Despre relatii … cu Andresia (partea I)
Andresia: Cristi am o curiozitate daca imi permiti : care este parerea ta despre compatibilitate. Ce sens atribui cuvantului si cum vezi tu materializarea acestui sens intr-un cuplu?
Ai adus vorba si tu mai sus de renuntarea la asteptari. Am auzit asta de n ori si , desi am vazut ca este benefic dintr-un anumit motiv,totusi ma intreb daca nu cumva este un fel de resemnare.Eu am observat in decursul vietii cateva chestii la mine de care eram mandra ,printre care se numara faptul ca nu ma lasam doborata de o dezamagire,nu mi-am inchis inima,aveam mereu puterea de a o lua de la capat. Si ma luptam sa nu devin o persoana care foloseste diverse strategii in relationare, am urat asta , am urat faptul ca trebuie sa faci un rebus pentru a avea atitudinea potrivita si am iubit sinceritatea,naturaletea,deschiderea. Si totusi am aflat ca..cu o astfel de atitudine o cam fur. Incapatanata din fire tot nu m-am lasat. Pana intr-o zi cand cineva a reusit sa opreasca avantul meu,a reusit sa ma “stinga” si m-a obligat sa devin asa cum m-am luptat mereu sa nu fiu. Destul de ironic,mai ales ca.. aproape ca m-a dus in extrema cealalta, adica ma simt ca un icebergsi am senzatia ca nu ma mai poate surprinde nimic dar nici nu ma mai poate impresiona ceva. A trebuit sa ma dau batuta si sa incerc sa imi revizuiesc principiile si parerile. Am inteles ca e normal sa nu te arunci in valuri cu pieptul dezgolit ca s-ar putea sa faci pneumonie. Am deviat putin da la intrebarea initiala dar nu ca sa bat campii ci pentru ca ma intreb de ce ma simt ciudat incercand sa ma schimb, de ce am senzatia ca rup ceva din mine,ca …nu mai sunt eu. Traiam cu impresia,gresita..se pare,ca trebuie sa fii tu insati, cat mai naturala si mai trebuie doar sa intalnesti persoana potrivita,compatibila. E greu de spus ca avand chiar multa intelepeciune,poti relationa cu orice persoana daca nu exista un dram de compatibilitate.Poate gresesc..nu stiu.Dar am senzatia ca oricum o dam nu avem prea multe variante in lumea asta : ori suntem asa cum “trebuie” ori ne vedem de treaba.Ori invatam diferite jocuri ale relationarii ori asteptam provincia.Nu este loc pentru a fi cum simti.Si asta eu o vad tot ca pe o resemnare si atat.
Acum,cand scriu,stiu si inteleg ca e ok sa ai intelepciune dar de ce trebuie sa fie atat de complicat totul? De ce compatibiliatea nu este suficientaInteleg din tot ce am citit aici ca prima conditie pentru o relationare buna este cunoasterea de sine.Sunt de acord.La fel de adevarat este ca ajungem sa ne cunoastem pe noi tot prin intermediul relationarii.Ca apoi,privind in urma,de cele mai multe ori nu suntem in stare sa acceptam vechile povesti ca pe experiente necesare ci privim doar durerea si frustrarea din ele,asta este altceva.
Totusi eu am o indoiala ca asta ar fi suficient.Adica ma intreb ..unde e locul iubirii in toata povestea? Sau nu se pune problema relationarii decat daca exista deja o baza minima in acest sens? Si in aceste conditii cunoasterea tuturor celor prezentate in articolele de aici ajuta tocmai la valorificarea acestei baze.Eu de fel am fost ..si cred ca mai sunt,o persoana pentru care sentimentul era pe primul loc.De ce spun asta?Pentru ca am auzit multe cazuri in care se spune ca “ai pierdut pe cineva pentru ca nu ai stiut sa vezi in el ce trebuia”.Ori motivatia de a cauta in celalalt valorile,frumosul,iubirea ti-o da foarte mult ceea ce simti pentru pesoana respectiva.Si eu am trait si am simtit aceasta diferenta : in functie de ceea ce simteam pentru cineva eram si interesata de ce are in interior.Cred,desi e posibil sa gresesc, ca ceea ce simti nu poate fi,de cele mai multe ori,determinat de ceea ce gasesti in cineva.Adica …daca nu exista “ceva” de la bun inceput ,greu de presupus ca va fi mai tarizu.De asemenea cred ca poti iubi pe cineva fara sa-l cunosti foarte bine,cred in sentimentul acela “inexplicabil” ,care doar ESTE si atat,fara motive ,fara interese,fara asteptare.Acela pentru care ,la intrebarea “de ce il/o iubesti?” raspuns,singurul posibil fiind “nu stiu,iubesc pur si simplu”.
Ma intreb daca toate aceste informatii minunate din toate articolele tale de aici pot face treaba buna atunci cand nu exista o compatibilitate foarte buna.Si chiar asta vroiam sa te intreb Cristi..ce parere ai tu despre compatibiliate,ce intelegi prin ea,ce sensuri ii dai si cat de importanta crezi ca este?
