Non-sensul iubirii neconditionate in relatii

Nu stiu daca ati mai observat careva ce concept confuz si absurd, pentru orice fel de relatie, este  … iubirea neconditionata.

Inca vad ca este destul de vehiculata ideea … ca acest tip de iubire este solutia relationarilor umane satisfacatoare.

Dar daca iubesti pe cineva in afara oricaror conditii, adica iubirea ta nu depinde de absolut nimic, …  in acest caz … daca iubesti o persoana neconditionat … inseama, implicit si obligatoriu, ca ….  poti iubi pe oricine neconditionat.

Daca exista cel mai mic motiv pentru care alegi pe cineva sa-l iubesti neconditionat … atunci , … surpriza!!  …  iubirea ta … NU MAI ESTE NECONDITIONATA.

Este conditionata de motivul pt care poti iubi, cica ”neconditionat”.

 

Substratul iubirii neconditionate

Iubirea neconditionata este, de fapt, o optiune de fond a fiintei umane de a se raporta cu deschidere, incredere si recunostinta la intreaga viata si este expresia unei conexiuni adanci intre tot ce inseamna viata.

Dar aceasta iubire nu are nimic de-a face cu relatiile umane personale.

Iubirea neconditionata este expresia relationarii impersonale, dincolo de orice individualitate.

Este o optiune umana, care ne permite sa traim confortabil, in diversitatea coplesitoare a acestei vieti.

Dar, … desi sunt sigur ca nu va zic o noutate zguduitoare, … noi toti experimentam si relationam … strict dintr-o perspectiva UNICA si INDIVIDUALA … deci absolut si total conditionat.

In consecinta, iubirea neconditionata nu are o aplicabilitate practica in relationarea individuala sau de grup.

Legatura dintre iubire, interese si starea de bine

In viata reala, … ”iubirea” (energia care ne leaga intr-o relatie) este puternic si total conditionata.

Aceste legaturi care conditioneaza iubirea sunt interesele.

Interesele insa se reduc toate la unul singur … INTERESUL DE A TE SIMTI, PROFUND SI DURABIL, BINE PE PAMANT.

Alt interes decat acesta nu exista.

Inclusiv cei care cauta fericirea suprema in viata de dupa moarte (nu radeti ca-i plina lumea de astfel de oameni), in fapt, de la aceasta preocupare spera doar depasirea nelinistilor si tensiunilor vietii.

Indiferent ca-l cauti pe Dumezeu, ca vrei sa ajungi in rai sau doar umbli dupa bogatie si putere, … in fapt tu nu vrei altceva, decat sentimentul profund de bine.

Vrei doar satisfactia de a fi viu.

Daca ideea, ca interesele sunt la baza oricarei relatii sau iubiri din viata voastra, … va suna rau mentalului, prea sedus de valorile altruismului si iubirii neconditionate, … aflati de la mine ca va grabiti, intrucat:

1.in directiile alese de fiecare dintre voi, pentru obtinerea starii de bine

si

2. in tipul intereselor care mentin o relatie,

sade calitatea si valoarea unei relatii si implicit a iubirii care o mentine.

O relatie se poate baza pe interese primare gen : avantaje financiare, sociale sau de imagine, personale sau se poate baza pe un interes puternic de dezvoltare a fiecaruia dintre cei implicati in relatie .

Daca in relatiiile tale urmaresti castigurile tale, cu orice pret, nu esti intr-o relatie. Esti intr-o lupta.

Daca insa esti preocupat doar de acele castiguri care aduc si celuilalt un castig, desi aparent este vorba de corectitudine, in fapt este vorba de iubire adevarata.

Daca o relatie este conditionata de masura in care fiecare-si  dezvolta calitatile umane care le consideri cele mai pretioase, gen : corectitudine (asa cum o poate intelege fiecare), sinceritate totala, smerenie sau demnitate, atunci … relationarea conditionata de aceste aspecte este una de inalta valoare umana. Desi, este puternic si absolut conditionata.

