”Cum e mai bine să fii: monogam sau poligam?” partea a II-a

Dupa introducerea nevinovata din prima parte, intrucat am decis ca fiind f relevant discursul autoarei articolului original   (   http://puteredefemeie.wordpress.com/2014/05/19/cum-e-mai-bine-sa-fii-monogam-sau-poligam/   )  ,
in problema relationarii libere. .. preiau mai jos paragraf cu paragraf pentru a va livra o perspectiva personala asupra aspectelor puse pe masa.
So… sa vedem ce zice si ce crede autoarea noastra despre relationarea monogamă:

1. Autoarea:
”M-am tot gândit şi uite la ce concluzie am ajuns:
Relaţia de cuplu te scoate din comoditatea unei existenţe singulare, în care faci numai ce vrei tu. Când apare celălalt – sau când apar ceilalţi – nu mai trăieşti numai pentru tine. Automat, te raportezi la el (sau ea, sau la ei, sau la ele… cum doriţi). Alegerile lor îţi determină existenţa, oricât ai vrea să fii de independent.”

Me:
Perspectiva asta este exact Sfantul Graal al distrugerii oricarei relatii.

Pentru ca in relatiile sanatoase cel mai important lucru care se cere …  este sa faci doar ce vrei tu, … dar daca cineva este in viata ta, ….  f probabil inseamna ceva pentru tine .. si implicit iti va face placere sa faci destule lucruri cu el si pentru el.

Imediat insa ce trebuie sa renunti si la cea mai mica libertate pentru un partener … furia si indepartarea, chiar daca la inceput insesizabile, sunt inevitabile.

Sanatatea oricarei relatii exclude compromisul, precum si orice restrangere a libertatii. Daca nu intelegi asta esti fară sperantă.

Ai o existenta proprie cand ea (existenta ta) depinde doar de alegerile tale, iar pana ajungi aici, chiar singur fiind, … nu esti deloc independent.
Pentru ca dependenta sta in inconstienta ta, nu in relatiile pe care le ai sau nu.
In consecinta, inconstient fiind nu poti fi independent indiferent de statutul tau relational.

Relatia doar vo schimba depedenta de ceva ce nu ai, … in dependenta de ceva ce posezi (partenerul, in cazu asta).

2. Autoarea:
”Relaţia monogamă are avantajul de a-ţi da, mai ales la început, un sentiment substanţial de siguranţă, de stabilitate.”

Me:
Sentimentul de siguranta din relatiile monogame este sentimentul de usurare ca responsabilitatea fericirii tale i-ai pasat-o pervers partenerului, care trebuie sa-si dovedeasca iubirea facandu-te fericita. Urmare a acestei manevre ai scapat de grija de a te intelege ca om, de a te transforma resetandu-ti motivatiile si raportarea la viata. Asa ca sentimentele de usurare sunt de inteles cata vreme iti imaginezi ca asa ceva poate functiona.

3. Autoarea:
”Poţi să aprofundezi sentimentele, poţi să-l cunoşti pe celălalt atât de bine încât să nu te mai poată surprindă cu nimic.”

Me:
Relatiile monogame nu sunt bazate pe sentimente, ci pe slabiciuni, dependente, naivitati, lipsa unei vieti cu sens, minciuni si prefacatorie multa, calcule de profit, sentimente de importanta, proiectii si emotii lipsite de orice relevanta. Fără exceptie.

Altfel, chiar daca se relationeaza monogam, asta se-ntampla ca si consecinta a unor conjuncturi interioare sau exterioare si nu in urma unei conventii de relationare.

Sentimentele apar dupa ce cunosti un om f bine, NU INAINTE. Sentimentele sunt trairi ce apar in oamenii constienti de continuturile reale care definesc cu adevarat pe cineva. Iar ca sa ajungi la aceasta cunoastere a oamenilor trebuie multa experienta, relaxare, acceptare a limitelor si … constienta.

In consecinta, cand ajungi la astfel de concluzii nu aprofundezi decat superficialitatea  ”iubituui ”tau motiv pt care celalalt iti pare atat de usor de cunoscut si atat de repede incapabil sa te surprinda. Cum altfel poti crede o astfel de afirmatie, cata vreme … noi suntem pentru noi insine o nelimitata sursa de surprize?

Nu ne putem cunoaste pe noi insine dupa zeci de ani de companie … dar putem crede ca cel de langa noi este o carte deschisa plictisitoare dupa cativa ani (maxim 3). In fine, nu va mai plictisesc cu asta.

