Nu putem oferi totul unui partener, pentru ca niciunul dintre noi … NU SUNTEM TOTUL.

Mult prea des aud in special de la femei ca interesul barbatilor pentru alte femei este consecinta faptului ca ea femeia nu-i ofera totul barbatului ei. Si ca in relatiile in care femeia stie oferi totul, …  barbatul va fi un perfect ”catelus” de casa fericit si ”fara nici un gand” .

Ceeace scapa celor care pot gandi in termenii acestia este ca … indiferent ce faci si cat faci … in realitate nu poti oferi decat ceeace esti.

Si chiar daca esti o femeie exceptionala, unica si exotica … nu poti oferii totul pentru ca … NU ESTI TOTUL.
Puteti folosi afirmatia asta ca mantra in cultivarea smereniei daca aprecieti aceasta trasatura umana.

Esti o importanta si irepetabila parte a TOTULUI …. dar nimic mai mult sau mai putin.

Asta te obliga sa intelegi ca ceeace defineste experienta unui barbat cu tine vine din ceeace esti nu din ceeace faci sau oferi.

Daca esti putin,  din punct de vedere uman , feminin sau erotic … poti face totul ca … putin vei oferi chiar daca ai cel mai perfect fund din galaxie .

Dar chiar cand esti maxim din ce poti fi ca femeie si vei oferi foarte mult, NU vei oferi nici pe departe  totul.

Ceeace suntem in energia noastra fundamentala si de fapt ceeace oferim (aceasta energie si vibratie care patrunde tot ce vine din noi) este ceeace defineste experienta unui barbat cu tine.

Orice femeie care  sta putin sa se gandeasca la experientele ei cu barbatii prin viata catora s-a insinuat … simte imediat ce vreau sa zic prin expresia ceea ce esti … intrucat chiar daca ai intalnit barbati care faceau acelas lucru experienta cu ei era una complet diferita.

O felatie , o atingere , o conversatie sau un sex nu inseamna nimic in sine. Toate astea capata o importanta imensa sau nesemnificativa doar din perspectiva a cine este cel care ti le ofera.

Toata acesta lume energetica a continuturilor ne este accesibila prin sensibilitatea inerenta fiintei umane.

Problemele apar cand corupti de un mental tupeist pierdem legatura constienta cu sensibilitatea noastra care ne pune in contact cu continuturile celuilalt.

In situatia asta sensibilitatea umana la continuturi energetice (viata) si transforma in sensibilitatea emotionala la proiectii si validare (iluzii).

Sensibilitatea la viata este denaturata in sensibilitatea la iluzii.

Repere indispensabile de ancorare in umanitate si constiență pentru ”sezonul rece”

1. (71-8 )
Bag mîna in foc ca fiecare dintre voi credeti ca aveti ceea ce detineti (posedati).
Credeti ca TV-ul , masina, nevasta , copiii, catelu , diplomele sau casa vă apartin, că doar ati muncit din greu pentru ele.

Insa aveti doar ceea ce sunteti in umanitatea voastră concretizată in respiratia si trairea fiecarui moment. Nimic altceva.

Orice altceva credeți ca aveti este in realitate ceea ce vă detine si va refuza dreptul la viata si experienta ei.

Posesiile ne subjugă exact in momentul in care ne imaginam că sunt ale noastre. Sentimentul posesiei vine cu o permanenta preocupare de a pazi ceea ce crezi ca posezi iar asta inseamna ca nu vei putea fi atent si experimenta senzatia vietii decat accidental si incomplet…

Mai mult , prin atentia la ceea ce posezi iti vei defini identitatea prin posesiile tale iar consecinta este indepartarea de structurile care-ti pot oferi senzatia de sens, satisfactia in viata si sentimentul identitatii reale..

Fara acestea orice relationare nu poate fi decat dificilă si epuizantă.

Cand suferi intelegi ca nu ai decat suferința si nimic altceva nu contează.
Cand te bucuri intelegi ca nu ai decat acel moment, acea respiratie si acea senzatie. 
Si pun pariu ca in acel moment, daca aveti norocul sa-l experimentati si sa fiti constienti de el , …. intelegeti ca de fapt aveti TOTUL.

Bine ar fi să vă amintiți cat mai des asta.

2. Interesele si sangele nu au legat vreodata cu adevarat oamenii. Au creat doar iluzia unor legaturi care chiar pentru ca erau iluzorii s-au dovedit lipsite de baza in momentele cu miză care incearcă inevitabil orice relatie la un moment dat.

Umanitatea si increderea care se poate construi pe aceasta structură este singura legatura reala dintre oameni.

3. (54-3)

Toata problematica recuperarii sensului in viață si starii de bine nu sta in celebrele intrebari?
a. Cum ma transform , schimb?
b. Cine sunt?
c. Cum devin mai spiritual , mai bun , mai iubitor?
d. Care-i adevaru?
e. Care-i sensul vietii?
Toate sunt capcane in care vă asteaptă suferința.

Totul se reduce la o singura intrebare?

Vreau sau nu, să renunt la perversitate in relatiile cu oamenii si viața ?