Daca cauti in relatii sa-ti dezvolti puterea care te face independent, sustinandu-i pe cei cu care relationezi sa capete independenta, abilitatea si invulnerabilitatea ta , … esti intr-o relatie foarte sanatoasa de iubire adevarata.

Daca insa cauti in relatii puterea de a domina, creand dependenta si slabiciune in cei cu care relationezi, puterea ta este doar hotie si perversitate.

In consecinta, orice relatie depinde strict de interesul care-l are la baza.

Imediat ce exista convingerea ca relatia nu mai este constructiva, adica nu mai serveste intereselor de dezvoltare comune, asa cum le vede fiecare  … relationarea devine inutila, iar despartirea devine … UN FACTOR CONSTRUCTIV … intrucat viata iti va revela cu mare acuratete onestitatea si calitatea implicarii tale.

In absenta corectitudinii totale a fiecaruia din cei implicati, orice relatie este doar o lupta perfida.

Insa orice forma de corectitudine presupune, inainte de toate,  sinceritatea de a recunoaste cat de incorect esti in intentiile si motivatiile cele mai intime cu cei cu care esti in relatii, inclusiv in cele de ”iubire”.

Iar acest moment de sinceritate este testul suprem al aspiratiilor tale catre umanitate.

In concluzie atat relatiile toxice, cat si cele sanatoase (umane), au la baza interesele.

Insa in capacitatea de a vedea ce este cu adevarat in interesul tau sta umanitatea din tine, precum si calitatea relatiilor tale.

Cris

http://www.facebook.com/#!/cris.popanda?hc_location=stream

Relatiile tale sunt viata ta. Nimic mai mult nimic mai putin.

Credeti ca sunteti aici pentru voi? Eu nu mai cred asta.

Suntem aici pentru a relationa, intrucat relatiile te obliga sa vezi cine esti si sa te prezinti exact ca ceea ce afli ca esti.

Mai inspirat si elegant o zice Sofia (https://www.facebook.com/coaching.artdevivre/posts/603800449677358?comment_id=5530935&notif_t=like)  aici :
”Relatia iti arata doar ca trebuie sa-ti unifici cele 2 imagini, cea idealizata si cea reala. Si povestea se repeta cu orice alta relatie, pana cand alegi sa te vezi pe tine asa cum esti, sa te prezinti autentic.”

Cand faci asta, relatiile si implicit viata ta, merg bine (evolueaza intr-un spatiu de satisfactie) indiferent cat de mult sau putin esti la un moment dat.

Nu intamplator, cand nu ai relatii functionale, traiesti sentimentul ca nu ai o viata. Lipsa relatiilor sunt o consecinta ca … NU ESTI IN VIATA TA. Esti intr-un vis, in timp ce corpul care-ti permite experienta vietii, este pe planeta Pamant.

Relatie inseamna doar ceea ce se-ntampla intre doi oameni, care schimba continut personal, intim, reprezentativ.

Mecanica psihica inconstienta nu are nimic personal si cu atat mai putin intim.

Implicit, pentru relationare trebuie observata, acceptata si decuplata aceasta mecanica inconstienta.

Altfel avem de a face cu doua corpuri, a caror proprietari sunt pierduti in propriile vise.

Dezamagirea si insatisfactia in relatii sunt motivatia, precum si ghidul catre ceea ce esti tu si cei cu care relationezi.

Incep sa suspectez ca identitatea noastra sade in trasele energetice (legaturile) dintre fiintele ce suntem cu totii.

