”Umbra” si ”demonii” interiori sunt problematici umane supraestimate

Exista o intreaga literatura in jurul conceptului de umbra, ca parte a fiintei noastre si se vorbeste mult de acceptarea si integrarea ei.

Dar umbra este o consecinta si nu degeaba i se zice umbra, ci pt ca nu are consistenta in sine.

Dificultatea acceptarii umbrei rezida din pretentiile de superioritate. Umbra in sine devine inabordabila si inspaimantatoare, cand este constant negata prea multa vreme, pentru ca de prea multa vreme cauti superioritatea, judecand.

Judecand prin comparatie, ca sa te simti superior. Iar tu ca judecator privesti lucrurile doar din perspectiva in care tu iesi bun, curat si luminos, iar celălalt intunecat.Cand ai nevoie sa te vezi superior, refuzi sa-ti privesti partea intunecata, cu atat mai determinat, cu cat te-ai specializat să o vezi si să o judeci in ceilalti.

Convingerea mea este ca umbra a ajuns un concept de succes, pt ca evitam sa ne luam in primire un aspect mult mai evident si mai usor de identificat : superioritatea cladita pe competietie (comparatie si judecata) si confirmata de dreptul de a poseda si pretinde.

Cand judeci usor, esti plin de pretentii si te doare ca ceilalti nu traiesc ca si cum ar fi proprietatea ta … este expresia unui om ce se pretinde zeu …
si intreaga lume intunecata care te consuma este reflexia acestei pretentii absurde despre tine insuti.

Esti consumat de umbra pretetiilor, fără nici un fundament in realitate.

Cand iti abordezi superioritatea, competitia, importanta si posesivitatea … umbra se disipeaza exacta ca si o umbra care diapare cand ai indeparta obiectul care o produce, blocând accesul luminii (adevarului).

In fapt, umbra este ceea ce exista cand superioritatea se aseaza in calea luminii (adevarului).

Imediat ce superioritatea este constant invalidata si inlocuita de prietenie, … umbra dispare.

Ea nu exista decat ca si consecinta. Din acest motiv, eu zic ca conceptul este mult supraestimat si exagerat. Sigur ca atunci cand superioritatea devinde imensa, umbra devine atat de mare, incat pare chiar materiala.