Articole

Despre relatii … cu Andresia (partea II)

Andresia: Nu ai tu cum sa ma omori,sunt alte lucruri care credeam ca o vor face si totusi sunt intreaga.  Si apoi,daca ar exista o secunda vreun motiv pentru care sa te injur,mai intai te-as injura si apoi as respira si nu invers )) ca dupa ce as respira sigur mi-ar trece chefu’ si atunci mai degraba ti-as multumi. As minti daca as spune ca sunt surprinsa de raspunsul tau sau ca nu toate astea nu mi s-au mai spus .Este vorba doar de sensuri,de intelegerea corecta a tuturor acestora. Da,este foarte obositor sa fii Andresia,atat de obositor incat caut sa inteleg tocmai ca sa ma pot odihni.

Eu: Nu te vei odihni cand vei intelege,…  ci cand vei putea trai relaxat sau macar detasat, …  neintelegerea, confuzia sau framantarile incontrolabile. A cauta sa traiesti cu aceste stari, … dovedeste ca ai inteles in sfarsit, …  ca ele sunt acolo intrucat le-ai evitat constant,  cautand solutia intr-un loc in care nu exista nici un fel de solutii. In minte. Din atitudinea asta va veni la un moment dat .. odihna de care ai atata nevoie..

Andresia: Revenind la oile noastre,le voi lua putin pe rand :Inainte de toate vreau sa spun ca ,desi pare atat de natural si de minunat,acest nivel de constiinta in care relationarea are asemenea valente este destul de greu de obtinut si asta vedem daca ne uitam in jur.Intrebarea este simpla ca sa obtin aceasta concluzie : daca este atat de bine,de usor …de ce totusi 75% (un procent indulgent) din cupluri au probleme ca acestea pe care le discutam cu totii aici pe blogul tau si nu numai.

Eu: Orice este greu de obtinut cand nimeni nu vrea sa faca ceva ca sa-l obtina, …  pt ca fiecare vrea  fericirea fara sa iasa din inertia inconstientei.  Nu-i vorba de dificultate …  este vorba de indiferenta. Iar solutia la indiferenta este suferinta care-ti spune ca esti indiferent fata de ceva esential pt tine. Dar in fapt, in momentul cand vrei o viata reala  si incepi sa faci ceva pt asta …  vei observa ca poti face fiecare pas la randul lui , si mai observi ca esti ghidat si ajutat permanent de viata in nenumarate feluri.  Deznadejdea,  resemnarea vine cand nu dai o sansa onestitatii fata de propria viata … pentru ca nu crezi in ea.   Nu crezi ca viata este inteligenta … ca vede tot, ca stie tot si ca imparte o dreptate fenomenal de profunda in timp ce ne iubeste neconditionat.  In dreptatea vietii se ascunde mesajul si darul ei pentru noi. Toti cred ca pot minti viata si ca o pot trata superficial,  chiar daca primesc semnale permanent ca nimic nu merge cand ignori relatia cu ea. Refuzam sa acceptam ca suntem  in mana vietii si ca trebuie sa respectam asta inainte de toate. Pentru minte este inacceptabil sa-si piarda autoritatea recunoscand ca nu are habar de nimic. Si cum majoritatea dintre noi ne identificam cu mintea  ne este f clar de ce evitam atat de incrancenat evidenta puterii absolute a vietii.

Pe de alta parte, cei mai multi dintre cei care se uita in jur sa-si gaseasca justificari pentru inconstienta lor … nu sunt in stare sa vada decat niste aparente nerelevante a vietii celor cu care se intersecteaza … fara sa sesizeze … dezastrul si suferinta din viata majoritatii. In baza acestor observatii superficiale … toti cred ca lucrurile merg si asa. Practic raportarea asta la majoritate … este numai un mod de a ne degreva de obligatia onestitatii interioare  pana cand chinul devine insuportabil , iar confortul ca faci parte din aceasta majoritate suferinda …  nu te mai incalzeste cu nimic. Cata vreme toti ne mintim pe noi insine in primul rand si mai apoi pe toti ceilalti … toti vom suferi. Imediat ce scoatem adevaru la suprafata … incepe vindecarea. Cam asta facem si noi aici.

