Articole

Strategia sobolanului si efectele secundare & Tipologiile feminine invingatoare

1. Strategia, manevrele si obiectivele sobolanului

Calea „sobolanului” (a bărbatului cu caracter de şobolan) fiind una nenaturala,
una impotriva simtirii, presupune o abordare mentala a situatiei
deci aflata in competentele distinctive ale masculinului.

Iar rezultatul este o strategie de dezechilibrare si devitalizare a femeii
destinata sa o faca slaba si controlabila.

Solutia este simpla.

Ea presupune plantarea in psihicul femeii a unor perspective si convingeri
care intretin un conflict imposibil de solutionat.

Pt asta denaturezi o minte si o pui in conflict cu structura energetica sexuala
mult mai puternica decat mintea.
O minte naiva inconstienta de limitele si competentele ei
va incerca sa elimine aspecte ale sexualitatii pe care nici macar nu le intelege.
(Cat de naiv trebuie sa fi ca sa vrei sa controlezi ceva ce nu intelegi?.
Naivitatea asta devine astfel foarte importanta ca toata strategia sa functioneze)
In acest context tot ce poate face mintea este
sa deregleze aceasta energie, cu consecinte nefericite si dureroase.
Astfel, orice succes al mintii, este unul cu consecinte mai grave pt fiinta care o serveste,
decat falsa problema care incearca sa o rezolve,
(nemultumirea fata de functionarea mecanismului sexual).
Situatia asta epuizeaza si creeaza tot mai multa confuzie.

teaching_religion_by_gunsmithcat-d5kghh6

In acest sens, barbatul a  stigmatizat cu un discurs ipocrit si dispretuitor natura profund sexuala a femeii, facand-o sa para ceva murdar, nepotrivit si condamnabil.

Pentru a fi convingatori in demersul lor de demonizare a sexualitatii, au folosit autoritatea sistemelor religioase si morale si au investit enorm in promovarea acestor perspective ca adevar.

Au numit „curvă” orice femeie care-si traia si manifesta liber si natural energia sexuala.
Au discreditat-o public cu un discurs dispretuitor.

De ochii lumii si pentru ca intreaga strategie sa nu para ridicol de suspecta,
sexualitatea a trebuit demonizata in totalitate
dar scopul evident era presiunea asupra femeii,
intrucat barbatul nu a fost acuzat sau pedepsit cu adevarat vreodata
pentru sexualitatea lui, oricat de denaturata sau imorala era.

Dimpotriva, toti masculii sexosi erau tare mandri de ei înşişi
pentru diversitatea optiunilor lor sexuale. Lucru deloc condamnabil.

Insa daca optiunile lor relationale cu sexul opus nu ar fi fost rezultatul manipularii,
ci al conexiunii, situatia lor ar fi admirabila.

Condamnabila este doar perfidia cu care-si protejau interesele sexuale,
in timp ce le ignorau  pe cele ale femeii, cautand sa-i restranga orice optiune sau libertate sexuala.

Au facut astfel din natura intens erotica a femeii,
care este chiar expresia vitalitatii umane, ceva ce se cerea exorcizat.

In felul acesta ajung femeile pe o directie in care se autosaboteaza,
incercand  sa-si exorcizeze propria putere si sursa de echilibru (sexualitatea).

Inteligent , nu-i aşa ?

Scopul final este ca femeile sa fie marginalizate si agasate social
de către armata de inconstieti perfect programati sa le dispretuiasca
daca-si asuma libertatea sexuala, ori sa se consume intr-o vinovatie cronica
pentru sexualitatea lor puternica daca subscriu ’’valorilor’’ (nonvalorilor) induse.

2. Evolutie, rezultate, consecinte si efecte secundare

who_needs_guns_by_lucky_april
In acest context principial ipocrit creat de barbat,  toate femeile aveau sa-si descopere feminitatea si sa se formeze ca femei constiente, sub presiunea acestui spectru intunecat , artificial creat, al imperfectiunii si pacatului propriei ei naturi sexuale.

 

a) Prima directie de evolutie .

Majoritatea femeilor  nu vor putea intelege si rupe  aceaste conditionari
si nu vor intrezari jocul de interese in care sunt prinse.
Asa ca vor incerca sa integreze ca valori toate ineptiile morale
promovate de fratii mei „sobolani”, angajandu-se in propria lor distrugere si nefericire.

Ajunse in aceasta situatie, barbatii si-au atins cele trei obiective esentiale:

  • au facut efectiv conflictul pe care si l-au propus
  • au evitat presiunea de a evolua spiritual si sexual, presiune aflata natural asupra lor, facand femeile  sa se simta vinovate pentru propria sexualitate, presandu-le sa si-o reprime ca sa se adapteze jalnicei lor oferte;
  • au facut femeia usor de folosit, nefiind nevoiti sa o respecte.

Plastic vorbind Adam o creat o diversiune destinata sa distraga atentia
de la  pacatul lasitatii si tradarii, acuzand-o pe Eva de pacatul de a fi femeie.

Pine_World_2_by_Deano924In acest context, majoritatea femeilor ajung sa fie convinse  ca e ceva in neregula cu ele in ceea ce simt si doresc. Acestea vor crede sincer ca, devenind cuminti si docile, reprimandu-si sau amputandu-si sexualitatea,  vor fi pe placul barbatilor lor si a sfintilor din ceruri,  si ca au astfel un avantaj asupra celorlalte in relatia cu barbatii.

Va puteti imagina ce demoni interiori de invidie si rautate pot trezi in acestea, femeile libere de aceste convingeri si care emana atractivitate si sexualitate prin toti porii si care obtin atentia si dorinta tuturor, inclusiv a barbatilor lor pentru a caror atentie si satisfactie si-au sacrificat sexualitatea ?

Majoritatea femeilor prinse in aceasta cursa vor trai momentul in care
vor intelege ca au fost inselate si ca au pierdut totul cand si-au refuzat
natura lor sexuala de dragul unor manipulatori pentru care nu au insemnat nimic,
primind in schimb doar drama, situatii imposibile, cuvinte goale, aparente si indiferenta.

Dar de cele mai multe ori recunosti asta doar cand esti atat de distrusa de anii de ipocrizie,  incat revenirea la adevar nu te mai poate ajuta prea mult.

Ce iti ramane sa faci este sa fii sincera cu cei din jur
pentru a le da o sansa la trezire.

Orice eliberare a femeilor inainte de a fi epuizate, este un eveniment extraordinar,
intrucat acestea nu vor ezita sa-si traiasca intens, decis si fara compromisuri ,
fiecare secunda de viata, fiecare moment de sexualitate, fiind in acelasi timp
o sursa de inspiratie si maturizare pentru toti cei din viata lor.

In mod natural, barbatul este construit sa caute admiratia si pasiunea femeilor
pentru ca il hraneste in natura lui fundamentala.

Dar, pe aceasta cale „a sobolanului”, nu poate primi decat crispare
si cel mult un corp docil, locuit de o femeie neimplinita, neinteresanta si nefericita.