Dati sanse oamenilor sa va arate cine sunt

Este esential sa-ti dai sansa sa ajungi sa relationezi cu aceias oamenii, in diferite conjuncturi, ca sa te vezi cat de superficiale iti sunt parerile si judecatile tale despre ei la primele impresii.
Si tocmai din cauza judecatilor premature (chiar daca nu grabite), iti blochezi experiente pretioase dar mai ales oportunitati de relationare,  importante pt calitatea vietii tale si starea ta de bine.
Daca veti fii foarte atenti veti descoperii ca graba de a trage concluzii despre oamenii  vine din presiunea de a sti la ce-i puteti folosi.
Cand vrei si sa oferi ceva nu te vei grabi sa tragi concluzii si-ti vei da timp sa-i cunosti.
Nu ma intelegeti gresit. Sunt oameni si situatii,  extrem de relevante,  care nu presupun alte contexte pentru o evaluare si concluzie foarte corecta.
Dar exista in noi un instinct extrem de puternic de a judeca incorect  tot ce pare ca nu satisface rapid ceva din pretentiile si nevoile noastre.
Paradoxal dam sanse enorme acolo unde sunt cultivate aparente stabile si cu toate dezamagirile ce le incasam in relatia cu furnizorii de aparente , nu schimbam abordarea.
Un om cu adevarat preocupat de continut va neglija, un timp, finisarea aparentelor dar va oferi ceva extrem de important prin aspectele (de continutul) de care se preocupa la un moment dat.
Dati sanse oamenilor sa va arete cine sunt si ce pot iesind de sub autohipnoza aparentelor in care va mentineti.

NU cadeti in capcana acceptarii de contrabanda

Daca acceptarea o folosesti sa-ti maschezi sau sa protejezi  lipsa de aspiratie catre corectitudine, ai pierdut complet sensul acceptarii.
 
Ea este destinata sa aduca ingaduita si calm celor care chiar doresc sa devina mai umani.
Altfel, acceptarea este doar o forma rafinata de perversitate, iar cei care pun botu’ la valori spirituale mimate, de contrabanda (destinate sa cumpere imaginea de aspirant la… maturitate) sunt doar naivi si neatenti.
Maturizarea este, zic eu, strans legata de ceea ce validam in jur.
 
Cand validam continuturi reale si valoroase ale naturii umane … si aspiratia catre aceste valori este stimulata si mai puternica.
Dar pentru a putea valida ceea ce este pretios dpdv uman, trebuie inainte sa putem vedea corect si implicit sa nu fim inselati de manevre subtile, mental egotice ale inconstientei.
 
Cris

Miza coalizarii constientei

Nebunia demonizeaza normalitatea, pentru ca o desconspira prin diferenta, la fel cum inconstienta demonizeaza constienta din acelasi motiv.
Dar pentru a putea face asta, are nevoie de argumentul majoritatii covarsitoare care permite nebuniei si inconstientei de a defini normalitatea, dupa interesele lor.
 
Bazandu-se pe faptul ca sunt multi, pot evita orice adevar.
De aici interesul nebuniei si inconstientei de a fi starpita rapid si sigur orice licarire de normalitate si constienta.
 
Si de aici dificultatea de a investi in constienta, intrucat te bagi intr-o lupta inegala cand inca esti doar o samanta.
Va las pe voi sa concluzionati cat de importanta este fiecare licarire de constienta din oricare dintre noi si mai ales, cat de decisiv este pentru intreaga lume orice gest de cooperare si apropiere intre oricine este constient sau aspira sincer la constienta.
Eu unul, nu vad nimic mai important si eficient, decat aceasta constientizare a importantei de a coaliza orice strop de constienta apare pe acest pamant.
 
Este vorba de o legatura intre inimi, nu de un plan de actiune, cand ma refer la coalizare.
 
Viata este planul perfect, constienta este responsabilitatea noastra.
Rolul oricui intelege miza ar trebui sa fie crearea conditiilor ca, constienta sa gaseasca un teren mai propice dezvoltarii ei, cu fiecare secunda care trece.
 
Cris

Nu va grabiti sa fiti ”MARI” cand va simtiti ”mici”

Este inundat spatiul discutiilor spirituale (inclusiv de subsemnatul, o buna perioada de timp) de adevaruri absolute, incontestabile de altfel , cum ca suntem iubire, constiinta, ca suntem frumosi si magnifici si ca preocuparea pentru crestere (maturizare, evolutie) este una contraproductiva, intrucat are la baza o prezumtie a micimii.
Dar nu este o prezumtie a micimii, ci o experinta a ei care …nu este deloc intamplatoare.
 
Cand alegerile inconstiente sunt o reflexie a tot ce este mai marunt in noi, nu ai cum sa ai alta experienta decat ca esti mic.
 
