Articole

Barbatul dincolo de testosteron

 

Nu va lasati sedusi de ideea ca masculinitatea, barbatia,
este o chestiune hormonala.

O poveste anosta si foarte scurta a testosteronului si competitiei:

Testosteronul are de spus doar o poveste despre inconstienta, competitie agresiva,
nemultumire de sine sau aroganta si reproducere.

Barbatia este despre cum iti intelegi rolul in aceasta viata.
Despre randamentul cu care folosesti resursele cu care ai venit in lume
si cele ce ti se ofera pe parcurs.

Barbatia este o poveste despre cooperare (inteligenta), luciditate, lumina si caldura.
Nu intamplator, este asociata cu soarele.

Si nu intamplator, sursa a tot ce este sta in deciziile si alegerile barbatului.
Fara soare nu poate creste nimic.
Soarele, precum barbatia, declanseaza germinatia si dezvoltarea spirituala.

Paradoxal, dar feminitatea este cea care aduce in lume forta care sustine cresterea.
Amuzanta ironie. Nu vi se pare?

Masculinitatea dă directia, creeaza cadrul si stabileste fundatia,
iar femeia alimenteaza procesul cresterii cu energie, placere si sens.

Conceptia s-a incarnat in barbat, iar manifestarea in femeie.
Barbatul este doar o idee, femeia este realitatea.

Cand intelegi asta ca barbat, intelegi ca performanta spirituala a barbatului
se regaseste in ochii si extazul feminin.

Cris  <3

Treziti-va si terminati cu rugaciunile !

Unul dintre prietenii mei care ne lumineaza cu o acuratete rara ,
aspectele conceptuale ale fenomenelor noastre interioare
spune intr-un articol  (http://mastanel.wordpress.com/2013/09/10/am-visat-urat-horror/) ,
dupa o noapte in care a avut un cosmar infiorator ca :

’’ Mi-am început ziua cu o atitudine ciudată,
am zis o rugăciune iar apoi am cerut iertare.
Nu ştiu de ce, dar am simtit nevoia s-o fac.’’

Despre fragmentul asta voi divaga cu gratie,
riscand sa ma departez de contextul in care a fost folosit.

Constatarea mea este ca rugaciunile sunt intre cele mai perverse forme de ipocrizie umana si expresia unui infantilism spiritual greu de inghitit
de cei care sunt putini atenti la motivatiile lor.

Am ajuns sa ne rugam unor fiinte inventate,
pentru lucruri care privesc strict alegerile noastre personale.

Ne rugam pentru prosperitate dar ii invidiem pe cei prosperi
si nu facem nimic pentru a oferi valoare in jur.

Cerem sanatate si fericire pentru apropiati
dar ii tratam cu viclenie, superficialitate sau dezinteres.

Cerem iertare  fara sa ne acuze nimeni
in timp ce ne invinovatim permanent.

Am creat o fiinta imaginara careia ne rugam sa intervina pentru a face ceva ce refuzam si putem sa facem noi insine.

Rugaciunea devine astfel expresia celei mai mari ipocrizii interioare.

Prin aceste rugaciuni nu cautam decat sa cream o diversiune
prin obedienta si bunatatea noastra (de contrabanda)
destinata sa ne evitam adevarul interior si sa mituim sau sa fraierim 
o eventuala „fiinta dumnezeiasca”.

De cate ori veti face ceeace puteti pentru a schimba ceva in bine
(bine pe care-l ceri prin rugaciune), veti constata ca
nu mai simtiti nevoia vreunei rugaciuni.

NU ai timp de rugaciuni
cand trebuie sa aduci bunatate in tine (si cu tine) precum si in jur.

Pentru ca a ne investiga adevarate le motivatii
si a ne schimba atitudinile, este ceva ce presupune implicare reala.

Aceasta implicare este adevarata bunatate si dovedeste intentiile curate.
Pe aceasta directie , energia bunatatii care se intareste in tine
va influienta tot ce atinge viata ta.

A te ruga in sensul in care o fac majoritatea
este ca si cum ai ingenunchia evlavois in fata unui muritor de foame
si te-ai ruga pentru bunastarea lui cand ai in plasa mult mai multa mancare decat ai tu nevoie.

Este de inteles si mult mai uman sa accepti ca esti indiferent , zgarcit , lacom
sau doar prevazator, decat sa-mi joci teatrul sfinteniei si bunatatii.

Este mult mai usor sa mimezi bunatatea teatral
decat sa renunti la o bucatica din mancarea ta care
cel mai probabil ti se va strica si o vei arunca.

Dar asta presupune acea sinceritate care,
in momentul in care esti tentat sa cazi in romantismul spiritual ,
te sesizeaza de evidenta ipocrizie si ti spune:  

’Fa tu binele pentru care vrei sa te rogi ,
atat cat iti sade in putinta !”‘

Iar adevarul este ca de cele mai multe ori stim ce avem de facut ,
si putem sa o facem exact cu ceeace avem,  dar este mult mai usor
sa fugim in teorii si povesti decat sa facem ceva cu adevarat. Cat de putin.

Daca exista vreo fiinta interesata de viata si bunatate
in mod sigur gestul tau marunt va fi mai pretios pentru EA (fiinta atotputernica)
decat orice poveste mentala si rugaciune plina de cuvinte mari si foarte goale ’’ .

Daca cuvintele ar avea acoperire energetica in realitate,
acea energie ti-ar umple viata si nu s-ar irosi in cuvintele rugaciunii.

Iar daca cuvintele tale sunt goale este pentru ca intentiile tale sunt false.

In concluzie, in loc sa te rogi
cauta sa fi sincer cu tine.

Accepta ca nu esti bun , inceteaza teatrul ,
si vezi daca ceva conteaza pentru tine cu adevarat in viata care o ai.

Iar daca esti viu inca vei vedea ca
sunt aspecte esentiale ale vietii pentru tine.

Constientizeaza asta, pretuieste si protejeaza asa cum poti.

Insa nu juca teatrul pretuirii, protectiei
si nu transforma viata ta in povesti inepte despre zei prosti si usor de mituit.

Ai macar bunul simt daca tot iti imaginezi Dumnezei,
sa nu-i consideri niste fraieri usor de dus in eroare de cateva cuvinte goale.

Presupunand ca ar fi o fiinta atotputernica care sta sa-ti asculte rugaciunile
atunci fi sigur ca intentiile tale bune fata de viata vor fi vazute fara sa le pui in cuvinte.

Dar tu nu vrei sa fi vazut in ceeace esti in intimitatea ta ultima
motiv pentru care alegi sa-ti imaginezi o fiinta atotputernica
dar cam imbecila.

Astfel, actul rugaciunii este expresia unei jigniri a fiintei careia i te rogi.
Rugaciunile-s o laba mentala. 

Maturizati-va si fiti oamenii care
fac ceeace-i cer lui Dumnezeu sa faca in locul lor.

Vrei sa fi iertat prietene Razvan ?

Lasa rugaciunea si iarta-te.
Nu Dumnezeu te invinovate.
Doar tu insuti o faci.

Zici ca  ”nu ştiu de ce, dar am simtit nevoia s-o fac”.
Ai simtit nevoia sa te rogi si ai facut-o. Frumos gest.

Dar oare vrei sa afli de ce ai facut-o?

Eu zic ca ar fi esential sa sti de ce faci ceea ce faci.
Iar daca vrei un raspuns cu adevarat el te asteapta.

Oricat te-ai ruga, ceeace sti ca trebuie sa faci ,
nu poate face nimeni pentru tine si de stai in genunchi toata viata,
citesti si intelegi tot ce poate fi inteles.

Evident ca nu-ti suna doar tie.
Si eu sunt destinatarul mesajului meu.

Cris 🙂 

Credeti ca nu aveti incredere in voi?

 

Constat ca neincrederea in noi insine este generalizata uuu
si mai ales, surprinzator, la fel de generalizat, constientizata.

Majoritatea celor cu care vorbesc
constata si recunosc usor ca nu au incredere in ei.

Bineinteles ca in momentele cand esti pe val,
nu-ti dai seama cata neincredere  exista in tine,
dar ca si orice val, ca valul trece, si increderea odata cu el.

Dar nu despre cat de perisabila este increderea in sine
bazata pe succes am de gand sa vorbesc aici.

Revenind,  cu toate ca problema neincrederii in sine
este general cunoscuta si recunoscuta, prea putini pot face ceva,
in sensul de a-si recupera increderea in sine,
ceea ce ma face sa cred ca neincrederea in sine este o consecinta, nu o cauza.

Cand ajungi la cauza (radacina) poti aborda problema usor,
in ideea de a o ameliora, intrucat, odata actionat asupra ei (cauzei)
se produc schimbari semnificative.

Periferia este complexa si greu de abordat.
Radacina (cauza) este simpla si usor de modificat,
odata ce ai gasit-o, sapand putin.

Precum radacinile, cauzele reale sunt mai ascunse.
Ascunse de interesele noastre de imagine, bineinteles.
Interesele ego-ului nostru.

Ma explic acum.

In cazul neincrederii in sine,
cauza acesteia este raportarea incorecta la oameni, in general
si la cei cu care relationam, in particular.

Este usor de inteles de ce  fiecaruia din noi
ne este mai usor sa recunoastem ca nu avem incredere in noi,
decat sa acceptam si sa declaram ca suntem incorecti,
dar cel mai adesea, suntem de fapt perversi.

Care este legatura intre perversiune si neincredere ?

Va spun acum cum vad eu aceasta legatura.

Cand in intimitatea noastra ne simtim in competitie cu toata lumea
si dorinta noastra este de a iesi mai bine decat oricare din cei cu care relationam ,
inevitabil feedback-ul Vietii, prin situatiile in care ne pune,
va fi unul care ne va umili, pentru ca asta cautam noi in intimitatea noastra
sa producem celorlalti.

Prin evenimentele vietii noastre
viata doar sustine interesele noastre cele mai importante de fericire,
dar cata vreme noi cautam doar dominare si superioritate, nu fericire,
vom interpreta totul doar din perspectiva victoriei sau a infrangerii.