La orice nivel de luciditate ai fi si dincolo de limitele de autointelegere in viata ta interioară , in alegerile tale, exista nesimtire evidenta si accesibilă la o investigatie sinceră.

Renunță la nesimtirea care ti-o identifici si alege calea onestitatii. 
Cu orice risc , cu orice pret cu orice durere.

Cand ai facut asta ți-ai eliberat fiinta de o presiune si implicit vei putea vedea mai adanc in tine si trece la pasul urmator.

Nu incerca să fi bun , să ajuti , sa iubesti pentru ca toate astea vor fi moneda cu care-ti cumperi dreptul la perversitatea care o vezi in tine si de care te feresti să te atingi.

Pe aceasta cale cu fiecare zi care trece te vei transforma, vei afla mai bine cine esti , va izvorî mai multa caldura si compasiune din tine, vei vedea mai bine si mai clar adevarul.

Si asta doar renuntand la nesimtirea accesibila discernamantului tau la un moment dat precum: nesimtirea de a pretinde, nesimtirea de a te considera superior, nesimtirea de a fi duplicitar si incorect, nesimtirea de a trada sau nega ceea ce te-a sustinut, mesimtirea de a controla sau santaja, nesimtirea de a te folosi de cei mai slabi. etc etc

4. Pun pariu ca o sa vina vremea in cursul vietii mele (daca am noroc cu caru si mai traiesc vreo 20 ani) cand iti va fi efectiv rusine sa spui ca esti intr-o relatie monogamă sau ca esti bogat si detii lucruri de care nu ai cu adevarat nevoie.

In vremurile acelea majoritatea dintre cei care vom ajunge acolo , vom intelege si vedea la detaliu si implicit vom putea dovedi si desconspira bine mizeria interioara care o presupune incercarea 
a. de a poseda sau limita o fiinta despre care zicem ca inseamna ceva pentru noi , sau 
b. de a acumula compulsiv bogatie cand in fapt nu te poti bucura de mai nimic din ceea ce ai deja.

Nu ma intelegeti gresit. Nu apreciez saracia desi o socotesc o lectie esentiala in viata oricarui om, … dar acumularea isterica de resurse exterioare intr-un dezinteres patologic fata de tot ce ne inconjoară … va asigur ca nu va mai putea fi vandut multa vreme ca realizare personala si succes.

Daca tot ce acumulezi si atragi catre tine iti umple sufletul de bucurie in fiecare zi orice bogatie este justificata intrucat inseamnă ca tot ceea ce ai se revarsa si asupra celor din jurul tau.

Dar cei mai vorace adoratori ai bogatiei sunt cei pentru care 
nu a mai ramas decat microsatisfactia de a acumula pentru a supracompensa sentimentul de degradare interioara 
la fel cum cei mai vorace sustinatori ai monogamiei sunt cei care supracompenseaza acelas sentiment de degradare cu satisfactia de a controla si face mizerabila viata celui pe care zic ca-l iubesc

A aparut o luciditate in aceasta lume care va desconspira fraudele de identitate (ceea ce vrei sa pari in raport cu ceea ce esti ) atat de profesionist incat nu va mai fi loc in care să-ti ascunzi perversitatea , superioritatea si dispretul fata de oameni si viață.

Luciditatea arde in chinuri ipocrizia (inclusiv cea personala) pe care se sprijina inca majoritatea institutiilor si sistemelor pe care ne bazam si dupa care functionam.

5. Generozitatea este o oportunitate de contact uman care in sine este placere. Insă generozitatea fara luciditate este prostie pt ca hraneste perversitatea umană. .

Pt ca el ca si mine intelege ca iubirea , compasiunea, prietenia o dovedesti prin preocuparea pentru luciditate, onestitate si deschidere catre cei care sunt interesati sincer de aceasta perspectivă.

Prosperitatea la orice nivel al vietii inseamna stare de bine si acumulare de resurse interioare ori aceasta acumulare este posibila doar prin luciditate fara de care orice abordare este compromisă din fasă.

6. (37-3) Toți marii ganditori, maestri , iluminati, inclusiv Dumnezeu lui Neale Donald Walsch a carui carti m-au scos din nivele de nebunie confuzie si slabiciune greu de indurat … afirmă ca totul se reduce la iubire sau frică.

Dar pe masura ce mă preocupă problema mi se intareste ipoteza ca iubirea si frica sunt consecinte ale unei alegeri destinate sa te faca mai atent la procesul si momentul alegerii.

Incep sa fiu tot mai convins că, … conștiinta (umanitatea si constienta) si parazitul (superioritatea si inconstienta) sunt ceea ce exista iar frica si iubirea sunt efectele alegerii intre aceste doua impresionante forte ale existentei.

In consecinta eu zic ca parazitul (superioritatea) a aparut inaintea , fricii , umbrei si tuturor demonilor, … toate astea fiind efecte ale alegerii de a te identifica cu parazitul refuzand vulnerabilitatea care o presupune conștiința si umanitatea.

Mai cred că, si astfel totul se leagă in mintea mea indisciplinată, 
ca viata este procesul de maturizare a constientei 
iar prosperitatea vietii concretizata in abundenta si fericire este concretizarea acestei maturizari.