Iar ca sa vezi ca esti mult mai mult, trebuie inainte sa vezi de ce te simti atat de mic.
 
In observarea a ceea ce te face sa te simti mic sade samanta experientei prin care constati ca nu esti doar MARE. Ci ca esti TOTUL. Dar fara a-ti asuma micimea, nu vei afla niciodata ca poti fi mai mult.
A cauta experienta de a fi  ”TOTUL” doar pentru ca esti convins mental de acest adevar, nu face decat sa te arunce intr-un spatiu emotional, incarcat de naivitate, care nu are treaba cu nici o evolutie sau maturizare umana.
Cu dedicatie pt draga mea Estela care ocupa detasat locul I in topul admiratorilor mei all times si vede sclipiri de geniu in aproape orice scot pe gura. Noroc ca nu sunt multi ca ea.
 
Cris

Doua emotii ridicole: romantismul si evlavia

Putine lucruri au adus mai mult rau, dezamagire si deznadejde in aceasta lume decat conceptul iubirii si cel de dumnezeu.

Iubirea a distrus relatiile de cuplu, iar dumnezeu relatia cu viata.

Mai nimeni nu o palpat, constient, vreun moment de iubire sau pe dumnezeu, dar toti imagineaza si proiecteaza la greu pe subiectele astea.

Rezultatul !? ….

Evlavia si romantismul, ….  doua emotii penibile si atat de usor accesibile, care au devenit substanta a doua concepte extrem de toxice:  iubire si dumnezeu.
 
Raspandirea acestor doua emotii a tampit o planeta intreaga de indivizi (nu chiar 🙂 ) sa se creada experti in problema iubirii si a lui dumnezeu.
 
Ambele sunt destinate sa acopere rahatul imens din relatiile noastre: relatia cu viata si cu sexul opus.
 
Nu intamplator, spatiul discursului uman este plin de aceste doua concepte.
 
Cu cat mai mai multa perversitate in relatii, cu atat mai mult trebuia acoperita cu iluzii stralucitoare.
Si uite asa doua experiente cvasi inexistente pe planeta noastra, cea a iubirii si cea a lui dumnezeu, par cele mai comune lucruri pentru ca au fost asociate unor experiente/fenomene umane extrem de superficiale.
 
O eventuala experienta adevarata a Iubirii si a lui Dumnezeu nici nu ar putea fi exprimata. Ar fi si ridicol sa incerci sa o faci. Dar aici doar speculez.
 
Cred ca iubirea si dumnezeu ar trebui scoase din viata noastra, ca sa ne putem vedea asa cum suntem si a ne aduna pentru o alta abordare a propriei vieti, bazata pe onestitate, deschidere si cooperare. Ar insemna enorm.
 
Daca vreti sa stiti cat valoreaza iubirea sau dumnezeul vostru, incercati sa nu mai vorbiti vreodata de ele. Niciodata.Daca nu vreti sa manipulati sau sa le folositi pentru imagine, nu ar trebui sa va deranjeze renuntarea definitiva la aceste cuvinte.Faceti iubirea si dumnezeul vostru vii in energia voastra si toti ne vom da seama ca ceva frumos se petrece in voi.Iar in ce ma priveste, eu unu nu vreau iubire sau vreo ghidare catre dumnezeu din partea nimanui.
 
Dar apreciez imens orice moment de sinceritate, orice efort de corectitudine si orice gest de protejare a vietii in orice forma ar exista.
 
Cris
 
 

De ce suntem nesinceri?

Ma intreaba o prietena de ce cred ca oamenii nu sunt sinceri.

Am fost tentat sa spun ca atunci cand te stii pervers, sinceritatea este echivalenta cu pierderea si implicit amani sinceritatea pt ca esti convins ca vei gasi o cale de a mai fenta si evita pierderea.

Ea a spus ca oamenii nu sunt sinceri, pentru ca nu stiu ca mint sau se mint, intrucat ei chiar cred ca spun adevarul.