Caz in care, toata viata este o stare de conflict
care inseamna deja ca am pierdut si de aici neincrederea in noi,
cu care suntem atat de sinceri si care ne permite pe undeva
statutul de victima nevinovata, incapabila de incredere sine.

Convenabil, nu vi se pare?

Cei care au inteles cat de mult primesc de la cei cu care sunt in relatii,
vor avea grija sa ofere avantaje la start celor care
intra mai putin pregatiti in relationare si situatiile care le presupune.

Vor avea grija sa nu iasa sifonati, pana cand inteleg
ca nu sunt in relatie sa alimenteze ego-ul cuiva cu superioritate,
ci sa se bucure de companie si prietenie.

Eu va zic doar sa fiti foarte atenti,
si sa va constientizati fiecare gest sau atitudine interioara de competitivitate,
si fara sa cautati in nici un fel sa luptati impotriva instictului de dominare,
amintiti-va doar ce insemnati unii pentru altii
si urmariti sa vedeti daca va mai puteti tolera competitivitatile
cand constientizati cat sunt de importanti cei cu care sunteti in relatii.

Cand refuzati sa vedeti evidenta importanta a celor din viata voastra,
indiferent cat de mult sau putin v-au oferit,
v-ati asigurat sclavia instinctului de competitivitate
care inseamna ca deja sunteti invinsi.

Iar expresia acestei infrangeri este neincrederea in sine.

NU cautati insa sa luptati cu incorectitudinea
si instinctul de dominare supracompensand cu gesturi de corectitudine.

Nu comportamentul trebuie schimbat,
ci constienta trebuie intarita.

Iar aceasta intarire nu inseamna decat
a observa aspecte importante care le ignori.

In cazul nostru ignoram importanta celor cu care ne impartim viata.
Si asta ne costa propria liniste si fericire.

Acest cost este neincrederea in sine.

Mai aveti vreo indoiala ?

NU cred.

Ai obosit cautand solutii ?

 

pnnadae2

Stiu ca preocuparea esentiala a vietii tale
este sa intelegi cate ceva din ce traiesti
si sa gasesti solutii la problemele tale.

Si este foarte bine ca asa stau lucrurile.
Unii vor gasi intelegerea si solutiile la toate problemele,
altii doar la unele, iar altii nu vor gasi si intelege nimic.

Este doar o chestiune de noroc.
Stiu ca nu sunteti de acord,
dar treceti peste acest aspect.

Insa, atunci cand problemele tale devin prea complexe,
variabilele prea multe, cautarile tale prea obositoare,

este pentru ca ai uitat ca traiesti,
chiar si atunci cand nu stii absolut nimic.

Ca existi si-ti percepi identitatea, chiar daca nu poti sa spui cine esti.
Oricand experienta de ”a fi” cineva care nu are nici o solutie 
te asteapta sa ii dai atentie si sa te odihnesti in ea,
cand ai obosit in cautarea intelegerii.

Iti spun ca poti sa-ti permiti sa existi,
cu toate problemele din lume pe cap si fara sa ai nici o solutie la ele.

Ganditi-va la toate animalele care doar sunt,  desi nu stiu nimic.
Daca ele pot trai asa o viata si tu poti trai 10 minute, din cand in cand.

Daca nu ma crezi, incearca.

Incearca si spune-mi daca solutile ce le cauti te mai apasa la fel de tare.

O sa anticipez ca nu te apasa, intrucat te-ai repozitionat fata de ele
într-o mod mai sanatos, motiv pentru care  ele ti se vor dezvalui mai usor.

Solutiile sunt si o problema de perspectiva, nu doar de aspiratie.

Perspectiva era o variabila care complica situatia rau de tot.
Odata obtinuta, se simplifica totul.

Iar aici este perspectiva mea cea mai pretioasa.
Probabil inutila, dar eu sper ca macar o sa aflati de ea.

 

Increderea nu este sirop. Nici iubirea.

svds cx xaq
De la prea multa spiritualitate conceptuala
s-au consolidat in noi clisee care nu mai sunt contestate de mai nimeni,
pentru ca suna atat de frumos,
incat copilul naiv din noi isi doreste tare mult 
ca lucrurile sa fie atat de simple
incat sa poata visa la ele in timp ce el
nu trebuie sa faca nimic.
.

Asa ajungem sa credem ca : 

”Totul porneste de la exemplul propriu.
Daca tu vrei pace, iubesti oamenii si arati asta prin toate faptele tale,
este imposibil ca cei din jurul tau sa nu isi dea seama, si sa le placa sa se schimbe.”

Asa ceva se-ntampla, …  dar foarte rar, sau urmare a unui proces foarte lung.

In fapt, sunt oameni care nu dau doi bani pe iubirea ta,
pe exemplul personal sau increderea ta, si sunt altii care, pur si simplu,
nu pot sa o creada sau sa o vada.

Iubirea adevarată presupune si adevaruri grele ce trebuie spuse,
iar pentru multi iubirea, care o pot intelege si o asteapta,
este cea care le confirma ca-s centrul universului.

Asa ca … nu este deloc  imposibil ca cei din jurul tau
sa nu-si dea seama ca-i iubesti. Este chiar foarte probabil.

Pe de alta parte, pentru ca pretentiile majoritatii oamenilor de la ceilalti
si mai ales de la cei pe care-i iubesc sunt absolut absurde,
e suficient sa-i dezamagesti o data, ca tot restul dovezilor de iubire sa nu mai conteze.

Daca ati iubit vreodata cu adevarat macar cativa oameni din jurul vostru,
ar trebui sa stiti cata indoiala este in noi si cata suspiciune.
Ar trebui sa stiti cate mecanisme inconstiente se opun increderii si iubirii intre oameni.
Si mai ales cata confuzie.

E foarte posibil ca cele mai mari dovezi de iubire
sa-ti fie interpretate ca avand interese ascunse
si sa produca o agresivitate cum rar ti-i dat sa vezi.

Cand esti furios, spre exemplu, ca nu ai controlul asupra unui prieten de care ai nevoie,
vei vrea sa interpretezi totul ca fiind dovada de perversiune ca sa-ti justifici furia.
Si asta chiar la oameni inteligenti, cu un fond bun. 

Iubirea vindeca si rezolva multe probleme,
dar mult mai incet decat isi imagineaza oricine.

Si contamineaza doar pe cei care sunt deja foarte maturi,
sau au o bunatate nativa.

Pe ceilalti iubirea ii rascoleste si-i baga in tensiuni greu de imaginat.

Dar dincolo de asta, cel mai important fapt este ca
nu suntem oamenii care sa putem iubi total, prin toate faptele noastre.
Ca urmare, ce rost are sa vorbim despre iubiri de astea,
care daca exista sunt atat de rare incat nu am auzit de ele decat prin carti.

Cati oameni ati intalnit in viata asta care sa iubeasca prin toate faptele lor
incat sa fiti atat de siguri de afirmatii ca cea de mai sus?

Suntem foarte departe de asa ceva.
Asa ca,…  a astepta ca toti sa devenim iluminati, ca sa putem iubi s
au macar sa putem crea o prietenie bazata pe incredere,
este doar o iluzie care nu ne duce nicaieri.

Dar eu zic altceva.

Ca in noi, exact asa cum suntem exista experienta importantei unor oameni
in propria viata (prin ceea ce ei sunt), exista oameni a caror admiratie o dorim
si oameni pe care-i admiram. Exista in noi toti o sensibilitate care ne face
sa-i simtim pe unii oameni mai bine si sa ne placa.

Ori eu zic ca, chiar pornind de la aceste trairi comune fiecaruia,
putem constientiza cat de important este ca macar cu cativa oameni,
cei spre care ne indeamna inima, sa cream aceste legaturi de incredere absolute.

Ma refer la prieteni, mentori, iubiti, iubite, vecini, colegi, etc
spre care simtim o dorinta de apropiere.

Daca nici aici nu ne gasim resursele pentru a crea experienta increderii,
atunci suntem fara speranta si nimic bun nu ne poate astepta.
Ca urmare eu cred ca dezideratul meu nu este optional.
Este obligatoriu sa facem asta.
Sa gasim solutiile apropierii macar intre cei cu care impartim atractie, compatibilitate, admiratie etc.

Din punctul meu de vedere, orice relatie durabila de incredere intre oricare doi oameni
este de o importanta covarsitoare. Este cel mai rar lucru de pe pamant.

Daca v-ati propus vreodata vreunul dintre voi
sa va construiti aceste relatii durabile de prietenie adevarata,
pentru ca intelegeti cat de pretioase sunt, atunci stiti cate provocari vă ridica viata
pentru atingerea acestui deziderat.

Mai stiti si ca fiecare dintre cei care aspira la o relatie bazata pe increderea
trebuie sa se utilizeze la intreaga capacitate pentru a-si depasi conditionarile care tind sa ne separe.

Fara o determinare totala si o preocupare consistenta de a-ti aminti cine suntem,
dincolo de aparente sau situatii de moment si cat contam unii pt altii …
…nu vei face fata situatiilor in care te pune viata … si in care pare ca pierzi ceva important,
daca mai cultivi prietenii atat de apropiate.

Viata nu este o poveste romantica de iubire.
Este, dimpotriva, o lectie de determinare,
care-ti solicita toata puterea si resursele interioare de luciditate.

Si este o lectie care se invata in minim doi.

Crezi ca vrei sa fii important ?

 

Pentru ca nu gasim bruma de bun simt necesara ssscss
sa ne acceptam limitele naturale si firesti oricarei fiinte 
(pentru care, intre noi fie vorba, nu prea suntem responsabili)
alunecam intr-un univers conceptual rupt de viata, in care
valoros devine doar ceeace sustine inchipuirea noastra
ca suntem mai mult decat ceea ce stim ca suntem.

A ne minti frumos devine in acest context
principala cale de a relationa.

