Posts

Matematica Vie a naturii umane – cartea de bază despre sine, suflet și maturizare

/in , /by

Am scris Matematica Vie a naturii umane ca pe cartea de bază a sistemului meu despre sine, suflet și maturizare.

Este o carte despre conștiință, sensibilitate, mental, discernământ, demnitate, responsabilitate și omenie lucidă. Dar, mai ales, este o carte despre felul în care omul poate învăța să nu se mai confunde cu tot ce îl traversează și să-și construiască identitatea prin decizii mai adevărate.

Nu am scris această carte ca să ofer confort psihologic rapid. Nu promit vindecare ușoară, fericire instantanee sau optimism de suprafață. Am încercat să construiesc o hartă exigentă pentru omul care vrea să înțeleagă mai clar ce se întâmplă în el, cum își construiește identitatea și cum poate transforma adevărul interior în decizie, caracter și viață trăită mai responsabil.

Cartea pornește de la o idee simplă, dar greu de dus până la capăt: omul nu este tot ce se întâmplă în el. Nu este fiecare emoție, impuls, frică, rană, mască sau dorință care îl traversează. Omul devine ceea ce sinele lui alege să manifeste, să hrănească, să refuze sau să transforme din tot acest flux interior.

Despre ce este cartea

Matematica Vie a naturii umane propune o arhitectură a maturizării.

În centrul ei se află diferența dintre fire, suflet și sine.

Firea este materialul primit: temperament, impulsuri, sensibilitate, condiționări, instincte, reacții și resurse native.

Sufletul este mediul interior prin care viața informează sinele. El aduce date despre adevăr, viață, ordine, sens, conexiune, rană, pericol, frumusețe, datorie și direcție.

Sinele este centrul de observație, evaluare, decizie și responsabilitate. El nu este doar martor interior. El este cel care observă, discerne, alege, formulează repere, suportă consecințe și construiește identitate.

Această distincție schimbă felul în care omul se privește. Nu mai este condamnat de ceea ce apare în el, dar nici nu se mai poate ascunde în spatele impulsurilor, rănilor sau condiționărilor lui. Nu este vinovat pentru tot ce îl traversează, dar devine responsabil pentru ceea ce manifestă, repetă, justifică sau transformă în mod de viață.

De ce „Matematică Vie”

Când folosesc expresia Matematica Vie, nu vorbesc despre matematică în sens numeric. Vorbesc despre precizia relațiilor dintre cauze, motivații, decizii, consecințe și maturizare.

În viața interioară există relații precise. Când omul confundă sensibilitatea cu impulsivitatea, ajunge să numească autenticitate ceea ce poate fi doar descărcare. Când confundă conștiința cu spirit să numească autenticitate ceea ce poate fi doar descărcare. Când omul confundă conștiința cu spiritul justițiar, ajunge să folosească adevărul ca armă. Când confundă mentalul cu înțelepciunea, poate construi justificări foarte inteligente pentru minciuni foarte vechi.

Am încercat să clarific aceste diferențe nu pentru a complica viața, ci pentru a o face mai vizibilă. Claritatea nu este simplificare leneșă. Claritatea este complexitate digerată.

O viață mai bună nu începe doar când omul primește răspunsuri frumoase. Începe când învață să vadă mai exact ce trăiește, ce urmărește, ce evită, ce justifică și ce anume construiește prin alegerile lui repetate.

Sufletul, sinele și responsabilitatea

În această carte, nu folosesc cuvântul „suflet” ca ornament religios, metaforă poetică sau decor sentimental.

Prin suflet înțeleg o realitate interioară concretă: arhitectura vie prin care sinele poate primi adevărul, viața și ordinea într-o formă care îl structurează.

Sufletul are trei poli funcționali: conștiința, sensibilitatea și mentalul.

Conștiința aduce adevăr și cere integritate.

Sensibilitatea aduce viață, conexiune și comuniune.

Mentalul aduce ordine, formulare și structură.

Sinele trebuie să mențină contactul dintre aceste informații, să le compare, să le înțeleagă și să decidă. Când sinele nu își asumă această responsabilitate, omul ajunge condus de impuls, frică, imagine, superioritate, validare sau comoditate.

