Dosarul nesimțirii monogamiei in relațiile de cuplu

Zic EU:
1. Monogamia si discursul iubirii au produs mai multa traumă si degradare umana, decat toate razboaiele lumii. 
Monogamia-i un soi de canibalism al vitalitatii si demnitatii umane, iar abordarea acestei problematici in relatiile de cuplu este inceputul unui razboi surd si nemilos, de putere intre sexe. 
Ceri fidelitatea cuiva, numai si numai cand cel caruia i-o ceri nu inseamna absolut nimic prin comparatie cu interesele tale de importanță.
Cand un partener abordeaza problema monogamiei ar trebui sa ai reactia unui om care isi prinde prietenul umblandu-i prin buzunare sau in portofel, cand nu esti atent. Fara glumă. 🙂
Unii fac asta dintr-o inconstientă naiva, motiv pentru care trebuie sa dai o sansa omului sa-si inteleaga nesimtirea si să-si modifice atitudinea.
Insa unii sunt ipocriti asumati, pentru care relationarea ii modul in care-si pregatesc ”masa” pentru alimentarea importantei lor.
Zice Marius:
Cristi, nu cumva majoritatea vor monogamie pentru ca asta e social acceptat ca fiind normal?
Si pentru ca le e frica sa nu fie judecati?
Adica, poate multi ar vrea libertate dar se gandesc “Ce-o sa zica parintii, vecinii, colegii, sefii etc ca nu sunt
in randul lumii”.
Asa ca raman in relatii monogame nefericite de frica…
La polul opus, sunt cei/cele care afirma ca vor monogamie pentru ca “asa simt eu”, “nu pot cu mai multi deodata ca vreau sa ma concentrez sa construiesc ceva cu unul/una” sau “bolile cu transmitere sexuala sunt prea multe si nu vreau sa risc”.
Nu stiu daca absolut la toti e ipocrizie si nesimtire….o fi si frica sau orgoliu…
Revin Eu să-i returnez mingile ridicate la fileu:

2. Nu stii tu. Dar din fericire pentru noi toti eu stiu exact, pentru că dincolo de autoinvestigatiile mele interioare, sunt alaturi de toti cei cu care mă intersectez, care fac ceva să-si depaseasca inconstienta in relationare.
Nu subestima niciodata puterea de disimulare a perversitatii inconstientei.
Este specialitatea perversitatii să gaseasca scuze.
Sigur ca tuturor le este frica sa fie judecati si este normal să fie asa.
Nu toti au puterea si luciditatea să se protejeze facand fata imensei ipocrizii exterioare si presiunilor implicite.
Dar acesta este un motiv să-ti deschizi relatia discret, nu să eviti eliberarea partenerului tau.
Cand ai facut asta, intr-adevar nu mai este vorba de nesimtire, ci de o fireasca si usor de inteles autoprotectie.
Am vreo doua cupluri de prieteni (casatoriti de multi ani, cu varste peste 35 si evident copii), aflati in exact aceasta faza de deschidere a relatiei si desi sunt f discreti si au inceput foarte timid eliberarea reciproca de angajamente si exclusivitati, viata lor sentimentală si pasiunea a explodat. A aparut sentimentul de sens in viata si zambetele largi.
Cuplurile lor de prieteni se ineaca in ura, in preajma divortului, dupa ani de zile in care ea se indragosteste in cascada pe net si el plateste pentru pizda.
Bineinteles ca acestia devin curiosi si intrigati de fericirea de pe fetele primilor, iar acestia risca să le spuna secretul.
3. Cand nu este ipocrizie in spatele intereselor pentru monogamie, cuplurile gasesc solutii pentru celelalte probleme.
Aceste solutii sunt pasi marunti de tatonare a contextului social in care-ti poti trai deschiderea.
Cand insa cauti solutii sa traiesti onest in cuplu, constati ca exista si contextele si oamenii intre care poti face asta. 