Iar acest obiectiv al constiintei de a deveni ”viata adevarată” este in mana fiecaruia dintre noi. Nu neaparat in mainile tuturor. Eu incep sa cred fara sa speculez ca limitele umanitatii in asnsamblul ei … sunt limitele celor mai intelepti dintre noi si nici pe departe nu sunt limitele celor mai inconstienti.

Dimensiunea inconstientei este doar reflectia limitelor celor intelepti asa cum Parazitarea umanitatii este oglinda valorii (sau maturizarii daca vreti )a conștiintei.

Daca credeti ca doar aberez, trebuie să vă spun ca , AVEȚI PERFECTA DREPTATE.

7. Constat cat de usor vorbesc oamenii despre chestiuni care nu le inteleg la modul minimal , dar o fac ca si cum ar sti totul … creand astfel o presiune si confuzie imensa in cei care fiind axati pe practica inainteaza incet .

In teorie gasim specialisti peste spcialisti. Practica insa ne omoara.

Si oricat iti repeti ideile cu care esti de acord si pe care le intelegi perfect la nivel mental , transformarea este un efort de vointa si alegere la nivele energetice unde constrangerile sunt criminale si resursele putine.

8. ”Ce-ti ia din putere . . iți da putere” (zice una din Andreele mele dragi ) … 
din momentul în care accepți ca indiferent in ce stadiu de dezvoltare ai fi 
nu poți avea tot timpul controlul asupra stării de bine.

Aceasta acceptare este smerenia, prin care ai controlul de a nu transforma o cădere într o prăbușire.

Pretentiile de putere asupra vieții au creat prăpastiile de suferință în care ne prăbușim și ne tragem unu pe altul în lipsa … bunului simt, respectului pt forțele existentei ce se manifesta în noi.

Smerenia si acceptarea starilor dificile si a limitelor care le presupun aceste stari, este puterea care ne-o fost data de viata pentru a castiga timpul si confortul minimal care ne permit sa intelegem colalorarea cu ea (viata ) si sa performam incet dar sigur in crearea de prosperitate si fericire in noi si in tot ce atingem.

Sentimentul de okay care-l resimti cand accepti cum te simti fară să te zbati prin victimizare, neincredere, vinovatii, planuri de recuperare, agitatie, este reflexia puterii pe care o pune viata in mainile tale prin smerenie.

Smerenia este radacina ORICARUI plus de luciditate la care avem acces.

9. Daca alegi vreodata decis onestitatea in oricare din relatiile tale pregateste-te sa fi respins , acuzat, santajat si descurajat de intreaga lume incepand cu cei mai apropiati , … chiar daca onestitatea ta este insotita de o invitatie la cooperare plus o mare caldura , compasiune.

Traim intr-o lume atat de parazitată de perversitatea in toate structurile fiintei incat trebuie sa fiti pregatiți pentru o reticență si agresivitate totală.

Insă rezistența in onestitate creeaza contextul ca cei mai putini contaminati dintre noi să o recunosca , sa o aprecieze si să o asimileze.

Iar aceasta contaminare f lenta la inceput este inceputul sfarsitului ipocriziei, … intrucat onestitatea ca baza a relationarii creeaza luciditate cu o viteză greu de imaginat.

Iar de la un moment dat luciditatea personală este atat de stabilă si conectata la alte lucidități prin prietenia care leagă pe cei umani incat manipularea si inselaciunea devine aproape imposibilă.

Secretul prosperității vieții este o retea invulnerabilă de luciditate cat mai extinsă. Iar competenta de a crea aceasta retea de incredere si prietenie invulnerabilă este miza acestor vremuri.

Așa ca multa barftă in dezvoltarea acestor retele OBLIGATORIU INVULNERABILE , tuturor celor care vreti o viață mai bună.

10. Bunatatea fara luciditate nu are nici o valoare, și este unu din factorii care stimulează cel mai consistent prosperitatea perversitatii. Naivitatea umana este baza susccesului perversitatii din aceasta lume.

Aceasta bunatate toxică, … vine pe filiera
unei sensibilități infantile , haotice si neinvestigate
sau
din dorința de a-ți crea un brand de om bun ce crezi ca-ți va atrage favoruri existentiale.

Adevarata bunatate se numeste umanitate, … si este dovedita de preocuparea pentru intelegerea naturii umane si a vietii in general pentru o eficientă implementare si stimularea a lucidității, integritatii si prieteniei intre oameni.

 

Anxietatea si conflictul simptome ale fragmentării si separării

Dacă inca nu v-ati dat încă seama , inconstiența saboteaza prin alegerile care le recomandă , tot ce ne este indispensabil unei vietii incarcate de sens si placere:
relatia cu noi insine si deci cu adevarul interior
precum si
relatia cu ceilalti.

In primul caz consecinta sabotarii este ANXIETATEA .
In al doilea CONFLICTUL.

Anxietarea este expresia conflictului interior unei fiinte.
Conflictul este expresia anxietătii intregii comunitati umane.