4. Autoarea:
”Şi aici intervin problemele. Dacă te afli într-o relaţia monogamă în care amândoi stagnaţi, inevitabil veţi ajunge să vă plictisiţi.”

Me:
Cuplurile nu se plictisec pentru ca stagneaza, ci pentru că legatura se bazeaza pe profit si putere. Pentru ca nimeni nu este cu adevarat sincer, nici cu el insusi, nici cu celalalt. Pentru ca trebuie sa ascunda sau sa reprime interese firesti pentru alti indivizi, sau indoieli si nesigurante privind propria relatie. Pentru ca nu poti fi tu insuti, pentru ca trebuie sa minti, pentru ca trebuie sa ascunzi, …. plictiseala devide insuportabila, ca si partenerul de altfel. Cand cei doi ar putea vorbi deschis de toate trairile si preocuparile care le trezesc fiecare zi … plictiseala ar fi imposibila.

5. Autoarea:
”Relaţia se transformă, în cel mai bun caz, într-o foarte frumoasă prietenie.”

Me:
Sa fim seriosi. Frumoasa prietenie de care vorbesti este departe de a fi prietenie. Este expresia unei degradari (un soi de prabusire ireversibila in falsitate si naivitate) care feminizeaza barbatul si masculinizeaza femeia, care dintr-o totala lipsa de curaj si frica de viata accepta convietuirea la un nivel infantil, convinsi ca ceva mai bun nu ar putea obtine. Prietenia este cea care elibereaza partenerul si-l sustine, oferindu-i incredere. Prietenia nu este un nesfarsit lugu-lugu in care partenerii devin mami si tati iar pula devine tuti si pizda vrabiuta.
Prietenia reala este cea in care poti fi oricand tu insuti si acest tu insuti este cel mai de pret lucru ce-l poti oferi.


6. Autoarea:
”Ceea ce justifică denumirea de cuplu – adică interacţiunea sexuală – trece în plan secund. Cei doi nu mai simt nevoia să facă dragoste, pentru simplul motiv că atracţia este susţinută în mare măsură de factorul surpriză şi necunoscut.”

Me:
Ahhhh. Dacă as fi femeie as squirta de placere in fata stupiditatii cliseului meu preferat, anume acela ca : ’’ atracţia este susţinută în mare măsură de factorul surpriză şi necunoscut’’.

Adica a relationa cat mai profund si mai deschis nu ne apropie si nu amplifica pasiunea, ci conform cliseului apropierea si deschiderea maxima trazneste relatia cu o plictiseala din care nu ne scoate decat … o salvatoare surpriza. Pe filiera acestei ineptii vin toate sfaturile din revistele de femei care-ti spun ca-ti rezolvi relatia si pasiunea din ea cat ai zice peste  … surprinzandu-ti partenerul cu o lenjerie noua sau cu o invitatie neasteptata in oras sau mai stiu eu ce.

Prostia asta este vecina cu alt cliseu inrudit, care zice ceva de genu: ai grija sa nu spui tot, sa nu te dezvalui in intregime, ca fara putin mister, pasiunea merge pe pula (la figurat vorbind, ca altfel ar fi de bine).

Speculatia asta vine pe presupunerea ca daca in relatii vezi pasiunea doar la inceput, daca nu conservi cumva noutatea gasind permanent metode sa surprinzi si astfel sa fii perceput ca nou, … nu ai nici o sansa la pasiune. Ce nu inteleg furnizorii de clisee retarde este ca atractia care dispare cand surprizele si necunoscutul s-au epuizat este atractia bazata pe proiectiile infantile, care ti le permite imaturitatea, inconstienta si faptul ca nu-ti cunosti partenerul.
Si pentru ca nu doar ca nu-l cunosti, dar nu te intelegi nici pe tine insuti, relationarea se consuma la un nivel atat de superficial si anost, incat pasiunea este absolut imposibila.

Deschiderea intr-un context de totala onestitate provoaca permanent limitele celor implicati, intrucat adevarul interior si complexitatea trairilor noastre nu sunt nici confortabile, nici previzibile si evident ca nici plictisitoare. Si tocmai pentru ca provoaca toate slabiciunile sau orgoliile noastre,…  relationarea in aceste conditii nu este doar incitanta, ci si absolut necesara evolutiei personale.