Neimplinirea asta in loc sa-l trimita catre propria lui ipocrizie,
il face şi mai agresiv fata de femeia cu care-si imparte viata.

Daca sunteti atenti la cei mai misogini dintre barbati
si daca stati o secunda sa-i percepeti dincolo de discursul lor
le veti simti furia si frustrarea data de lipsa totala de admiratie si atentie din partea femeilor.

Asta daca inca mai aveati vreo indoiala privind sursa argumentelor
superioritatii barbatului cu care s-a intoxicat ca sa se consoleze.

Agresivitatea misoginilor e doar un gest de compensare a inferioritatii pe care o resimt ca urmare a indiferentei de care au parte din partea femeilor.

Am creat o lume de femei care nu-si mai imagineaza ca ceva din sufletul si trairea lor interioara ar mai avea vreo valoare in afara formelor fizice, prospetimii pielii, trasaturilor perfecte si imaginii de femeie fidela si de succes.

Nu mai conteaza ce simte, ce fel de om este.
Conteaza doar cum valideaza ego-ul nostru de barbati.

 b) Efectele secundare

Killer_Woman_by_GuyLeRoyPozitia dominanta si superioara pe care si-a asumat-o barbatul in realatia cu femeia de-a lungul timpului i-a accentuat infantilismul si naivitatea.

Cu egoul satisfacut de pozitia lui de putere in care evita orice responsabilitate fata de propriile slabiciuni,  proiectandu-le asupra femeii, el, barbatul, a ramas precum un copil rasfatat, coplesit de propria importanta, in timp ce femeile au fost nevoite sa se maturizeze devenind mai abile, mai centrate, mai realiste si, de aici, imediat ce conditiile sociale au fost mai relaxate in ceea ce le priveste, au devenit mai perfide si mai crude.

Femeile au devenit mai barbati decat multi dintre noi pe fondul degradarii masculinului.

Prea imaturi ca sa se prinda, barbatii si-au semnat condamnarea la nefericire, intrucat nu au de ales decat sa-si innebuneasca si sa-si desensibilizaze partenerele sau sa ajunga in situatii in care femeile pierd complet controlul in fata oricarei oportunitati sexuale.

Astfel barbatul devine un pierzator jenant pe toate planurile,
desi inca se viseaza centrul Universului:

  • sentimentul gratuit de superioritate il face superficial si infantil;
  • femeile motivate de un mediu relational defavorabil, trec pe alt nivel de implicare si devin tot mai lucide, mai puternice si mai crude;
  • partenerele bine conditionate devenite docile cu pretul degradari feminitatii ajung neatractive si neinteresate pentru proprii lor parteneri;
  • partenerele cu o identitate sexuala puternica de la un anumit nivel de reprimare, ajung disponibile sexual pentru aproape oricine le da o sansa sa se descarce, cu consecinte dramatice pentru ego-ul lui de soarec nebun;
  • barbatul ajunge un cersetor sau cumparator de favoruri sexuale de la femei atractive in intimitate dar un judecator superior in public.

Si, toate astea, pentru ca nu am gasit in noi minima ratiune
ce ne-ar fi putut spune ca, daca in femei exista ceva atat de puternic si frumos
incat sa ne impresioneze pana in vecinatatea fricii…
…in mod sigur, trebuie sa existe natural in noi tot ce ar atrage admiratia feminitatii.

Si asta ar fi trebuit sa ne relaxeze profund
intrucat nu trebuia decat sa fim ceea ce suntem.

Dar nu am mai ajuns la continutul principiului masculin
cata vreme am cazut prea devreme in frica de continutul principiului feminin.

c) A doua directie de evolutie

i_am_by_sexy_fantasy-d57wpqdFemeile care insa rezista intimidarilor, cautand adevarul in ele insele, vor descoperi ca, in aspectele lor sexuale de care sunt conditionate de mici sa le fie rusine, sta cheia puterii feminine, a echilibrului si cresterii spirituale .

Vor constata  ca sexualitatea lor nu este expresia a ceva murdar si nedemn, ci a intimitatii cu fortele vietii.

Sexualitatea este consecinţa sensibilitatii intense fata de barbati si viata.

 

Legatura stransa a femeilor cu partea subtila si energetica a vietii  este competenţa distinctiva a principiului feminin.

De aici si intuitia feminina recunoscuta de toata lumea. Intuitia lor ne ofera claritate in momentele dificile, sensibilitatea lor ne ofera caldura si confort iar sexualitatea lor ne ofera energie, magie si incredere.

Aceste calitati inseamna putere, putere de care femeile trebuie sa fie constiente.
Cum aceste calitati sunt de o  mare insemnatatea pentru barbati, ele cer respect, loialitate si grija din partea acestora.

Un barbat inteligent este unul care protejeaza feminitatea
si-i creeaza conditiile sa prospere si sa se dezvolte.

Feminitatea trebuie sa fie opera de arta a masculinitatii !

Puterea femeilor care si-au  integrat constient sexualitatea
este ceea ce ingrozeste sobolanii.

Astfel de femei, nu numai ca nu pot fi folosite, desi sunt foarte dorite,
dar mai ales ele simt slabiciunile lor si ii vad cine sunt.

Sexualitatea femeii este ceva admirat si ravnit de catre intreaga lume.
Este de fapt cel mai admirat si ravnit lucru de pe planeta.

Se estimează că pornografia produce anual venituri de aproximativ 100 de miliarde de dolari.
Aceste miliarde sunt simbolul doar a unei fractiuni din puterea femeii.
Nu va mai trimit sa aflati vizualizarile site-urilor de pornografie intrucat o sa ramaneti socati.
Succesul pornografiei este masura exacta a blocajului si nefunctionalitatii relatiilor intre sexe.

Cine credeti ca este responsabil de situatia teribila din cuplurile contemporane ?

Va mai puteti gandi o secunda macar ca femeile au vreo vina?

d) Tipologiile feminine invingatoare

sunshine_by_deannadeadly-d661banOricat efort ar depune insa barbatii in a tine sexualitatea femeii sub control, permanent vor fi femei care, eliberate sau nu de conditionari, isi vor trai libertatea sexuala.

Pentru femeile acestea mi-am dorit sa fiu barbatul care sunt acum, chiar daca pe alocuri am fost exact sobolanul pe care-l acuz fara mila.

Acestea sunt femeile care mi au atins sufletul dintodeauna si pentru care recunostinta mea este …  asa cum este.

Le-am incadrat in 4+1 tipologii.
Cred ca le veti recunoate si sper sa le iubiti cu totii de acum incolo:

I) cele crescute sanatos de parinti constienti, cele foarte simple in gandire sau complet dezinteresate de problematica principialo-filozofico-religioasa a sexualitatii, exprimand, din acest motiv, o sexualitate naturala, necompromisa.
Ceea ce le aseaza impreuna in aceeasi tipologie este faptul ca au scapat, datorita unor circumstante particulare, de spalarea creierului prin „valorile” traditionale.

II) cele la care sensibilitatea sexuala este atat de puternica,
incat orice teorie, argument,  principiu moral, vinovatie, rusine sau frica
nu poate crea o presiune suficienta, incat sa poata reprima o asemenea incarcatura sexuala.