Toată suferința porneste de la premisa ridicolă dar general acceptată ca :
1. Suntem deasupra vietii ce se manifesta prin adevarul din noi
2. Suntem deasupra tuturor , sensul celorlalti existând doar prin prizma propriului interes.

Recunoasterea permanentă a adevarului interior si exprimarea lui
precum si recunoasterea importantei binelui (fericirii) celorlalti pentru noi
este singura solutie. Dar asta presupune inainte de toate smerenia care desconspiră parazitul inconstientei si ratiunile lui.

Smerenia in fața vieții aprinde si intretina lumina luciditatii.
Iar lumina ÎNFIOARĂ de spaimă parazitul (inconstiența) cu care mult prea multi si mult prea des suntem profund identificati.

Singura lupta si singura miza a existentei noastre este crearea si amplificarea acestei lumini a luciditatii in lume.

Ea dezvaluie solutiile si puterea ce sade in noi.
Solutiile nu sunt niciodata usoare dar sunt in puterea noastră cat timp smerenia este vie si puternica in noi.

Viața, … testul , sensul si implinirea conștiinței.

Omenirea este victima unei grave si profunde erori de intelegere si interpretare a propriilor ei stari inalte de conștiință prin aceea că, … majoritatea dintre noi si multi dintre intelepții care au trăit printre noi , … am considerat viața ca fiind o treaptă catre experiența conștiintei ca valoare supremă … , cand in realitate conștiința este o treapta catre experiența vietii, viața fiind valoarea supremă.

Viata este testul , sensul si implinirea conștiinței.

Trezirea conștiintei fiintelor umane (in procesul vietii) dă sens conștiintei , … iar calitatea trezirii conștiinței ( maturizarea ei) este reflectata de prosperitatea vietii.

In lipsa acestei prosperitatii si a abundentei interioare si exterioare, conștiința iși rateaza propriul scop

Cei mai multi dintre cei care au descoperit spatiul de conștiință s-au lasat seduși si s-au identificat eronat din neatentie si grabă cu o identitate partială , cea de conștiintă.

In fapt ei nu si-au descoperit identitatea de conștiință, … ci identitatea de viață in care conștiința insemna o parte.

Insă interpretarea traditională , ca noi suntem DOAR conștiința (si restul un joc ) ne-a sedus si inselat, … pentru ca aceasta interpretare ne dadea sentimentul puterii si independentei fata de restul vietii.

Si pentru ca privim viata ca pe un spatiu de trecere catre ceva mai important , ratam si viața si conștiința.

Intre ridicolul preocuparii pentru viata de apoi cu care ne tampesc religiile de milenii , … si teoriile pretentioase care sugerează ca viata este precum un joc virtual care trebuie sa-l jucam detasati intrucat noi suntem dincolo de ea , … nu este decat o diferenta de formă.

Ambele perspective vad viața ca pe un spatiu de trecere , cand convingerea mea este ca viața este următorul nivel de evolutie al conștiintei , … asa cum fluturele este urmatorul nivel de evolutie al omidei.

Iar la cum arată viața pe pamant acum conștiința nu are nici un motiv de multumire de sine.

Viata nu există ca un consumabil in procesul de trezire a conștiinței.
Viața este ceea ce conștiința vrea sa devină pentru a trece la un alt nivel.

Suferinta de a fi viu (care este de fapt reflexia mortii unor structuri ale fiintei) , de care ne lovim ca omenire si ca indivizi , este expresia pretentiilor de superioritate ale conștiintei asupra vietii.

Fapt cu atat mai grav cu cat experiența identitatii (partiale) de conștiință se obtine pe filiera iubirii si integrarii intregii existențe.

Priviți viața in contextul revelatiei pe care vi-o ofer si veți gusta instantaneu eternitatea si sensul momentului prezent.
In fapt ceea ce vedeti aici este declaratia de smerenie a constiintei care a inteles ca trebuie sa si implineasca destinul de a devenii VIAȚĂ.

………………………………………………………….

PS:

Dumnezeu , Constiinta sunt ultimele refugii conceptuale ale superioritatii noastre (dupa ce le-am ratat pe celelalte), prin care cautam sa evadam in gloria personala din ”iadul” vieții.

In realitate nu ne avem decat unii pe altii in fata mortii. Si este suficient pentru orice am vrea sa traim sau sa facem.

Problema este ca Dumnezeu si Conștiinta au devenit justificarea facilă de a scăpa unii de altii in fuga noastra dupa iluzia ultimă de putere si independență: dumnezeu si constiinta ”eliberatoare”.

Iar iadul vietii este reflexia refuzului nostru de a defragmenta interiorul si exteriorul nostru sub umbrela umanitatii .

PPS:

Majoritatea considerăm viata o haltă cand in fapt este destinatia.
Majoritatea dintre noi ne imaginam ca exista un refugiu din viata, dar viata este singurul loc in care constiinta isi gaseste sensul si pacea.

Priviti viata si mai ales acest moment al vietii ca fiind destinatia finală a oricarui proces.
Apreciati constiinta sau pe Dumnezeu strict prin prizma prosperitatii si frumusetii vietii.
Cand reusiti aceasta schimbare de optica veți experimenta instantaneu o armonizare atat de adanca incat este resimtita precum o trezire dintr-un vis

Viața singurul nostru refugiu, singura noastră casă. Tratați-o ca atare!