Relatiile sunt un troc de minciuni
destinate sa ne alimenteze importanta.

Cand cineva pe fata caruia nu citesti impacarea cu propriile limite,
iti cere adevarul, nu te lasa prostit de cuvinte ! 

NU vrea adevarul !

Vrea sa-i confirmi ceeace vrea sa creada despre ea.

Cand nu poti gasi satisfactie in propria existenta ,
nu-ti ramane decat sa-ti spui ca esti important
tocmai pentru că simţi că nu eşti.

Sentimentul nefericirii este interpretat de inconstienta ca fiind neimportanţă
si implicit in loc de a te ocupa sa devii fericit acceptand ca nu esti ,
tu cauti sa devi important.

Bineinteles ca nu vei reusi intrucat,
nu neimportanta este problema ta ci nefericirea.

Constatand ca nu poti deveni important ,
nu-ti ramane decat sa pretinzi si sa incerci sa pari ca esti.

De aici disperarea de a fii vazut mai mult decat ceea ce esti
si usurinta cu care punem fi manipulati de cei care ne valideaza.

Totul devine firesc cand accepti profund ca esti nefericit si limitat
si constati imediat urmare a acestei atitudini, ca nu-i nici o drama,
ba chiar dimpotriva ii oportunitatea imensa de a-ti permite sa gresesti,
sa fii ridicol si stangaci.

Aceasta este adevarata libertate
si doar de aici incepem sa avem o viata reala.

Te simti bine?

 

Eu cred ca majoritatea cautarilor noastre spirituale self pic
precum si goana dupa succes  sunt expresia unei evidente ipocrizii
destinata ca de obicei sa ascunda pretentiile de fiinta superioara
si de putere personala ce apar in cei nefericiti.

Toti cautatorii misterului vietii sau a vietii de apoi ,
ai adevarului sau ai lui Dumnezeu sunt doar oameni suferinzi
care nu pot accepta ca sunt doar fiinte simple in cautarea starii de bine.

In neatetia cu care traim, credem ca suntem nefericiti
pentru ca suntem neimportanti in ochii celorlalti.

Ne imaginam ca atentia care am obtine-o fiind importanti
ne-ar face fericiti.

De fapt credem ca puterea asupra celorlalti este secretul fericirii.

Ori asta este o presupunere acceptata ca realitate imediat,
ramanand complet neinvestigata si neverificata,
intrucat seduce total egoul nostru.

O clipa de atentie in care am accesa
amintirea vreunui moment de fericire consistent din trecutul nostru
ar face evident faptul ca starea de bine este o afacere interna
care nu are nimic de a face cu importanta noastra in ochii celorlalti.

Dar cine mai este interesat de adevar
cand orgoliile noastre sunt in joc?

Nici un om fericit , satisfacut sau bucuros
nu va fi interesat povesti sau teorii despre adevar sau dumnezeu,
nici de cursuri de dezvoltare personala sau cum sa faci bani si sa ai putere.

Si n- sa vezi vreodata un om fericit umbland dupa fundul vreunui maestru ,
informandu-se cu disperare sa afle „secretul succesului”
sau dand din aripioare ca sa ajunga „alfa”.

Un om care se simte bine isi traieste viata.

Un om fericit va cauta cel mult prieteni
cu care sa experiementeze sau sa-si imparta viata.

Va cauta timp pentru el si cei cu care se simte bine.

De ce nu au acestia nevoie de Dumnezeu, mentori, duhovnici sau indrumatori ?

De ce nu sunt obsedati de a otine raspunsuri chiar daca au o gramada de intrebari?

Pentru ca fericirea lor le aduce tot ce au nevoie si toate raspunsurile 
prin intuitiile , inspiratia, prietenii lor si situatiile de viata .

De cate ori raspunzi intrebarilor cautatorilor lui Dumnezeu,
a maiestriei spirituale sau a succesului, nu faci decat
sa consolidezi ipocrizia de la baza cautarilor lor.

Adevaratii maestri iti sunt de fapt prieteni care-ti spun adevarul
si te trimit inapoi la motivatiile fundamentale ale intrebarilor tale.

Recuperarea propriei vieti incepe cand recunosti
că suferi, esti nefericit si vrei sa te simti mai bine…

…cand intelegi ca urmaresti doar depasirea suferintei si ca pur si simplu,
dumnezeu , viata de apoi , ce va fi , care este adevarul suprem
sau secretul succesului nu te intereseaza. Deloc.

Evitarea acestui simplu adevar,
a nascut un univers aproape infinit de povesti
care au creat o lume de halucinatii mental emotionale
in care ne-am pierdut complet. 

Umblam disperati si tot mai epuizati dupa solutia la o problema falsa:

„Cum sa devin important?”...
…cand problema noastra reala este: „Cum sa ma simt bine?”

Cand intelegem si ne asumam ca dorim doar ca suferinta sa inceteze,
lucrurile se simplifica imediat pentru ca  un demers elitist
(cel presupus de intelegerea lui Dumnezeu sau a succesului material sau social)
ce presupune rigoare si evaluare se transforma intr-o calatorie interioara
ce presupune simplitate, eliberarea de pretentiile si asteptarile oricui
(fie el dumnezeu sau iluminatul nr.1) si eficienta.

Iar acest simplu act de sinceritate, te elibereaza de o imensa presiune.

Astfel orgoliul de a ne pretinde fiinte spirituale in cautarea divinului
sau gladiatori sociali care calca totul in picioare pe drumul spre glorie,
ne transforma in sclavii propriului nostru Dumnezeu inventat
sau concept despre succes si ne rupe de simplitate, natura, realitatea imediata si bunul simt.

Iar pentru reducerea suferintei nu avem nevoie de Dumnezeu
sau de succes si alte interminabilele povesti care vin odata cu ele,
pentru că  simplitatea in gandire, folosirea sensibilitatii
si validarea perceptiilor eliberate de fanteziile spirituale,
atentia incarcata de respect la ce se-ntampla in jur,
cautarea prieteniei si practica bunului simt
… 

…toate acestea ne dau tot ce avem nevoie sa evitam suferinta.

Singurul succes real , singura spiritualitate veritabila
si singura nevoie este starea de bine.

Iar daca iti lipseste fii constient ca asta este problema ta,
şi anume starea ta interioara.

În nici un caz fanteziile sau ipocrizia nu te vor salva.

Bărbatul

946469_4708164189019_1319259532_n


Imi este usor sa vorbesc despre ce inseamna să fii barbat pentru ca ma atrage subiectul de cand ma stiu.

Am simtit si admirat natural si am fost deseori coplesit de orice comportament barbatesc ce mi-a ajuns in atentie, real sau fictiv.

Primul contact cu bărbăţia l-am avut prin personajele cartilor tineretii mele.

Iar intre aceste personaje,
intalnirea cu „Tai Pan” (Dirk Struan) a fost providentiala pentru tot ce sunt astazi.

Barbatia personalului Dirk nu a putut fi depasita in maturitate si profunzime, din punctul meu de vedere, decat de barbatii casei Altreides din seria „Dune”
(Leto I&II, Paul).  

Am simtit stralucirea interioara a unui astfel de barbat, chiar daca am inceput sa-i recunosc in viata reala mai tarziu. Era esential sa-i recunosc, intrucat doream sa-i atrag in viata mea. Dar pentru asta trebuia să devin si eu unul.

Partea buna era ca mi-am dorit dintotdeauna sa nu-mi dezamagesc energia masculina pe care o reprezint. Am simtit-o ca pe o datorie placuta si am intuit devreme ca barbatia asta tine de un mod de abordare a lumii interioare,
mai mult decat a celei exterioare.

Gloria barbatiei veritabile presupune victorii in intimitatea fiintei.

Acesta este si motivul pentru care atingerea obiectivelor exterioare
aduce satisfactie acestor barbati, doar daca ei le realizeaza respectandu-si toate valorile personale. Aceste valori personale vizeaza cele mai inalte aspiratii de corectitudine si demnitate accesibile unui barbat la un moment dat.

Cu aceasta viziune, imi era clar ca orice maturizare a barbatului ce imi doream sa fiu reprezinta un castig prea putin vizibil din exterior, sau vizibil doar de catre indivizi cel putin la fel de maturi  si pe masura de sensibili.

Ulterior, am constatat ca multi simt valoarea interioara, chiar daca nu o constientizeaza prea usor. Este foarte greu sa ignori impactul in propria fiinta a unui suflet mare si bun.

A deveni barbat era o aspiratie, a carei implinire aducea
castigul de a fi multumit de sine.

Pare putin dar este singura modalitate
prin care te poti simti confortabil cu propria fiinta.

Cand mi-am constientizat preferinta pentru aceasta directie de evolutie,
am inteles ca prea putine femei ar putea fi interesate de un barbat orientat
mai degraba catre finisare interioara, decat catre aspectele palpabile si vizibile.

Mai grav era ca finisarea interioara ducea la un dezinteres
greu de inteles pt aparente si formalitati.

E oarecum firesc, daca va ganditi putin,
cand esti foarte interesat sa oferi continut, involuntar vei neglija
ambalajul si funditele aferente. Si asta doar pentru ca sunt prea multe de facut in privinta continutului.

Simplul gand ca ar putea exista pe undeva o femeie care
sa vada dincolo de aparente, pentru ca si ea si-a cautat si descoperit feminitatea primordiala, facea ’’beton’’ motivatia mea.

Adevarul este ca am simtit ca aceasta femeie există
si am ajuns sa le si intalnesc de la un moment dat.

Fara vreun efort, am inteles ca acesti barbati pe care-i admiram
aveau propriile lor valori. Nu-si dadeau socoteala decat lor insisi.
Dar in acest for interior nu prea gaseau ingaduinta.

In comparatie cu aceste valori , orice situaţie pierdere-castig devenea nerelevanta.

Mi-a fost usor sa descopar ca,  ceea ce-mi facea sufletul sa cante,
sa spere si sa admire, imi va defini valorile.
Si ca, in ce priveste aceste valori, … cu mine nu se poate negocia.