Femeile acestea sunt dintre cele care vor trebui sa traiasca cu conflicte, vinovăţii 
şi cu nevoia de a se justifica sau de a cere aprobare,  pana cand ajung sa intelega
fondul problemei, care este de fapt, unul din scopurile declarate ale  acestor articole.

Aceste femei vor fi dorite de multi, dar majoritatea se vor dezice de ele.
Personajul Tiffany din filmul „Silver Linings Playbook” incarneaza exact acest tip extraordinar de fain de femeie.

395009_537642609598698_620886727_nIII)  Cele care, in urma reprimarilor, au explodat de atatea ori in experiente sexuale neasteptate incat, in cele din urma, nu vor mai da doi bani pe toate povestile despre buna-cuviinta feminina,  precum si povestile despre cum trebuie sa fie o femeie ca sa ajungala un barbat ’’de calitate’’.

Aici intra femeile care zic la primele incidente de acest fel ca nu stiu cum de s-a intamplat sa ajunga in patul unui barbat. Intodeauna m-a amuzat teribil raspunsul asta al lor.

Ganditi-va cat de prost trebuie sa-l creada o femeie pe barbatul caruia-i da o astfel de explicatie.

IV) Cele care, traind constient, ajung sa inteleaga
atat de clar problematica relationarii si a naturii sexuale
incat nu mai pot fi controlate de nimeni si de nimic.

Sunt femeile pe care adevarul le-a eliberat.

Experientele cu aceste femei sunt cele pe care nu le poti uita vreodata.
La ele se poate vedea ce inseamna o feminitate asumata constient. Sau sacră daca preferati termenul.
Nu este ceva spectaculos. Este doar firesc. Sacralitatea este un aspect al naturalului, al firescului.
Ignoranta si inconstienta a facut acest acest firesc sacru sa fie experimentat extrem de rar.

WomanV) Mai exista o categorie de femei pe care as putea-o introduce putin fortat in acest capitol.

Sunt femeile care, desi au tinut seama de valorile sobolanului, au simtit tot timpul ca sexualitatea lor este ceva pretios si implicit au protejat-o pe ascuns, hranind-o.

Sunt femeile care au nevoie doar de un impuls de luciditate din partea unui barbat corect pentru ca totul sa se clarifice iar sexualitatea lor sa straluceasta.

(Majoritatea insa sunt atat de bine conditionate incat vor agresa violent barbatii care le sesizeaza problema in care sunt pentru a le scoate de acolo. Sunt atat de ranite incat nu mai fac diferenta dintre un agresor si cineva care le iubeste. Situatia asta este una extrem de trista si este expresia unei importante victorii  a sobolanilor. Ei distrug atat femeia cat si pe oricine ar vrea sa o ajute. )

Barbatii sunt atrasi irezistibil de aspectul salbatic al femeilor
(partea spontana si incontrolabila a sexualitatii lor care se manifesta in libertate)
dar, imediat ce au ajuns la ele, vor sa le domesticeasca pentru a le tine sub control.

La orice tentativa a barbatilor de a limita femeile,
acestea ar trebui sa-i trimita sa-si regaseasca bunul simt si respectul fata de ele,
sa-si rezolve neincrederile in sine si sa se dezvolte  sexual si spiritual.

Bineinteles ca pot sa o faca cu multa ingaduinta si disponibilitate pentru explicatii suplimentare sau chiar suport in acest proces.

Pe de alta parte, aceste femei ar trebui sa ofere tot ce sunt capababile barbatilor care le respecta libertatea si in jurul carora pot fi ele insele.

3.  Inconstienta, adevarata problema in sexualitate

Intr-adevar, barbatii au vazut ceva murdar in sex.

Dar era murdaria propriei lor inconstiente in care consumau sexualitatea.
Au folosit sexualitatea ca scop in sine, nu ca mijloc de exprimare in relatia cu femeile.
Au folosit femeia pentru sexualitatea lor, nu sexualitatea lor pentru femeie.
Aceasta perceptie a ’’necuratului’’  s-au grabit sa o puna pe seama sexualitatii si sa o impute femeilor.

woman_by_shahramart-dmsgocE greu de crezut, dar barbatul a ajuns sa acuze femeia ca el, barbatul, este atras de ea.

Femeia este de vina ca el, barbatul, trebuie sa se coboare la ceva atat de murdar precum sexul (aici vorbim de discursul public unde trebuie intretinuta presiunea , pt ca in discursul intim am vazut cum stau lucrurile).

E aproape distractiv sa vedem ce potential de prostie sau perfidie are specia noastra. In fine, hai ca trec mai departe pana nu ma enervez.(Stati calmi, ii numa o expresie).

Abordand atat de inconstient sexualitatea,  femeile au devenit pentru barbati doar un mod de detensionare hormonala.

Imediat ce si-au indeplinit menirea,  de a te descarca in ele (de cele mai multe ori dupa cateva minute , uneori atat de putine incat mi-e jena sa fac estimari mai precise) deveneau dispensabile, inutile, chiar enervante. Dar cu conditia sa nu apeleze la alti barbati.

Nu era suficient ca femeile sa fie folosite si lasate nesatisfacute,
fapt trist dar nu foarte grav, intrucat si ele puteau sa se foloseasca
cu aceeaşi superficialitate de barbat.

Insa ele trebuiau inlantuite pentru linistea ego-ului barbatesc.

Inlantuirea femeilor ne-a pus sufletul de barbat in genunchi,
ne-a degradat identitatea in profunzime, pentru ca a dovedit
cat de putin poate insemna pentru noi un partener existential precum femeia.

Inconfortul ego-ului nostru este infinit mai important decat viata si suferinta femeilor care traiesc alaturi de noi.

O lume intreaga de barbati sunt disperati
de posibilitatea de a fi comparati, impartind o femeie cu altii.

Sunt ingroziti de posibilitatea femeii de a afla ca poate fi tratata si fututa mai bine sau altfel.

Sunt ingroziti ca indoielile lor, ca nu sunt ei cei mai tari din Univers, s-ar putea sa fie adevarate.
Iar disperarea este cu atat mai mare, cu cat sunt mai constienti de cat de putin ofera si mai ales sunt.

Si, desi in interesele lor de dominare a femeilor gasesti o coeziune de grup,
in afara acestor interese sunt dusmani fara mila.

NU intamplator, intrucat  pe capacitatea de a domina si intimida alti barbati,
sta singurul mod de a intelege barbatia .  Toata aceasta agresivitate in care traim
devine un mediu dificil, in care, deseori, lucrurile scapa de sub control.

Constant femeile sunt batute, tinute sub teroare, ucise de cele mai multe ori,
din iubire bineinteles, uneori cu pietre ( va vine sa credeti?), de indivizi innebuniti de gelozie.

