidente, dar pentru care avem nevoie de un nivel de constienta si de smerenie de la care sa intelegem si sa constatam cat de ridicole sunt pretentiile de a controla structuri interioare pe care nu le intelegem si nu le constientizam.

The_Chains_That_Bind_Us_by_klmarsalaRelatiile multiple

Relatiile libere devin multiple cand cei care impart acelasi partener aleg sa se apropie si sa duca experienta de cuplu pe alt nivel de intimitate si erotism.

Sigur ca aceasta noua etapa va provoca mai profund fricile si conditionarile noastre legate de posesivitate si competitie.

Singurul exemplu perfect despre ceea ce inteleg prin relatie multipla este relatia din filmul Savages http://www.imdb.com/title/tt1615065/ , in care doi prieteni foarte apropiati iubesc si locuiesc cu aceeasi femeie.

Relatiile multiple si libere (inclusiv sexuale)  sunt expresia maturizarii si constituie o etapa inevitabila in viata oricarui cuplu care ajunge la o relationare libera. Cand constati ca libertatea in relatii te apropie foarte mult, cand poti vorbi despre ceilalti parteneri ai tai fara sa-ti crispezi de neincredere iubitul, este inevitabil sa nu-ti pui problema relatiilor multiple.

Revenind la propria mea relatie si evolutia ei catre statutul de relatie multipla, lucrurile s-au intamplat natural. Discutand usor despre partenerii si atractiile noastre au aparut interese si compatibilitati diverse si neasteptate pe alocuri, fiind discutate usor, s-au concretizat rapid in experiente erotice si apropieri rare.

Acest nou nivel de libertate sexuala si relationala a provocat toate reminiscentele de posesivitate si competitie remase mai profund in noi.

Constietizarea si depasirea lor a fost un intens si pe alocuri tensionat proces de comunicare, deschidere si vulnerabilitate absoluta intre toti cei implicati.

Nimic nu a ramas nespus, nerecunoscut, ascuns.

Esential a fost ca in toate momentele de vulnerabilitate, suspiciune, neincredere, sa ne amintim ce avem impreuna si ce insemnam unii pentru altii, dincolo de toate lasitatile, pretentiile noastre incorecte.
Acum ne amuzam de absurditatea naivitatilor noastre, cunoastem oameni tot mai faini si deschisi si totul este ca sa zic asa: FOARTE BINE.

Concluzii si observatii (ca la scoala):

1. Fiecare partener cu care relationam intim, sincer (nu neaparat erotic) contribuie la maturizarea noastra, spre beneficiul tuturor relatiilor prezente sau viitoare. Intr-o lume isteata ar trebui sa fim recunoscatori tuturor celor care au dat si dau incredere si satisfactie iubitelor (iubitilor) noastre.

 

2. Pare greu sa-i multumesti tipului care ti-a satisfacut iubita (care poate fi prietenul tau cel mai bun sau colegul ei) dar daca o vezi venind la tine mai fericita, mai incarcata si mai interesata de tine, deja lucrurile devin foarte firesti.

 

3. Cuplurile amenintate cu ruperea legaturilor, prin asumarea libertatii relationale, sunt doar cele in care partenerul nu mai indeplineste decat un rol econimico-social. Daca vreun partener renunta la tine pentru libertatea pe care ti-ai asumat-o, inseamna ca acolo nu mai era  nimic. Iar, in acest caz, pierderea este cel mai bun lucru care ti se poate intampla.

In toate celelalte, relatiile paralele sau libere, vor aduce pasiune si sensibilitate suplimentara chiar daca rascolesc neincrederile, posesivitatile si ego-ul. Libertatea pe care si-a asumat-o sotia mea, spre exemplu, m-a facut sa o doresc mai tare, sa fiu mai atent si mai sincer cu mine.

 

4. Relationarea sexuala cu mai multi parteneri te face mai constient de particularitatile si calitatile fiecaruia, te incarca sexual si-ti amplifica implicit sensibilitatea (simti mai puternic continutul sexului opus) si te obisnuieste sa relationezi in afara sentimentului de posesivitate, fapt ce presupune o constienta importanta.