Toata viata mea, oricat de slab am ajuns sa fiu,
am transmis cat de bine am putut ca, inainte de orice altceva,
conteaza valorile mele asa cum le-am simtit.  

Ma refer doar la aspectele importante ale vietii
intrucat in cele marunte sau nerelevante mi-am permis orice slabiciune si am pretins deschis ingaduinta.

Bineinteles ca am purtat dupa mine, destula vreme, o gramada de ipocrizii,
dar niciodata nu m-am acuzat pentru ele, intrucat, imediat ce am avut
puterea să le identific si sa le abordez, am facut-o decis.

Iar, in ceea ce le priveste pe cele care-mi erau accesibile,
nu am facut nici un compromis.
Si asta NU pentru ca sunt ceva soi uman special,
ci doar pt ca altfel nu ma puteam simti bine cu mine insumi.

Astfel, cu fiecare pas inainte, ceva se normaliza
si acumulam luciditatea care ma ajuta sa merg mai adanc.

YcyiC2oInsa, a fi barbat orientat catre
noblete interioara nu inseamna prostie, naivitate.

Ci din contră, înseamna capacitatea
de a proteja si sustine ceea ce admiri 
si de a descuraja
 ceea ce agreseaza partea umană si vulnerabilă o oamenilor.

Asta inseamna ca intelegi viclenia şi lasitatea
si recunosti răutatea sub oricate măsti ar sti sa se ascunda. Si mai inseamna ca ai un mod eficient de a o aborda.

 

A descuraja nu inseamna a elimina sau a demoniza,
ci doar a bloca sau limita manifestarile inconstientei, in prima faza,
si de a da o sansa reala transformarii, in a doua.

In jurul meu am vazut nenumarate comportamente barbatesti si demne.
Unele erau naturale si nu presupuneau existenta unei constietizari anterioare,
altele erau expresia perfecta a unei intelegeri si implementari constiente.

Ultimele aveau o stralucire aparte si am inteles de ce.
Va este clar si voua.

Am recunoscut rapid aceste comportamente barbatesti,
le-am asimilat cat de bine am putut si mi-am apropiat acei barbati.

Dar o parte dintre ei au fost asimilati de rutina si cliseele sociale de comportament,
iar altii au fost infranti de conditionari prea puternice,
indeosebi de natura sexuala si religioasa.

M-am indepartat si eu de ei, fara regrete , dar am ramas amici.

Insa, toti prietenii mei apropiati („fratii mei”) sunt si au fost barbatii care
trebuie. Daca ai ramas fratele meu este pentru ca
nu te-ai lasat coplesit de slabiciuni si conditionari si ai facut ceea ce trebuia.
(Îs putin cam teatral, dar ce vreti ? – am ramas cu un fix pe problema prieteniei absolute. Nu regret insa blocajul asta.)

Pentru noi toti insa, este destul loc de crestere,
dar sunt convins ca nimic nu ne poate opri (sper ca nu va imaginati ca ma iau in serios :D).

Consider periculos sa vorbim despre caracteristicile barbatilor nativi
(ca sa nu le zic „adevarati”, ca expresia este deja cliseu) intrucat tentatia scurtaturilor,
de a asimila comportamente fara o schimbare in profunzime de constiinta, este mare.

O sa zic cate ceva, dar cu avertismentul ca
experienta iti este decisa de ceea ce esti nu de ceeace faci.

Acest avertisment ar trebui sa fie
in atentia oricarui barbat preocupat de evolutia lui.
Iar pentru a va experimenta ca barbati va trebui
sa fiti barbati in esenta si intimitatea voastra.

Cand schimbarea a aparut in esenta,
orice faceti va reflecta ceea ce sunteti.

Asadar:

● Un barbat recunoaste, tot ce este valoros in femei.
Le recunoaste deschis calitatile si frumusetea naturii feminitatii primordiale,
precum si importanta acestei feminitati pentru propria lui viata de barbat.
Face toate astea pentru ca asa simte aprioric fata de ele.
 
● Un barbat nu poate concepe sa intre in competiţie cu femeile.
Toata fiinta lui se crispeaza in fata unui astfel de gand.

Cum sa concurezi cu ceea ce iubesti si, in mod natural, chiar pentru ca iubesti , vrei sa prospere ?

● Competitia presupune dominarea si implicit interesul pentru devitalizare, ca opus al prosperitatii. Devitalizarea inseamna slabiciune, lipsa de optiuni, ceea ce te face dependent. Ori asta este agenda ascunsa o „şobolanului” din barbati (sa ma scuze sobolanii, nu am nimic cu ei),
dependenta ce relaxeaza ego-ul masculin, ros de neincredere si nesiguranta,
nivelul de slabiciune de la care femeia nu mai are optiunea de a renunta la el, chiar daca nu o mai  leaga nimic sufletete.

● Insa, nici un barbat, niciodata, nu  va putea respecta sau iubi
o femeie dependenta emotional.

Pasiunea in relatii nu poate fi nici macar tangenta cu dependenta.
Cand incerci sa-i arati unei femei ce tare esti, ca esti mai destept, mai intelectual decat ea sau decat oricine altcineva, ai pierdut chiar sensul barbatiei.

Vedeti aici un tip care o inteles  ce zic eu aici:
http://passionatepirate.wordpress.com/2013/05/22/fetelor-iertati-ma-in-numele-meu-si-al-barbatilor

● Tiparul este clar: teama de femei, competitia, nevoia de a domina cu orice pret, viclenia, strategii de manipulare, inducerea confuziei in partenera, neincredere, nefericire, stare tensionata, dezamagire, epuizare, devitalizare, dependenta, neatractivitate, respingere, debarasare.

Bineinteles tot acest proces curge frumos si netulburat in background-ul „basmului sufletului pereche” cu care este spalat creierul umanitatii atat de bine, incat tot acest scenariu inuman si grotesc poate trece neobservat si neinteles.

Competitia cu sexul opus in care am cazut, ne-a transformat in canibali ai vitalitatii celor care ar trebui sa ne fie cei mai apropiati oameni, de a caror prosperitate interioara ar trebui sa avem cea mai mare grija.

Canibalizarea energetica in relatii, desi a fost inaugurata de barbati acum foarte multa vrem , odata cu independenta si emanciparea femeilor, a ajuns o practica generalizata in relatii, de ambele parti.

Miza relationarii cu sexul opus a devenit viclenia rafinata, prin care poti obtine satisfacerea nevoilor de validare si de dominare. Iar acolo unde lucrurile par mai roz fiti sigur ca este doar o aparenta obositor de intretinut (rozul fiind o culoare sensibila).
 
● Un barbat satisface femeile si le elibereaza de orice constrangere.

Un barbat isi poate dori o femeie langa el, si mai ales in el,

doar daca ea il doreste constient, asumat, declarat si pasional.

● Barbatii nu ar trebui sa ia in seama nici un semnal de interes confuz din partea femeilor, nici un lucru spus cu jumatate de gura.

Unele femei care au acumulat prea multa validare cu multa superficialitate, au ajuns sa creada ca este suficient sa spuna unui tip ca se plictisesc, ca el sa execute urgent un program de divertisment care sa includa, bineinteles, si un futai total.

Raspunsul meu in aceste situatii este,  invariabil, ca imi pare rau pentru ele ca-s in situatia de a se plictisi, dar ar fi putut fi si mai rau.

O parte din aceste femei, prea pline de sine, considera ca fiind sub demnitatea lor sa ceara ceva ce isi doresc de la un barbat, doar pentru ca au intalnit prea multi soareci disperati sa se valideze si sa aiba cu ce se lauda ajungand in compania ei.
In schimb, voi cauta sa satisfac cat mai bine o femeie care-si declara deschis interesul si respecta oferta si prezenta unui barbat.
 
● Barbatii trebuie sa fie o oferta foarte buna prin ceea ce sunt din punct de vedere uman si sa fie transparenti cu ceea ce simt, cred si doresc.

Odata facut acest lucru, femeile vor trebui sa procedeze la fel. Si o vor face, tocmai pentru ca atractia pe care o simt in preajma barbatilor asumati, le va obliga sa iasa din jocurile infantile de imagine si superioritate cu care s-au obisnuit atat de mult, incat nici nu mai stiu ca se poate relationa si la modul firesc.
 
Barbatii inteleg ca este natural ca femeile sa fie atrase de o gramada de barbati, exact asa cum si noi am vrea (teoretic, pentru ca nici nu ne atrag toate si mai ales nu ne tine) sa trecem prin toate femeile de pe planeta. Atractiile dintre barbati si femei sunt generalizate. Apar des si nu presupun neaparat o evolutie sexuala a relatiei.

Oamenii trebuie sa inteleaga ca au doar de castigat din relatiile multiple (si evident deschise) si mai ales ca nu au de ales alta varianta.

● Nu putem alege sa fim altceva decat ce suntem.

Si oricat ne-am dopa cu povestile exclusivitatilor si a „sufletului pereche”,
vom fi nevoiti sa recunostem si sa acceptam ca sunt doar niste povesti stupide
cu radacini in fricile noastre cele mai profunde de singuratate si neimportanta.

Retineti doar ca acel „ceva” ce trimite iubitii in bratelealtor parteneri,
e si ceea ce ii aduce inapoi langa voi.

Ei nu pleaca pentru ca aveti o problema,ci pentru ca nevoile lor evolutive le cer acele experiente.

Iar daca vrem sa pastram in viata noastra
barbatii sau femeile care aduc sens si constienta,
este esential sa-i eliberam de
presiuni si vinovatii gratuite si perverse,
intelegand ca atat ei, cat si ceilalti parteneri ai lor au nevoie de experiente impreuna.

Ideal este ca toti cei implicati sa se apropie.
Dar asta este inca SF pentru acest punct de dezbatere.
Peste cateva articole, lucrurile o sa para mai „pământene” insa.
 

 

● Un barbat nu trebuie sa creeze atractie.
Imediat ce incearca sa creeze atractie el devine neatragator,
intrucat porneste de la presupunerea ca ceea ce este nu este suficient.