De aceea, nu tratez maturizarea ca pe o stare frumoasă, ci ca pe o muncă. Omul matur nu este omul fără impulsuri, fără frici și fără umbre. Este omul care învață să nu mai dea acestor forțe drept de conducere asupra vieții lui.

Integritatea ca ax al maturizării

Unul dintre conceptele centrale ale cărții este integritatea.

În această perspectivă, integritatea nu este imagine morală și nu este perfecțiune. Este congruența dintre adevărul perceput, reperul formulat, cuvântul rostit și decizia trăită.

Integritatea începe cu respectul pentru adevăr. Dar nu rămâne acolo. Respectul deschide receptivitatea. Receptivitatea face posibil discernământul. Discernământul permite contactul cu adevărul. Adevărul cere ordine. Iar ordinea face posibilă libertatea funcțională.

Aceasta este una dintre axele cărții:

respect → receptivitate → discernământ → adevăr → ordine

Fără această igienă interioară, omul poate avea informație, talent, sensibilitate sau inteligență și totuși poate trăi împotriva propriei conștiințe. Poate ști multe și poate decide prost. Poate vorbi frumos și poate trăi duplicitar. Poate înțelege adevărul și totuși să-l abandoneze exact când începe să coste.

Din acest motiv, Matematica Vie nu este doar o teorie despre om. Este o invitație la igienă interioară: la o viață în care omul încearcă să-și curețe raportul cu adevărul, cu dorința, cu frica, cu puterea, cu suferința și cu oamenii care contează.

De ce contează relațiile

O parte importantă a cărții este legată de prietenie, intimitate și relațiile vii dintre oameni.

Nu cred că maturizarea serioasă se poate produce doar în singurătate, doar în teorie sau doar prin reflecție interioară. Legăturile umane, mai ales cele intime, devin locuri în care omul este verificat. Acolo se vede cât adevăr poate duce, câtă libertate poate respecta, câtă demnitate poate păstra și cât de ușor își abandonează conștiința când adevărul începe să-l coste.

Pentru mine, prietenia tare este una dintre cele mai importante prelungiri ale igienei interioare. Ea nu este doar susținere afectivă. Este infrastructură de transfer al lucidității.

Omul apropiat nu este valoros doar pentru că te calmează. Este valoros și pentru că te poate ajuta să nu-ți pierzi contactul cu adevărul. Îți poate proteja unghiurile moarte sau te poate ajuta să le vezi. Îți poate confirma transa sau îți poate aminti realitatea. Îți poate menaja imaginea sau îți poate proteja conștiința.

În acest sens, intimitatea poate deveni atelierul prin care apropierea se transformă în prietenie tare. Nu orice apropiere ajunge acolo. Nu orice iubire ajunge acolo. Dar acolo unde aspirația față de conștiință și față de prieten nu se împotmolește în oportunism, comoditate sau frică de adevăr, relația devine un loc real de maturizare.

Pentru cine este această carte

Am scris această carte pentru oamenii interesați de autocunoaștere profundă, nu de etichete rapide.

Pentru cei care vor să înțeleagă diferența dintre sensibilitate și naivitate, dintre luciditate și cinism, dintre demnitate și mândrie, dintre libertate și impulsivitate, dintre iubire și posesivitate.

Pentru cei care simt că viața lor interioară nu poate fi redusă la formule simple și care vor un limbaj mai precis pentru ceea ce trăiesc.

Pentru oamenii preocupați de maturizare, relații autentice, prietenie, conștiință, integritate, responsabilitate și omenie lucidă.

Nu este o carte ușoară. Dar cred că poate fi utilă pentru omul care nu mai vrea doar să se simtă mai bine, ci să devină mai adevărat.

Legătura cu Adevărul dintre Noi

Dacă Matematica Vie a naturii umane este cartea despre igiena interioară, Adevărul dintre Noi duce această arhitectură în relații.

Prima carte întreabă: ce este sinele, ce este sufletul, ce este maturizarea și cum se construiește identitatea prin decizii?

