Când ”iubirea” este o simplă forma de dejecție umană

Cei mai multi iți spun ca te iubesc sau ca au sentimente pentru tine, … ca si cum onoarea care ti-o fac acordandu-ti iubirea lor nepretuita, te ar obliga instantaneu la obedienta si slujire veșnică a pretentiilor lor.

Cand iubirea oricui vine cu cea mai mica presiune la obligatii in relatie, va asigur ca acolo este doar un căcat de care ar trebui să va indepartati rapid, fara resentimente, explicatii sau comentarii.
……………………………………………………

Apropo de ”căcatul” relational trebuie sa va împartasesc ceva din intelepciunea mea nepretuită (nu radeti ca urmeaza un subiect greu si profund):

Nici un om sanatos la cap nu sta in fata unui cacat sa-i explice că este mirositor si toxic si ca ar trebui sa se purifice. Simplul fapt ca stai in preajma lui dovedeste ca foarte probabil tu esti unul mai mare.

Cand cineva lucid se intersecteaza cu asa ceva , nu face altceva decat sa se indeparteze rapid si sa respire adanc si usurat cand a iesit din raza lui olfactiva de influienta, moment din care a si uitat definitiv de el.

Dejectiile umane (comportamentele si alegerile) ale unei fiinte corupte de nesimtire in fondul ei uman , vor fi constientizate si abordate spre transformare de cei care le produc si poseda, doar cand va aparea suficient de multa claritate si umanitate in cei cu care se intersectează, incat reactiile de disociere si indepartare sa fie firesti, imediate si complet lipsite de superioritate.

Ipocrizia celor care cer confirmări de iubire când sunt îndepartați dintr-o relație

Cel mai adesea , cei care ajung să fie parasiti de parteneri au pierdut de mult orice contact real sau legatura cu partenerul de care au fost parasiti, presupunand ca totusi acea legatura reala a existat vreodata.

La nivelul conexiunii dintre ei relatia era terminata de mult dar cum acestia sunt doar prizonierii propriilor proiectii, la ei nu ajungea nici un semnal din realitate.

Cand ajung sa fie indepartati, tot ceea ce acesti abandonați caută, este recuperarea controlului asupra partenerei/partenerului, pentru că pierderea legaturii si conexiunii a avut loc cu multa vreme inainte si nimeni nu a fost interesat de acesta decuplare .

Nimic nu este mai ipocrit decat să numesti dependentele si posesivitatile tale asupra celuilalt, drept iubire sau sentimente adanci care cică te opresc să accepti renuntarea lui.
Va este clar tuturor cat de convenabil  este să numesti o dependenta bolnavă, drept iubire absoluta în numele căreia  să-ti justifici agresarea psihică a celui pe care zici ca-l iubesti.
Pe acelas principiu destui bolnavi psihic ucid sau se sinucid in numele unei asa zise iubiri care are de a face doar cu nebunia si prostia infioratoare.

Parte a preocupării pentru recuperare a controlului este celebra intrebare nemasurat de absurda a celui parasit adresata celui care paraseste:
”Ma mai iubesti?”
”Mai ti la mine?”
destinata sa creeze disconfortul care-l presuune recunoasterea că nu mai sunt sentimente.
Este elementar sa intelegi ca esti indepartat cand nu mai esti nici macar dorit si cu atat mai putin iubit.

Iar pentru ca dansul ipocriziei sa continue la nesfarsit , in loc ca raspunsul la intrebare sa fie:
”nu, nu te mai iubesc”
sau
”nu te-am iubit niciodata , ci te-am mintit si m-am mintit , cata vreme credeam ca voi fi mai castigat din relatia cu tine”
vei auzi aproape invariabil raspunsul
”da , te mai iubesc”, dar nu mai vreau sa fiu cu tine.

NU stiu daca puteti realiza cat de absurd este sa intrebi o persoana care te respinge daca te mai iubeste.
Cum ai putea fi iubit cand respingerea ta înseamna că nu mai esti nici macar tolerat.

Fratilor. Cand cineva te iubeste sau ține la tine , se gandeste la interesele tale si-ti transmite asta prin fiecare gest sau alegere  care ți el  respectă . Iubirea ta se vede și se simte usor de oricine dincolo de cuvinte, cand cineva este cu adevarat interesat de ceea ce esti. Motiv pentru care iubirea fireasca se transmite foarte rar în cuvinte. Orice abuz in exprimare (declaratii) sau orice mod de a obliga direct sau indirect la declaratii de iubire indica intentii de manipulare.

Orice intrebare sau orice context creezi ce urmareste obtinerea unei confirmari ca esti iubit este un mod de a smulge o declaratie de obediență sau o reactie de vinovatie pentru lipsa ta iubire,  ca si cum relatiile ar presupune o obligatie la sentimente pe care nu le avem .

Prin intrebarea ”Mă mai iubesti?” vrei sa fortezi la ”iubire” (obedienta) când ai toate confirmarile posibile si imposibile ca nu esti dorit si iubit.
Ce iubire ar putea fi asta?
Cat timp crezi ca te poti suporta să traiesti intr-o astfel de ipocrizie?