Vezi aici ceva intamplat recent http://www.bzi.ro/romanca-ucisa-intr-un-parc-din-italia-de-catre-fostul-iubit-italian-367052 si priveste chiar o romanca de-a noastra. Daca fata ajungea la informatia din articolul meu acum 5 ani, spre exemplu, fiind avizata de complexitatea problemei, ar fi recunoscut dintr-o privire, cel mult doua, un sobolan ca cel care o ucis-o si ar fi inteles ca acolo nu este nimic pentru ea.

Evident ca toti ne dam oripilati cand aceste cazuri extreme devin cunoscute, dar adevarul este ca fiecare dintre noi alimentam si incurajam aceasta agresivitate cu fiecare moment de gelozie, de cate ori incarcam cu vinovatie o femeie, cu fiecare amenintare sau intimidare, cu fiecare sugestie parinteasca de reprimare a sexualitatii.

Cu fiecare gest cu care scoatem sexualitatea din firesc, normal si placut cream aceste crime absurde si toata agresivitatea.

http://totb.ro/sute-de-studenti-afgani-au-protestat-pentru-dreptul-divin-de-a-si-bate-nevasta/’’Aici mai gasiti o stire privind studenții ieșiți la protest în capitala afgană, care au cerut abrogarea decretului numit  ”Eliminarea violenței împotriva femeilor”, cerându-și dreptul ”divin” de a-și disciplina soțiile prin violență fizică, precum și dreptul de a se căsători cu fete foarte tinere. ’’

Uitati-va o secunda la feţele protestarilor surprinsi in poza din articol.

Credeti-ma ca, intre acestia si ceea ce gasim in noi vizavi de femei,
este doar o diferenta de autocontrol. Nu este o diferenta de constiinta.

Suntem ca ei, actionam sub aceleasi impulsur,i dar ne controlam sau cenzuram din frica de ridicol sau de consecinte.

Ambele stiri sunt actuale si le-am gasit fara sa caut nici o secunda.
Ce vreau sa zic cu asta este ca: astfel de lucruri sunt comune. Mai mult astia suntem noi toti chiar acum.

Sunteti capabili sa recunoasteti asta sincer si fara nici o justificare ? 

Ma adresez fratilor mei barbati si soareci deopotriva.

 4. Trezirea

Teach_Me_by_WillyboyPartea buna este ca niciodata nu este prea tarziu ca un barbat sa se trezeasca din ipocrizie.

Oricand poti sa-ti recuperezi respectul de sine incepand sa respecti femeia, tratand-o onest si corect, acceptandu-ti limitele  si cautand sa te dezvolti spiritual si sexual, cerand ajutorul celor care simti ca ar putea sa o faca.Si, nu in ultimu rand, sa te raportezi cu prietenie la toti cei de acelasi sex.

Exista un moment extrem de dificil, chiar la inceput, cand trebuie sa treci de la o imagine de sine ultracosmentizata la adevarul dureros ca suntem foarte putin.

Este ceva teribil de greu de acceptat.

O viata intreaga i-ai judecat fara mila pe toti, ca sa te poti simti barbat si acum trebuie sa accepti ca esti doar perversitate si frica.

Dar nu exista gest mai barbatesc
decat acela de a fi onest cu tine insuti.

Din acest moment nu mai conteaza nici o scuza, nici o limita.
Conteaza doar ca nu mai esti dispus sa accepti ca prin tine sa se manifeste ceva nedemn.

Sigur ca se va mai intampla de multe ori dar nimic nu te va opri sa gasesti o solutie.
Si o vei gasi. Garantez.

Schimbarea asta, desi este doar o schimbare de atitudine, reflecta o schimbare de de constiinta.
Iar energia urmeaza constiinta. Asta inseamna ca veti fi sustinuti in noile voastre aspiratii in relatiile cu sexul opus.
Veti fi sustinuti de propria luciditate precum si de toti cei care au facut deja schimbarea .

In ceea ce priveste sexualitatea masculina,
problematica este complexa dar pe masura de provocatoare.
Si sunt solutii accesibile langa noi si in noi. Dar nimic nu se poate face fara constiinta.

Cand sexualitatea este rezultatul interesului pentru sexul opus ca si continut,
iar motivul sexului este compania partenerei, in al cărei camp te simti dorit, acceptat, placut,
o sa cauti ca barbat imediat cateva lucruri:

               1. Sexul sa dureze cat mai mult, iar asta duce la o atentie fata de fenomenele interioare pentru a le intelege si a le folosi in scopul intereselor voastre. Ca o consecinta, vei intelege ca, pe langa multe altele,  continenţa sexuala este foarte importanta.

               2. Femeia sa se simta cat mai in largul ei, pentru a scoate din ea tot ce are mai bun si mai natural. In felul acesta se extinde si se adanceste conexiunea.

Pe aceasta cale, maturizarea barbatului este inevitabila.
Va simti tot mai profund natura si continutul principiului feminin si-l va contempla, respectiv sorbi cu placere.

Lumea de barbati careia ii dau viata inclusiv cu acest articol
este una in care acestia (barbatii din lumea mea) inteleg sa colaboreze
in toate aspectele presupuse de natura unui barbat pentru a se maturiza
cat se poate de rapid si a putea oferi feminitatii un cadru in care sa gasesca
stabilitate, siguranta, suport si satisfactie ca ea sa se manifeste liber si sa se dezvolte.

Nu-mi ziceti ca suna idilic si naiv pentru ca nu faceti decat sa ma amuzati.
Traiesc deja tot ce scriu.

Si pentru ca este ceva extraordinar, vreau sa va fiu util si mai ales aproape.
Sper ca reusesc sa transmit asta.

Inchei cu cuvintele unei pretene foarte bune:

’’M-as implica intr-o relatie, da nu e cu cine,
asa ca mai bine singura decat asa, ca oarecum mi-e si frica sa ma mai bag in relatii,
la cate traume am avut, la ce reactii au fost.

Am un fel de fobie.

Mi-e frica sa ma cuplez cu unu care o data ce ma are
sa fie asa sigur ca gata, is a lui pe veci deci ma poate ignora
si trata ca si cum nu mai exist, ba mai poate si profita de mine,
apoi daca eu imi dau seama ca nu e ok si nu ma simt ok,
tot el sa faca pe ofticatu ca ii dau papucii, sa faca depresii, sa ameninte ca se sinucide
si cand vede ca nu ii merge sa ma faca curva si sa ma ameninte cu altele. nu ms!

asa ceva nu mai vreau,  stai ca inca mai zicea ca daca ma sinucid eu
ar fi cel mai bun lucru ce mi s-ar putea intampla.

Adica daca nu esti cu mine, mai bine moarta.
Asta deja e potoc, nu sobolan.  

Inca imi dorea sa fac asa ceva, ca il mai luam si eu
ca ma sinucid ca nu mai suport presiunile lui.

da de as fi avut atunci mintea ce o am acuma pe bune ca i-as fi pus cutitu in mana
si i-as fi spus spor ! omoara-te o data, da nu pe covoru meu ca faci mizerie, asa ca du-te afara.

Da mai zicea o colega ca a patit si ea la fel cu unu.
Si era traumatizata, pana s-a enervat tatal fetei cand o vazut-o in ce stare e
ca ala ameninta ca se sinucide.