Si din acest motiv este esential ca cei care au experienta, curajul si capacitatea de a fi coerenti  … sa vorbeasca despre dezastrul creat de modul traditional de a relationa. Ca cei tineri care nu au inca experienta de a vedea adevarul dincolo de aparente  sa stie ca drumul pe care am mers noi este unul infundat si sa-si gaseasca curajul de a incerca alte variante. Pentru ca altfel vor incerca sa intre si ei in randul lumii.

Repet. Totul se reduce la increderea in viata si in deciziile ei. Cand ai incredere …  o sa-ti permiti onestitatea cu riscul sa pierzi totul.   Si ma refer aici in primul rand la sinceritatea cu noi insine acolo unde trebuie sa recunoastem ca nu suntem chiar ce ne spunem ca suntem, ca nu avem nici un control asupra vietii, ca judecam si condamnam pe altii desi suntem exact ca si ei … ca oferim numai ca sa putem pretinde altceva in schimb … ca suntem duplicitari in morala si principiile noastre etc etc.

Andresia: Ponderea este atat de mare incat aproape ca au devenit banalitati pe care majoritatea nu le mai iau in seama,considerand ca “asta e,asa-i viata,de ce mi-as bate capul cu asta”..si nici macar nu mai au curajul sa aspire catre ceva mai bun.

Eu: Stai linistitata ca nu-i chiar asa. Suferinta ajunge la cote de la care nu mai poti sa nu-ti bati capu. Ce vezi tu este o fatada obositor de intretinut .. dar daca ai fi in fiinta lor … in momentele lor de intimitate ai vedea iadul in care se zbat si nu ai mai putea privi atat de detasat viata lor si nici nu te-ai grabi sa concluzionezi ca nu-si bat capul.

Andresia: Din punctul meu de vedere (gresit,corect…e al meu) ,compatibilitatea in relatii este cu atat mai necesara cu cat exista mai putina experienta/intelepciune,mai ales la start,asa ca sa nu-ti taie elanul din prima si sa ajute la gasirea unor canale de comunicare care ulterior duc la o mai buna cunoastere a celuilalt ,a ta si chiar si a potentialului relatiei asa cum mentionai. Cu timpul,pe masura ce experienta aduce intelepciune,ne putem aventura si in relatii care nu par la fel de usoare,cel putin la inceput ,pentru ca atunci o facem cu o mai mare constienta ,stim in ce ne bagam si chiar asta si cautam,sa ne dezvoltam,sa ne descoperim si alte valente,sa ne testam limitele ,sa aplicam tot ce am invatat pana atunci.   Ar trebui sa spun insa la ce ma refer si la ce nu cand vorbesc de compatibilitate .Nu pun accentul pe partea care tine de gusturi si preferinte in diverse domenii si nici pe latura fizica ci in mod special pe asemanarea legata de mentalitate,principii de viata si chiar educatie (si aici ma refer la educatia primita in familie) . Eu ma leg in mod special de acest aspect tocmai pentru ca am vazut ca lipsa de compatibilitate in sensurile enumerate mai sus pune piedici reale unui cuplu care nu are un nivel de constientizare foarte bun.  Acum cativa ani as fi spus,dupa aceasta fraza ca ..totusi daca iubirea e mare relatia va rezista.Acum insa am vazut ca nu e nimic mai fals.Pentru ca relatia da…poate rezista,dar iubirea este ultimul motiv real pentru care este asa,desi majoritatea asta declara .

Eu: Ai mare dreptate ca in lipsa constientei … educatia (principiile, caracterul, valorile) poate asigura o baza pentru incropirea unei relatii de durata. Si intr-adevar relatia poate rezista in baza educatiei (programele mentale) … dar tot ce este viu in relatie,  adica pasiunea, intimitatea, apropierea devin himere foarte repede. Vei avea langa tine un partener care te va respecta si te va trata corect conform cu caracterul sau nobil … dar dincolo de asta va fi doar un strain cu care imparti patul si grijile materiale. Dar aproape oricine risca tot confortul si orice relatie corecta pentru un dram de pasiune daca i se ofera o sansa reala de a gusta din ea. Crede-ma ca stiu bine ce zic. Cat despre iubire cred ca am clarificat ca este doar un cuvant care acopera ce-i mai mizerabil in noi. In numele acestei iubiri distrugem tot ce este mai pretios in ceilalti .. increderea in sine, libertatea, exprimarea sincera, speranta … si cultivam vinovatii, obligatii, reprimari.