A doua întreabă: ce se întâmplă cu iubirea, libertatea, gelozia, dorința, posesivitatea și adevărul atunci când omul intră în intimitate cu alt om?

Din acest motiv, cele două cărți se completează natural. Matematica Vie oferă arhitectura interioară. Adevărul dintre Noi arată cum această arhitectură se verifică în relații.

Una lucrează axul interior. Cealaltă verifică acest ax în intimitate, libertate și responsabilitate relațională.

Comandă cartea

Cartea poate fi comandată de pe pagina de comandă:

https://www.fiiconstient.ro/comanda_carti/

Poate fi comandată separat sau împreună cu Adevărul dintre Noi, în pachetul recomandat.

Matematica Vie a naturii umane nu este o carte despre perfecțiune. Este o carte despre folosirea responsabilă a vieții interioare. Despre sinele care învață să nu se mai mintă. Despre sufletul care informează. Despre adevărul care cere decizie. Și despre posibilitatea unei vieți mai lucide, mai demne și mai omenoase.

Viaţa ca poezie

/in /by

pic000

Viaţa este o operă de artă. 

Un scriitor ar spune că e poezie.
Un pictor că e o pictură, un peisaj.
Un actor ar asemăna-o cu o piesă de teatru.
Un cântăreţ sau un compozitor ar spune că viaţa e o melodie.

Toate acestea cu condiţia ca acel scriitor, pictor,
actor sau muzician să fie un artist autentic.

Spre deosebire de simplul scriitor, artistul autentic se recunoaşte prin aceea că este un observator al vieţii. Mai mult, un observator neimplicat dar totuşi participant. Unul care trăieşte viaţa, dar în acelaşi timp o observă de undeva din afara sa. O observă din afară, nu pentru că e “spiritual”, ci pentru că-i admiră frumuseţea. El nu judecă lumea, nu “ştie” cum ar trebui să fie, nu încearcă s-o modifice după cum o vede el şi nu-i dă nicio interpretare personală… doar o observă detaşat şi e surprins de poezia ei (a vieţii).

Interpretarea vieţii, a situaţiilor şi a evenimentelor ca fiind bune sau rele, favorabile sau nefavorabile, câştigătoare sau pierzătoare … nu există la artistul autentic. Nu există nici încercarea disperată de a schimba lucrurile şi de-a întoarce lumea pe dos pentru a fi conformă cu propria viziune. Nimic din acestea.

Artistul e rămâne un observator neimplicat şi totuşi participant. Iar operele sale de artă tocmai prin asta se evidenţiază ca fiind artă autentică, şi anume prin faptul că redă realitatea exact aşa cum este… având zero implicare implicare personală. Pur şi simplu nu mai există Eul care să se implice şi să altereze opera de artă cu propria interpretare.

Un cântăreţ care-şi implică Eul în interpretarea unei melodii, se aseamănă cu participanţii entuziaşti de la X-Factor care implicându-şi Eul în strădania lor de a cânta frumos, ajuns să altereze melodiile de aşa natură încât să-ti zgârie timpanul.

În schimb, când începe să cânte artistul autentic, ai senzaţia că el nici nu mai există. Sunetul iese atât de natural şi aromnios prin el încât ai senzaţia că “Altcineva” cântă prin el. Cântăreţul a dispărut ca persoană, ca Eu, şi a apărut “Altceva” care se exprimă prin el într-un mod aparte. Tot ce vine de la artist este de dincolo de persoană, dincolo de Eu, iar el, uimit de frumuseţe, redă aceasta mai departe într-un mod nealterat.

Artistul redă viaţa şi realitatea exact aşa cum e, nealterat, autentic, viu.

(Nu vi se pare că muzica şi filmele din zilele noastre n-au nimic cu arta, asadar cu realitatea ? Cu toate acele happy-ending-uri prefabricate şi deloc naturale.)

Viaţa, privită ca operă de artă, are o frumuseţe aparte.

Firescul, naturalul, chiar banalul sunt componente ale peisajului artistic în viziunea artistului autentic.