Dar adevarul este ca oamenii nu sunt sinceri, mint si joaca teatru … pt ca sunt siguri ca nimeni nu-i poate vedea in perversitatea din profunda lor intimitate, si cu atat mai putin le-ar putea dovedi reaua intentie.

In plus, sunt la fel de siguri ca gasesc ei niste explicatii nobile, cu care sa acopere rahatul ce cred ca doar ei il pot vedea.

Si asta este sportul universal in relatiile de toate felurile: ambalarea rahatului in ceva stralucitor.

Iar iubirea si dumnezeu sunt diversiunea perfecta pt asta.

Cris

http://www.facebook.com/cris.popanda/posts/620971584611697?notif_t=close_friend_activity#!/cris.popanda

Nevoia de ”iubire” sau de a fi iubit

Nevoia de iubire este de fapt nevoia de importanta. Importanta in sensu de ”mai important ca ceilalti”.

Iar iubirea destinata sa satisfaca nevoia de a fi iubiti a devenit  … confirmare si asigurare a importantei. Daca va suna a validare, fiti siguri ca va suna bine.

Cand vorbesti de relatii multiple sau paralele se vede cel mai bine asta. Toti vor sa stie care si cum ii mai important.

Ii o groaza, vecina cu dispararea, ca nu cumva sa fii a cincea roata la caruta. Nimeni nu sta o clipa sa se gandeasca ca este posibil ca sa-ti ajunga si sa te simti tare bine ca roata de rezerva. Poate nici nu ai nevoie de mai mult.

Majoritatea dintre noi am trecut prin momente in care am fi fost extaziati de recunostinta sa fim rezerva, la roata de rezerva. Cum insa am prins slabiciunea cuiva pentru noi, pretentiile noastre nu mai cunosc limite.

Nimeni nu s-a gandit insa, ca dovezile de iubire sau confirmarile de importanta pot foarte usor sa nu fie legate de nici o stare interioara.

Pot fi gesturi care nu presupun decat un interes, care ma astept sa fie satisfacut in schimbul validarii care ti-o ofer.

Toate povestile noastre de dragoste sunt o penibila si nesfarsita tranzactie de validari, insotita, o foarte scurta perioada, de extazul satisfactiei ca am scapat definitiv de frica de neimportanta. Trezirea la realitate va fi insa pe masura de intensa.

Ganditi-va doar o secunda cat de ridicol este sa ceri cuiva dovezi de iubire, sau, mai rau, sa le si dai cand sunt cerute.

Cris

http://www.facebook.com/cris.popanda/posts/620971584611697?notif_t=close_friend_activity#!/cris.popanda

Constienta

Constienta este singura abordare posibila a obiectivului de a fi fericit in propria ta viata.

Masura ei este eficienta cu care momentele vietii tale si situatiile de viata prin care treci, aduc o experienta mai placuta, incitanta, revigoranta.

Constienta este capacitatea
de a percepe (identifica) fenomenele interioare ce ne traverseaza, in prima faza
si
a intelege substratul si rolul lor,  in a doua.

Consecinta constientei este capacitatea
de a media si integra ceea ce percepem si nu intelegem pentru a aprofunda si a identifica continutul, natura si mesajul lor (a fenomenelor, evenimentelor interioare)
si
de a valida ceea ce se dovedeste sau consideram  important si reprezentativ pt noi.

Momentul trezirii constientei este acela in care validarea automata a fenomenelor interioare este oprita, in favoarea preocuparii pentru cooperare cu mecanica propriei fiinte pt o experienta mai buna a vietii.

Iar trezirea completa, care este si momentul recuperarii vietii, este momentul in care fenomenele interioare esentiale au fost intelese si ierarhizate … astfel incat sunt validate, instantaneu (spontaneitatea), doar structurile profunde, unde stau setarile privind misiunea personala a fiecaruia dintre noi. 😉

Nu suntem ceea ce se-ntampla in noi … ci ceea ce alegem sa validam ca fiind reprezentativ pt cine suntem sau vrem sa fim. Dar aceasta validare este produsul exclusiv al constientei.

Cris

http://www.facebook.com/cris.popanda/posts/620971584611697?notif_t=close_friend_activity#!/cris.popanda