Andresia: In realitate este vorba de comoditate,obisnuinta si falsa siguranta despre care pomeneai.Si ca sa merg mai departe pe firul acesta al sigurantei,una din cele mai mari piedici leagat de trezire si constientizare este minunata inventie care se numeste certificat de casatorie.Pe langa faptul ca este o gluma de prost gust sa promiti cuiva ca-i vei fi alaturi pana la moarte cand tu nu stii exact nici cum vei fi si ce vei simti peste o luna,acest asa zis angajament aduce cu sine moartea interesului si atentiei pentru partener ,adica efectul de “imi bag picioarele,acum e a mea/al meu ,nu mai trebuie sa fac nimic “….asa cum aminteai.Dar pe care majoritatea il acceptam pentru ca deh…trebuie sa fim in randul lumii.

Eu: Acest ”deh … trebuie sa fim in randul lumii” este cea mai mizerabila prostitutie spirituala .. pt ca in baza acestui rationament ne invalidam cele mai intime aspiratii de onestitate ale sufletului nostru dar mai ales le sacrificam in ideea unui castig din aceasta aliniere la randul lumii. Ne aliniem la acest mod lipsit de demnitate cu care ne tratam unii pe altii. Ne tratam cei mai apropiati oameni ca niste sclavi luandu-le libertatea si asta bineinteles sub justificarea iubirii. Daca intelegi ce zic  nu cred ca mai ai motive sa te miri ca relatiile sunt un mediu de tortura reciproca.


Andresia: Vorbind despre asteptari,am unele indoieli precum ca cineva poate relationa fara a astepta absolut nimic de la celalat.Poate ar trebui sa delimitam o plaja de sensuri in ceea ce priveste asteptarile.Pentru ca una este sa iti doresti ca partenerul/partenera sa aiba anumite trasaturi fizice sau de caracter sau anumite atitudini si alta este sa ai asteptari pe care eu le-as numi “de bun simt” si aici ma refer implicarea si asumarea responsabilitatilor intr-o casnicie (ca tot vorbeam de minunatia asta).Oricat de mult ai iubi ,ai accepta,ai fi lipsit de asteptari …nu vei putea niciodata sa faci totul de unul singur.Poate ai sa razi sau exemplu ti se va parea banal dar eu asa cred,ca exista o limita minima dincolo de care se poate vorbi de lipsa asteptarilor.Si acest minim deriva oarecum din iubirea de sine,din respectul de sine.(am  )senzatia ca voi fi taxata la fraza asta

Eu: Andresia!  Mintea ta meticuloasa si ordonata chiar ma face sa rad cand  crezi ca ceea ce ti se pare tie de bun simt are vreo relevanta pentru majoritatea oamenilor de azi care efectiv nu se cunosc, nu se inteleg … nici macar nu-si propun sa faca asta pentru ca ar fi dureros sa afle cat de mult se pot minti.

Dincolo de asta … rezervele tale sunt foarte rezonabile vizavi de posibilitatea de a renunta total  la orice asteptari, pentru ca pana nu intelegi ca ele sunt inutile, si ca nu fac decat sa inrautateasca situatia … niciodata nu vei putea constientiza gramada de pretentii (asteptari) ce sad in tine, iar daca le constientizezi vei gasi usor argumente ca sa ti le justifici. Mintea poate argumenta orice oricand. Dar in motivatia din spatele argumentelor sta adevarul de care ne ferim cu totii .  Dar afla de la ”baiatu” ca … nu numai ca se poate relationa in afara oricarei asteptari … dar aceasta relationare este singura care ofera satisfactie. Cand oferim numai si numai din placerea de a oferi … viata din cei pe care ii tratezi asa … in cele din urma … dupa ce se scutura de demonii neincrederii … vor oferi mult mai mult decat ai putea sa le ceri vreodata. Dar la asta ajungi … DOAR DACA inainte- TI GASESTI INCREDEREA IN VIATA … si te bazezi pe ea. Altfel vei fi permanet precatut si suspicios si asta se simte. Nu va avea nimeni incredere in generozitatea ta. Tratezi viata cu suspiciune …  suspiciune vei primi. Dar am mai spus asta de prea multe ori.