 

5. Ratiunea care te aduce in punctul in care faci primii pasi de onestitate fata de partener nu te deconditioneaza de neincredere, frica de abandon, gelozie. Este un moment de luciditate si putere in care poti sa declari ca fricile tale, ego-ul tau, eventualele pierderi, sunt mai putin importante decat adevarul a ceea ce esti. Este momentul in care vrei sa incepi sa-l cunosti pe celalalt ca ceea ce este si vrei sa-i dai o sansa sa te cunosca asa cum esti.

Este punctul in care esti dispus sa-ti asumi orice pierdere si orice risc de dragul unei relationari adevarate, chiar daca nu esti pregatit pentru ea.

Momentul onestitatii in relatii, de fapt momentul din care relatiile devin libere, nu este un capat de drum ci este un inceput de drum pe care veti fi nevoiti sa va confruntati cu toti demonii interiori, dopati de mii de ani de inconstieta, murata de naivitati si ipocrizii. Vi se vor revela in intreaga lor splendoare geloziile, invidiile, neincrederea in sine, tentatia de a dovedi ca sunteti mai buni, incorectitudinea ego-ului care considera foarte naturala propria libertate, dar in acelasi timp si inlantuirea celuilalt.

Toate astea vor iesi la iveala tocmai pentru a avea ocazia sa le abordati si sa le raportati la ceea ce doriti sa fiti. In fata fiecarei pulsiuni interioare de gelozie va trebui sa va reamintiti si sa alegeti din nou si din nou spatiul in care doriti sa relationati: libertate, respect, spontaneitate sau inlantuire, ipocrizie si formalism. In cele din urma, demonii interiori vor deveni lumina si erotism.

 

6.Momentul de deschidere a relatiilor vine intodeauna de la partenerul mai puternic si mai matur spiritual care, tocmai pentru ca a avut curajul de a fi onest cu sine, recunoscand ceea ce simte si vrea, a trecut prin relatii paralele in care a  evoluat pana acolo incat nu mai accepta relationarea in clisee, frica si inconstienta. De cele mai multe ori, cei care deschid relatiile sunt cei pe care relatiile paralele nu-i mai satisfac intrucat fara sinceritate si conexiune nu putem vorbi de o adevarata experienta de apropiere cu sexul opus.

 

7. Problematica relationarii libere se reduce la nesiguranta si competitie.

 

8. In pofida abordarilor superficiale a problemei relatiilor paralele  (de care-s pline revistele de scandal si bancurile) situatia acestora este una generalizata. In fapt, indiferent de ipocrizia in care vrem sa traim,  libertatea sexuala si relationala exista si ea se va manifesta, asumat sau nu, oricat de atractivi, fermecatori sau importanti ne credem si oricate anagajamente sau promisiuni de iubire si fidelitate reusim sa obtinem de la partener. O dovedeste disperarea generalizata cu care ne controlam si urmarim partenerul angajat intr-o relatie. Nu cred ca exista vreunul dintre noi care sa nu fi scormonit in mesajele private, in agendele telefonice si in orice ne-ar putea confirma sau infirma suspiciunile. Nu cred ca sunt multi care sa nu se zvarcoleasca de nesiguranta si neincredere in sine de cate ori partenerul iese singur. De ce credeti ca se-ntampla asa ceva cata vreme  facem si ne bazam pe angajamente. Va spun eu, intrucat chiar acum am o inspiratie divina: PENTRU CA NIMENI NU CREDE SI NU DA DOI BANI PE NICI UN ANGAJAMENT SENTIMENTAL SI NICI O PROMISIUNE DE IUBIRE. PENTRU CA SUNT RIDICOLE SI ABSURDE. Fiecare dintre noi suntem constienti de aberatia pretentiei noastre de a iubi sau a fi iubiti in numele unui angajament. Sfideaza orice bun simt. Dar cu toate astea preferam sa intram in jocul ipocriziei. De ce?  Pentru ca increderea intr-o promisiune sau  angajament declarat sau semnat, ne absolva de responsabilitatea intretinerii conexiunii, pasiunii si intimitatii. Imediat ce am trait un moment de pasiune credem ca ne vom putea asiguara experienta pe termen lung, blocandu-ne partenerii in relatie prin angajamente si promisiuni de fidelitate. Insa lucrurile nu merg asa, oricat ne dam de ceasul mortii. Orice individ cu bun simt se va simti responsabil sa creeze si sa recreeze mometul de pasiune care-l incarca cu sens. Cu fiecare minut si experienta devenim altii, mai confuzi sau mai lucizi, mai infantili sau mai maturi, mai lacomi sau mai generosi. Modul in care simtim viata, perceptiile noastre se schimba. Suntem alti oameni cu fiecare secunda care trece. Intelegerile noi aduc sentimente noi. Este ridicol si nedemn sa  reprosezi cuiva decizia de a te iubi cand nu te mai doreste.