Nesimtirea care o acuz eu sta in modul in care te raportezi la libertatea partenerului tau.
Esti nesimtit cand iti urmaresti permanent partenerul pentru a-i controla viata, dar libertatea ta iti pare destul de firească.
Esti la fel un nesimtit cand renuntarile tale la libertate sunt modul in care pretinzi direct sau indirect acelasi lucru.
Sigur că in unele cazuri, cand vezi ca partenerul tau de care esti puternic legat de o istorie consistenta impreuna, evita din diferite motive orice discutie pe tema libertatii, nu este treaba ta să fortezi ceva.
Treaba ta este să aplici ceea ce trebuie să discutati, adică sa-i dai spatiul să-si poata trai liberatatea in timp ce ti-o asumi pe a ta, pana cand evolutia lucrurilor ii va atrage atentia si interesul pentru o discutie pe bune.
4. Pe de alta parte, nu de propria libertate se tem cei mai multi dintre noi, ci de libertatea partenerului.
Procentul oamenilor care inseala in relatiile monogame este incredibil de mare.
Toti acestia inseland, dovedesc ca isi traiesc foarte natural libertatea.
Motivul pentru care nu discuta despre aceasta nevoie comuna si fireasca de libertate este speranta ca doar el insusi se va bucura si de libertate, celalalt fiind prizonierul propriilor conditionari atent cultivate in cuplu.
Insa mai devreme sau mai tarziu, toti simt pe pielea lor aceasta imensa nesimtire.
Onestitatea nu sta in teoretizări mentale nesfarsite, ci priveste motivatiile ultime a tot ce faci zi zici.
Iar acolo nu mai este indoială. Cand ai ajuns acolo, stii exact cine esti, ce faci si de ce.
Intreaga lume se bazeaza ca NU POT FI VAZUTI  pana in acele adancuri unde stau motivatiile perverse.
 

5. In alta ordine de idei, daca ai impresia ca judecata celorlalti este neplacuta eu cred ca ar trebui sa fii mai atent la judecata propriei tale constiinte, de cate ori iti tradezi sentimentele, interesele si atractiile.
Tradarile astea te innebunesc, devitalizează sau chiar omoară.
Barfele ipocritilor si presiunile parintilor sunt apa de ploaie pe langa 24 de ore din 24 de anxietate, instrăinare de tine insuti si de partener.

6. Ceea ce vrea fiecare monogam sa construiasca cu un singur partener (bineinteles, impreuna impotriva lumii), este povestea in care se imagineaza fiecare ca este fericit. In acest scenariu nu conteaza ceea ce este si vrea celalalt dincolo de regia povestii. Iar viata nimanui nu poate fi inghesuita in scenariile naive ale unui partener, pentru ca in sine aceasta abordare este una ostila vietii si lipsita de respect. Nimeni nu simte monogamia. Toti simt insa nevoia de control, care monogamia pare ca o asigura. Cei sinceri cu adevarat, care traverseaza o perioada de interes exclusiv pentru un partener, nu vor cere in schimb fidelitate si …  fiti atenti … acestia sinceri, fideli de conjunctura, simt fidelitatea asta pentru indivizi care traiesc liberi.

 

7. In ce priveste bolile cu transmitere sexuala … eu imi asum orice risc pentru oamenii care ajung in patul meu.
Ei nu sunt pentru mine furnizori de sex.
Sunt oameni pe care caut sa-i pastrez in viata mea tot restul vietii mele, daca se poate.
Daca unul are vreo boala, n-am nici o problema să o impart si vom gasi o solutie impreuna.
Dar initiatii stiu ca bolile nu le iei de la nimeni.
Iei boli doar daca esti deja bolnav, dar nu stii.
Iar sexul fara protectie, mult, cu multe persoane care inseamna ceva pentru tine si dincolo de sex, intareste enorm sistemul imunitar.
Femeile din jurul meu care fac sex cu multi parteneri de mai bine de 3-4 ani, de cand sunt in viata mea inregistreaza cele mai perfecte analize din intreaga lor viata.
Nu intelege mai nimeni cum o viata sexuală atat de ”riscantă” duce la depasirea unor probleme care le-au insotit intreaga viata, fiind rezistente la orice tratamente.
Sigur ca o viata traita cu grija maxima pentru ceea ce bagi pe gura si mai ales ce scoti pe ea, este indispensabilă.
Traim intr-o lume in care suntem dezinformati si speriati pe infinite straturi.
Si totul prolifereaza pentru ca nimeni nu-si urmeaza cu curaj sufletul si ratiunea.

Nimeni nu ar risca nimic pentru nimeni sau pentru adevarul si intuitiile intime.
Vrem numai lucruri sigure si asta ne face carne de tun pentru smecherii care trag sforile controlului umanitatii atat de profitabil economic.
Frica baga o gramada de bani in buzunarul celor deja incredibil de bogati.

Roxana zice:
Vad aici o pledoarie interesanta, ce-i drept, a libertatii supreme de a fi barbat sau femeie pe cont propriu.
Nu e rau..dar ce te faci cu constrangerile de orice fel?
Plusezi asumarea sexualitatii..iar, nimic rau…dar ce te faci cu sentimentul posesivitati
i despre care stii bine ca barbatii il au, cu frustrarile si spasmele, sentimentul de prabusire pe care il au femeile “inselate?
Eh, vei spune..prostii, pretiosii si chipurile”spiritualii”gandesc asa…eu zic oamenii nascuti si educati cu frici, cu degetul aratat si spranceana ridicata de parinti la fel de traumatizati si crescuti si ei aidoma.
E o masura colectiva..dar ea exista!
Nu poti sa infirmi asta.
Altfel?:)Articol misto, pana la un punct chiar sustinut.