Fundațiile iubirii în doi sunt bombe cu efect ușor întârziat

Prima mea polemică de pe blogul meu în noul format.
Enjoy

Comentator Crockodile:
”Un site plin cu articole în care este întoarsă pe 1000 de parti aceeasi unica idee.
Pare a fi munca grea a unui om de a-si justifica mai galagios propria optiune in privinta vietii amoroase.
Un om care are nevoie sa traga dupa el toata populatia in sistemul lui de valori, pentru ca, schimband normele, sa simta ca face ceea ce e corect.
Altfel nu imi explic abordarea.
Rasfoind blogul (superficial, recunosc, dar nu consider ca merita sa investesc mai mult timp de atat), descopar un individ care nu poate concepe ca doi oameni pot trai descoperindu-se toata viata, muncind la fundatia comuna a unei iubiri reciproce si ajutandu-se unul pe celalalt sa evolueze.
Cred ca blogul are o denumire care induce in eroare.
„Fii constient” te duce cu gandul la o evolutie complexa, fara legatura cu site-ul de fata.
Relatiile deschise si cat de ipocriti, perversi si in negare sunt monogamii sunt singurele doua idei de pe-aici, pe aceeasi tema.
Vorba aia… idei putine, da’ fixe…”
……………………………………………………………………………..
Eu: Mult succes in constructia fundatiei iubirii comune. 
Te astept pentru o rasfoire mai atentă a blogului cand te-ai plictisit sa tot construiesti fundatii care se dărâmă. Pana atunci fă te rog un inventar a fundatiilor prabusite din jurul tau si mai ales a mizeriei care o lasa în jur fiecare prabusire. 
Sunt sigur ca atunci vei gasi si alte idei pe aici.
Daca ai fi citit mai atent, ai fi aflat ca sunt inr-o relatie cu sotia mea de 15 ani si chiar traiesc experienta pe care tu presupui ca nu o pot concepe, anume ca doi oameni pot să se descopere si sa se apropie pe masura trecerii timpului. 
A crea relatii durabile, fara să fie necesara vreo muncă de constructie, este scopul declarat a cartilor mele.
Iar dovada ca stiu ce spun, este chiar durabilitatea si pasiunea relatiilor mele si a tuturor celor care au parcurs acelasi proces de eliberare de ipocrizie cu care pare ca te-am dezamagit pe tine aici pe blog.
………………………………………………………………….
Comentator Crockodile:
Nici un pic nu ma deranjeaza sau ofuscheaza felul in care ai ales sa iti traiesti viata. Atata timp cat sotia si amantele tale sunt de acord, e o situatie consimtita de niste adulti responsabili, asa ca e strict ciorba si problema lor. Treaba voastra.
Din pacate oamenii au defectul asta – nu pot sa conceapa ca ceea ce fac altii poate fi cel putin la fel de valoros si durabil ca si ceea ce fac ei.
Atitudinea ta de „cei care nu fac ca mine traiesc in minciuna si iluzionare” – asta e deranjanta.
Atitudinea asta e foarte comuna sectelor, si structura sectara se regaseste in incredibil de multe locuri neasteptate din societate, nu trebuie sa fie nimic oficial.
…………………………………………………………
Eu:
Nu este nimic de conceput sau nu.
Tot ce este sanatos si durabil in relatii se vede, se simte si mai ales dureaza.
Pasiunea, increderea si fericirea in relatiile tale nu pot fi ascunse sau mimate, desi multi incearca sa le mimeze din motive lesne de inteles.
Ori in relationarea traditionala nu vezi nicaieri asa ceva.
Eu, la cei 43 de ani ai mei, pur si simplu nu am vazut NICI UNA.
Dincolo de asta, in cei 5 ani de cand scriu si sunt abordat cu situatii relationale dificile, am cunoscut din interior mai bine de 500 de cazuri si am o imagine foarte bună privind suferinta si tensiunea din cuplu.
Nimic din ceea ce spun nu este relativ.
Totul este clar si verificat in nenumarate situatii.
Cei care nu sunt sinceri cu ei insisi, care manipuleaza si relativizeaza totul ca sa-si mentina controlul in cuplu, traiesc intr-adevar in minciuna, dar asta nu are de-a face cu ceea ce traiesc eu.
Eu recomand doar integritatea si tocmai pentru ca am fost preocupat sincer de ea, am ajuns sa inteleg si sa pot explica toate manevrele de manipulare intalnite in cuplu.
Asta inteleg ca deranjeaza si mai ales inteleg de ce.
………………………………………………………………..
Comentator Crockodile:
La 40+ nu ai vazut niciodata ceva durabil intr-o convietuire „traditionala”?
Hmmmm… pai de legea atractiei ai auzit?
Ai vazut ce voiai sa vezi si ce era in tine.
Ai atras oamenii care sunt ca tine.
Sa zici ca pe planeta asta mare nu exista ceva, orice iti trece si ce nu iti trece prin cap, e ditamai afirmatia.
Fiecare cand povesteste despre ce-i in jur, povesteste despre el.
Eu stiu nu unul, ci mai multe cupluri de batrani, fericiti si sudati.
Ca am vrut sa-i vad. 
Si nu stiu de ce ii spui „relationare traditionala”, ca doar si cea moderna are aceleasi aspiratii (inca).
„Relationare normala” e mai potrivit, ca doar inca nu s-au schimbat normele, iar faptul ca sunt mai putini cei care reusesc are legatura cu nivelul spiritual destul de scazut al oamenilor, in general.
Ca doar esueaza in majoritatea domeniilor din viata lor, nu numai in asta, cu cateva exceptii al unora care ajung la abundenta materiala pentru ca asta e cel mai usor de atins si pentru ca e singurul domeniu in care isi pun problema sa se educe.
Dar acesti oameni exista, trebuie doar sa vrei sa ii vezi.
…………………………………………………..
Eu:
Lasa cuplurile de batrani ca acolo este altceva.
Alte vremuri, alte constrangeri, alte oportunitati si mai ales dupa ce ti-ai irosit senzualitatea si vitalitatea, unii inteleg ca este inutil sa-ti mai scoti ochii in cuplu si traiesc mai impacati unii cu altii.
Acolo unde este pasiune pe termen lung, acolo este o relatie autentica intre masculinitate si feminitate care face dintr-o relatie … sa fie una de cuplu.
Cuplurile cu adevarat fericite si pasionale care le-am vazut sau de care am auzit aveau in secret o relatie deschisa.
Cine-i vedea din exterior se pisau pe ei de admiratie … dar bineinteles ca nu aveau cum sa afle adevarul relatiei lor pentru ca trebuiau sa se ascunda de ipocrizia generalizata din jur.
Stiu si eu cupluri de batrani sau chiar de varsta medie care traiesc impreuna armonios.
Dar in acele relatii nu este vorba despre o relatie de cuplu.