 

9. Doar preocuparea pentru confortul ego-ului ne face ipocriti si interesati sa promovam valorile care ne inlantuiesc partenerul. Nici un individ matur si corect nu va face o promisiune sau vreun angajament care sa-i implice sentimentele viitoare pentru ca intelege nerelevanta demersului. Asa ca satisfactia pe care o resimtiti, oricare dintre voi, care credeti ca l-ati prins pe Dumnezeu de un picior cand dati de o fata sau un baiat bun, dispus sa-si asume angajamente si responsabilitati, este una care va va costa foarte mult deoarece respectivul este ori naiv, ori slab, ori crede ca te va folosi mai mult. Angajamentele si responsabilitatile trebuie luate fata de propria fiinta si au in vedere un singur lucru: eliberarea de conditionari si inconstienta. Este cea mai valoroasa oferta pe care o putem face unei iubite. Doar din punctul in care ne eliberam de pretentiile absurde ale ego-ului nostru, putem vorbi de primele forme de iubire si respect.

 

10. Dincolo de teatrul social pe care-l jucam cu totii, in care slavim valorile fidelitatii sexuale, casatoriei, nimeni nu crede cu adevarat in ele. Fiecare spera sa iasa cat mai bine, adica sa se foloseasca de celalalt mai mult decat este folosit. Pe un asemenea fond, pasiunea este doar istorie aproape neverosimila,  iar relatiile paralele sunt inevitabile, daca esti capabil sa ti le asiguri.  Sunt un debuseu pentru descarcarea reprimarilor si o evadare din plictiseala conjugala. Cu rare exceptii, aceste relatii nu pot evolua prea mult. Dar chiar si asa, au o forta de echilibrare pentru toti cei implicati. Pacat este ca, nefiind asumate, presupun minciuni si complicatii care mai devreme sau mai tarziu vor crea conflicte si dezamagiri gratuite. Ironia inconstientei: ajungi sa demonizezi exact ceea ce te salveaza.

 

11. Dar nu faceti greseala sa credeti ca relatiile paralele-s consecinta disfunctionalitatii relatiilor traditionale. Oricat de perfecte si satisfacatoare va sunt relatiile, inevitabil veti fi atrasi de o multime de alti indivizi pe parcursul relatiilor. Veti fi atrasi de colegii, sefii, clientii, prietenii vostri, de necunoscuti sau de prietenii partenerilor vostri. Ii veti visa, ii veti dori, indiferent ce alegeti sa faceti cu aceste simtiri. Sunt de acord ca importanta acestor atractii va fi exagerata de proiectiile cu care le incarci pana ajungi sa-ti cunosti mai bine noul partener, sau pot viza compatibilitati si atractii diferite de cele sexuale. Dar ele vor fi acolo si se vor cere constientizate, acceptate, asumate, urmarite si explorate cu atat mai mult cu cat le negati.