8. Am 200 de articole in care afli ce trebuie sa faci cu sentimentele de posesivitate, cu frustrarile si prabusirile de care vorbesti, pentru ca eu si apropiatii mei, care au ales libertatea in relatii, am trecut la modul cel mai dureros prin toate astea.
Insa am gasit solutii si le impart cu toti cei care vor sa inlocuiasca perversitatea si ipocrizia cu onestitatea.
Dincolo de articolele mele, discut pe situatii concrete cu toti cei care s-au angajat pe aceasta cale a onestitatii pentru a-i ajuta sa inteleaga cu ce se confrunta.
O fac cu placere si recunostinta ca pot fi de folos. Mă finisez si eu enorm in acest proces.
Cu eforturile fiecarui om care alege sa iasa din minciuna si perversitate, eu traiesc intr-o lume mai sanatoasa.


9. Posesivitatea este comuna barbatilor, cat si femeilor, pentru ca ea este un produs al mintii. Sentimentul de prabusire este de asemenea comun ambelor sexe. Dar se prabusesc iluziile de importanta, create de nivele greu de imaginat de nesimtire a celor implicati in relationarea traditionala.
Toti cei care se prabusesc ajung aici pentru ca s-au folosit de orice presiune posibila sa smulga confirmari de importanta si superioritate, cersind, santajand, evitand adevarul si injurandu-i pe cei ca mine.

10. Absolut toti sunt oameni nascuti si educati cu frici de parinti si mai traumatizati. Nici nu ai idee cu ce medii de educatie familiara m-am intersectat si cata nebunie am vazut in familii. Dar eu gandesc in termeni de solutii, iar ceea ce fac eu aici este parte a solutiei care presupune de peste 5 ani o transparenta si o sinceritate asumata public, pe care majoritatea nici nu si-o pot imagina fara sa se inspăimante.

11.Vindecarea de perversitate este o masura colectiva, dar care presupune fara exceptie o determinare nenegocibila, fără de care nu vei putea sa-ti asumi muntii de minciuni in care ai trait, durerea si prabusirea care vin cu vindecarea energetica a ranilor pe care ti le-ai produs alegand sa fii pervers atât de multa vreme.

Neli zice fara milă:
Din cate am citit reiese ca relatiile multiple sunt panaceul universal al problemelor omenirii si cine nu face asa e un frustrat “spiritual” care vrea validare, deci e mai jos decat ceilalti care sunt superiori si smeriti si sinceri … ?

12. Cine ingradeste in vreun fel libertatea partenerului lui este intr-adevar un frustrat spiritual, mai ales daca o face in numele iubirii. Cum alege ficare pentru el insusi … il priveste, dar daca face asta doar pentru a exploata potentialul de manipulare al vinovatiilor celui pe care-l vrei inregimentat in relatie, este doar o ”frustrare” mai subtila.

13. Relatiile multiple nu sunt un panaceu universal sau o solutie miraculoasă a problemelor relationale din cuplu, descoperita si brevetată de mine ”apostolul relatiilor libere” 😛 . Sunt realitatea sentimentelor, intereselor si atractiilor noastre.
Suntem atrasi si ne simtim bine cu mai multi oameni, chiar si atunci cand toate nevoile ne sunt satisfacute.
Este o situatie care caracterizeaza pe toata lumea.
Eu doar observ si sunt sincer.

14. Cine nu respecta libertatea celor cu care sunt in relatii sunt indivizi corupti de nesimtirea superioritatii, ceea ce-i face nefericiti si de evitat. Nu-i face inferiori. Doar nefericiti. Nu-i judec in nici un fel si nu ma deranjeaza deloc alegerilor lor, dar eu vreau in viata mea altfel de oameni.

Natalia pune si ea punctul pe i:
Daca omul ar fi monogam in mod natural, nici nu ar exista un cuvant care sa descrie aceasta stare de fapt!… ca sa faca diferenta intre ce si ce…? Daca omul ar fi monogam despre ce ar fi 90% din filmele, muzica si literatura culturii noastre?

Cancerul relationarii actuale porneste, dupa parerea mea, de la doua teoreme total gresite:
1. Ca nu poti iubi mai multi oameni in acelasi timp.
2. Ca o singura persoana o sa-ti satisfaca toate nevoile de relationare de acum si pana la adanci batraneti.

Si cum marea majoritate nu sunt obisnuiti sa puna la indoiala ce li se baga pe gat de catre diverse “autoritati” se ajunge in situatiile in care fac “ce trebuie” de frica, de caposenie, sau din nesimtire. Ipocrizia e cand stii ca nu-i asa dar profiti de situatie pentru ca te aranjeaza. Adica in multe cazuri. Din ce in ce mai multe.

Iar Eu mai zic doar:
images15. Case Closed 😉

1 reply

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.