Ci de una de prietenie.
Se fut rar, mananca mult, fac repede copii sa le umple timpul, au permenent proiecte, prin care trebuie sa fuga de golul relationarii la nivelul energiilor lor masculine si feminine din viata lor, si mai ales …  nu prea au optiuni, intrucat nu sunt foarte atractivi nici fizic si nici la nivelul senzualitatii lor.

Acesti fericiti monogami, pentru ca sunt de obicei indivizi inteligenti … inteleg ca a se dezvolta ca femeie sau barbat presupune multa preocupare pentru care nu au energie si motivatie. Implicit ajung ca in urma unor calcule să concluzioneze tacit ca mai bine isi menajeaza slabiciunile si-si incurajeaza iluziile.

Daca sunt oameni buni la suflet vor gasi un echilibru care-l apreciez sincer, dar care nu are legatura cu relationarea autentica de cuplu.
Situatia lor nu are nimic de-a face cu situatia indivizilor sensibili, cu libido bun, cu calitati senzuale si aspiratii la intensitate si pasiune in relationarea cu sexul opus.
Cata vreme imi spui ca vad ce vreau sa vad,  exact acelas lucru l-as putea spune si eu.
Însă acestea sunt doar afirmatii destinate sa evite o discutie pe concret unde nu poti specula prea mult.
Din nefericire pentru tine lucrurile nu-s asa de relative cum vrei sa le faci sa para.

Orice nu se sprijina pe realitate se prabuseste in suferinta dupa o perioada de obicei destul de scurta de timp.
In consecinta, daca ajungi la satisfactie, sens, libertate si pasiune, asta se intampla pentru ca cunoasterea ta se bazeaza pe realitate nu pe ceea ce ai vrea sa vezi.
Dincolo de teoria spirituala unde fiecare tocilar cu un ”procesor” bun poate performa in gargara, zi-mi de funtionalitatea relatiilor tale exclusive trecute si prezente asa cum o fac eu despre relatiile mele.
Da mi un profil de de FB sa te vad pe tine si pe partenerul/a tau in fericirea ta spirituala.
Eu sunt complet transparent in relatia mea cu tot ce a presupus asta.
N-am cosmetizat-o in nici un fel si nu am ascuns nimic.
Fa acelasi lucru si da-mi ocazia sa vad daca ceea ce spui are vreo acoperite in realitate.
Si nu te baza ca nu vad dincolo de aparente si declaratii.
Iar ironia este ca discursul tau este expresia perfecta a nivelului spiritual scazut pe care-l acuzi ca fiind cauza a degradarii.
……………………………………………………………….
Comentator Crockodile:
Nu pot sa ma laud cu o relatie atat de „coapta” precum ai tu, dar la mine au fost alte chestii, alta lectie de invatat in viata asta. Si dupa ce am scris chestia de sus mi-a parut rau ca nu am mentionat si cuplurile mai tinere pe care le stiu în aceasta  situatie. Si anume cupluri de aprox. 35 de ani, care sunt impreuna de pe la 14-15-16 ani sau de prin facultate. Si care sunt fericite. Se iubesc si nu isi doresc alte relatii. Normal ca sunt o minoritate fata de celelalte situatii, cu cupluri sictirite dupa 10-15-20 de ani de convietuire, de fapt toate pe care le stiu incap pe degetele de la o mana, dar repet… ca procent, cati oameni sunt interesati de o minima evolutie spirituala in viata asta? Asta inseamna ca evolutia spirituala nu e normala? Apropo, majoritatea din cei sus-mentionati nu au cautari interioare (deocamdata), nu au interese spirituale. Nu sunt intr-un cuplu sudat pentru ca au ajuns la cine stie ce nivel, pur si simplu asta e lectia lor, banuiesc. Si repet… pamantul e mare, fiecare are lectia lui. Este absolut imposibil ca o anumita situatie sa nu existe, intr-un anumit procentaj. Daca nu efectiv in cercul tau, gandeste macar statistic.

……………………………………………………………….
Eu:
Afirmatia ta ca sunt cupluri fericite dupa peste 10 ani de relatie, care nu isi doresc alte relatii te asigur ca este hazardata.
Daca esti sensibil, sănătos si atractiv acest lucru NU ESTE POSIBIL.
Daca esti devitalizat, dezechilibrat si netragator este posibil sa nu fi foarte interesat de relationare libera dar nu pt ca esti genu care si-a gasit sensul in monogamie .

