Cautati tacerea mintii!
MINTEA contine in ea toate formele ce le poate lua viata. Poate face toate conexiunile posibile si analiza orice. Va masura tot si va evalua toate posibilitatile. Insa nu poate avea nici o certitudine si mai ales nu poate simti nimic din energia vietii.
Asa ca toate deciziile si obiectivele ei , …vor ignora viata indiferent de ceea ce declara.
Nu ignora viata din rautate, ci din prostia propriei complexitati, care o impiedica sa si vada limitarea. Complexitate care, culmea, ne si creeaza un grotesc sentiment de superioritate care devine orbirea noastra facandu-ne teribil de neatenti la orice este esential in viata .
Un prieten (Silviu) observa consternat contemplindu-si trecutul , … cat de perfect si aparent surprinzator, este parteneriatul dintre inteligenta si inconstienta.
Ajungem astfel sa avem nevoie de probe pentru orice. Nu mai putem vedea, simti loialitatea sau tradarea , demnitatea sau viclenia, dragostea sau dispretul. Putem cunoaste oamenii doar prin probe iar increderea este ceva absurd si inaccesibil mintii noastre.
Mintea este limitata de propria impotenta de a simti orice este real si viu. Si exista pe spinarea fericirii noastre pt ca nu vedem acest simplu lucru. Ca tot ce conteaza pt fiinta noastra NU CONTEAZA DELOC PT MINTE. Aceasta simpla observatie ar fi suficienta sa ne faca mult mai precauti fata de tot ce ofera.
NU vedem si nu intelegem cu adevarat nimic din viata noastra deoarece continutul din interiorul formei este inaccesibil mintii. Esenta nu este ambalajul. Oricat de atragator ar fi acest ambalaj, ceea ce ne hraneste si ne da putere este continutul lui. Am mai spus-o si o repet cu placere
NU perfectiunea corpului unei femei ne satisface, ci caldura si apropierea protectoare din imbratisarea ei.
NU perfectiunea formei unui mar, ci substantele nutritive din el.
NU frumusetea, puterea sau pozitia sociala a unui prieten, ci loialitatea lui.
NU cuvintele de iubire ne hranesc, ci legatura dintre cei care si le spun.
Dar devenim atat de morti traind in minte incat nu mai simtim dragostea, loialitatea, caldura vietii, nu vedem miracolele din fiecare secunda a vietii si nici nefericirea in care ne afundam. Ne trezim in fata mortii sufletului, cand, …. depresivi, nebuni, plictisiti sau ingroziti … totul devine un chin si ne intrebam cum am putut ajunge aici.
Trecem impasibili si orbi pe linga gesturi si dovezi de dragoste coplesitoare, ranind sau dezamagind profund suflete sensibile care ne trec prin viata.
Insensibili la viata fiind, nu vom simti iubirea si nici pe dumnezeu in spatele ei. Si cum VIATA, IUBIREA, DUMNEZEU este tot ce exista , ne este clar de ce mintea in fapt, NU STIE NIMIC desi pare ca stie totul . Intelegem atunci, de ce a miza pe minte, este garantia sinuciderii.
Sunt sigur ca orice va ajuta sa invatati a va trai viata in afara mintii … va salveaza pe voi, relatiile in care sunteti implicati si nu in ultimul rand planeta pe care traiti … impreuna cu mine. Asa ca , in mod evident, avem un interes comun enorm … in a trece mintea pe linie moarta … pina invata singurul lucru util care il poate face : TACEREA
A trece mintea pe linia moarta inseamna a-i acorda spatiul de care are nevoie, privindu-i detasat si ingadutor acrobatiile perverse , menite sa ti fure linistea, pina si consuma energia dobindita in perioda, in care-i acordam credit absolut.
Tacerea mintii este cadoul ei pentru luciditatea si aspiratia noastra si vine la pachet cu accesul la clarviziunea patrunzatoare sinelui si senzatiilor lui . Asa ca validati numai acele continuturi mentale care reduc influenta mintii in fiinta voastra.
Viata are inteligenta divina incorporata, asa ca , o minte tacuta, este singurul lucru necesar sa accesam toata aceasta inteligenta a vietii care ne va arata clar ca lumina zilei ca :
NU SUNTEM SI NU AM FOST NICIODATA SINGURI si mai ales ca NU SUNTEM MURITORI.