Si i-a zis la ala cateva la telefon, de s-a calmat.
Deci e strategie ieftina de sobolani expirati’’

Cris

http://www.facebook.com/#!/cris.popanda?fref=ts

Orbii de la „Romană”

Astăzi avem un articol din partea fratelui nostru (conștient, bineînțeles) Alex :

„- Ce e atat de special in a lua o bucata de hartie si a-ti scrie scopurile? Cum poate un act atat de simplu sa genereze o schimbare atat de mare ?”, am intrebat.

…brusc simt nevoia sa inchid cartea. Ma uit la masinile grabite care asteapta la semafor, ridic privirea spre cer si ma pierd pentru cateva clipe in imensitatea atat de faina a cerului, dupa care intorc capul spre stanga curios in a privi oamenii ce asteapta alaturi de mine troleul. Raman oarecum surprins sa vad ca mai toti privesc la randul lor oarecum in directia mea, dar nu neaparat la mine. Intorc capul…iar privirea si respiratia mea se alatura celorlalti din statie.

Toti privim la unison spre mersul bajbait…sau mai degraba balbait a doi nevazatori. Niciunul dintre ei nu poarta ochelari, incat iti dai seama din start dupa albeata albul ochilor ca merg la ghicite pe strada. Unul dintre ei, barbat la vreo 45 de ani, are un bat telescopic si merge in fata, fiind urmat de un tanar de 20 ani. Tanarul are in permanenta ochii inchisi si merge in spate insotitorului sau tinand mana pe umarul lui. Din cinci pasi ai lor, unul este in fata, doi sunt in stanga si trei in dreapta, iar cel ce conduce loveste cu batul imprejurul lui de parca ar fi acul unui metronom.

Tipul loveste cu batul, vede ca e OK… ridica piciorul sa puna pasul, mai simte cu batul de vreo 7 ori imprejurul lui; se razgandeste si se intoarce oarecum in lateral, asta in timp ce orbul din spatele lui simtind OK-ul initial paseste si el, dar se trezeste cum intra efectiv cu nasul in umarul tovarasului sau.  Aproape toti se uita la orbii astia doi cum se ciocnesc intre ei din 3 in 3 pasi, la batul care se misca incontinuu, lovind la un moment pe singura femeie care ii trata cu spatele fiind absorbita de o carte. Aceasta se intoarce  spre ei cu o fata a carei expresie sugera doar…”Bai nene, esti orb in puii mei. Uita-te pe unde mergi!”… dar mimica femeii se metamorfozeaza instant cand isi da seama de situatie…”Ma scuzati! Nu am stiut!”.

Orbii isi continua sarba lor din Piata Romană prin stanga unu dreapta doi, fara a percepe grimasele femeii, tot lovind cu batul si incercand sa gaseasca o pozitionare cat mai OK in asteptarea troleului.

Batul ajunge sa se loveasca intr-o bordura in spatele careia se intinde ditamai gaura, adanca de cel putin doi metri. Orbul tanar se mai ciocneste de tipul din fata inca o data; exact ca un facut, tipul ce conduce isi pierde pe moment concentrarea si nu sesizeaza ca in spatele bordurii urmeaza un mic hau, ce poate deveni fatal pentru ei.

Pe noi toti, spectatori ad-hoc la aceasta ODA (In Piata Romana),vorba baietilor de la OCS … ne prinde bine rolul sa asteptam cuminti clipa in care se va intampla ceva.

Piciorul se ridica dupa asfalt, urmand sa fie pus in gol, dar in timpul asta creierul transmite semnalul catre mana,iar aceasta coordoneaza batul in asa fel incat sa testeze si adancimea. Batul se duce in gol, cat e el de lung, barbatul se opreste cu piciorul in aer, tanarul ca si pana acum…iar isi fura un umar in plina fata.

Amandoi se opresc, primul testeaza mai atent si isi da seama de situatia in care era sa-si bage picioarele efectiv, ii da un update tanarului si amandoi incep sa rada descatusati si sa faca haz de situatia in care erau sa intre. Aud si acum rasul lor sanatos si plin de viata, iar pentru prima oara din momentul in care eu am inceput sa le urmaresc dansul, tanarul deschide ochii.

Ma pierd in ochii lui alburii pentru cateva clipe fara sa stie ca este urmarit si surprind un gest pisicher facut cu ochiul… parca mai mult sa ne transmita noua…incordatilor din jurul lor…mesajul: „chill and take a pill…viata are grija de noi!”

…brusc simt nevoia sa respir adanc. Ma uit din nou la masinile din intersectie, ridic privirea spre cer; zambesc; ma bucur ca aud si vad troleul 69 cum ajunge in statie. Intorc capul spre cei doi protagonisti ai randurilor de mai sus si realizez ca ei doar aud troleul cum ajunge in statie.

In balbaiala mersului lor insotita de tacaneala batului, cei doi se indreapta inspre sosea impanzita de masini, avand acelasi scop ca al tuturor din statie…sa se suie in troleu.

Cineva, deja nu mai rezista sa ii vada cum se ciocnesc intre ei intr-un ritm sortit sa duca la ratarea troleului si ii coordoneaza spre una dintre usi. Ei accepta cu zambetul pe buze ajutorul si dau sa se urce in troleu, asta in timp ce orbul cel tanar se impiedica de treapta, intrand in lumea din autobuz ca o bila de bowling…doborand cel putin 3 popice umane.

Are parte de aceleasi grimase din partea popicelor, urmate de priviri pline de o mila ipocrita, adresate mai degraba catre doua fiinte din portelan, menite sa se sparga in orice clipa de neatentie.

Intr-un final, orbii se reunesc in troleul deja pus in miscare si dupa ce gasesc un colt departe de privirile popicelor umane, incep sa chicoteasca iar pe seama situatiilor care le-au iscat.

Imi arunc o privire asupra coperta cartii mele; citesc titlul cartii („Calugarul care si-a pierdut Ferrari-ul”) si mintea imi ofera pentru o clipa un flash in care Ray Charles isi conducea cu pasiune nebuna masina…oarba as spune, alaturi de Margie Hendricks, cea care ii dadea fabuloasa replica…”Hit the road Jack”.

Mai arunc o ultima privire catre orbii din colt, care continua sa discute si sa chicoteasca relaxati; inca una spre restul oamenilor din troleu, deja pierduti in universul lor mental; scot un pix din geanta, deschid  cartea si in dreptul paragrafului la care ramasesem, notez cu mana mea tremuranda „Orbii de la Romana”.

Bag pixul inapoi in geanta si imi reiau lectura…

„…Julian fu incantat.