Credem cu totii ca suntem aici si acum in aceasta viata intr-un soi de anticameră de testare si evaluare a puterii, ambitiei, sacrificiului, inteligentei, care ne poate duce, candva in viitor sau dupa moarte, dacă suntem printre invingatori, in tara tuturor promisiunilor in care vom trai ca niste fiinte spirituale glorioase, fara nevoi, cu intreg universul la picioare.

Eroare maximă.

Nu suntem in nici o anticamera, hol, haltă, zona de pregatire pentru ceva mai important.

Viata pe acest pamant si in special acest unic moment prezent in care viata poate exista este singura casa pe care o putem avea si in care probabil ne vom intoarce resetati prin moarte.

Viata este sansa constiintei de a trece pe un alt nivel de evolutie.
Iar deciziile care pot da o sansa constiintei sa devină ceva mult mai pretios stau fara exceptie in alegerile noastre.
Sincer sa fiu sunt si usor mirat si incurcat să constat ca un ”dobitoc” marunt si neajutorat ca mine are destinul conștiinței in mână.

Viata nu este un camp nesemnificativ de sacrificiu sau testare (cum vor multi sa credem ) care sa trezească constiință.
Viata exuberanta, extatica, magică si simpla in acelasi timp este ceea ce conștiința speră să devina prin fiecare dintre noi si mai ales prin noi toti impreună.

Nu exista ineptie mai mare ( jur ca nu exagerez) decat pretentia unor indivizi care si-au purtat curu (probabil f mândri de ei inșiși ) pe aceasta planeta, ca premiul cel mare al celor care si-au facut bine treaba spirituală este …. eliberarea de viața asta ”de cacat”.
Daca viața este de căcat este tocmai pentru că ei impreuna cu noi nu au putut face mai mult.
Daca ai o valoare spirituală vreau sa o vad in bucuria si prosperitatea cu care curge viata din jurul tau si cea pe care o lasi in urma ta.

Aceeasi dezorientati spirituali (care nu-i exclus sa fi avut si contributii mai sănatoase ) au creat conceptul de karma sau pacat si au facut simplitatea lumii spirituale umane … sa para ceva complicat ce presupune incordare permanentă, ”vigilenta spirituală ”.
După nebunii ăștia trebuie să citesc o tona de carti si sa ascult o gramadă de maestri sau experti inainte de fiecare decizie din viata mea ca nu cumva sa-mi fac karmă, sa-mi impurific aura sau sa-l supar pe Sfantu Dumnezeu.

Adevarul este simplu, dar asta este alta poveste la care voi reveni cu placere zilele astea.

……………………………………………..

So, … nimeni nu se va elibera de viata pentru ca viata este incercarea de maturizare a constiintei.

ACUM SUNTEM deja ACASĂ.
SI TOT CE AVEM ESTE AICI IN ACEST MOMENT.

Presupunand ca ceva din esența noastră supravietuieste mortii (ceea ce eu unu inclin sa cred, desi nu pot aduce nici o dovadă) acea esență SE VA INTOARCE AICI IAR SI IAR intr-o neobosita incercare de a manifesta un potential care ar propulsa constiinta la un alt nivel.

Iar ceea ce zice baiatu că ar trebui sa ne preocupe pe toti cei care au resurse disponibile de atentie si energie este:

Care sunt solutiile si alegerile firesti si simple care reduc, chiar infinitezimal, suferința globală (a nu se confunda cu suferinta vindecarii si curatarii ranilor sau suferinta deparazitarii) in fiecare moment si amplifica placerea de A FI VIU?

Spiritualitatea este simplitate pură iar viata este conștiință care cauta sa se maturizeze prin noi.
Constiinta in sine este un potential care sade si in noi. Nimic mai mult.

Noi suntem viata (nu constiinta) iar planeta si universu asta ”enervant” de urias este parte a vietii care suntem cu totii.
Ceea ce este diamantul pentru carbune, este viata pentru conștiință.

Nu-mi ziceți ca nu v-am convins?
Sau puteți să-mi ziceți, dar va pierdeți timpul.

Abuzul de conștiență, o formă periculoasă si seducatoare de inconștiență

f86b6d86296704218908bcbf02162116

Exercitiu de neinspiratie:

Vă asigur pe toti cei care cautati in diferite moduri umanitatea, dezvoltarea personală sau evolutia spirituală … că, in pofida oricaror aparențe, …  nu sunteti in viata asta sub nici o presiune a constientei, a lui Dumnezeu Sfântu sau adevarului care ar presupune o vigilenta spirituală permanentă si infailibilă, …  pentru a nu cadea in nenumaratele ”capcane ale vrasmasului”,
in bratele ademenitoare ale zonei de confort sau ale diavolului, disperat sa inghită orice nefericit prins pentru o clipa in visuri naive de importanta.

Viata nu este un lant nesfarsit de capcane ascunse si distrugatoare, in care putem cădea in orice moment, la cea mai mica neatentie.