SUNTEM NEMURITORI SI TOTUL IN JUR VORBESTE PE LIMBA SINELUI DESPRE IDENTITATEA NOASTRA DIVINA.
MINTEA INSA VA VEDEA NUMAI MOARTE, NESIGURANTA, SUPRAVIETUIRE PENTRU CA FORMELE SUNT PERISABILE PRIN NATURA LOR.
Mintea cu formele care le a inventat pt a-si intretine sentimentul importantei este iluzia care ne provoaca luciditatea in fata exprimarii existentei.
PS Ma intreb daca intimplator cuvintele ‘’minte’’ si ‘’minciuna’’ par a avea ceva in comun .
CristiP
Foarte adevarat rolul pe care zici ca mintea l-a preluat in detrimentul vietii noastre.
Odata inteles acest lucru este bine ca spui ca mintea “Nu ignora viata din rautate, ci din prostia propriei complexitati, care o impiedica sa si vada limitarea” pentru ca de fapt intentia de a lupta cu ea si a o anihila este violenta si asta nu poate veni de la esenta noastra (fiinta) ci de la periferia ei.
Si-atunci da, pare ca cel mai bun lucru este “A trece mintea pe linia moarta inseamna a-i acorda spatiul de care are nevoie, privindu-i detasat si ingadutor acrobatiile perverse”.
Orice forma de respingere sau violenta fata de parti a ceeace suntem, nu face decat sa ne reflecte inconstienta in care, nu intelegem ca tot ce nu ne place la fiinta noastra interioara .. am creat prin genul acesta de atitudine. O fiinta iubita si respectata prin atentia cu care o inconjori va radia numai satisfactie dragoste si creativitate. Totul in lumea asta este numai o problema de raportate cu dragoste la ce suntem si ce avem … . Si nu ma refer aici la siropul spiritual exagerat in care suntem tentati sa cadem. Am in vedere doar acea atitudine interioara chiar neexprimata de admiratie fata de miracolul evident al propriilor existente
Mintea este informatie pe suport energetic.Ea atunci cand se manifesta striga dupa ajutor. Solutia nu este anihilarea ,taierea, ignoranta, negarea, dispretul.Ea vrea sa fie vinecata.Vindecarea se face cu iubire, multumindu-i pentru ajutorul dat pana acum si eliberand-o.Numai dupa aceea , pe calea naturala si usoara ea se va retrage odata cu vechile paradigme si va face jonctiunea cu mintea Divina si uitea asa fara incrancenare vom accede in a 5 dimensiune.Gata cu luptele!
Asa e Mihaela.Ms de comentariu.
Da Cristi ,cred ca exista o legatura intre minte si minciuna desigur in sensul figurat ,mai precis intre minte si iluzie .Imaginatia de multe ori se confunda cu realitatea iar raspunsul mental pe care il primim poate fi acelasi atat in cazul real si in cel imaginar.Pentru mine este foarte important ca din cand in cand sa imi imaginez si sa incerc sa traiesc ca si cum ar fi reala o stare de bine.Este bine sa traim in aceasta “minciuna” sau putem cadea intr-o capcana ?
Iti raspund cu un citat din articol
”Asa ca validati numai acele continuturi mentale care reduc influenta mintii in fiinta voastra.”
De cate ori iti imaginezi bucurie fericire dumnezeu … nu faci decat sa te apropii de ele prin linistea si tacerea interioara care ti o aduc.
Starile interioare de pace te conecteaza la existenta si in timp, nu va mai trebui sa imaginezi nimic, pentru ca vei vedea si trai bucuria de a fi ceeace esti.
Am trait o senzatie de imaginar -real,in urma cu ceva timp ,intr-o dupa amiaza de toamna linistitita am adormit si am visat o persoana la care tin foarte mult dar care nu era cu mine ,m-am trezit brusc la n zgomot de afara dar nu numai ca visul a continuat desii eram treaza ,ceea ce nu m-a mirat prea mult,insa la un moment dat cca 5-7 minute am simtit parfumul inconfundabil al persoanei din visul meu -moment in care m-am speriat pentru ca era imposibil ca ea sa fie chiar in camera cu mine.Atunci am realizat cu adevarat ce poate face mintea si imaginatia .
…foarte patrunzator si adevarat. Domnul sa te binecuvanteze sa continui sa scrii!!
Mintea… minte!
PS Cristi, daca esti dispus te invit sa publici pe blogul meu. Discutam pe mail.