Barbatul prin identitatea lui energetica este atractia,
iar rolul lui este doar sa fie transparent in intentii si interese pentru a fi cunoscut si vazut.

Un barbat intelege ca prosperitatea si fericirea femeilor
este sursa motivatiei lui si va invata sa o satisfaca.

Stie ca Extazul femeilor este legatura noastra cea mai accesibila
cu spatiile subtile ale vietii.

● Esti barbat cand te accepti in toate limitele tale,
cand te privesti obiectiv si te lasi vazut asa cum esti.

Cand nu te plangi de aceste limite si ii admiri pe cei care si le-au depasit.

Nimic nu este mai barbatesc decat sa stai confortabil
pe locul care il ocupi la un moment dat si sa fii constient de nivelul tau in orice context ai fi.

● Un barbat se poate privi obiectiv in continutul lui uman
si astfel succesul sau esecul nu-l pot face sa uite omul simplu care este in intimitatea sufletului lui.

De asemenea, un barbat adevarat se va simti solidar cu toti barbatii acestei lumi.
Solidar in profunzime, nu declarativ.

Acest barbat va cauta sa sprijine pe oricare altul pentru a se regasi in esenta lui primordiala.

● Un barbat adevarat va intelege ca a imparti o femeie cu un altul
este o oportunitate de experiente faine, nu un motiv de competitie.

In definiv, cand doi barbati sunt iubiti de aceeasi femeie ar trebuifiecare sa inteleaga ca ceva esential ii leaga si ca fiecare face din femeia pe care o impart o fiinta mai satisfacuta, mai fericita.

 

 

sexy_man_boy_underwear_men_by_netartnet-d4onuc5Acestea nu sunt abordari pe care trebuie sa le asimilam.
Asta suntem noi in mod natural cand ne luam ragazul sa privim
prin frica si sa ne acceptam limitele si vulnerabilitatea, la fel de natural precum puterea ce sade in noi.

Bunul simt, ratiunea, conceptualizarea, actiunea, claritatea sunt atribute ale masculinitatii.

Trebuie doar sa le folosim pentru a gasi adevarul si pe noi insine. Suntem cu totii experiente umane si asta deja ne face importanti si perfecti.

Cand nu pornim de la intelegerea asta ne asteapta un drum greu.
Pe acest drum greu am mers prea multi, prea mult timp.
Am invatat tot ce se putea invata pe directia asta.
Nu ne mai este util.

In inconstienta noastra am ales instinctiv (cum altfel ar putea alege inconstienta ?)
o cale ale carei consecinte ne vor ingenunchea cand ne vor ajunge.

Momentul trezirii barbatului va trebui sa treaca inevitabil
prin acest moment de sinceritate cu sine insusi.

NU va fi loc de episoade dramatice in care sa ne smulgem parul din cap,
sau emotional-teatrale in care ne recunoastem ipocrizia  cautand iertarea femeilor,
pentru ca va trebui sa le iubim si sa le ajutam sa-si regaseasca increderea
si feminitatea primordiala odata cu ea.

In lunga perioada de inconstienta, frustrare, reprimare si confuzie
in care au incercat sa-si gaseasca locul intr-o lume agresiva cu natura lor primordiala,
s-au ratacit si ele in tenebrele mental egotice si au avut un raspuns pe masura de agresiv, crud si manipulativ.

NU mai conteaza pentru nimeni vinovatiile.

Conteaza doar sa ne recuperam vietile si spatiul de confort, magie si erotism ce trebuie sa fie relationarea dintre sexe.

Este in natura noastra, a barbatilor, sa protejem ceea ce iubim,
sa cream cadrul in care femeia prospera interior si, fiind libera,
sa-si traiasca natural si spontan atractiile, impulsurile si sentimentele.

Vom avea astfel langa noi doar femei care vor sa fie acolo
doar atata timp cat simt asta, care vor putea fi ele insele in fiecare moment,
fara teama ca ne-am simti raniti in neincrederile noastre.

Si bineinteles ca vom putea fi la fel de deschisi.

Va fi pentru prima data cand ne vom cunoaste unii pe ceilalti cu adevarat,
dar mai ales va fi pentru prima data cand ne vom privi fara teama de
a descoperi ceva pentru care sa fim judecati.

Recunostinta ca mi te deschizi va lua locul judecatii ca nu esti cum pretinde ego-ul meu sa fii.

Recuperarea normalitatii in relatii  trebuie sa inceapa de la barbati, intrucat in autoimportanta cu care s-au anesteziat  barbatii, pot distruge intr-o secunda orice efort sau demers al femeilor.

In plus au coborat atat de jos stacheta onestitatii si implicit a demnitatii incat mingea (responsabilitatea imediata) este in terenul lor (al barbatilor).

Eu stiu ca exista deja o masa consistenta de femei foarte evoluate
care asteapta trezirea primilor barbati pntru a-i sustine si inspira in acest proces.

1677652838_1355766279Cand te plangi de femei ca ceva nu merge bine in viata ta,
nu faci decat sa-ti declari neputinta si lipsa de aspiratie.

Daca de la femei astepti sa construiasca si sa dea directia unui proiect,
inseamna ca nu ti-ai inteles natura si rolul.

Femeile sunt aici sa ne dea motivatie si putere.
Ele ne incarca si ne sustin. O fac decis si din inima.
Ori asta pentru mine inseamna enorm.

Femeile sunt o forta a naturii, iar aceasta forta este,
spre norocul nostru, partenerul nostru existential.

Iar a arăta cu degetul spre femei,
facandu-le responsabile de situatia relationala actuala, este hilar.

Cris

 

Strategia sobolanului si efectele secundare & Tipologiile feminine invingatoare

1. Strategia, manevrele si obiectivele sobolanului

Calea „sobolanului” (a bărbatului cu caracter de şobolan) fiind una nenaturala,
una impotriva simtirii, presupune o abordare mentala a situatiei
deci aflata in competentele distinctive ale masculinului.

Iar rezultatul este o strategie de dezechilibrare si devitalizare a femeii
destinata sa o faca slaba si controlabila.

Solutia este simpla.

Ea presupune plantarea in psihicul femeii a unor perspective si convingeri
care intretin un conflict imposibil de solutionat.

Pt asta denaturezi o minte si o pui in conflict cu structura energetica sexuala
mult mai puternica decat mintea.
O minte naiva inconstienta de limitele si competentele ei
va incerca sa elimine aspecte ale sexualitatii pe care nici macar nu le intelege.
(Cat de naiv trebuie sa fi ca sa vrei sa controlezi ceva ce nu intelegi?.
Naivitatea asta devine astfel foarte importanta ca toata strategia sa functioneze)
In acest context tot ce poate face mintea este
sa deregleze aceasta energie, cu consecinte nefericite si dureroase.
Astfel, orice succes al mintii, este unul cu consecinte mai grave pt fiinta care o serveste,
decat falsa problema care incearca sa o rezolve,
(nemultumirea fata de functionarea mecanismului sexual).
Situatia asta epuizeaza si creeaza tot mai multa confuzie.

teaching_religion_by_gunsmithcat-d5kghh6

In acest sens, barbatul a  stigmatizat cu un discurs ipocrit si dispretuitor natura profund sexuala a femeii, facand-o sa para ceva murdar, nepotrivit si condamnabil.

Pentru a fi convingatori in demersul lor de demonizare a sexualitatii, au folosit autoritatea sistemelor religioase si morale si au investit enorm in promovarea acestor perspective ca adevar.

Au numit „curvă” orice femeie care-si traia si manifesta liber si natural energia sexuala.
Au discreditat-o public cu un discurs dispretuitor.

De ochii lumii si pentru ca intreaga strategie sa nu para ridicol de suspecta,
sexualitatea a trebuit demonizata in totalitate
dar scopul evident era presiunea asupra femeii,
intrucat barbatul nu a fost acuzat sau pedepsit cu adevarat vreodata
pentru sexualitatea lui, oricat de denaturata sau imorala era.

Dimpotriva, toti masculii sexosi erau tare mandri de ei înşişi
pentru diversitatea optiunilor lor sexuale. Lucru deloc condamnabil.

Insa daca optiunile lor relationale cu sexul opus nu ar fi fost rezultatul manipularii,
ci al conexiunii, situatia lor ar fi admirabila.

Condamnabila este doar perfidia cu care-si protejau interesele sexuale,
in timp ce le ignorau  pe cele ale femeii, cautand sa-i restranga orice optiune sau libertate sexuala.

Au facut astfel din natura intens erotica a femeii,
care este chiar expresia vitalitatii umane, ceva ce se cerea exorcizat.

In felul acesta ajung femeile pe o directie in care se autosaboteaza,
incercand  sa-si exorcizeze propria putere si sursa de echilibru (sexualitatea).

Inteligent , nu-i aşa ?

Scopul final este ca femeile sa fie marginalizate si agasate social
de către armata de inconstieti perfect programati sa le dispretuiasca
daca-si asuma libertatea sexuala, ori sa se consume intr-o vinovatie cronica
pentru sexualitatea lor puternica daca subscriu ’’valorilor’’ (nonvalorilor) induse.

2. Evolutie, rezultate, consecinte si efecte secundare

who_needs_guns_by_lucky_april
In acest context principial ipocrit creat de barbat,  toate femeile aveau sa-si descopere feminitatea si sa se formeze ca femei constiente, sub presiunea acestui spectru intunecat , artificial creat, al imperfectiunii si pacatului propriei ei naturi sexuale.

 

a) Prima directie de evolutie .

Majoritatea femeilor  nu vor putea intelege si rupe  aceaste conditionari
si nu vor intrezari jocul de interese in care sunt prinse.
Asa ca vor incerca sa integreze ca valori toate ineptiile morale
promovate de fratii mei „sobolani”, angajandu-se in propria lor distrugere si nefericire.