Am si eu cateva exemple de cupluri printre prietenii mei vechi , inteligenti si cu vieti aranjate , care nu-si scot ochii si trag impreuna la aceiasi caruță a familiei.
Dar daca ajungi sa intri putin in intimitatile fiecaruia dintre ei situatia se schimba complet.
Fiind inteligenti si asumati singura diferenta a acestor cupluri asa zise de succes este ca-si tin frustrarile sub control. Nu la infinit însă.
Cand nu cunosti detaliile intime poti sa ti imaginezi ca totul este roz pentru ca est eusor de inteles de ce nu se inghesuie nimeni sa-ti spuna de problemele lui intime si de cuplu.
Toti isi ascund frustrarile inclusiv de ei insisi asa ca nu te mira daca diferenta dintre aparente si adevarul intim este destul de mare inclusiv in situatiile cele mai fericite.

Eu ma bucur de niste competente de a exploata niste supape sufletesti prin care scot la iveala frustrarile si astfel oblig indirect la sinceritate si exprimarea a ceea ce nu ai curajul sa spui sau sa recunosti din proprie initiativă. 
Multa vreme eram evitat pt asta, pana cand tot ce ascundeau sub pres le distrugeau vietile, caz in care ma abordau pt discutii din proprie initiativa.

Evolutie spirituala nu este nimic altceva decat practica constanta de implementare a onestitatii totale in toate aspectele relationarii iar asta inseamna sa recunosti ca interesul pentru mai multi parteneri,… este nu doar normal si firesc ci mai ales o mare oportunitate spirituala.

Inteleg argumentul statisticii si diversitatea situatiilor posibile dar cand cunosti bine intimitatea naturii umane implicate in relationarea de cuplu , asa cum pretind eu ca o simt si inteleg, stii ca acolo unde este o anumita senzualitate si oportunitati acestea vor face imposibila orice incercare de a le reduce limita exprimarea lor mai ales ca in accestea se ascund secretul celor mai rapide evolutii.

Onestitatea si corectitudinea este singura spiritualitate existenta pe aceasta planeta iar aplicata in relatii este intregul meu mesaj.
Oricum eu nu doresc sa influientez pe nimeni.
Vreau doar ca cei care simt ca ceva nu este in regula sa aiba sansa de a ajunge la informatia mea.
Restul este responsabilitatea fiecaruia.
Multumesc pentru conversatie si va doresc multa bafta relationala.
………………………………………………………………
PS. Acum mai bine de doi ani m-am reintalnit dupa 10 ani cu o amica veche intr-un moment la vietii ei in care lucra la o carte despre relatii si iubire. Dupa cateva discutii eram stupefiat de naivitatea infioratoare a discursului si perspectivei ei. Imediat ce am ajuns la aceasta concluzie am intrebat-o despre relatiile ei si situatia era urmatoarea: La 37 de ani avea doua relatii de durata terminate in munti de frustrare, plus doi copii din ultima relatie si se plangea ca nu-si gaseste un barbat. Acum 10 ani s-a indepartat printre altele de mine pentru ca-i spuneam ca modul ei de a se raporta la relatii este toxic si naiv. Recunosc ca eram departe de coerenta conceptuala de acum si ca eram si eu parazitat de confuzie in unele aspecte relationale, dar simturile-mi erau bune.
Nu imbunatatise nimic intre timp, in fapt distrusese totul, dar ea voia sa scrie o carte pentru ca … a citit multa spiritualitate. Despre asta este vorba. Toti se cred cunoscatori pentru ca au idei pe care le cred pretioase in minte. Dar viata lor contrasteaza puternic cu ideiile care le vehiculeaza. Iar asta se numeste simplu impostura. Toata lumea se bazeaza ca pot intretine aparente. Insa la aparente pun botu’ doar oamenii naivi. Ceilalti vad dincolo de ele.
Bineinteles ca dupa doua discutii cu mine a renuntat rusinata la proiectul ei literar.

Substratul meschin al investițiilor în relatiile de cuplu

AparențeConceptul de investitie in relatii este fără excepție unul destinat
1. sa ne decoreze identitatatea cu ideea de truditori in relatiile de iubire, care sunt indreptățiți să pretindă ceva
sau
2. să alimenteze importanta celuilalt prin investitia in el care presupune implicit (teoretic vorbind) dezinteresul de a investi in altii. Mi-i greață dar imediat ce parcurgeți ceea ce urmează cred ca mă veți întelege.

N-ai ce investi in relatie!
Cu sau fara investitie, esti acelasi om si doar asta conteaza.
Esti acelasi cand platesti o curvă si o dispretuiesti, sau cand iti tratezi elegant nevasta in public.
Eleganta ta din public este doar masca mizeriei tale interioare, vizibila cand dispretuiesti femeia la care cauti putina relaxare și placere ce nu o mai poți trăi cu femeia de acasă al carei proprietar te crezi.

Nimic nu este mai relevant pentru demnitatea unui om si calitatea lui umana, decat modul in care se raporteaza la vechii parteneri langa care s-a format, la amante, la oamenii de sub nivelul lor social, sau la cei cu care nu au nici un interes.
In toate celelalte situatii comportamentul tau civilizat, dragut , indatoritor este vorba de aparente, manipulare si profit.

Revenind, vrei nu vrei, singurul lucru care-l aduci in reatie este ceea ce esti ca individ definit de sensibilitatea si integritatea ta sau de apatia si cinismul tău.
Iar asta se vede si se manifesta indiferent de ce crezi tu ca investesti sau nu in relatie.

Manipularea exclude viațaÎn ce mă priveste investitia ta in relatia cu mine ma lasă rece.
De fapt, mă piș pe ea fără să ezit, ceea ce înseamnă că nu-ti va aduce nici cel mai mic profit in relatia cu mine.