Marian
Va place La Rochefoucauld? Propune un joc al mintii, dezvaluind forme ale minciunii caldute de sine. El sugereaza,probabil fara a fi intentionat asta, printr-un limbaj lipsit de complexe, felul cum mintea, neinhibata de locurile comune, ascultand ritmul si Ideea venite de Sus, nu fals create de ea ( de minte ), ajuta la nuantarea trairilor, a perceptiei altfel decat prin cuvant. Si asta, dincolo de pretiozitatea si pedantismul secolului din care vine. Imi place sa-l asociez, in alt plan, cu Villon. Mintea, ca instrument, ca… flaut, poate, al Trairii de Sus. Cu siguranta, inainte de asta, a fost totdeauna Tacerea-n asteptare lipsita de semetie.Unita cu totul. Apoi un punct se pune in miscare…
Sunt de acord cu foarte multe din afirmatiile acestea.
As face insa o mica paranteza.
Ar fi foarte usor sa credem ca punand vina pe minte, pacea noastra interioara se rezolva….”nice vorba”.
Mintea are un rol extrem de util….e de fapt o unealta vitala supravietuirii.
Suntem oarecum in situatia in care spunema ca unealta noastra, ‘tui mama ei de unealta, ne minte, isi bate joc de noi, ne foloseste, ne da sentimente de superioritate grotesti etc……
In discutia despre tacerea mintii e bine sa ne punem o intrebare…..isi face bine treaba de unealta. Parerea mea e ca o face superb….e un castig major al evolutiei aparitia mintii.
Atunci cu ce e ea de vina?
Are, are o vinovatie mare, uriasa…..face ce ii cerem noi, ne sustine in demersurile de a aduna informatii chiar si despre cat de superiori suntem fata de ceilalti!
Pentru ca daca ne scoate superiori fata de semenii nostrii….e clar ca asta am cerut sa ne aduca, dovezi ale superioritatii noastre.
Ea face o masuratoare pertinenta si ofera rezultatul…..
Ca noi pe baza acestei acestui rezultat ne percepem buricul pamantului….nu prea cred eu ca mintea e de vina…..pentru ca situatia pe care ea o face….nu afirma aceasta, ci doar masoara folosind criteriile si unitatile noastre de masura, cele acceptate de noi ca fiind ok.
Tacerea ei…..se obtine simplu…..
Nu ii dam de lucru…..atat….si tace(dupa o perioada , tace) mai face mici calcule….dar sunt bazate pe intrebari si cautari mai vechi ale noastre.
Mintea sustine ce ii cerem…..sustine si aduna informatii chiar pentru tacerea ei…..
Ii multumesc pentru ajutorul acordat in a scrie aceste randuri.
Eu nu cred ca … cerem mintii dovezi ale superioaritatii … pt ca asta se ntimpla inconstienti fiind .. caz in care nu este nimeni in fiinta noastra care sa ceara asta constient. In acesta etapa , nu s-a nascut inca in fiinta,… nucleul minimal de constiinta … pt ca, … ceva din noi sa poata lua decizia … urmaririi vreunui interes. Indiferent care ar fi el. IN aceasta faza suntem un mecanism instinctual care nu are in vedere decat cerintele minimale perpetuarii vietii. Cred ca, mintea superficiala are in ea toate mecanismele sa ne dea un consistent sentiment al identitatii … prin care creaza toate conditiile ca noi sa ne indepartam de posibilitatea de a descoprii ca suntem posedati de ea si ca mai exista in noi dimensiunea constiintei , sinelui sau corpului de viata. Sunt convins, insa, ca pe masura ce ne constientizam constiinta ca parte esentiala a fiintei … mintea devine un instrument f util.
Mai cred ca straturile profunde ale mintii sunt in liniste permanenta fiind in contact cu mintea intregului univers. Cred ca cuvintele mintii profunde …. sunt perceptiile campurilor prin care viata se manifesta.
Iti multumesc ca mi ai citit articolul …. si te astept cu orice ai de corectat sau completat si la celelalte. In mod sigur este f util celor care cauta o directie sa aiba perspective din partea mai multor oameni preocupati de aceste intelegerii. In plus imi este f familiar modul tau de a simti si comunica. Am mai spus o si o repet aici. Imprena facem cat un iluminat.
Nu cred ca e adevarat
In mintea mea de ce nu e nimic din cespui si este prietenie, bine, nu mi-e frica de moarte si vad cu ea ceva k lumea ?