Cei care aleg discursul acesta metaforic si amenintator, o fac pentru ca vorbesc despre lucruri pe care inca nu le inteleg bine.
Sigur ca destui dintre acesti cautatori chiar vad si inteleg cate ceva din calea pe care au ales-o, dar insuficient de clar incat sa fie utili.

Viata si accesul la bucurie, relaxare, relatii faine nu presupune nici pe departe sa fii impecabil in toate motivatiile si gesturile tale.

Presupune doar sa nu persiști, din toate puterile si in pofida oricaror semnale ale vietii, in nebunia pretentiilor de imensă importanta personala, in minciuna, tradare, incorectudine sau comportamente compulsive.

Impecabil si decis trebuie sa fii doar in atitudinea de fond, … adica in angajamentul decis de a implementa integritatea si a elibera sensibilitatea prin fiecare gest curajos de onestitate de care devii capabil.

Orice om bineintentionat, sau orice prieten adevarat  va trece usor sau mai greu peste reactii incorecte, orgolii si tradari marunte a celor cu care relationează, daca acestea sunt recunoscute si permanet abordate.

Imperfectiunile, limitele acceptate si recunoscute … ne apropie pt ca fac imposibila relationarea prin competitie si superioritate.
Nu poti fi sedus de superioritate, cand esti transparent in limitele tale cu cei cu care relationezi.

Viata are mare rabdare cu noi pt ca probabil isi cunoaste perfect limitele de evolutie prin noi.

Aceasta rabdare a vietii este mesajul ei pentru noi ca NU TREBUIE SA FIM PERFECTI, FARA GRESEALA sau INCORDATI de CONSTIENTI.

Viața nu prea apreciază perfectiunea, iar daca ea totusi apare pe undeva, …  atunci asta se va intampla exact in locurile in care imperfectiunea naturala este frumos apreciata si integrata.

Discursul pericolului imens si iminent al inconstientei in viată este capcana in care cad cautatorii grabiti, sedusi de importanta cautarilor lor si de perfectiunea spirituală de la care spera sa scape de ei insisi, obosiți de atata incordare.

Cand vrei sa fii impecabil in tot ce spui, faci sau gandesti, cand nu vrei sa ai nici o reactie inconstiență, iti sacrifici accesul la autenticitate, spontaneitate, relaxare, omenie si implicit evolutie.

Nu suntem datori vietii sa fim fara greseală. Suntem datori doar sa recunoastem decis incorectitudinea, cand stim ca suntem perversi. Si viata are grija sa ne arate cum suntem, daca nu dispunem de luciditatea necesara sa ne observam.

Viata nu are rabdare cu nesimtirea, agresiunea, lacomia absurdă si insensibilă la toate semnalele de avertizare.

In consecință, nu tranfsormati veghea spirituala in incordare, intrucat viata are grija sa va ghideze catre adevar si va permite toate greselile din lume cata vreme nu persistati absurd in ele.

Nu nesimtirea si incorectitudinea (inconstienta) ne distrug vietile si sansa la o lume sanatoasă, ci perseverenta neobosită in inconstiență, in cautarea puterii, perfectiunii si eliberarii, … cand ai uitat ca in relalitate, … sufletele noastre vor doar sa se simtă bine.

Parazitul inconștienței este la fel de periculos cand ii dai toata puterea (cand esti complet identificat cu el) ca si atunci cand vrei sa i-o iei pe toată. Parazitul este masura umanitatii noastre si forta care o defineste si intareste.

Starea de bine, … singurul sens al vieții

Singurul lucru spiritual din acest univers este să te simti bine cu tine insuti in primul rand si cu cei din jur in al doilea.

Iubirea, iertarea, smerenia, onestitatea, prietenia, adevarul sunt doar mijloace care te duc catre starea de bine.

Cand intelegi asta nu mai poti face din toate aceste instrumente spirituale criterii de superioritate intrucat in sine , in afara efectului lor in starea de bine , ELE NU INSEAMNA NIMIC.

Acum poate reusiti sa intelegeti de ce spiritualitatea nu are un sens in sine si de ce spiritualiști sunt plictisitori, enervanti si cel mai adesea nefericiti.

Ei au facut din unealtă un scop ratând singurul scop al vietii.

NU este nimic glorios , care să-ti justifice superioritatea , in faptu ca vrei sa te simti bine.

Dar sună al naibi de glorios si magulitor pentru importanta oricui  să se pretindă sau vandă ca apostol al adevarului , ”contopit cu tot ce este ” si dezinteresat de starile de bine pentru ca fiti atenti ” esti dincolo de ele”.

Sigur ca legatura asta dintre starea de bine si valorile care definesc umanitatea spune multe despre setarile si intentiile vieții.
Dar asta este alta poveste.

Un om care se simte bine este deschis , amuzant, generos si atent la orice aspect al vietii cu care se intersecteaza.
Aceasta stare de bine alimentează fiinta si amplifica luciditatea.

Un om care-si cultiva iubirea si smerenia … ca sa devină perfect, spiritual , apreciat de divinitate sau un apostol al adevarului nu va experimenta vreodata starea durabilă de bine.