 

12. Cum m-as putea supara ca cele mai apropiate persoane din viata mea intalnesc indivizi cu care se simt bine? Cum m-ar putea deranja ca femeile din viata si din patul meu capata incredere in ele si experineta din relatiile cu alti barbati, traiesc intens si-si dezvolta feminitatea, isi satisfac visele de erotism si pasiune?  Cat de absurd este sa demonizezi, in numele iubirii, momentele placute si pasionale ale partenerei tale cu alti barbati? Dar pe nimeni nu intereseaza cat de absurd si ipocrit este. De ce? Pentru ca toti isi imagineaza ca nimeni nu are interesul sa spuna adevarul, ca iubirea noastra, atat de usor declarata, este de fapt iubirea doar a propriilor interese. Nimeni nu-si imagineaza ca cineva ar  putea accepta sincer si fara resentimente libertatea sexuala si sentimentala a partenerelor sale. Iar daca cineva o accepta, atunci macar sa nu vorbeasca despre asta (dar de asta m-am ocupat eu). Doar din acest punct, in care oferi cu placere si relaxare aceasta libertate, poti sa-ti numesti partenerii ca fiind iubitii tai.

 

13. Oricine isi monitorizeaza putin mecanica atractiei proprii pentru alte persoane, intelege imediat ca aceste atractii nu insemna ca partenera noastra are vreo problema, ca nu ofera suficient. Atractiile apar indiferent pe cine avem langa noi sau daca nu avem, indiferent daca suntem sau nu satisfacuti. Pur si simplu, atractiile sunt in natura noastra si nu au nimic neplacut sau problematic in ele. Sunt impulsuri catre ceilalti oameni care ne imbogatesc interior, dau intensitate vietii noastre si sanatate fiintei. Sunt mii de aspecte diferite care ne atrag catre o persoana. Inevitabil vom fi atrasi din mii de motive diferite. Suntem blocati intr-o neintelegere marunta si usor de identificat, aceea de a considera atractia partenerei catre altcineva, ca fiind reflexia unui umilitor handicap propriu. In acest simplu blocaj sta toata drama, plictiseala, agresivitatea, criminalitatea si degradarea rapida a pasiunii, intimitatii si increderii in cuplu. A reprima ceva atat de natural si INOFENSIV  pentru a proteja sensibilitatile egotice si criminale ale partenerilor, nu poate produce decat instrainare, blocaje, dezechilibre, furie. Un sex, oricat de pasional ar fi, este doar un sex, care va crea mai mult interes sexual si atractie pentru ceilalti parteneri. Numai confuzia intre iubire si atractie sexuala face sa dramatizam, exagerand importanta unui simplu sex.Toate femeile implicate in relatii paralele sau libere stiu cu cata pasiune si interes se intorc de la un partener la altul. Dar ignoranta si tacerea impusa de sensibilitatile noastre  infantile si de  imensa masa de ipocriti inconstienti fac ca aceste avantaje ale libertatii sexuale sa nu fie cunoscute, discutate, intelese si interpretate corect (pana aici).

 

14. Aud deja un cor de voci care se jura ca-s atrasi, si asa vor ramane, doar de un singur partener. Ca sexualitatea nu este totul intr-un cuplu, sau ca sexualitatea libera este animalica, ca generalizarile mele sunt  incorecte si nedrepte. Si pot fi de acord cu orice afirmatie a acestui cor si pot sa le respect dreptul la un singur partener, la minimalizarea sau defaimarea sexualitatii, cata vreme nu incearca sa-si impuna nimanui constrangerile sexuale, sub orice explicatii. Daca toti cei care nu sunt de acord cu libertatea sexuala, s-ar constrange sexual doar pe ei insisi, ar avea respectul meu sincer. Dar o sa vedeti ca acestia sunt absurd de intens preocupati de sexualitatea celorlalti, intrucat suferinta la care se obliga, isi doresc sa fie suferinta tuturor. Altfel, s-ar simti doar ca ceea ce sunt. Niste ipocriti fraieri. Ganditi-va cat este de nenatural si absurd sa te preocupe sexualitatea celorlalti cata vreme nu te obliga la nimic si nu raneste pe nimeni. In ce ma priveste, animalic imi pare instinctul de a-ti poseda partenerul si de a-l obliga la reprimare si negare.