–          Interesul tau ma inspira, John. Entuziasmul este elementul cheie al unei vieti reusite si sunt bucuros sa vad ca ti l-ai pastrat pana in ziua de azi. Iti spuneam mai devreme ca fiecare dintre noi, intr-o zi obisnuita, are aproximativ 60.000 de ganduri. Scriindu-ti dorintele si scopurile pe o bucata de hartie trimiti un semnal mintii tale subconstiente ca aceste ganduri sunt mult mai importante decat restul de 59.999. Mintea ta va incepe atunci sa caute toate ocaziile pentru a-ti implini destinul, ca o racheta dirijata. Este realmente un proces stiintific. Cei mai multi dintre noi pur si simplu nu sunt constienti de el”  

Dacă ți-a plăcut articolul, introdu aici adresa ta de E-mail
pentru a primi periodic pe adresa ta de E-Mail cele mai noi articole: 

Da o sansa reala relatiilor – partea a 4-a

Este generalizat in jurul nostru fenomenul in care dupa o relatie incheiata, cel parasit ajunge sa-si verse furia pe fostul iubit sub justificari de genul:

„- nu m-ai apreciat la adevarata valoare, m-ai folosit, nu m-ai meritat, nu m-ai inteles niciodata, eu am fost atent cu tine permanent (ti-am cumparat o gramada de lucruri), iar pe tine te-a durut in posterior …”

Ceea ce este absolut incredibil este ca cei aflati in aceasta situatie, cu acest discurs spera sa-si readuca partenerul alaturi.

Il irita permanent si nu conteneste sa-i repete la nesfarsit cat de ranit este de revelatia faptului ca nu a fost apreciat cum merita.

Spera sa-i insufle suficienta vinovatie incat sa-i revina alaturi, de preferat cu capul plecat, cerandu-si scuze pentru nesimtirea de a-si permite sa spere la ceva mai interesant.

Considera ca singura solutie de a-si recupera partenerul este de a-l forta prin vinovatii sa revina la el.

Instinctual este constient ca oferta lui este foarte subtire si oricum alte argumente nu are pentru a-si recupera iubita. Tot ce va reusi insa, va fi sa agraveze situatia indepartand-o mai mult.

Tot acest fals dispret (care nu reuseste decat sa tradeze disperarea invalidarii) are in spate evitarea responsabilitatii proprii in esecul relatiei.

Practic cel parasit refuza sa accepte ca nu mai era o companie placuta de multa vreme pentru cel care l-a parasit.

Iar faptul ca cel parasit resimte ca o pierdere inacceptabila incheierea relatiei, inseamna ca cel care a plecat oferea mai multa placere si valoare. Altfel nu iar simti lipsa.

Si astfel ajungem sa vedem ca de fapt cel care a renuntat, era in situatia de a fi fost folosit de cel cu gura mare care oferea prea multa plictiseala, tensiune, pretentii si prea putina deschidere, relaxare si comunicare reala.

Si este evident peste tot in viata ca nimeni nu se agata de lucruri fara valoare.

Daca-ti doresti ceva, invata sa respecti ceea ce-ti doresti.

Este absurd sa te astepti sa se intoarca iubita la tine cata vreme tu-i repeti obsedant ce curva perversa si fara inima este.

Dorim ceea ce e pretios pentru noi si renuntam la ce nu ne mai aduce satisfactie.

Asa ca daca esti parasit si ai sentimentul unei pierderi trebuie sa faci cel mai elementar gest de onestitate in care sa recunosti ca oferi prea putin sau mai precis ca esti prea putin. Ca te-ai folosit de partenera sa-ti satisfaci nevoile de validare si ca prin toate atentiile tale nu faceai decat sa incerci sa-ti cumperi prezenta ei.

Suferintele insuportabile sunt consecinta ignorarii si evitarii celor mai elementare si accesibile adevaruri interioare despre noi insine. Niciodata nu vom suferi cumplit ca nu intelegem natura ultima a materiei sau a constiintei, insa este crunt sa nu recunosti ca in spatele acuzelor tale se ascunde  regretul ca ai pierdut din neatentie si frica o relatie importanta pentru tine.

Trebuie inteles ca nu putem oferi decat ceea ce suntem.

Si ceea ce suntem este singura valoare in relationare. Singura moneda de schimb.

Iar daca nu sunem suficient este pentru ca refuzam adevarul despre noi si ne chinuim sa mimam ceea ce credem ca ar trebui sa fim.

Procesul acesta de reintoarcere catre ceea ce suntem este dureros in principal pentru ca trebuie sa recunoastem ca suntem foarte departe de ceea ce pretindem despre noi.

De fapt trebuie sa recunoastem ca nici macar nu ne dorim cu adevarat sa fim ceea ce pretindem ca suntem.

Urmatorul pas este la fel de obligatoriu si presupune a acorda o recunostinta reala pentru timpul ce ti-a fost oferit de partener. In definitiv a fost un om care a stat langa tine, ti-a dat o sansa reala de a experimenta relationarea in cuplu, in conditiile in care sunt o multime de femei care te-au ignorat complet si foarte probabil nu au dat 2 bani pe tine. Este penibil sa te razbuni ca te-au parasit, exact pe acele femei care, dintre toate, ti-au oferit oportunitatea unei experiente in cuplu.

Recunosterea nivelului nostru real de valoare (maturitate si experienta) si recunostinta pentru oricare din relatiile avute trebuie sa fie un gest intim si pofund.

In afara unui astfel de gest, resentimentele vor aparea permanent sub forma reprosurilor incarcate de frustrare care te vor face mai neinteresant si patetic.

Doar pe acest fond de atitudine poti evita caderi crunte in care “sufletul iti arde”, parasit fiind.

”Si-ti arde” cu atat de tare cu cat te indepartezi de adevar.

Pe masura ce te apropi de adevarul tau insa, arsura devine tot mai blanda, si in cele din urma vei multumi cerului ca nu te-a iertat de durere.

Mai ai solutia unei atitudini exagerat de precaute in viitor, in care speri ca in urmatoarele relatii, prin viclenie, sa-l sifonezi pe celalalt inainte sa te sifoneze el. Vei fi permanent suspicios, vei interactiona superficial si nu vei putea tine langa tine decat pe cineva care nu-ti poate simti atitudinea perversa. Este numai o alta varianta de a refuza adevarul despre tine si asfel te califici direct pentru o experienta mai dureroasa care sa-ti aminteasca ca evitarea adevarului nu este o solutie pe termen lung.

Aud obositor de mult de la cei abandonati ca-si refuza orice responsabilitate sub argumentul  ‘’cum de am fost bun x luni si acum nu mai sunt?’’. Iar raspunsul si-l dau imediat cu satisfactia celui care se simte exonerat de orice responsabilitate ‘’femeile-s niste curve, profitoare de barbati buni. Daca aveam vreo problema nu m-ar fi placut nici la inceput – isi spun ei. Dar s-a plictisit si m-a lasat singur’’ … cand trebuia sa ma suporte asa plicisitor (completez eu).

Mai mult, rememoreaza toate atentiile cu care si-au tratat iubitele pe parcursul relatiei si toate momentele in care iubitele lor nu le-au intors atentia.

Practic se victimizeaza pentru a-si varsa furia si a-si asuma rolul de judecatori.

Nu ar fi nici o problema daca atitudinea asta i-ar linisti si relaxa.

Dar de fapt isi amplifica enorm chinul, semn ca sunt orientati gresit si se departeaza de adevarul lor interior.