In general acesti cautatori ai excelentei spirituale

Refuzul responsabilitatii in suferință este garantia amplificării ei

Cel mai intelept lucru ce-l poti face privind suferința prezentului tau este să nu o mai o amplifici neacceptand-o , acuzand pe oricine pentru ea.Neacceptarea este reflexia refuzului de a-ti asuma responsabilitatea personală in suferinta de care ai parte.

Asumarea acestei responsabilitati si coabitarea cu suferinața reduce adancirea conflictului interior si creeaza cadrul minimal necesar ca o soluție sa apara.

In general la situatiile complicate din acest punct de vedere se ajunge pt ca reactiile inconstiente in fata suferintei creeaza mai multa suferinta intrucat aceeasi inconstienta a creat suferinta initiala.

Cea mai mare parte a suferintei o creem prin disperarea de a ne feri si scapa de ea ca de raie , … pt ca din motive care nu le discut presupunem extrem de usor ca viata ne este datoare sa ne serveasca pretentiile imense, … in timp ce nu ridicam nici o pretentie de la noi insine.

Fuga de experientă sau de riscul sentimentului de vulnerabilitate si deci frica de suferinta esecului, produce o suferinta mai mare pe termen mediu chiar daca pe termen scurt avem senzatia unui castig .

Fuga de adevar ca sa evitam suferinta unei pierderi POPTENȚIALE produce o pierdere mai mare dar SIGURĂ si o suferinta pe masura.

Victimizarea prin care ne evitam responsabilitatea propriei nefericiri este exact iresponsabilitatatea primordiala care a creat nefericirea initiala.

Este ca si cum am vrea sa tratam o rana folosind acelasi tip de unealta, dar mai mare si acelasi tip de actiune care ne-a ranit, dar mai puternică.

Este vorba de fapt , de incercarea de a evita consecintele neonestitatii cu noi insine printr-o minciuna mai mare.

Imediat ce intelegi ca scuzele mincinoase sau ipocrite nu fac decat sa agraveze problema … iti asumi pentru prima data experienta prezentului si deci suferinta ca si creatie personala a unui indelung trecut in care ti-ai ranit fiinta .

Intelegi imediat ca nimic nu se poate imbunatati peste noapte oricat de tare suferi si oricat de furios sau nemultumit esti de situatia in care ai ajuns.

Mai intelegi ca orice vindecare sau imbunatatire a situatiei nu poate fi decat rezultatul unuI proces de durata in care ceva important schimbi in profunzimea si intimitatea ta.

Asumarea acestei responsabilitati si coabitarea cu suferinta, ca alternativa la gestul automat de a improsca cu noroi in jur, in speranta ca suferinta celor improscati iti va inbunatati situatia , este EXACT EXPRESIA ACELEI SCHIMBĂRI IN PROFUNZIMEA pe care refuzand sa ti-o investighezi si sa ti-o asumi ai creat toate problemele in care ai intrat.

Interventiile la acel nivel a motivatiilor fundamentale si a deciziilor de onestitate cu sine , …. sunt interventiile asupra cauzei suferintelor ceea ce produce vindecare in prima faza si crestere in a doua.

Dar ca si orice vindecare si crestere, nimic nu se intampla peste noapte.
Totul evoluează LENT DAR SIGUR exact cum perseverenta in inconstienta ce v-a dus catre suferinta v-a degradat LENT DAR INEVITABIL

In fapt vindecarea si cresterea sunt procese concomitente o mare parte din timpul vietii voastre. Cu fiecare vindecare accelerati ritmul cresterii.

Din acest motiv orice evolutie exponentiala si primii pasi, desi incredibil de dificili si cu castiguri marunte in starea de bine, aproape insesizabile, … sunt in realitate cei mai importanti.

In pasii MĂRUNȚI SI DIFICILI facuti la inceput stau pasii MARI SI UȘORI dinaintea eliberarii de suferință.

”Umbra” si ”demonii” interiori sunt problematici umane supraestimate

Exista o intreaga literatura in jurul conceptului de umbra, ca parte a fiintei noastre si se vorbeste mult de acceptarea si integrarea ei.
Dar umbra este o consecinta si nu degeaba i se zice umbra, ci pt ca nu are consistenta in sine.
Dificultatea acceptarii umbrei rezida din pretentiile de superioritate. Umbra in sine devine inabordabila si inspaimantatoare, cand este constant negata prea multa vreme, pentru ca de prea multa vreme cauti superioritatea, judecand.
Judecand prin comparatie, ca sa te simti superior. Iar tu ca judecator privesti lucrurile doar din perspectiva in care tu iesi bun, curat si luminos, iar celălalt intunecat.Cand ai nevoie sa te vezi superior, refuzi sa-ti privesti partea intunecata, cu atat mai determinat, cu cat te-ai specializat să o vezi si să o judeci in ceilalti.dad316205cd13e1d70ed3495a433da07

Convingerea mea este ca umbra a ajuns un concept de succes, pt ca evitam sa ne luam in primire un aspect mult mai evident si mai usor de identificat : superioritatea cladita pe competietie (comparatie si judecata) si confirmata de dreptul de a poseda si pretinde.