Ajunse in aceasta situatie, barbatii si-au atins cele trei obiective esentiale:

  • au facut efectiv conflictul pe care si l-au propus
  • au evitat presiunea de a evolua spiritual si sexual, presiune aflata natural asupra lor, facand femeile  sa se simta vinovate pentru propria sexualitate, presandu-le sa si-o reprime ca sa se adapteze jalnicei lor oferte;
  • au facut femeia usor de folosit, nefiind nevoiti sa o respecte.

Plastic vorbind Adam o creat o diversiune destinata sa distraga atentia
de la  pacatul lasitatii si tradarii, acuzand-o pe Eva de pacatul de a fi femeie.

Pine_World_2_by_Deano924In acest context, majoritatea femeilor ajung sa fie convinse  ca e ceva in neregula cu ele in ceea ce simt si doresc. Acestea vor crede sincer ca, devenind cuminti si docile, reprimandu-si sau amputandu-si sexualitatea,  vor fi pe placul barbatilor lor si a sfintilor din ceruri,  si ca au astfel un avantaj asupra celorlalte in relatia cu barbatii.

Va puteti imagina ce demoni interiori de invidie si rautate pot trezi in acestea, femeile libere de aceste convingeri si care emana atractivitate si sexualitate prin toti porii si care obtin atentia si dorinta tuturor, inclusiv a barbatilor lor pentru a caror atentie si satisfactie si-au sacrificat sexualitatea ?

Majoritatea femeilor prinse in aceasta cursa vor trai momentul in care
vor intelege ca au fost inselate si ca au pierdut totul cand si-au refuzat
natura lor sexuala de dragul unor manipulatori pentru care nu au insemnat nimic,
primind in schimb doar drama, situatii imposibile, cuvinte goale, aparente si indiferenta.

Dar de cele mai multe ori recunosti asta doar cand esti atat de distrusa de anii de ipocrizie,  incat revenirea la adevar nu te mai poate ajuta prea mult.

Ce iti ramane sa faci este sa fii sincera cu cei din jur
pentru a le da o sansa la trezire.

Orice eliberare a femeilor inainte de a fi epuizate, este un eveniment extraordinar,
intrucat acestea nu vor ezita sa-si traiasca intens, decis si fara compromisuri ,
fiecare secunda de viata, fiecare moment de sexualitate, fiind in acelasi timp
o sursa de inspiratie si maturizare pentru toti cei din viata lor.

In mod natural, barbatul este construit sa caute admiratia si pasiunea femeilor
pentru ca il hraneste in natura lui fundamentala.

Dar, pe aceasta cale „a sobolanului”, nu poate primi decat crispare
si cel mult un corp docil, locuit de o femeie neimplinita, neinteresanta si nefericita.

Neimplinirea asta in loc sa-l trimita catre propria lui ipocrizie,
il face şi mai agresiv fata de femeia cu care-si imparte viata.

Daca sunteti atenti la cei mai misogini dintre barbati
si daca stati o secunda sa-i percepeti dincolo de discursul lor
le veti simti furia si frustrarea data de lipsa totala de admiratie si atentie din partea femeilor.

Asta daca inca mai aveati vreo indoiala privind sursa argumentelor
superioritatii barbatului cu care s-a intoxicat ca sa se consoleze.

Agresivitatea misoginilor e doar un gest de compensare a inferioritatii pe care o resimt ca urmare a indiferentei de care au parte din partea femeilor.

Am creat o lume de femei care nu-si mai imagineaza ca ceva din sufletul si trairea lor interioara ar mai avea vreo valoare in afara formelor fizice, prospetimii pielii, trasaturilor perfecte si imaginii de femeie fidela si de succes.

Nu mai conteaza ce simte, ce fel de om este.
Conteaza doar cum valideaza ego-ul nostru de barbati.

 b) Efectele secundare

Killer_Woman_by_GuyLeRoyPozitia dominanta si superioara pe care si-a asumat-o barbatul in realatia cu femeia de-a lungul timpului i-a accentuat infantilismul si naivitatea.

Cu egoul satisfacut de pozitia lui de putere in care evita orice responsabilitate fata de propriile slabiciuni,  proiectandu-le asupra femeii, el, barbatul, a ramas precum un copil rasfatat, coplesit de propria importanta, in timp ce femeile au fost nevoite sa se maturizeze devenind mai abile, mai centrate, mai realiste si, de aici, imediat ce conditiile sociale au fost mai relaxate in ceea ce le priveste, au devenit mai perfide si mai crude.

Femeile au devenit mai barbati decat multi dintre noi pe fondul degradarii masculinului.

Prea imaturi ca sa se prinda, barbatii si-au semnat condamnarea la nefericire, intrucat nu au de ales decat sa-si innebuneasca si sa-si desensibilizaze partenerele sau sa ajunga in situatii in care femeile pierd complet controlul in fata oricarei oportunitati sexuale.

Astfel barbatul devine un pierzator jenant pe toate planurile,
desi inca se viseaza centrul Universului:

  • sentimentul gratuit de superioritate il face superficial si infantil;
  • femeile motivate de un mediu relational defavorabil, trec pe alt nivel de implicare si devin tot mai lucide, mai puternice si mai crude;
  • partenerele bine conditionate devenite docile cu pretul degradari feminitatii ajung neatractive si neinteresate pentru proprii lor parteneri;
  • partenerele cu o identitate sexuala puternica de la un anumit nivel de reprimare, ajung disponibile sexual pentru aproape oricine le da o sansa sa se descarce, cu consecinte dramatice pentru ego-ul lui de soarec nebun;
  • barbatul ajunge un cersetor sau cumparator de favoruri sexuale de la femei atractive in intimitate dar un judecator superior in public.

Si, toate astea, pentru ca nu am gasit in noi minima ratiune
ce ne-ar fi putut spune ca, daca in femei exista ceva atat de puternic si frumos
incat sa ne impresioneze pana in vecinatatea fricii…
…in mod sigur, trebuie sa existe natural in noi tot ce ar atrage admiratia feminitatii.

Si asta ar fi trebuit sa ne relaxeze profund
intrucat nu trebuia decat sa fim ceea ce suntem.

Dar nu am mai ajuns la continutul principiului masculin
cata vreme am cazut prea devreme in frica de continutul principiului feminin.

c) A doua directie de evolutie

i_am_by_sexy_fantasy-d57wpqdFemeile care insa rezista intimidarilor, cautand adevarul in ele insele, vor descoperi ca, in aspectele lor sexuale de care sunt conditionate de mici sa le fie rusine, sta cheia puterii feminine, a echilibrului si cresterii spirituale .

Vor constata  ca sexualitatea lor nu este expresia a ceva murdar si nedemn, ci a intimitatii cu fortele vietii.

Sexualitatea este consecinţa sensibilitatii intense fata de barbati si viata.

 

Legatura stransa a femeilor cu partea subtila si energetica a vietii  este competenţa distinctiva a principiului feminin.

De aici si intuitia feminina recunoscuta de toata lumea. Intuitia lor ne ofera claritate in momentele dificile, sensibilitatea lor ne ofera caldura si confort iar sexualitatea lor ne ofera energie, magie si incredere.

Aceste calitati inseamna putere, putere de care femeile trebuie sa fie constiente.
Cum aceste calitati sunt de o  mare insemnatatea pentru barbati, ele cer respect, loialitate si grija din partea acestora.

Un barbat inteligent este unul care protejeaza feminitatea
si-i creeaza conditiile sa prospere si sa se dezvolte.

Feminitatea trebuie sa fie opera de arta a masculinitatii !

Puterea femeilor care si-au  integrat constient sexualitatea
este ceea ce ingrozeste sobolanii.

Astfel de femei, nu numai ca nu pot fi folosite, desi sunt foarte dorite,
dar mai ales ele simt slabiciunile lor si ii vad cine sunt.

Sexualitatea femeii este ceva admirat si ravnit de catre intreaga lume.
Este de fapt cel mai admirat si ravnit lucru de pe planeta.

Se estimează că pornografia produce anual venituri de aproximativ 100 de miliarde de dolari.
Aceste miliarde sunt simbolul doar a unei fractiuni din puterea femeii.
Nu va mai trimit sa aflati vizualizarile site-urilor de pornografie intrucat o sa ramaneti socati.
Succesul pornografiei este masura exacta a blocajului si nefunctionalitatii relatiilor intre sexe.

Cine credeti ca este responsabil de situatia teribila din cuplurile contemporane ?

Va mai puteti gandi o secunda macar ca femeile au vreo vina?

d) Tipologiile feminine invingatoare

sunshine_by_deannadeadly-d661banOricat efort ar depune insa barbatii in a tine sexualitatea femeii sub control, permanent vor fi femei care, eliberate sau nu de conditionari, isi vor trai libertatea sexuala.

Pentru femeile acestea mi-am dorit sa fiu barbatul care sunt acum, chiar daca pe alocuri am fost exact sobolanul pe care-l acuz fara mila.

Acestea sunt femeile care mi au atins sufletul dintodeauna si pentru care recunostinta mea este …  asa cum este.

Le-am incadrat in 4+1 tipologii.
Cred ca le veti recunoate si sper sa le iubiti cu totii de acum incolo:

I) cele crescute sanatos de parinti constienti, cele foarte simple in gandire sau complet dezinteresate de problematica principialo-filozofico-religioasa a sexualitatii, exprimand, din acest motiv, o sexualitate naturala, necompromisa.
Ceea ce le aseaza impreuna in aceeasi tipologie este faptul ca au scapat, datorita unor circumstante particulare, de spalarea creierului prin „valorile” traditionale.

II) cele la care sensibilitatea sexuala este atat de puternica,
incat orice teorie, argument,  principiu moral, vinovatie, rusine sau frica
nu poate crea o presiune suficienta, incat sa poata reprima o asemenea incarcatura sexuala.

Femeile acestea sunt dintre cele care vor trebui sa traiasca cu conflicte, vinovăţii 
şi cu nevoia de a se justifica sau de a cere aprobare,  pana cand ajung sa intelega
fondul problemei, care este de fapt, unul din scopurile declarate ale  acestor articole.