Este modul meu de a-ti spune că nu vreau sa investesti nimic in relatia cu mine.
Vreau sa vad ce fel de om esti cu cei din jurul tău , cum ma simti si cum te raportezi la mine dincolo de castigurile ce le poti avea dintr-o relatie cu subsemnatul.

Ceea ce numesti tu invesitie, este munca ta de a cumpara atentia si implicarea celuilalt, indatorandu-l pentru a-l santaja si invinovati cand ”investitia ” ta nu mai produce profit.

Termenul de investitie in sine vizeaza strict profitul viitor.
Dar viitorul care-l vizezi prin investitii, inseamna dezinteresul pentru prezent si ceea ce ti-a fost oferit deja.

In realitate, orice relationare sincera, fara calcule si manevre, nu presupune decat sa fii tu insuti, să faci ce-ti place atata timp cat simti ca omul de langa tine iti inspira asta prin ceea ce este.

Astfel traiesti in prezent si te raportezi la continuturi umane, nu la viitor si profit.

Durerile despărțirilor justificate, care însă, au la bază motivații greșite

Hello! Mă simt oarecum naivă cu niște chestii … dar explică-mi și mie … că ți-am mai scris mai înainte … că există un el de care nu-s prea încântată și ai fost de acord cu mine că am motive.  Dar faza ciudată este că … dacă am vrut să mă despart de el … m-a apucat o durere din aia … nasoală rău. Am căzut la pat efectiv. Dacă sunt cu el … nu e ok. Dacă mă despart este la fel de rău. Deci nici cum nu e bine … ce pana mea să fac? ”

Durerile de acest gen sunt consecința unor trădări (negări)  grosalene  ale adevărului interior în privința relațiilor.
Chiar dacă despărțirea este decizia corectă câtă vreme motivele tale intime pentru care te desparți sunt incorecte, consecința este un conflict interior care-și găsește rezolvarea prin diverse dureri fizice de diferite intensități.

Una dintre prietenele mele (Raluca Mureșan), care este psihoterapeut, a identificat legături între partea corpului care te doare și domeniul care vizează trădarea (negarea, minciuna pe care ți-o spui) ta.

Cel mai adesea cuplurile se despart din motive greșite chiar dacă despărțirea este decizia corectă și aproape fără excepție cuplurile rămân împreună din motivele pentru care ar trebui să se despartă.

Relaționarea traditională este un nesfârșit dans al obedienței și controlului în care cei implicați trec mai des sau mai rar, în funcție de context,  de la aroganța stăpânitorului la obediența celui supus.

Orice ieșire a unuia dintre protagoniști din acest dans al perversității înspăimântă, întrucât spațiul în care relaționarea nu are treabă cu controlul și supunerea este un tărâm necunoscut și foarte periculos pentru cei care în fiecare secundă a vieții lor s-au antrenat să recunoască slăbiciunile și puterea.

Consecința acestei stări generalizate de confuzie interioară  este că orice decizie iei în privința continuării sau terminării unei relații, câtă vreme refuzi să privești adevărul complet (imaginea de ansamblu a ceea ce înseamnă celălalt pentu tine)  te pui într-un conflict cu tine însuți care nu-ți va lăsa ca variante decât anxietatea și boala.

Imaginea de ansamblu presupune o detașare minimă de impulsurile stupide pe care le-ai dezvoltat și exprimat în istoria ta. Mai presupune să nu uiți în orice moment, că deciziile se iau pe baza a tot ceea ce înseamnă pentru tine partenerul tău.

Șobolanul din noi însă, nu are răbdare și timp pentru a privi ceva în ansamblu. El vrea doar supunerea imediată a celuilalt cu orice preț sau prin orice strategie, când ceva îi atinge sentimentul importanței. Și cum majoritatea dintre noi am ales identitatea de șobolan, șobolanul va lua instinctual toate deciziile pe baza unor impulsuri prostești. Iar consecințele sunt pe măsura prostiei și superficialității lui.

Aceasta este nebunie curată și nu întâmplător la nivelul sufletului nostru suntem cel mai adesea o rană vie pe care nici o competență în bandajare și cosmetizare nu o poate ascunde.

Îți blamezi partenerii sau foștii parteneri pentru ceea ce ar trebui să-i apreciezi  și cauți să-i faci să se simtă vinovați pentru alegerile lor cele mai admirabile.

Cel mai comun motiv de despărțire sau isterie este orice adevăr despre sine, care aduce atingerea sentimentului nemărginit de importanță personală a celuilalt.

Exact onestitatea partenerului care ar trebui să ne încarce cu recunoștință o descurajăm prin toate mijloacele, întrucât curajul de a spune adevăruri dificile în cuplu este asociată cu pierderea controlului asupra celui care-l afirmă pe principiul: ”dacă nu-i este frică să-mi spună că nu-s buricul pământului înseamnă că nu-l voi mai putea obliga să facă ceva ce nu vrea.”

Când în realitate orice adevăr dificil deschis și discutat în cuplu este o invitație la încredere și prietenie. Spui adevărul doar când vrei să dai o șansă reală unei relații.

Tot ceea ce ne-a hrănit, am primit valoros de la cei cu care relaționăm și refuzăm să recunoaștem și să apreciem, nu ne va lăsa să mergem mai departe indiferent dacă rămânem sau plecăm din relații.

Din acest motiv, deciziile voastre de despărțire nu înseamnă nimic și nu le puteți pune în practică. Din acest motiv revenim iar și iar la partenerii vechi. Pentru că adevărul pe care-l negăm trebuie să fie recunosut pentru a putea trece mai departe sau a dezvolta ceea ce este bun, dacă este posibil.