Pentru cei care din disperare se grabesc cu sentinte de genul celor de mai sus le spun ca, exact aceste femei curve sunt cele care ti se dedica firesc si cu maxima placere cand ajungi barbatul care trebuie sa fii. Invariabil vei auzi de la ele cand ajungi aici ”poti sa faci ce vrei cu mine”.

Prin pretentiile si asteptarile care ni le cultivam nu facem decat sa refuzam dreptul celorlalti de a fi ce sunt si de a-si urmari fericirea. Dorim sa-i determinam cum putem (casatorie, principii morale, vinovatii, intimidare) sa-si ignore ceea ce simt si doresc in favoarea asteptarilor noastre de la ei. Cand ne raportam la noi insine, ne este clar ce absurd este sa avem astfel de pretentii si intelegem cat sunt de nedrepte. Dar majoritatea presupunem ca in ce ne priveste, vom gasi o modalitate sa fentam iar celalalt este fraierul care va trebui sa se conformeze restrictiilor, pentru ca altfel l-am ars. Sunt si dintre cei care intra bineintentionati in acest tip de contract dar sfarsesc intr-o tristete la fel de neplacuta.

In relatii suntem o caruta de sensibilitati cu care celalalt trebuie sa fie foarte atent, nu cumva sa ne jeneze.

Ne masuram cuvintele intrebandu-ne permanent, oare ce parere isi face, oare ce crede despre mine?

Nu putem vedea ca orice ar crede despre mine este strict responsabilitatea celui care-si face parerea, si orice evaluare gresita se va intoarce numai inpotriva celui care greseste.

Si indiferent ce parere are oricine, important este daca eu stiu cine sunt.

Iar cand stii nu te mai poate afecta prea tare ce cred altii.

Insa miza noastra a tuturor ar fi ca inainte sa punem etichete pe ceilalti, sa fim atenti si sa intelegem ca suntem o necunoscuta pentru noi insine, iar pretentiile de a stii atat de exact ce se intampla incat sa ne permitem sa judecam, …  sunt penibile.

Majoritatea nu se evalueaza cu bun simt si nimeni nu respecta declarat si asumat oferta celuilalt.

Constat consternat ca si in cazul in care transmiti clar ca nu esti interesat de asteptarile nimanui (cu exceptia sefului – in cazul meu), orice asteptare nesatisfacuta a partenerului devine sursa de disperare si neincredere in sine. Tot ceea ce ne leaga devine nerelevant in fata dezamagirii, neimplinirii unei asteptari. Pur si simplu nu putem relationa fara PRETENTII. Si cersim sau amenintam, in functie de stil sau situatie, pentru ceea ce ne dorim.

Problema este ca foarte putini isi asuma si declara tare si raspicat ca nu sunt in relatie pentru a satisface asteptari de nici un fel. Putini au curajul sa spuna ca sunt intr-o relatie pentru experienta, distractie, evolutie. Eu consider de exemplu ca-ti ofer darul suprem prin faptul ca impartasesc cu tine ceea ce sunt si traiesc. Alaturi imi poti cunoaste viata  pentru ca te fac parte din ea. Te fac parte la slabiciunile mele, puterea mea, modul meu de a gandi si a fi. Iti deschid accesul la psihologia masculina cu toate intimitatile ei. Te ajut sa te maturizezi si sa ai incredere in tine. Sunt sigur ca te voi surprinde inclusiv neplacut cu adevarul meu, stiu ca te pot pierde, dar daca nu faci fata la adevar, cauta pe cineva care-ti va spune ce vrei sa auzi. Vei gasi putini care sa-si declare adevarul fata de tine si relatii pentru ca majoritatea ascund adevarul si fata de ei insisi.

De fapt numai relationarea pe aceste baze ne poate satisface. Orice altceva cade rapid in tragedie.

Avem experienta tragediei repetate in toate relatiile noastre. Ar fi cazul sa incercam alta abordare.

Relatiile au devenit un mediu in care se asteapta salvarea, fericirea si consolarea de la celalalt. Aparent nimeni nu vrea ceva real desi sunt toti scarbiti si plictisiti de sablonul relational de care au avut parte. Dar cand ajungem in punctul in care trebuie sa acceptam ca nu suntem cu nimic mai importanti decat oricine altcineva si mai ales ca nu suntem buricul pamantului, incepem sa ne regasim interesul pentru plictiseala. Foarte multi se zvarcolesc disperati in fata adevarului si cauta orice interpretare pentru a-si spune ca tot ce zic eu aici sunt tampeniile unei minti bolnave, lipsita de orice dumnezeu.

O mare parte din femei, de exemplu, intra in disperare cand se lovesc de situatia in care un barbat pe care-l doresc dovedeste ca nu are nevoie de ele, ca nu poate fi controlat, supus sau intimidat sub amenintarea ruperii relatiei sau a oricarei conditionari. Le este imposibil sa accepte ca nu te au la mana cu nimic.

NU inteleg ca se poate relationa liber, ca oferi din placere ce vrei, cand ai chef, fara a-ti pune problema ce primesti in schimb.  Se asteapta cu sufletul la gura cel mai mic semn de slabiciune in toate tentativele lor de intimidare si de a aduce relationarea intr-un spatiu in care au un cat de mic control. Problema este ca atunci cand il au, dispretuiesc imediat barbatul care nu rezista presiunilor lor.

La nivel conceptual gasesti intr-adevar destui care sunt de acord cu mine, dar la nivel practic lucrurile sunt pe atat de complicate pe cat de mult incerci sa amani renuntarea la frica de abandon sau neimportanta etc.

In nici un caz nu subestimez forta slabiciunilor noastre si nu am pretentia ca renuntarea la minciuna este ceva facil. Am vazut si nu mai pot subestima nebunia unei minti disperate careia-i fuge pamantul de sub picioare. Poate crea teorii absurde, cazand intr-o paranoia care ar fi amuzanta daca nu ar consuma de vie fiinta care cauta sa-si dovedeasca ceva ireal.

Intalnirea cu oameni adevarati poate crea mult deranj interior, dar a nu vedea oportunitatea de a-i pastra in viata ta cu recunostinta, te pune pe o directie in care va trebui sa inveti dureros ceea ce nu ai putut sa vezi.

Odata intrat in acest joc al santajului, in care fiecare se foloseste de atuurile lui pentru a-l obliga pe celalalt sa ofere ce se asteapta de la el, am intrat intr-un spatiu in care … EXISTA NUMAI MOARTE (plictiseala).

Relatiile devin suma gesturilor si cuvintelor de atentie care ne confirma importanta in ochii celuilalt.

Nimic esential nu mai poate aparea pentru ca orice traire interioara este inaccesibila si neimportanta pentru partener. Nu poti vedea candoarea si placerea din modul in care esti servit, asteptat si intampinat de exemplu, si nu poti intelege ca in starea interioara a celuilalt stau cele mai tari declaratii de dragoste.