7. Autoarea
”După ce petreci foarte multe zile şi nopţi în compania fiinţei iubite, după ce o vezi în toate ipostazele în care te-ai fi putut gândi, şi în multele altele neaşteptate, nu neapărat plăcute – şi care îţi sunt oricum familiare – nu prea mai are cu ce să-ţi trezească focul.”

Focul nu-ti este trezit de ipostazele necunoscute in care-ti vezi iubita, ci de energia interioara care o anima si care se manifesta autentic in relatie cu propria energie. Dar aceasta energie depinde de ceea ce suntem, uman vorbind, depinde de modul in care ne asuman feminitatea sau barbatia, sensibilitatea, libertatea, onestitatea sau erotismul. Cand energetic suntem autentici … ipostazele cunoscute nu incurca cu nimic, dimpotriva sporesc familiaritatea si complicitatea.

8. Autoarea:
”A, dacă are o preocupare care o ţine în priză, astfel încât să te facă mereu să nu ştii la ce să te aştepţi, dacă se dezvoltă necontenit – atunci da, se poate. Altfel, începe să te enerveze atât de tare că nu îndoaie cum vrei tu pasta de dinţi sau că nu pune ca lumea capacul de la closet, încât ultimul lucru pe care ai vrea să-l faceţi împreună este un amor ca la început.”

Moooor! Oare ce pana mea ii preocuparea asta a femeii care ma tine in tensiune tot timpu’ si implicit cu pula sculata non stop? Ehhh ! Mă fac doar ca nu inteleg. Ceea ce ne sugereaza aici autoarea este ca o tipa ocupata lasa impresia ca ar avea o viata, iar impresia asta de putere si indisponibilitate isi imagineaza ca-i un soi de viagra pentru partenerul ei. Dar nu ”preocuparile care o tin in priza” au vreun efect de acest fel, ci relatia cu ea insasi. Cand ai o relatie de calitate cu tine insati este pentru ca te cunosti si te-ai acceptat in limitele tale. Iar asta duce la onestitate, relaxare, prospetime, caldura, vulnerabilitate care activeaza pe oricine.

9. Autoarea:
”Ştiu, nu-i chiar aşa, toată lumea îşi doreşte ca vâlvătaia şi focurile de artificii de la început să dureze veşnic, dar miile de pagini care s-au scris despre cum să reînviem magia sunt o dovadă în plus că pârjolul are un termen limită.”

Me:
Magia focurilor de artificii de la inceputul relatiilor nu este magie. Este prostie. Si tocmai ”termenul limita” (de expirare a pasiunii) indica ridicolul pretentiilor de magie in ceea ce se-ntampla de fapt acolo. Magia (scuze, prostia am vrut sa zic) este entuziasmul infantil al celor pentru care o relatie este ocazia de a se refugia intr-o proectie de fericire fara legatura cu realitatea.

Cand pasiunea se sprijina pe o conexiune reala si fundamental onesta,… aceasta doar creste in timp. Dupa 15 ani de relatie imi fut sotia infinit mai des si mai mult (nu va spun cat sa nu va complexez) decat o faceam la inceput. Acelasi lucru se-ntampla si in celelalte cateva relatii de durata. Lucrurile se intensifica cu trecerea timpului daca exista compatibilitatile esentiale iar, onestitatea si libertatea este baza relationala.

10. Autoarea:
”În spirjinul acestor idei vin, bineînţeles, şi nenumărate studii despre hormoni, care atestă că relaţiile monogame se adâncesc în suflet, şi asta e cel mai important, nu-i aşa? Dar ce să vezi, hormonii ceilalţi, ăia care alimentează vâlvătăi, nu se cuminţesc. Ei aşteaptă undeva în umbră, ştiind exact ce-şi doresc: să apară o altă persoană, care să întruchipeze idealurile cele mai râvnite, fără să le pese că mai este cineva care tocmai le-a terminat de întruchipat de curând. Şi uite aşa ajungem să vorbim despre…”

Me:
Exact cum sunt hormonii care trag sforile ca inconstientii sa se inmulteasca aburindu-se ca se iubesc  … exista hormoni care in cazul celor constienti schimba complet conditionarile si limitele intalnite la inconstienti. Regret ca trebuie sa amintesc evidenta faptului ca  constienta este abilitatea umana care rescrie softul uman si implicit chimia si nu chimia conditioneaza constienta.
NU vă relaxati prea tare ca urmeaza partea a III-a si ultima.  🙂