Aceste femei vor fi dorite de multi, dar majoritatea se vor dezice de ele.
Personajul Tiffany din filmul „Silver Linings Playbook” incarneaza exact acest tip extraordinar de fain de femeie.

395009_537642609598698_620886727_nIII)  Cele care, in urma reprimarilor, au explodat de atatea ori in experiente sexuale neasteptate incat, in cele din urma, nu vor mai da doi bani pe toate povestile despre buna-cuviinta feminina,  precum si povestile despre cum trebuie sa fie o femeie ca sa ajungala un barbat ’’de calitate’’.

Aici intra femeile care zic la primele incidente de acest fel ca nu stiu cum de s-a intamplat sa ajunga in patul unui barbat. Intodeauna m-a amuzat teribil raspunsul asta al lor.

Ganditi-va cat de prost trebuie sa-l creada o femeie pe barbatul caruia-i da o astfel de explicatie.

IV) Cele care, traind constient, ajung sa inteleaga
atat de clar problematica relationarii si a naturii sexuale
incat nu mai pot fi controlate de nimeni si de nimic.

Sunt femeile pe care adevarul le-a eliberat.

Experientele cu aceste femei sunt cele pe care nu le poti uita vreodata.
La ele se poate vedea ce inseamna o feminitate asumata constient. Sau sacră daca preferati termenul.
Nu este ceva spectaculos. Este doar firesc. Sacralitatea este un aspect al naturalului, al firescului.
Ignoranta si inconstienta a facut acest acest firesc sacru sa fie experimentat extrem de rar.

WomanV) Mai exista o categorie de femei pe care as putea-o introduce putin fortat in acest capitol.

Sunt femeile care, desi au tinut seama de valorile sobolanului, au simtit tot timpul ca sexualitatea lor este ceva pretios si implicit au protejat-o pe ascuns, hranind-o.

Sunt femeile care au nevoie doar de un impuls de luciditate din partea unui barbat corect pentru ca totul sa se clarifice iar sexualitatea lor sa straluceasta.

(Majoritatea insa sunt atat de bine conditionate incat vor agresa violent barbatii care le sesizeaza problema in care sunt pentru a le scoate de acolo. Sunt atat de ranite incat nu mai fac diferenta dintre un agresor si cineva care le iubeste. Situatia asta este una extrem de trista si este expresia unei importante victorii  a sobolanilor. Ei distrug atat femeia cat si pe oricine ar vrea sa o ajute. )

Barbatii sunt atrasi irezistibil de aspectul salbatic al femeilor
(partea spontana si incontrolabila a sexualitatii lor care se manifesta in libertate)
dar, imediat ce au ajuns la ele, vor sa le domesticeasca pentru a le tine sub control.

La orice tentativa a barbatilor de a limita femeile,
acestea ar trebui sa-i trimita sa-si regaseasca bunul simt si respectul fata de ele,
sa-si rezolve neincrederile in sine si sa se dezvolte  sexual si spiritual.

Bineinteles ca pot sa o faca cu multa ingaduinta si disponibilitate pentru explicatii suplimentare sau chiar suport in acest proces.

Pe de alta parte, aceste femei ar trebui sa ofere tot ce sunt capababile barbatilor care le respecta libertatea si in jurul carora pot fi ele insele.

3.  Inconstienta, adevarata problema in sexualitate

Intr-adevar, barbatii au vazut ceva murdar in sex.

Dar era murdaria propriei lor inconstiente in care consumau sexualitatea.
Au folosit sexualitatea ca scop in sine, nu ca mijloc de exprimare in relatia cu femeile.
Au folosit femeia pentru sexualitatea lor, nu sexualitatea lor pentru femeie.
Aceasta perceptie a ’’necuratului’’  s-au grabit sa o puna pe seama sexualitatii si sa o impute femeilor.

woman_by_shahramart-dmsgocE greu de crezut, dar barbatul a ajuns sa acuze femeia ca el, barbatul, este atras de ea.

Femeia este de vina ca el, barbatul, trebuie sa se coboare la ceva atat de murdar precum sexul (aici vorbim de discursul public unde trebuie intretinuta presiunea , pt ca in discursul intim am vazut cum stau lucrurile).

E aproape distractiv sa vedem ce potential de prostie sau perfidie are specia noastra. In fine, hai ca trec mai departe pana nu ma enervez.(Stati calmi, ii numa o expresie).

Abordand atat de inconstient sexualitatea,  femeile au devenit pentru barbati doar un mod de detensionare hormonala.

Imediat ce si-au indeplinit menirea,  de a te descarca in ele (de cele mai multe ori dupa cateva minute , uneori atat de putine incat mi-e jena sa fac estimari mai precise) deveneau dispensabile, inutile, chiar enervante. Dar cu conditia sa nu apeleze la alti barbati.

Nu era suficient ca femeile sa fie folosite si lasate nesatisfacute,
fapt trist dar nu foarte grav, intrucat si ele puteau sa se foloseasca
cu aceeaşi superficialitate de barbat.

Insa ele trebuiau inlantuite pentru linistea ego-ului barbatesc.

Inlantuirea femeilor ne-a pus sufletul de barbat in genunchi,
ne-a degradat identitatea in profunzime, pentru ca a dovedit
cat de putin poate insemna pentru noi un partener existential precum femeia.

Inconfortul ego-ului nostru este infinit mai important decat viata si suferinta femeilor care traiesc alaturi de noi.

O lume intreaga de barbati sunt disperati
de posibilitatea de a fi comparati, impartind o femeie cu altii.

Sunt ingroziti de posibilitatea femeii de a afla ca poate fi tratata si fututa mai bine sau altfel.

Sunt ingroziti ca indoielile lor, ca nu sunt ei cei mai tari din Univers, s-ar putea sa fie adevarate.
Iar disperarea este cu atat mai mare, cu cat sunt mai constienti de cat de putin ofera si mai ales sunt.

Si, desi in interesele lor de dominare a femeilor gasesti o coeziune de grup,
in afara acestor interese sunt dusmani fara mila.

NU intamplator, intrucat  pe capacitatea de a domina si intimida alti barbati,
sta singurul mod de a intelege barbatia .  Toata aceasta agresivitate in care traim
devine un mediu dificil, in care, deseori, lucrurile scapa de sub control.

Constant femeile sunt batute, tinute sub teroare, ucise de cele mai multe ori,
din iubire bineinteles, uneori cu pietre ( va vine sa credeti?), de indivizi innebuniti de gelozie.

Vezi aici ceva intamplat recent http://www.bzi.ro/romanca-ucisa-intr-un-parc-din-italia-de-catre-fostul-iubit-italian-367052 si priveste chiar o romanca de-a noastra. Daca fata ajungea la informatia din articolul meu acum 5 ani, spre exemplu, fiind avizata de complexitatea problemei, ar fi recunoscut dintr-o privire, cel mult doua, un sobolan ca cel care o ucis-o si ar fi inteles ca acolo nu este nimic pentru ea.

Evident ca toti ne dam oripilati cand aceste cazuri extreme devin cunoscute, dar adevarul este ca fiecare dintre noi alimentam si incurajam aceasta agresivitate cu fiecare moment de gelozie, de cate ori incarcam cu vinovatie o femeie, cu fiecare amenintare sau intimidare, cu fiecare sugestie parinteasca de reprimare a sexualitatii.

Cu fiecare gest cu care scoatem sexualitatea din firesc, normal si placut cream aceste crime absurde si toata agresivitatea.

http://totb.ro/sute-de-studenti-afgani-au-protestat-pentru-dreptul-divin-de-a-si-bate-nevasta/’’Aici mai gasiti o stire privind studenții ieșiți la protest în capitala afgană, care au cerut abrogarea decretului numit  ”Eliminarea violenței împotriva femeilor”, cerându-și dreptul ”divin” de a-și disciplina soțiile prin violență fizică, precum și dreptul de a se căsători cu fete foarte tinere. ’’

Uitati-va o secunda la feţele protestarilor surprinsi in poza din articol.

Credeti-ma ca, intre acestia si ceea ce gasim in noi vizavi de femei,
este doar o diferenta de autocontrol. Nu este o diferenta de constiinta.

Suntem ca ei, actionam sub aceleasi impulsur,i dar ne controlam sau cenzuram din frica de ridicol sau de consecinte.

Ambele stiri sunt actuale si le-am gasit fara sa caut nici o secunda.
Ce vreau sa zic cu asta este ca: astfel de lucruri sunt comune. Mai mult astia suntem noi toti chiar acum.

Sunteti capabili sa recunoasteti asta sincer si fara nici o justificare ? 

Ma adresez fratilor mei barbati si soareci deopotriva.

 4. Trezirea

Teach_Me_by_WillyboyPartea buna este ca niciodata nu este prea tarziu ca un barbat sa se trezeasca din ipocrizie.

Oricand poti sa-ti recuperezi respectul de sine incepand sa respecti femeia, tratand-o onest si corect, acceptandu-ti limitele  si cautand sa te dezvolti spiritual si sexual, cerand ajutorul celor care simti ca ar putea sa o faca.Si, nu in ultimu rand, sa te raportezi cu prietenie la toti cei de acelasi sex.

Exista un moment extrem de dificil, chiar la inceput, cand trebuie sa treci de la o imagine de sine ultracosmentizata la adevarul dureros ca suntem foarte putin.

Este ceva teribil de greu de acceptat.

O viata intreaga i-ai judecat fara mila pe toti, ca sa te poti simti barbat si acum trebuie sa accepti ca esti doar perversitate si frica.

Dar nu exista gest mai barbatesc
decat acela de a fi onest cu tine insuti.

Din acest moment nu mai conteaza nici o scuza, nici o limita.
Conteaza doar ca nu mai esti dispus sa accepti ca prin tine sa se manifeste ceva nedemn.

Sigur ca se va mai intampla de multe ori dar nimic nu te va opri sa gasesti o solutie.
Si o vei gasi. Garantez.