 

15. Tipic, omul a preferat sa demonizeze sau sa denigreze sexualitatea in infinite teorii spirituale (palavrageli)  de sublimare a sexualitatii, sub pretextul animalitatii ei, cand, de bun simt, era sa-si rezolve el problemele inumane de posesivitate si nu sa acuze sexualitatea de propria lui impotenta spirituala. Vrem sa sublimam energii sexuale, dar nu suntem in stare sa rezolvam problemele de posesivitate. Imaginati-va o lume in care libertatea sexuala este imbratisata si respectata de toata lumea, in care intelegem ca erotismul doar ne incarca, ca sexualitatea este un mod exceptional de a ne cunoaste, interactiona si imprieteni.

 

16. Este foarte important de inteles ca nu exista exceptii de la necesitatea relatiilor multiple, chiar daca uneori asa pare. Si ne putem da seama de asta fiind atenti la detaliile care fac vizibil un tipar inconstient. Astfel, daca esti o femeie care si-a deteriorat contactul cu partea ei sexuala si, implicit, sexualitatea masculina nu mai prezinta vreun interes semnificativ pentru tine, nu inseamna ca esti o persoana care poate fi fericita intr-o relatie monogama pe termen lung, ci inseamna ca ai o problema sexuala. De asemenea, daca esti un individ care intelegi ca alternativele sau optiunile tale sunt extrem de reduse sau mult sub nivelul partenerului cu care esti in relatie, poti trai o stare de impacare cu situatia ta, care sa nu te consume, mai ales daca partenerul este si unul de calitate. Dar acolo unde exista o sexualitate sanatoasa si un individ capabil sa trezeasca interes in ceilalti, relatiile exclusive pot exista in conditii de pasiune si intimitate doar pe termen scurt. Chiar daca, aparent, poate parea ca lucrurile stau bine in realitate, este vorba numai de inertie. Relatiile exclusive se distrug pe ele insele. Nu constest insa ca, daca vorbim de oameni iluminati, relatiile exclusive pot functiona. Dar relatiile exclusive sunt un handicap enorm pe drumul evolutiei spirituale. Eu le consider impotriva naturii.

 

17. Orice evolutie in calitatea relatiilor va porni de la un partener care a ajuns in punctul in care este dispus sa piarda orice, pentru ceea ce este, simte si crede. Pana nu esti pregatit sa pierzi o relatie sau un partener, nimic bun nu poate aparea. Si asta pentru ca, orice tentativa de a relationa prin ceea ce esti, produce atat de mult disconfort ego-ului, incat cea mai probabila reactie a partenerului tau, la incercarea ta de a aduce onestitatea in relatii, este santajul cu orice crede ca te poate influenta. Atat femeile, cat si barbatii simt imediat orice dependenta si slabiciune care te face santajabil la amenintari cu parasirea, razbunarea, indiferenta vesnica etc etc. Majoritatea mimeaza puterea si superioritatea pentru a surprinde un moment de lasitate in partener, care-i confirma pozitia confortabila de a face legea. Lasitate care este dispusa sa renunte la adevar.

562980_119666731546850_827640092_n

 

18. Daca atunci cand va treziti putin din hipnoza inconstientei traditionale nu intelegeti cum am putut ajunge atat de multi prosti in intelegerea relationatii in cuplu, atunci aflati de la mine ca fiecare om care a ales sa taca, ca sa se protejeze de autoritatea prostiei maselor, a consfintit victoria inconstientei. Iar aceasta victorie nu a dat nici o sansa celor tineri care au intuit ca ceva nu este in regula, dar care nu si-au valorificat intuitiile intrucat nimeni si nimic nu i-a incurajat. Ori, aceasta intimidare care obliga la tacere, este victoria absoluta a inconstientei, intrucat orice dezbatere deschisa ar trada imediat imensa minciuna, prostie si ipocrizie pe care se sprijina.

 

 

 

Cris

http://www.facebook.com/#!/cris.popanda?fref=ts