Chiar şi suferinţa (sau mai ales ?) are în ea o poezie. Un artist ar spune că e chiar una fascinantă…poezia asta a suferinţei.

E ca şi cum, eu de exemplu, fiind supărat şi în suferinţă, îmi trăiesc cu o anume intensitate şi implicare toată această dramă, simţind toată durerea pe care aceasta o provoacă…dar în acelaşi timp mă observ asemenea unui spectator de undeva din exterior şi-mi dau seama cât de interesantă şi chiar poetică e experienţa acestui băiat care suferă.

Şi toată suferinţa lui, aşezată într-un mediu urban, între clădiri mari cu pereţii reci şi între oameni total indiferenţi la acest băiat care-şi trăieşte drama vieţii sale…toate acestea…dau un peisaj, o imagine artistică, una interesantă, frumoasă. Iar artistul doar observă asta, chiar (sau in special) dacă chiar el este un personaj din acest peisaj.

Abordarea artistică a vieţii este una fascinantă.

Artistul vede tot, dar nu judecă nimic.  Nu interpretează nimic, nu etichetează nimic, ia lucrurile aşa cum sunt şi vede frumuseţea vieţii în ceea ce ea ESTE, nu în ceea ce “ar trebui să fie”.

El vede că oamenii se nasc fără să ştie de unde vin, şi vede cum mor fără să ştie unde se duc.

Vede că moartea sfârşeşte viaţa şi nu adaugă nimic la asta.

Vede cum semenii săi, prinşi în incapacitatea de a lua realitatea aşa cum e, adaugă vieţii o serie de fantasme şi interpretări personale privind “viaţa de apoi”, incapabili să accepte că există unele lucruri în viaţă pe care nu poţi să le ştii. Dar faptul că nu ştim unde mergem după moarte şi că e foarte posibil să murim odată pentru totdeauna, cu tot cu suflet,  poate face parte şi asta din acel tablou artistic numit Viaţa.

Există o poezie şi în frica oamenilor de a trăi o singură secundă în absenţa unui prieten pur imaginar şi (aparent) atotputernic. Dacă observi omul prins în mrejele credinţei religioase observi că e interesant.

Există o poezie şi în “a nu şti”. Există şi în “a nu putea”.
Există şi în frică, şi în îndoială, şi în slăbiciuni, şi în a pierde, şi în a fi cu Dumnezeu şi alte persoane imaginare şi există la fel de multă poezie în nu avea prieteni imaginiari.

În tot există artă. Fiecare lucru are un dram de poezie în el, ceea ce ma face să cred că presupusul Dumnezeu e un artist desăvâşit.

Arta e întotdeauna accesibilă, pentru că e întotdeauna aici şi acum. E mereu în stare pură şi nealterată.

O văd observându-mi degetele crepate de frigul de-afară cum se plimbă acum pe tastatură parcă fără să fac eu ceva cu ele. Aproape că se mişca de la sine.

Aşadar poezia vieţii nu e despre nimic altceva
decât despre ceea ce este AICI şi ACUM.

Şi aici şi acum se găseşte înseşi viaţa, care e chiar în acest loc
şi  exact în acest moment o operă de artă.

Cris

Cautati tacerea mintii!

/in /by

MINTEA contine in ea toate formele ce le poate lua viata. Poate face toate conexiunile posibile si analiza orice. Va masura tot si va evalua toate posibilitatile. Insa nu poate avea nici o certitudine si mai ales nu poate simti nimic din energia vietii.

Asa ca toate deciziile si obiectivele ei , …vor ignora viata indiferent de ceea ce declara.

Nu ignora viata din rautate, ci din prostia propriei complexitati, care o impiedica sa si vada limitarea. Complexitate care, culmea, ne si creeaza  un grotesc sentiment de superioritate care devine orbirea noastra facandu-ne teribil de neatenti la orice este esential in viata .

Un prieten (Silviu) observa consternat contemplindu-si trecutul , … cat de perfect si aparent surprinzator,  este parteneriatul dintre inteligenta si inconstienta.