O decizie de despărțire sau continuare a unei relații va putea fi luată și menținută când a avut la bază recunoașterea adevărului complet a ceea ce celălalt însemnă și a însemnat pentru tine.

Când recunoști acest adevăr complet despre partenerul tău și importanța lui pentru tine pe parcursul relației, RESENTIMENTELE NU MAI POT EXISTA și vor fi înlocuite de o sinceră recunoștință pentru experiența avută împreună. Cel mai adesea depărțirile sunt gesturi demonstrative de putere care vizează să producă suferință celuilalt, pentru că pretențiile și așteptările tale în ceea ce-l privește nu-ți sunt satisfăcute.

În concluzie:
Totul se reduce în relații la a fi sincer cu sine și a exprima adevărul în forma în care el este înscris în intimitatea ta. Deciziile corecte sunt expresia interesului pentru binele real al tuturor celor implicați.
Când vei recunoaște tot ceea ce ți-a oferit partenerul tău și-ți vei înțelege nesimțirea de a pretinde ceva ce nu poate oferi, nici o durere nu va mai putea apărea daca alegi sa redimesionezi relatia sau sa o intrerupi.
Deciziile luate pe acest fond și din această perspectivă vor fi ferme și vor detensiona pe toți cei implicați.

Cand îți ratezi feminitatea in căutarea formelor perfecte

Prea multe femei au uitat complet să-și trăiască experiența de a fi femeie  și exista doar ca să arate și să pară perfecte.

Sunt permanent încordate ca sa pară energice, nici nu respira bine, să nu-și deranjeze freza și-s permanent preocupate să obțină ”unghiul”  perfect care le pune formele cât mai bine în valoare.

În tot acest timp se străduiesc sa rețină câteva texte care-și imaginează ca le fac sa pară inteligente și sigure pe ele și fac eforturi imense sa pară dezinteresate de cei care le acorda atenție, deși doar pentru atenția aia ele există. 

Iar prostia absolută este ca aceste femei sunt invidiate și dorite.
Fără cea mai mica intenție de a părea prețios, pur și simplu nu pot sa înțeleg de ce ai invidia așa ceva, dacă ești femeie si de ce ai dori-o, dacă ești barbat.
Ce poți face cu o astfel de femeie pâna nu-și recuperează bunul simț și naturalețea?
……………………………………………………………………

Convingerea mea este că în spatele superficialității feminine care investetește totul în imagine  se pot ascunde calități nebănuite, însa neconștientizate și nedezvoltate.

Deși iubesc femeile care nu pun prea mare preț pe aparențe, care se îmbracă și se machiză in 5 minute, eu n-am vreo problemă cu preocuparea femeilor pentru aspect, dar consider ca fiind  gravă situația în care toata viața unei femei gravitează în jurul gândului ”cum arăt? ”.

Când insă vrei sa cotrolezi fiecare detaliu sau când fiecare gest al tău este o declarație de prețiozitate a frumuseții ce vrei sa te vinzi, tocmai ai intrat pe teritoriul ridicolului.

Astea sunt femeile care, pentru că reduc totul la frumusețe, caută in ochii sau coportamentul oricui confirmarea superioritații lor prin frumusețe, chiar dacă se simt nesigure și destule dintre ele chiar complexate de te miri ce defecte imaginare sau ascunse.

Superficialitatea nu este intotdeauna prostie, cretinism sau lipsă de potențial așa cum mulți sunt tentați să absolutizeze.
Eu am cunoscut femei constipate de preocuparea exagerată pentru imagine, cu ticuri demonstrative de comportament si atitudine care s-au deschis frumos și au revenit treptat la bun simț, imediat ce au fost văzute dincolo aparențe.

Sunt de acord ca anumite situații de superficialitate au șanse mici la o transformare, dar am văzut destule transformări.

Sunt de asemenea multe femei, unele foarte inteligente, la care preocuparea pentru aparențe este maximă, dar in același timp se plâng că sunt văzute și abordate numai de tipi superficiali, infantili, dezechilibrați sau proști.

Însă nu ar trebui să se mire.
Preocuparea exagerată pentru imagine transmite slabiciunea de a fi dependentă de ”volum de atenție”, iar barbații dispuși să-ți hrănească dependența în speranța că te vor putea folosi ușor  sunt destui.
………………………………………………..

WomanToți ne hrănim cu atenția sexului opus și este normal.
Suntem legați si interconectați cu toții si cu atât mai mult aceste legături se cer conștientizate si explorate în relațiile de cuplu.

Dorința de atenție trebuie apreciată, nu acuzată.
Când însa cauți atenție complet dezinteresată de calitatea umană a celui care ți-o oferă, dovedești că interesul tău pentru atenție este doar dorința de a-ți confirma puterea care crezi că-ți permite să pretinzi totul și să nu oferi nimic.

În plus este naiv să faci totul să obții atenție și pe urmă să te prefaci că nu te interesează.
Oricum incongruența interioară se trădează in infinite gesturi si reacții mărunte care te compromit in relația cu cei care contează, dacă nu le răspunzi pozitiv la sugestia de a renunța la aparențe și clișee.

Când însa îți recunoști interesul pentru atenție din partea sexului opus,  o declari firesc  si o cauti pe cea oferită de indivizi de calitate care și-au dezvoltat bunul simț, integritatea si sensibilitatea … orice preocupare care te ajută să o obții (atenția) este biencuvântată.

Orice moment de apropiere, care creeaza stare de bine, relaxare și încredere, este nepretuit.

