”Rătăcirea” bărbăției in iluzia competiției si superiorității

Este generalizata credinta si convingerea ca barbatii sunt, fundamental, in concurenta unii cu altii, cu scopul declarat de a-si dovedi superioritatea si astfel să se bucure de avantajele pozitiei de putere, in special in ce priveste inghesuiala femeilor la pula lui furnizoare de gene de calitate.

Inteleg ca natura o fi lasat prin instinctele noastre această setare competitivă, pentru perioadele ancestrale de inconstienta crunta (justificata, de altfel), dar la o privire doar putin mai inteligenta asupra situatiei, … poti intelege ca energia primordiala a masculinitatii care o incarneaza barbatii lumii acesteia … ii leaga si apropie la un nivel mult mai profund.

Barbatii sunt inainte de toate frati si prieteni ( probabil vă si fuge mintea la o secta obosită, care creeaza frății naive pe banda rulanta cu oricine, … dar nu are nici o legatura cu sentimentul de apropiere la care ma refer aici) si fiecare dintre ei este dator să elibereze prin alegerile lui … potentialul masculinitatii primordiale.

Regasirea si experienta masculinitatii autentice este targetul adevarat al fiecarui barbat, indiferent cat de constient este sau nu este de responsabilitatea lui.

Aceasta regasire este, in majoritatea cazurilor, ceva ce depaseste resursele individuale ale fiecaruia. Insa, imediat ce barbatii isi inteleg legatura ancestrala si profundă dintre ei, … recuperarea fortei interioare se accelereaza consistent.

Deocamdata, ”intelepciunea” masculina nu a gasit in propria masculinitate decat ”calitatile” testosteronului si ale ego-ului, denaturat de blocarea sau negarea sensibilitatii: agresivitate, grosimea brandului si perversitate.

Cu riscul să vă par naiv, eu cred ca barbatul poate mai mult decat atat.

Exact cum zambetul unei femei tradeaza calitatea barbatilor din viata ei, la fel calitatea vietii pe Pământ tradeaza valoarea si nivelul de constiință a masculinitatii ca intreg.

Cand barbatii au cazut prada luptei pentru superioritate, ei nu au facut altceva, decat să pună puterea de a fi fericiti si satisfacuti de ei insisi, in mâna femeilor, care au devenit astfel criteriu de comparatie si superioritate.

Iar, in timp ce se consuma, incercand sa-si dovedeasca superioritatea, ei devin carne de tun, atat pt femeile, fara exceptie, superficiale (daca nu ar fi asa, nu ar intra in jocul validarii lor si i-ar trimite catre ei insisi, incepand cu sensibilitatea lor) care valideaza, cat si pentru inconstienta care ii posedă.

In superioritatea barbatului,care-l obligă la competitie si lupta, sta propria lui umilire si devitalizare.