Andresia: Mai exista un sens in care renuntarea la asteptari poate fi numita resemnare,desi poate nu este cuvantul cel mai potrivit : atunci cand intelegi ca unui om nu-i poti cere mai mult decat el poate da la un moment dat,cand ii intelegi limitele.Dar aici este vorba déjà de ceea ce tu ai spun in fraza “O fiinta bine hranita este una echilibrata ingaduitoare … care va putea iubi pentru ca va putea intelege si trece usor peste limitele partenerului, confuziile si inconstientele lui. In plus va avea rabdarea sa-l hraneasca … si sa-i dea putere, daca simte ca are competenta necesara si motivatie.”Si sunt total de acord.Doar ca astfel de cupluri ,din pacate,le putem numara pe degete.

Eu: CE conteaza cate cupluri sunt in situatia in care-si ofera suport real in a deveni mai puternici si increzatori in ei insisi. Conteaza ca se poate, daca chiar vrei si numai asta ar trebui sa te intereseze pe tine. Dar cuplurile in care .. unul dintre ei are maturitatea si intelepciunea necesara acestui suport  … exista pt ca acel cineva s-a raportat corect la viata  in aceeasi lume lipsita de exemple in acest sens. Iar daca la un moment dat vom fi foarte multi care trateaza viata onest …  este pt ca cineva a inceput de undeva si a aratat ca se poate . Si mare atentie! Nu facem asta ca sa vindecam lumea. O facem pt noi insine pt a trai o viata care sa ne satisfaca, cu sens, provocari.

Andresia: Ai spus “Resemnarea ta este de fapt refuzul de a avea incredere in viata si de a cauta mai atent in tine ceea ce te duce la dezamagire”.Da,aici ai punctat foarte bine.As putea sa inchei aici totul rezumandu-ma la cauza principala ,cea pe care toti o experimentam la un moment dat mai mult sau mai putin constient : frica…frica de a ne lasa in mainile vietii cum spui tu,care evident duce la falsa impresie ca am putea influenta asta intr-un fel sau altul.
Legat de partea a doua a raspunsului tau,lucrurile sunt ceva mai complicate,datele sunt altele de fapt dar prefer sa nu intru in detalii,cel putin deocamdata si cel putin nu aici.Ceea ce pot sa spun insa este faptul ca am depasit faza de euforie pentru ca am fost scuturata destul de tare…zburand fara parasuta.Ceea ce m-a frapat a fost tocmai cu cata usurinta poate sa se piarda “continutul” unor vorbe.Si ma frapeaza pentru ca eu ,de obicei,nu spun ceva (o vorba mare)cu foarte mare usurinta si daca spun inseamna ca asa simt si ca acest simt a ajuns destul de real incat simt nevoia sa-l exprim.Undeva am vazut un citat care mi-a placut mult si care spunea ceva de genul “ in vremuri indepartate oamenii nu vorbeau prea mult de teama ca nu-si Jvor putea acoperi cuvintele cu fapte”

Eu: Cuvintele tale nu-ti tradeaza dacat presiunea sub care te pui singura, …  probabil in cautarea unui caracter impecabil. Hai sa te desfiintez putin (cu dragoste evident) si sa-ti spun ca nu trebuie sa acoperi nimic din ce spui cu fapte, …  decat daca o faci cu placere, firesc, fara nici un efort. Si asta se-ntampla cand este dragoste, admiratie, conexiune, complicitate. Cand trebuie sa trag de tine sa-ti acoperi cuvintele cu fapte,… te dezleg de cuvinte. Nu avem nevoie de nici un contract intre noi. Viata are grija de noi toti si-i singura care si poate respecta promisiunile. Cand vom avea incredere in ea … nu ne vom mai agata de cuvintele celuilat pt a-l obliga la ceva ce nu-si doreste.  Si asa si tu vei putea sa te exprimi mai usor si sa fii tu insati in fiecare moment  fara sa te temi non stop de posibilitatea de a nu-ti mai putea respecta ceea ce ai zis. Numai cand ajungem aici ne vom putea exprima sincer in toate situatiile din cuplu, …  pt ca nu vom trai cu frica-n san ca orice spunem, …  ne angajeaza viitorul indiferent de ce vom fi in viitor. Am ajuns sa ne raporatm unii la altii ca la niste despoti care te obliga la respectarea promisiunilor de iubire. Este inuman, nedemn si mizerabil. O stiti si simtiti cu toti chiar acum. Fortam cei mai importanti oameni din viata noastra sa stea langa noi chiar daca nu-si mai doresc si nu mai simt asta. Sau ii fortam sa-si nege interesul si atractia pentru alti oameni care le-ar aduce experienta, maturitate. aventura si magie in viata. Dar cine vrea magie si aventuta pentru iubitul lor. Aproape nimeni.  Asta suntem noi acum si ne consolam cu gandu ca nu-i nici o problema ca oricum asa fac toti. Cand, acest aspect … face infinit mai grava situatia… daca toti am acceptat sa ne tratam unii pe altii ca niste obiecte ce trebuie folosite.