Schimbarea asta, desi este doar o schimbare de atitudine, reflecta o schimbare de de constiinta.
Iar energia urmeaza constiinta. Asta inseamna ca veti fi sustinuti in noile voastre aspiratii in relatiile cu sexul opus.
Veti fi sustinuti de propria luciditate precum si de toti cei care au facut deja schimbarea .

In ceea ce priveste sexualitatea masculina,
problematica este complexa dar pe masura de provocatoare.
Si sunt solutii accesibile langa noi si in noi. Dar nimic nu se poate face fara constiinta.

Cand sexualitatea este rezultatul interesului pentru sexul opus ca si continut,
iar motivul sexului este compania partenerei, in al cărei camp te simti dorit, acceptat, placut,
o sa cauti ca barbat imediat cateva lucruri:

               1. Sexul sa dureze cat mai mult, iar asta duce la o atentie fata de fenomenele interioare pentru a le intelege si a le folosi in scopul intereselor voastre. Ca o consecinta, vei intelege ca, pe langa multe altele,  continenţa sexuala este foarte importanta.

               2. Femeia sa se simta cat mai in largul ei, pentru a scoate din ea tot ce are mai bun si mai natural. In felul acesta se extinde si se adanceste conexiunea.

Pe aceasta cale, maturizarea barbatului este inevitabila.
Va simti tot mai profund natura si continutul principiului feminin si-l va contempla, respectiv sorbi cu placere.

Lumea de barbati careia ii dau viata inclusiv cu acest articol
este una in care acestia (barbatii din lumea mea) inteleg sa colaboreze
in toate aspectele presupuse de natura unui barbat pentru a se maturiza
cat se poate de rapid si a putea oferi feminitatii un cadru in care sa gasesca
stabilitate, siguranta, suport si satisfactie ca ea sa se manifeste liber si sa se dezvolte.

Nu-mi ziceti ca suna idilic si naiv pentru ca nu faceti decat sa ma amuzati.
Traiesc deja tot ce scriu.

Si pentru ca este ceva extraordinar, vreau sa va fiu util si mai ales aproape.
Sper ca reusesc sa transmit asta.

Inchei cu cuvintele unei pretene foarte bune:

’’M-as implica intr-o relatie, da nu e cu cine,
asa ca mai bine singura decat asa, ca oarecum mi-e si frica sa ma mai bag in relatii,
la cate traume am avut, la ce reactii au fost.

Am un fel de fobie.

Mi-e frica sa ma cuplez cu unu care o data ce ma are
sa fie asa sigur ca gata, is a lui pe veci deci ma poate ignora
si trata ca si cum nu mai exist, ba mai poate si profita de mine,
apoi daca eu imi dau seama ca nu e ok si nu ma simt ok,
tot el sa faca pe ofticatu ca ii dau papucii, sa faca depresii, sa ameninte ca se sinucide
si cand vede ca nu ii merge sa ma faca curva si sa ma ameninte cu altele. nu ms!

asa ceva nu mai vreau,  stai ca inca mai zicea ca daca ma sinucid eu
ar fi cel mai bun lucru ce mi s-ar putea intampla.

Adica daca nu esti cu mine, mai bine moarta.
Asta deja e potoc, nu sobolan.  

Inca imi dorea sa fac asa ceva, ca il mai luam si eu
ca ma sinucid ca nu mai suport presiunile lui.

da de as fi avut atunci mintea ce o am acuma pe bune ca i-as fi pus cutitu in mana
si i-as fi spus spor ! omoara-te o data, da nu pe covoru meu ca faci mizerie, asa ca du-te afara.

Da mai zicea o colega ca a patit si ea la fel cu unu.
Si era traumatizata, pana s-a enervat tatal fetei cand o vazut-o in ce stare e
ca ala ameninta ca se sinucide.

Si i-a zis la ala cateva la telefon, de s-a calmat.
Deci e strategie ieftina de sobolani expirati’’

Cris

http://www.facebook.com/#!/cris.popanda?fref=ts

Viaţa ca poezie

pic000

Viaţa este o operă de artă. 

Un scriitor ar spune că e poezie.
Un pictor că e o pictură, un peisaj.
Un actor ar asemăna-o cu o piesă de teatru.
Un cântăreţ sau un compozitor ar spune că viaţa e o melodie.

Toate acestea cu condiţia ca acel scriitor, pictor,
actor sau muzician să fie un artist autentic.

Spre deosebire de simplul scriitor, artistul autentic se recunoaşte prin aceea că este un observator al vieţii. Mai mult, un observator neimplicat dar totuşi participant. Unul care trăieşte viaţa, dar în acelaşi timp o observă de undeva din afara sa. O observă din afară, nu pentru că e „spiritual”, ci pentru că-i admiră frumuseţea. El nu judecă lumea, nu „ştie” cum ar trebui să fie, nu încearcă s-o modifice după cum o vede el şi nu-i dă nicio interpretare personală… doar o observă detaşat şi e surprins de poezia ei (a vieţii).

Interpretarea vieţii, a situaţiilor şi a evenimentelor ca fiind bune sau rele, favorabile sau nefavorabile, câştigătoare sau pierzătoare … nu există la artistul autentic. Nu există nici încercarea disperată de a schimba lucrurile şi de-a întoarce lumea pe dos pentru a fi conformă cu propria viziune. Nimic din acestea.

Artistul e rămâne un observator neimplicat şi totuşi participant. Iar operele sale de artă tocmai prin asta se evidenţiază ca fiind artă autentică, şi anume prin faptul că redă realitatea exact aşa cum este… având zero implicare implicare personală. Pur şi simplu nu mai există Eul care să se implice şi să altereze opera de artă cu propria interpretare.

Un cântăreţ care-şi implică Eul în interpretarea unei melodii, se aseamănă cu participanţii entuziaşti de la X-Factor care implicându-şi Eul în strădania lor de a cânta frumos, ajuns să altereze melodiile de aşa natură încât să-ti zgârie timpanul.

În schimb, când începe să cânte artistul autentic, ai senzaţia că el nici nu mai există. Sunetul iese atât de natural şi aromnios prin el încât ai senzaţia că „Altcineva” cântă prin el. Cântăreţul a dispărut ca persoană, ca Eu, şi a apărut „Altceva” care se exprimă prin el într-un mod aparte. Tot ce vine de la artist este de dincolo de persoană, dincolo de Eu, iar el, uimit de frumuseţe, redă aceasta mai departe într-un mod nealterat.

Artistul redă viaţa şi realitatea exact aşa cum e, nealterat, autentic, viu.

(Nu vi se pare că muzica şi filmele din zilele noastre n-au nimic cu arta, asadar cu realitatea ? Cu toate acele happy-ending-uri prefabricate şi deloc naturale.)

Viaţa, privită ca operă de artă, are o frumuseţe aparte.

Firescul, naturalul, chiar banalul sunt componente ale peisajului artistic în viziunea artistului autentic.

Chiar şi suferinţa (sau mai ales ?) are în ea o poezie. Un artist ar spune că e chiar una fascinantă…poezia asta a suferinţei.

E ca şi cum, eu de exemplu, fiind supărat şi în suferinţă, îmi trăiesc cu o anume intensitate şi implicare toată această dramă, simţind toată durerea pe care aceasta o provoacă…dar în acelaşi timp mă observ asemenea unui spectator de undeva din exterior şi-mi dau seama cât de interesantă şi chiar poetică e experienţa acestui băiat care suferă.

Şi toată suferinţa lui, aşezată într-un mediu urban, între clădiri mari cu pereţii reci şi între oameni total indiferenţi la acest băiat care-şi trăieşte drama vieţii sale…toate acestea…dau un peisaj, o imagine artistică, una interesantă, frumoasă. Iar artistul doar observă asta, chiar (sau in special) dacă chiar el este un personaj din acest peisaj.

Abordarea artistică a vieţii este una fascinantă.

Artistul vede tot, dar nu judecă nimic.  Nu interpretează nimic, nu etichetează nimic, ia lucrurile aşa cum sunt şi vede frumuseţea vieţii în ceea ce ea ESTE, nu în ceea ce „ar trebui să fie”.

El vede că oamenii se nasc fără să ştie de unde vin, şi vede cum mor fără să ştie unde se duc.

Vede că moartea sfârşeşte viaţa şi nu adaugă nimic la asta.

Vede cum semenii săi, prinşi în incapacitatea de a lua realitatea aşa cum e, adaugă vieţii o serie de fantasme şi interpretări personale privind „viaţa de apoi”, incapabili să accepte că există unele lucruri în viaţă pe care nu poţi să le ştii. Dar faptul că nu ştim unde mergem după moarte şi că e foarte posibil să murim odată pentru totdeauna, cu tot cu suflet,  poate face parte şi asta din acel tablou artistic numit Viaţa.

Există o poezie şi în frica oamenilor de a trăi o singură secundă în absenţa unui prieten pur imaginar şi (aparent) atotputernic. Dacă observi omul prins în mrejele credinţei religioase observi că e interesant.

Există o poezie şi în „a nu şti”. Există şi în „a nu putea”.
Există şi în frică, şi în îndoială, şi în slăbiciuni, şi în a pierde, şi în a fi cu Dumnezeu şi alte persoane imaginare şi există la fel de multă poezie în nu avea prieteni imaginiari.

În tot există artă. Fiecare lucru are un dram de poezie în el, ceea ce ma face să cred că presupusul Dumnezeu e un artist desăvâşit.

Arta e întotdeauna accesibilă, pentru că e întotdeauna aici şi acum. E mereu în stare pură şi nealterată.

O văd observându-mi degetele crepate de frigul de-afară cum se plimbă acum pe tastatură parcă fără să fac eu ceva cu ele. Aproape că se mişca de la sine.

Aşadar poezia vieţii nu e despre nimic altceva
decât despre ceea ce este AICI şi ACUM.

Şi aici şi acum se găseşte înseşi viaţa, care e chiar în acest loc
şi  exact în acest moment o operă de artă.

Cris