Dar această stare de bine este, fără excepție, consecința faptului ca cei implicați au ales să schimbe conținut masculin si feminin autentic, ceea ce înseamnă responsabilitate  de a evalua conținutul celuilalt  și curajul de a-ți asuma vulnerabilitatea.
…………………………………………………………………………..
Deși pare că superficialitatea și artificialul au mare succes, vă asigur că nici un bărbat trezit din inconștiență si iluzii nu va confunda forma unui cur si o freză perfectă, cu ceea ce înseamnă o femeie.

Pur și simplu nu poți ajunge la un bărbat care are ceva de oferit, daca mizezi pe forme.

De asemenea nu există nici o șansă ca un bărbat fascinat de forme să fie unul echilibrat, corect orientat către el insuși cu care ai putea avea o experientă pozitivă per ansamblu.

Dincolo de asta, ”trezirea” bărbatului  transformă complet modul în care acesta simte feminitatea, femeile si formele lor.
…………………………………………………………………………….

Frumusețea formelor feminine vor fi intotdeauna seducătoare prin diversitate și proporții …  dar forma geometrică (curbele feminine) nu are sex și implicit nu poate atrage decât mentalul disperat după validare.

În plus, dincolo de ceea ce se promovează ca fiind frumusețe, bărbații sunt atrași de o diversitate enormă de proporții, chiar dacă pentru validare caută  ”standardul” în vigoare.

Așa că, dacă ești femeie nu te bucura prea tare că ești dorită pentru că ești in ”standard” , întrucât cine îl caută, nu  te vede și nu te vrea pe tine. Iar asta garantez că o să doară destul de repede.

Pentru ca formele feminine să aibă un sens ele trebuie să apartină unei feminități, iar asta înseamnă înainte de toate conștiență, umanitate, onestitate și asumare sexuală,  iar pe urmă presupune căldură, capacitate de a evalua si intui, sau curajul de a se deschide.

 

Totul despre relationare si relatii găsiți aici in cele doua volume ale cărții
”Dă o șansă reală relatiilor de cuplu”: https://www.fiiconstient.ro/carti-publicate/

Aparenta incompatibilitate dintre inteligență si relationarea durabilă de cuplu

Exista statistici care constata ca in casniciile dintre oamenii f inteligenti rata divorturilor este semnificativ mai mare decat la ceilalti si implicit s-a tras concluzia ca inteligența este un factor care afectează o relationare durabilă insă aceasta concluzie este efectul unei neintelegeri care am de gand să o lamuresc.

Mai există mitul ca femeile inteligente nu accepta decat parteneri mai inteligenți ca ele, intrucât vezi doamne, … ele sunt speciale si nu se pot coborî sa relationeze cu inteligențe sub nivelul lor.  Jale.

Exact cum inteligența poate accelera evolutia unui individ care a ales constiența ca baza a existentei lui , exact in aceiasi masura inteligența poate accelera degradarea unuia inconstient.

Inteligența celor inconstienti este o permenentă instigare la a-ți dovedi superioritatea si implicit la a te lansa in competitii prin care să-ți confirmi ca justificate pretentiile de importanța.

Iar aceste umbre ale inteligentei celor inconstienti , superioritatea si competitia, exclud orice sansă la prieteniea si colaborarea sinceră care o presupune o relatie de durată.

Inteligenta corupta cât de puțin de superioritate este incompatibila cu o relationare durabila , incarcata de sens și sănătoasă.

Prietenia în relațiile în care ea există, … înțelege ca doar diferențele mari de inteligență în orice sens pot fi un handicap și nici acela insurmontabil.
Conștiența umana asigura conexiuna unor structuri mult mai importante decat cele mentale motiv pentru care diferențele de inteligența devin nerelevante.

In concluzie convingerea mea este ca nu inteligența afectează calitatea si durabilitatea unei relationari ci superioritatea și competiția in care cad inteligenții inconstienti de natura si complexitatea ființei lor.

Naivitatea iluziilor de compatibilitate in relatiile noi de cuplu

Pe perioade scurte totul funcționează usor in relatiile noi de cuplu intrucat poți sa ți imaginezi orice despre celalalt, în disperarea de a te vedea salvat de singuratate si nefericire.

Mai mult decât atât , pe perioade scurte f mulți indivizi superficiali se pot vinde bine ca profunzi , empatici și inteligenti. Singura problema este ca pe termen scurt mai nimic nu este relevant fara momente cu miza in care continuturile valoroase se pot vedea.

Si nimic nu creează mai repede si mai usor contextele incarcate de miză decat relationarea deschisa , abordarea subiectelor sensibile si deschiderea maximă. Nu le evitati si nu menajati pe nimeni de adevarul a ceea ce sunteți.

Poate exista o infinită nebunie in noi dincolo de pojghita subtire de fiinte rationale , inteligente si spirituale care ne place sa credem ca suntem.

Nu va lasa-ti seduși de aparențe si eventuale castiguri , … intrucat veți pierde infinit mai mult decat tot ce credeti că ați putea castiga.

Cei maturi incep relatiile pornind de la cele mai dificile aspecte ale relatiei.
NU garantează si nu promit nimic, nu au pretentii de nici un fel si apreciază maxim orice le este oferit fara asteptari, iși dezvaluie slabiciunile limitele si situatiile contextuale dificile in care se află.

Cei maturi intra delicat in viata celorlalti , construiesc incredere si apropiere cu rabdare, nu se grabesc sa ajunga undeva, nu pun presiuni , invită la negociere si conciliere in toate aspectele si cu toti cei implicati.