Treci astfel indiferent si preocupat de gandurile tale despre tine pe langa momente de sensibilitate, interes si grija. A nu intelege sau a nu fi interesat de peisajul interior al celuilalt si implicit a nu raspunde, constientizand trairea femei de langa tine, este ceea ce distruge orice relatie. Aceasta este lipsa de conexiune: a fi incapabil de a pastra contactul cu fenomenul interior al vietii celuilalt. Acest fenomen este ceva dincolo de noi – este viata ce se traieste prin noi – si este permanent noua, interesanta, vie dar este inacceptabil pt minte sa ne-o asumam si sa o traim ca atare, pentru ca in acest mod de a trai nu exista rigiditate, predictibilitate, siguranta, viitor (pasiunile mintii).

Nu exista decat certitudinea pasiunii de a trai si cunoaste. Iar pentru a trai astfel este nevoie de increderea in inteligenta si grija vietii. Alternativa la aceasta incredere este nevoia de a te asigura, de a negocia pe fata sau pe ascuns: ce dau si ce primesc?

In relatii, inceputurile sunt sanse noi de a fi mai atent pentru a intelege mai bine. In aceste inceputuri, sustinute de sperante si incredere, poti raspunde momentelor de deschidere pentru a le incuraja si poti descuraja fara mila orice tentativa de a iesi din prezent, de a pune presiune pentru a obtine promisiuni, de a-ti ingradi libertatea, de a cadea in verbalizarea relatiei in detrimentul trairii ei.

Dovedeste-mi iubirea prin libertatea pe care mi-o acorzi, prin respectul pentru modul meu de a fi, prin bucuria cu care-ti petreci timpul alaturi de mine, prin curajul de a fi tu insuti spunandu-mi ceea ce ti se pare dificil de spus sau renuntand la asteptari, pretentii, promisiuni. Scuteste-ma de orice fel de declaratii inteligente sau cuvinte mari, perspective dramatice si emotii ravasitoare. Iubirea nu este emotie. Iubirea este constienta, luciditate, echilibru. Nu am nevoie de nici o dovada de iubire pentru ca ”vad cine esti”.

In lipsa constientei nu poti vedea, aprecia si intelege iubirea, loialitatea, prietenia adevarata pentru ca este extrem de inconfortabila pentru mintea ta.

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.ro de dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

CRISTI

Cautati tacerea mintii!

MINTEA contine in ea toate formele ce le poate lua viata. Poate face toate conexiunile posibile si analiza orice. Va masura tot si va evalua toate posibilitatile. Insa nu poate avea nici o certitudine si mai ales nu poate simti nimic din energia vietii.

Asa ca toate deciziile si obiectivele ei , …vor ignora viata indiferent de ceea ce declara.

Nu ignora viata din rautate, ci din prostia propriei complexitati, care o impiedica sa si vada limitarea. Complexitate care, culmea, ne si creeaza  un grotesc sentiment de superioritate care devine orbirea noastra facandu-ne teribil de neatenti la orice este esential in viata .

Un prieten (Silviu) observa consternat contemplindu-si trecutul , … cat de perfect si aparent surprinzator,  este parteneriatul dintre inteligenta si inconstienta.

Ajungem astfel sa avem nevoie de probe pentru orice. Nu mai putem vedea, simti loialitatea sau tradarea , demnitatea sau viclenia, dragostea sau dispretul. Putem cunoaste oamenii doar prin probe iar increderea este ceva absurd si inaccesibil mintii noastre.

Mintea este limitata de propria impotenta de a simti orice este real si viu.  Si exista pe spinarea fericirii noastre pt ca nu vedem acest simplu lucru. Ca tot ce conteaza pt fiinta noastra NU CONTEAZA DELOC PT MINTE.  Aceasta simpla observatie ar fi suficienta sa ne faca mult mai precauti fata de tot ce ofera.

NU vedem si nu intelegem cu adevarat nimic din viata noastra deoarece continutul din interiorul  formei este inaccesibil mintii. Esenta nu este ambalajul. Oricat de atragator ar fi acest ambalaj,  ceea ce ne hraneste si ne da putere este continutul lui. Am mai spus-o si o repet cu placere

NU perfectiunea corpului unei femei ne satisface, ci caldura si apropierea protectoare din imbratisarea ei.

NU perfectiunea formei unui mar, ci substantele nutritive din el.

NU frumusetea, puterea sau pozitia sociala a unui prieten, ci loialitatea lui.

NU cuvintele de iubire ne hranesc, ci legatura dintre cei care si le spun.

Dar devenim atat de morti traind in minte incat nu mai simtim dragostea, loialitatea, caldura vietii,  nu vedem miracolele din fiecare secunda a vietii si nici nefericirea in care ne afundam. Ne trezim in fata mortii sufletului, cand, …. depresivi, nebuni, plictisiti sau ingroziti  … totul devine  un chin si ne intrebam cum am putut ajunge aici.

Trecem impasibili si orbi pe linga gesturi si dovezi de dragoste coplesitoare, ranind sau dezamagind  profund suflete sensibile care ne trec prin viata.

Insensibili la  viata fiind, nu vom simti iubirea si nici pe dumnezeu in spatele ei.  Si cum VIATA, IUBIREA, DUMNEZEU este  tot ce exista , ne este clar de ce mintea in fapt, NU STIE NIMIC desi pare ca stie totul . Intelegem atunci, de ce a miza pe minte, este garantia sinuciderii.

Sunt sigur ca orice va ajuta sa invatati a va trai viata in afara mintii … va salveaza pe voi, relatiile in care sunteti implicati si nu in ultimul rand  planeta pe care traiti … impreuna cu mine. Asa ca , in mod evident, avem un interes comun enorm … in a trece mintea pe linie moarta … pina invata singurul lucru util care il poate face : TACEREA

A trece mintea pe linia moarta inseamna a-i acorda spatiul de care are nevoie, privindu-i detasat si ingadutor acrobatiile perverse ,  menite sa ti fure linistea, pina si  consuma energia dobindita in perioda, in care-i acordam credit absolut.

Tacerea mintii este cadoul ei pentru luciditatea si aspiratia noastra si vine la pachet cu accesul  la clarviziunea patrunzatoare sinelui si senzatiilor lui . Asa ca validati numai acele continuturi mentale care reduc influenta mintii in fiinta voastra.

Viata are inteligenta divina incorporata, asa ca , o minte tacuta, este singurul lucru necesar sa accesam toata aceasta inteligenta a vietii care ne va arata clar ca lumina zilei ca :

NU SUNTEM SI NU AM FOST NICIODATA SINGURI si mai ales ca NU SUNTEM MURITORI.

SUNTEM NEMURITORI SI TOTUL IN JUR VORBESTE PE LIMBA SINELUI DESPRE IDENTITATEA NOASTRA DIVINA.

MINTEA INSA VA VEDEA  NUMAI MOARTE, NESIGURANTA, SUPRAVIETUIRE PENTRU CA FORMELE SUNT PERISABILE PRIN NATURA LOR.

Mintea cu formele care le a inventat pt a-si intretine sentimentul importantei este iluzia care ne provoaca luciditatea in fata exprimarii existentei.

PS Ma intreb daca intimplator cuvintele ‘’minte’’ si ‘’minciuna’’ par a avea ceva in comun  .

CristiP