Când ”iubirea” este o simplă forma de dejecție umană
Cei mai multi iți spun ca te iubesc sau ca au sentimente pentru tine, … ca si cum onoarea care ti-o fac acordandu-ti iubirea lor nepretuita, te ar obliga instantaneu la obedienta si slujire veșnică a pretentiilor lor.
Cand iubirea oricui vine cu cea mai mica presiune la obligatii in relatie, va asigur ca acolo este doar un căcat de care ar trebui să va indepartati rapid, fara resentimente, explicatii sau comentarii.
……………………………………………………
Apropo de ”căcatul” relational trebuie sa va împartasesc ceva din intelepciunea mea nepretuită (nu radeti ca urmeaza un subiect greu si profund):
Nici un om sanatos la cap nu sta in fata unui cacat sa-i explice că este mirositor si toxic si ca ar trebui sa se purifice. Simplul fapt ca stai in preajma lui dovedeste ca foarte probabil tu esti unul mai mare.
Cand cineva lucid se intersecteaza cu asa ceva , nu face altceva decat sa se indeparteze rapid si sa respire adanc si usurat cand a iesit din raza lui olfactiva de influienta, moment din care a si uitat definitiv de el.
Dejectiile umane (comportamentele si alegerile) ale unei fiinte corupte de nesimtire in fondul ei uman , vor fi constientizate si abordate spre transformare de cei care le produc si poseda, doar cand va aparea suficient de multa claritate si umanitate in cei cu care se intersectează, incat reactiile de disociere si indepartare sa fie firesti, imediate si complet lipsite de superioritate.
Draga Cristian, orice relație te supune la obligații, alături de drepturi. Daca nu am avea obligații, nu am avea societate, iar fără societate, am fi niște biete maimuțe prinse in propriile pofte. Probabil cand vei avea un copil, vei vedea putin diferit lucrurile. Din punctul meu de vedere este mai sănătos sa te lupți, decât sa te eschivezi ca un las. Comorile nu le găsești la colțul străzii, trebuie putina sudoare depusa. La oameni principiile stau in felul următor: fiecare pasează cacatul unde ii este convenabil. Iar o teorie unanima nu poate lua naștere, tocmai din cauza acestor principii.
Oamenii pot face din placere si apreciere pentru cei cu care si impart viata mult mai mult decat ar obliga orice obligatii.
As prefera niste argumente concredete pe subiect decat generalitati. Dar multumesc pt coment.
Daniel P, greu de spus daca ai o parere proprie, cel mult o imitatie a ceea ce.ti reflecta realitatea inconjuratoare, realitatea ta. Tu, practic, locuiesti intr.o pestera, orice alt punct de vedere care te face sa dai cu ochii de puternicul soare te infioara si te face sa fugi repede la locusorul tau. Nicidecum nu te face sa cercetezi. Daca stai lipit cu ochii de un zid nu o sa stii niciodata ce e, trebuie sa te dai cativa metri in spate.
Buna seara!
Cristi ti s-a intamplat vreodata in ultimii 3 ani sa fii atras de cineva care nu e atras de tine?
Daca da ,cred ca ai avut înțelegere imediata si acceptanta deplina cand imposibilitatatea unei relaționări intime a devenit vădită pentru tine din cauza acestei lipse de atracție.Esti omul care poate.Dar ti s-a întâmplat? Unii oameni necondiționați de promisiuni, de vreun fel de constrângeri religioase, tare biologice, frici de interacțiune sau diverse complexe de inferioritate sau superioritate deși apreciază , simpatizează cand vine vorba de sex cu persoana de care nu se simt atrași au aceasta dilema: “cum mama măsii i-a trecut prin cap , cand nu i-am dat semnale sa-l /o stimulez in vreun fel. Da il /o simpatizez in asa fel incat probabil l-as prezenta/o unei prietene/ prieten bune / bun care își dorește sa cunoască oameni, insa pfui cum sa ii treacă prin cap sa mi-o si spună, pare un om cu minte agera”.
Asta e întrebarea care mi-a trecut prin cap citind postarea asta., o curiozitate pe care o am.
Va salut pe tine si pe sufletele care iubesc.By by!
Eu am devenit mai sceptica la auzul cuvantului “iubire”. Se foloseste asa de usor si fara o acoperire adevarata de sentimente reale, incat e clar ca putini stiu ce inseamna a iubi si ce e dragostea.