Daca nu vedeti asa ceva la noii vostri parteneri , alegeti ferm aceasta abordare intrucat sunt sanse ca umanitatea să astepte un semn de onestitate si bun simt sa renască in cei car eintra in viata oastră.

Daca intampinati rezistență indepartați-vă total dar fără resentimente. Va veni vremea in care îmi veți multumi pentru recomandare.

Preocuparea pentru reconciliere bazată pe adevar este esența umanității

Puteti recunoaste sau identifica umanitatea prin determinarea cu care cauta doua lucruri:
ADEVARUL si RECONCILIEREA cu tot ce este bine intentionat si rezonabil in noi toti

Reconcilierea este preocuparea decisiva si nenegociabilă pentru a armoniza interese aparent contradictorii si defineste la modul total si impecabil UMANITATEA.

Adevarul este singura baza pe care aceasta reconciliere se poate construi durabil.

Umanitatea , cand ea exista in noi, este preocupata de solutii, impacare si crearea conditiilor ca viata celor aflati intr-o relatie de orice fel sa prospere.

Cand oamenii sunt deschisi la a intelege si recunoaste nevoile justificate ale celor cu care își impart viata vor gasi fara probleme solutiile ca fiecare sa fie multumit.

Cat timp insă decizile au la baza pretentii de importanat si superioritate conflictul va fi singura solutie acceptată.

Recunosti perversitatea si atitudinile rau intentionate prin aceea ca sunt complet si absolut dezinteresate de reconciliere reala desi vor mima un interes pentru asta.

Perversitatea
1. nu este interesată de nevoile celorlalti si nu le iau in calcul,
2. discuta doar de pe pozitii de putere chiar si atuci cand nu o au dar spera ca intimidand pot lasa acea impresie
3. cauta doar adevarurile care convin scopului de a umili si distruge pe ceilalti

In consecință in orice relatie căutați să simtiti interesul real pentru reconciliere ca să intelegeți uc cine aveti de a face .

Perversitatea nu cunoaste decat limbajul puterii si in consecinta cand aveti de a face cu ea orice invitatie la cooperare este pierdere de vreme. Iar pentru aceste momente viata ne obligă la preocupare pentru puterea de a proteja tot ce este uman si frumos in viata si lumea noastră.

Panda teachings: baby steps, way to go

Niciodata nu am apreciat un progres rapid si chiar daca este posibil, … intodeauna ceea ce obtii prin acesta …. se-ntoarce impotriva ta.

Însă am apreciat imens orice pas concret, cat de marunt pentru a progresa in ceea ce ti-ai propus, intrucat iti dovedeste sinceritatea intentiilor de a te dezvolta sau rezolva o problemă in care te afli.

Cand vrei adevar, libertate si apropiere tot timpul cauti sa mai faci un pas.
Te provoci, incerci orice crezi ca ajută (chiar daca nu se-ntampla asta) si te intrebi ce ai mai putea face.

Întodeauna am privit cu un respect imens pe toti cei care sunt preocupati de orice i-ar ajuta sa mai avanseze cu un milimetru pe calea lor, chiar daca obiectivul final pare departe si inaccesibil.

Acestia sunt oamenii care daca nu au o cale, … o fac ei, urmarind doar urmatorul pas. Si au rabdare pentru ca nu-i intereseaza gloria obiectivului atins, ci faptul ca au facut tot posibilul sa devina oameni adevarati.

Și paradoxul este ca exact acesti sinceri cautatori ajung la capat, desi sunt convinsi ca nu vor reusi. Însă sunt prea preocupati de urmatorul pas ca să-i intereseze calculele de profit ale eforturilor lor.

Am tot respectul pentru pasii marunti si toata rabdarea cu evolutia acestor oameni.

Stagnarea inutila o acuz eu, … pt ca in stagnare se ascund interese perverse.

Fiecare pas facut aduce mai multe date, mai multa claritate si mai multa speranta. Daca te-ai oprit … este pentru ca ai renuntat la aspiratie. Pt ca ai fost corupt de perversitatea care face ca adevarul si progresul sa fie un dusman.

…………………………………………………………………….

In ceea ce priveste eliberarea de conditionari in general si de cele relationale in special, ai senzatia, cand te pornesti la drum, ca-i ceva imposibil de depasit.

Dupa primii pasi f marunti, care-ti rascolesc demonii acoperiti de aparentele de ratiune, devii convins ca nu vei ajunge vreodată la capat, adica sa te eliberezi complet.

Dar stii ca daca nu faci tot ce depinde de tine, nu mai poti trai cu tine.

Perspectiva asta o au cei f sinceri cu ei care aleg sa-si vada si sa-si recunoască perversitatea.

Cei care-și inving frica si-si urmează aspiratiile umane constată de la un moment dat că, … cu fiecare pas facut, in ei apare o energie noua si reconfortanta chiar daca sporadica si greu de sesizat la inceput. Dar pe masura ce insisti o evidenta schimbare o resimti la fiecare 6 luni.

Tocmai din acest motiv unii care au facut ceva pasi si ajung in zone de confort … incep sa renegocieze cu perversitatea si renunta la a mai inainta.

Dar asta mie-mi spune ca pentru tine, adevarul tau are vreo importanta doar cand te impinge suferința. De aici afirmatia mea: in stagnare se ascund interese perverse.

Stagnarea inseamnă ca ti-ai tradat adevarul interior si implicit stiu cu cine am de a face, adica esti un om pe care doar suferinta sau profitul il mana din spate, integritatea nefiind un scop in afara vreunei presiuni.