Treziti-va si terminati cu rugaciunile !

Unul dintre prietenii mei care ne lumineaza cu o acuratete rara ,
aspectele conceptuale ale fenomenelor noastre interioare
spune intr-un articol  (http://mastanel.wordpress.com/2013/09/10/am-visat-urat-horror/) ,
dupa o noapte in care a avut un cosmar infiorator ca :

’’ Mi-am început ziua cu o atitudine ciudată,
am zis o rugăciune iar apoi am cerut iertare.
Nu ştiu de ce, dar am simtit nevoia s-o fac.’’

Despre fragmentul asta voi divaga cu gratie,
riscand sa ma departez de contextul in care a fost folosit.

Constatarea mea este ca rugaciunile sunt intre cele mai perverse forme de ipocrizie umana si expresia unui infantilism spiritual greu de inghitit
de cei care sunt putini atenti la motivatiile lor.

Am ajuns sa ne rugam unor fiinte inventate,
pentru lucruri care privesc strict alegerile noastre personale.

Ne rugam pentru prosperitate dar ii invidiem pe cei prosperi
si nu facem nimic pentru a oferi valoare in jur.

Cerem sanatate si fericire pentru apropiati
dar ii tratam cu viclenie, superficialitate sau dezinteres.

Cerem iertare  fara sa ne acuze nimeni
in timp ce ne invinovatim permanent.

Am creat o fiinta imaginara careia ne rugam sa intervina pentru a face ceva ce refuzam si putem sa facem noi insine.

Rugaciunea devine astfel expresia celei mai mari ipocrizii interioare.

Prin aceste rugaciuni nu cautam decat sa cream o diversiune
prin obedienta si bunatatea noastra (de contrabanda)
destinata sa ne evitam adevarul interior si sa mituim sau sa fraierim 
o eventuala „fiinta dumnezeiasca”.

De cate ori veti face ceeace puteti pentru a schimba ceva in bine
(bine pe care-l ceri prin rugaciune), veti constata ca
nu mai simtiti nevoia vreunei rugaciuni.

NU ai timp de rugaciuni
cand trebuie sa aduci bunatate in tine (si cu tine) precum si in jur.

Pentru ca a ne investiga adevarate le motivatii
si a ne schimba atitudinile, este ceva ce presupune implicare reala.

Aceasta implicare este adevarata bunatate si dovedeste intentiile curate.
Pe aceasta directie , energia bunatatii care se intareste in tine
va influienta tot ce atinge viata ta.

A te ruga in sensul in care o fac majoritatea
este ca si cum ai ingenunchia evlavois in fata unui muritor de foame
si te-ai ruga pentru bunastarea lui cand ai in plasa mult mai multa mancare decat ai tu nevoie.

Este de inteles si mult mai uman sa accepti ca esti indiferent , zgarcit , lacom
sau doar prevazator, decat sa-mi joci teatrul sfinteniei si bunatatii.

Este mult mai usor sa mimezi bunatatea teatral
decat sa renunti la o bucatica din mancarea ta care
cel mai probabil ti se va strica si o vei arunca.

Dar asta presupune acea sinceritate care,
in momentul in care esti tentat sa cazi in romantismul spiritual ,
te sesizeaza de evidenta ipocrizie si ti spune:  

’Fa tu binele pentru care vrei sa te rogi ,
atat cat iti sade in putinta !”‘

Iar adevarul este ca de cele mai multe ori stim ce avem de facut ,
si putem sa o facem exact cu ceeace avem,  dar este mult mai usor
sa fugim in teorii si povesti decat sa facem ceva cu adevarat. Cat de putin.

Daca exista vreo fiinta interesata de viata si bunatate
in mod sigur gestul tau marunt va fi mai pretios pentru EA (fiinta atotputernica)
decat orice poveste mentala si rugaciune plina de cuvinte mari si foarte goale ’’ .

Daca cuvintele ar avea acoperire energetica in realitate,
acea energie ti-ar umple viata si nu s-ar irosi in cuvintele rugaciunii.

Iar daca cuvintele tale sunt goale este pentru ca intentiile tale sunt false.

In concluzie, in loc sa te rogi
cauta sa fi sincer cu tine.

Accepta ca nu esti bun , inceteaza teatrul ,
si vezi daca ceva conteaza pentru tine cu adevarat in viata care o ai.

Iar daca esti viu inca vei vedea ca
sunt aspecte esentiale ale vietii pentru tine.

Constientizeaza asta, pretuieste si protejeaza asa cum poti.

Insa nu juca teatrul pretuirii, protectiei
si nu transforma viata ta in povesti inepte despre zei prosti si usor de mituit.

Ai macar bunul simt daca tot iti imaginezi Dumnezei,
sa nu-i consideri niste fraieri usor de dus in eroare de cateva cuvinte goale.

Presupunand ca ar fi o fiinta atotputernica care sta sa-ti asculte rugaciunile
atunci fi sigur ca intentiile tale bune fata de viata vor fi vazute fara sa le pui in cuvinte.

Dar tu nu vrei sa fi vazut in ceeace esti in intimitatea ta ultima
motiv pentru care alegi sa-ti imaginezi o fiinta atotputernica
dar cam imbecila.

Astfel, actul rugaciunii este expresia unei jigniri a fiintei careia i te rogi.
Rugaciunile-s o laba mentala. 

Maturizati-va si fiti oamenii care
fac ceeace-i cer lui Dumnezeu sa faca in locul lor.

Vrei sa fi iertat prietene Razvan ?

Lasa rugaciunea si iarta-te.
Nu Dumnezeu te invinovate.
Doar tu insuti o faci.

Zici ca  ”nu ştiu de ce, dar am simtit nevoia s-o fac”.
Ai simtit nevoia sa te rogi si ai facut-o. Frumos gest.

Dar oare vrei sa afli de ce ai facut-o?

Eu zic ca ar fi esential sa sti de ce faci ceea ce faci.
Iar daca vrei un raspuns cu adevarat el te asteapta.

Oricat te-ai ruga, ceeace sti ca trebuie sa faci ,
nu poate face nimeni pentru tine si de stai in genunchi toata viata,
citesti si intelegi tot ce poate fi inteles.

Evident ca nu-ti suna doar tie.
Si eu sunt destinatarul mesajului meu.

Cris 🙂 

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.