Andresia: Si totusi am o indoiala .E trist sa se intampla asa,ca aceste stari euforice fac ca totul sa se transforme usor intr-un balon de sapun, dar de ceva inca nu sunt sigura : daca vorbele se golesc de sens,daca ele nu se transforma in fapte,daca ne sunt inselate asteptarile si suntem dezamagiti crunt si..cu toate aceste conditii indeplinite care ar duce automat la abandonare ,la reactia de genul “aaaaa…pai daca nu e cum am crezut si am asteptat imi iau jucariile si plec”…. totusi nu se intampla asta,totusi ceva ramane acolo “pe pozitii”,daca ceea ce suntem tentati sa credem ca a fost doar o impresie nu e chiar asa,poate ca este unul din pragurile catre maturizare,catre schimbarea mentalitatii catre care tindem.Poate ca ceva s-a declansat pentru ca este prima data cand reactia nu este cea asteptata,cea care ar fi fost pana acum in astfel de conditii.Si spun asta tocmai legat de ceea ce spuneai in fraza “Ei nu sunt expresia hazardului . Ei vin la tine pt ca sunt ceea ce ai nevoie sa cresti in maturitate”

Eu: Mda. Stiu f bine de ce zici. Am trait extrem de dureros pe pielea mea exact aceeasi situatie in care .. ti-s inselate si cele mai elementare asteptari … dar afli ca ceva te leaga dincolo de ce poti controla si acel ceva este mult mai puternic decat toate principiile de 2 lei cu care ne decoram personalitatea si caracterul. Evident ca te leaga atasamentele … dar astfel de situatii te obliga la a le constientiza … si a-ti asuma ca, la un moment dat, ….  unii oameni sunt mai importanti pentru tine decat toate asteptarile nesatisfacute la un loc. Si sunt importanti pentru ca trebuie sa ne ofere lectia maturizarii. Acesta este darul lor care odata primit iti asigura intelepciunea de care ai nevoie pentru a gusta viata din plin.

Dar mai important este ca, …  daca esti cu adevarat sincer cu tine, …  constati ca in fapt , … la inceput, … cand ati incheiat tacit contractul relatiei , … puteai sa vezi sau chiar ai vazut ceea ce acum te nemultumeste la celalat, …  dar ca  sperai sa iesi mai castigat cand spoiala nu mai poate acoperi realitatea. Cand ajungi in punctual acesta de sinceritate cu tine insuti … stii ca nu mai poti da vina pe nimeni pentru mizeria ta interioara si ca acolo trebuie sa faci curatenie … in loc sa dai cu pietre in celalat pentru nesimtirea de a fi iesit mai bine … intr-o confruntare in care ati intrat cu aceleasi arme. Si asta au devenit relatiile …. o dura si nemiloasa competitie pentru putere si dominare sub stindardul iubirii absolute. Mancam foarte, foarte mult rahat in relatiile de asa zisa iubire. De aceea sufleteste suntem cu totii numai sange. Suntem atat de distrusi sufleteste incat in cele din urma ajungem sa-i lovim si pe cei care vor si stiu sa ne vindece.

Andresia: Acum este foarte posibil ca ceea ce am sustinut sa fie gresit pe ici pe colo,dar asta e si idea,sa invatam,sa intelegem.Si ….da,voi respira adanc .

Eu: Andresia! Nu trebuie sa-ncerci sa fii perfecta pt ca esti deja. Incepe doar sa te bucuri de ceea ce esti … si .. respira adanc . Respir si eu odata cu tine. Imi repet si mie toate astea ca sa nu le pot uita vreodata. In amintirea si trairea acestor lucruri sade libertatea si fericirea mea. Ca si a voastra de altfel. Daca nu ma credeti pe mine … credeti ce va spune sinele vostru.  Are sa-mi dea dreptate.