Ajungem astfel sa avem nevoie de probe pentru orice. Nu mai putem vedea, simti loialitatea sau tradarea , demnitatea sau viclenia, dragostea sau dispretul. Putem cunoaste oamenii doar prin probe iar increderea este ceva absurd si inaccesibil mintii noastre.

Mintea este limitata de propria impotenta de a simti orice este real si viu.  Si exista pe spinarea fericirii noastre pt ca nu vedem acest simplu lucru. Ca tot ce conteaza pt fiinta noastra NU CONTEAZA DELOC PT MINTE.  Aceasta simpla observatie ar fi suficienta sa ne faca mult mai precauti fata de tot ce ofera.

NU vedem si nu intelegem cu adevarat nimic din viata noastra deoarece continutul din interiorul  formei este inaccesibil mintii. Esenta nu este ambalajul. Oricat de atragator ar fi acest ambalaj,  ceea ce ne hraneste si ne da putere este continutul lui. Am mai spus-o si o repet cu placere

NU perfectiunea corpului unei femei ne satisface, ci caldura si apropierea protectoare din imbratisarea ei.

NU perfectiunea formei unui mar, ci substantele nutritive din el.

NU frumusetea, puterea sau pozitia sociala a unui prieten, ci loialitatea lui.

NU cuvintele de iubire ne hranesc, ci legatura dintre cei care si le spun.

Dar devenim atat de morti traind in minte incat nu mai simtim dragostea, loialitatea, caldura vietii,  nu vedem miracolele din fiecare secunda a vietii si nici nefericirea in care ne afundam. Ne trezim in fata mortii sufletului, cand, …. depresivi, nebuni, plictisiti sau ingroziti  … totul devine  un chin si ne intrebam cum am putut ajunge aici.

Trecem impasibili si orbi pe linga gesturi si dovezi de dragoste coplesitoare, ranind sau dezamagind  profund suflete sensibile care ne trec prin viata.

Insensibili la  viata fiind, nu vom simti iubirea si nici pe dumnezeu in spatele ei.  Si cum VIATA, IUBIREA, DUMNEZEU este  tot ce exista , ne este clar de ce mintea in fapt, NU STIE NIMIC desi pare ca stie totul . Intelegem atunci, de ce a miza pe minte, este garantia sinuciderii.

Sunt sigur ca orice va ajuta sa invatati a va trai viata in afara mintii … va salveaza pe voi, relatiile in care sunteti implicati si nu in ultimul rand  planeta pe care traiti … impreuna cu mine. Asa ca , in mod evident, avem un interes comun enorm … in a trece mintea pe linie moarta … pina invata singurul lucru util care il poate face : TACEREA

A trece mintea pe linia moarta inseamna a-i acorda spatiul de care are nevoie, privindu-i detasat si ingadutor acrobatiile perverse ,  menite sa ti fure linistea, pina si  consuma energia dobindita in perioda, in care-i acordam credit absolut.

Tacerea mintii este cadoul ei pentru luciditatea si aspiratia noastra si vine la pachet cu accesul  la clarviziunea patrunzatoare sinelui si senzatiilor lui . Asa ca validati numai acele continuturi mentale care reduc influenta mintii in fiinta voastra.

Viata are inteligenta divina incorporata, asa ca , o minte tacuta, este singurul lucru necesar sa accesam toata aceasta inteligenta a vietii care ne va arata clar ca lumina zilei ca :

NU SUNTEM SI NU AM FOST NICIODATA SINGURI si mai ales ca NU SUNTEM MURITORI.

SUNTEM NEMURITORI SI TOTUL IN JUR VORBESTE PE LIMBA SINELUI DESPRE IDENTITATEA NOASTRA DIVINA.

MINTEA INSA VA VEDEA  NUMAI MOARTE, NESIGURANTA, SUPRAVIETUIRE PENTRU CA FORMELE SUNT PERISABILE PRIN NATURA LOR.

Mintea cu formele care le a inventat pt a-si intretine sentimentul importantei este iluzia care ne provoaca luciditatea in fata exprimarii existentei.

PS Ma intreb daca intimplator cuvintele ‘’minte’’ si ‘’minciuna’’ par a avea ceva in comun  .

CristiP