Cand judeci usor, esti plin de pretentii si te doare ca ceilalti nu traiesc ca si cum ar fi proprietatea ta … este expresia unui om ce se pretinde zeu …
si intreaga lume intunecata care te consuma este reflexia acestei pretentii absurde despre tine insuti.

Esti consumat de umbra pretetiilor, fără nici un fundament in realitate.

Cand iti abordezi superioritatea, competitia, importanta si posesivitatea … umbra se disipeaza exacta ca si o umbra care diapare cand ai indeparta obiectul care o produce, blocând accesul luminii (adevarului).

In fapt, umbra este ceea ce exista cand superioritatea se aseaza in calea luminii (adevarului).

Imediat ce superioritatea este constant invalidata si inlocuita de prietenie, … umbra dispare.

Ea nu exista decat ca si consecinta. Din acest motiv, eu zic ca conceptul este mult supraestimat si exagerat. Sigur ca atunci cand superioritatea devinde imensa, umbra devine atat de mare, incat pare chiar materiala.

Importanța spirituala a momentelor ”obisnuite” si ”comune” ale vietii noastre

Cea mai mare ratare a spiritualitatii umanitatii contemporane (ma refer la partea veritabila si deci onesta si pretioasa) este dpmdv esecul cvasigeneralizat de a crea in noi toti constiinta importantei spirituale a vietii comune , banale , imediate si a alegerilor ce le presupune.Pentru toti cei inca mult prea nefericiti , deprimati, confuzi sau complexati , … viata imediata sau strict momente…le mai dificile sunt un spatiu enervant plin de rahat , lipsit de insemnatate si valoare, … bun doar sa-ti confirme ratarea si slabiciunea si de care trebuie sa scapi cat mai rapid ca de lepra.
Putini inteleg cu adevarat si asta este ceea ce reprosez eu spiritualitatii, … ca adevaratele alegeri si gesturi spirituale glorioase sunt cele care se fac la acele nivele in care viata este crunt de limitata , cand esti sufocat si blocat in noroi, … cand simpla rezistenta fara tentatia de a scuipa rautate in jur face cat iluminarea lui Tolle si Moji la un loc.
Pt ca noi nu stim ce valoare imensa , au micile alegeri interioare nevazute si deloc impresionante in aceste situatii grele , cand totul in jur iti justifica ura, … oamenii isi irosesc in drama neimportantei putinele resurse care ar inclina balanta catre alegeri care ridica infinitezimal nivelu de constiinta.

Privind retrospectiv pot spune fara nici o exgerare ca , cresterea puterii interioare in primi cei mai grei 5 ani de recuperare o obtin acum intr-o saptamana dar nimic din ce fac si obtin acum nu se poate compara ca importanta si dificultate cu micile gesturi stangace de recuperare din momentele grele.
Toti stim cata valoare au starile noastre de pace, putere, incredere si luciditate sau cata beatitudine poate cuprinde experienta depasiri dualitatii sau separarii, toti stim de corpul durere al lui Tolle, despre importanta de a gandi frumos pt a ajunge la o stare interioara buna.

Dar cati stim ce mize imense stau in a rezista tentatiei perversiunii cand ai fost doborat si slabit de munti de perversiune. Cati stim ce valoare nepretuita sta in a rezista tentatiei de a te dispretui, flagela sau de a abandona cand nu-ti iese nimic sau cand ceeace acumulezi te bagă in confuzii mai adanci.
Imi amintesc de Frodo cand , ajuns prin eforturi supraomenesti in Mordor la vulcan nu mai avea puterea sa arunce inelul pentru a-l distruge si astfel a-l invinge definitiv pe Sauron.
Genul acesta de alegere care pare absurd de usoara si anosta in comparatie cu dificultatea drumului pana la vulcan este ceeace insist sa scot in evidenta.
Alegerea de a arunca inelul cand esti complet epuizat si lipsit de resurse , care pare simplu si firesc celor aflati pe fotolii in siguranta, este adevarata glorie pt cei care inteleg ceea ce sentampla de fapt. Cati nu l-am injurat din inima pe ”prostu” de Frodo cand l-am vazt ca ezita sa arunce inelu.
Dar situatia si limitele lui Frodo erau expresia exacta a prostie noastre de a nu intelege ceeace se-ntampla de fapt.
Intelepciunea ne-ar fi facut sa ne asteptam ca Frodo sa nu poata arunca inelul , .. intrucat intelegem dificultatea alegerii lui, in acele conditii, dar sa-l facem pe Frodo sa inteleaga că oricat de dificil ar fi fost sa ajunga la Mordor … debarasarea de inel va fi adevarata provocare.

Maretia, starlucirea si importanta spirituala nu se gaseste in inspiratia si viziunile celor eliberati de noroi … ci in alegerile dificile care le-au facut cat timp erau scufundati in el. … ,cand nimeni nu dadea doi bani pe ei si alegerile lor marunte, corecte si la limita , cand singurul castig era inca o clipa de viata sau o infinitezimala ameliorare a suferintei.
In fine. Sper să ma fi facut inteles mai bine in perspectiva mea dintr-una din postarile mai sensibile de ieri.
Pace