Eu: Inainte de toate,… te rog fii indrazneata si incearca sa fii mai familiara cu mine.
Compatibilitatea este spatiul in care te poti simti bine si evident relaxata in compania cuiva. Compatibilitatea este ceea ce-ti da timpul de care ai nevoie sa-ti simti mai bine partenerul si sa te simta mai bine in vederea extinderii spatiului de compatibilitate. In acest spatiu, … pentru ca produce relaxare si deschidere ne hranim in cuplu cele mai importante parti ale fiintei noastre cu comunicare, intimitate, sex, tandrete, umor, buna dispozitie, incredere in sine. Grav este ca … am incarcat relationarea acesta fireasca … cu cuvinte mari, povesti ravasitoare de iubire, posesivitati … care au distrus firescul si simplitatea relatiilor de cuplu … pentru a alimenta atasamente si pretentii … ce au in spate toata gama de frici, neincrederi, ipocrizie si competitii.
Este incredibil sa vad cat de complicata devine viata tuturor cand in loc ca ea sa fie traita … devine gandita. Ca sa constati daca renuntarea ta la asteptari este resemnare,… este suficient sa te uiti in tine si sa vezi ce este. Pui intrebarea ca si cum nu ar fi vorba de tine. Ca si cum altcineva ar putea sti mai bine. Eu spre exemplu.
Aici se vede si imensa problema de a aplicari sfaturilor intelegandu-le doar mental,… fara sa vezi castigul din spate… energia pe care se sprijina sfatul respectiv. Nu vei putea renunta la asteptari numai pt ca ti-o zice cineva .. daca nu stii de ce o faci … daca nu vine dintr-o perceptie a vietii dincolo de argumentele ce le poate intelege mintea. Renuntarea la asteptari … va deveni cel mult resemnare … daca nu intelegi si nu ai incredere ca viata iti satisface adevaratele tale nevoi prin partenerii care-i intalnesti. Ei nu sunt expresia hazardului . Ei vin la tine pt ca sunt ceeace ai nevoie sa cresti in maturitate. Pe de alta parte de cele mai multe ori pentru ca tu astepti ceva .. nu vezi si nu apreciezi cu ceea ce ei vin la tine.
In plus de cele mai multe ori asteptarile nu sunt decat expresia nevoi de abandon a fericirii propriei vieti in mainile altcuiva pt a scapa de responsabilitatea unei vieti constiente clipa de clipa.
Este un fel de abandon in iluzie, in povestea iubirii care crezi inconstient ca te scuteste de o prezenta permanenta, de incertitudine. Refuzul incertitudinii este un mod prin care crezi ca poti renunta la obligatia de a aprecia fiecare moment al vietii. Nevoia de siguranta in relatii ascunde nevoia de a fugii de respectul pentru ceeace primim. Intrucat daca ne asiguram cumva implicit ne putem permite sa ne bagam picioarele si sa facem greseli. Pentru ca, vezi doamne, ne-am securizat relatia cu angajamente si promisiuni. Bineinteles inutile pentru ca viata nu poate fi ingradita, limitata sau conditionata. Tot acest mecanism inconstient al asteptarilor, pretentiilor si angajamentelor ascunde frica de viata. Ori viata nu poate incuraja asa ceva pentru ca nu este in interesul tau.
Cand intr-adevar renunti la asteptari pt ca ti-e clara mizeria din spatele acestora … incepi sa vezi perfectiunea vietii in fiecare detaliu , apreciezi in timp real tot ce ti se ofera … si respecti aceste daruri prin libertatea si confortul care l oferi celor care impart parte din viata lor cu tine. O sa vezi cat de incarcat de semnificatii este fiecare moment de relationare.
Pana nu ai perspectiva asta toate sfaturile vor fi aplicate gresit intrucat … aceste sfaturi nu pot fi nici intelese si nici aplicate cu mintea. Se inteleg, percepand corect viata si se aplica, modificand radical atitudini. Altfel vor fi doar resemnari , care ti vor lasa sentimentul superficialitatii … si va face ca totul sa para f complicat.
Sunt sigur ca I obositor sa fii Andresia in hatisul intrebarilor confuziilor si deznadejdi tale.
Tu ca si foarte multe femei inteligente … traiesc gandindu-si viata si exprimarea. Nu traiti simtind si exprimand ce simtiti. Nici nu mai stiti sa faceti asta dupa ani in care ati gandit si imaginat viata in cautarea perfectiuni si senzatiei ca va controlati viata. Asa ajungi sa ma intrebi daca renuntarea la asteptari este resemnare … ca si cum nu ar fi evident. Daca vrei viata … nu ti mai baga mintea in seama. Las-o sa fie … dar indreapta-ti privirea limpezita de renuntarea la tot ce crezi ca stii … catre miracolul din fiecare secunda de viata. Si vei fi surprinsa prin cate detalii viata comunica cu tine. In viata si relatii mai ales nu trebuie si nu poti sa controlezi nimic. Ce inseamna ca ti-o cam luai? Cine si-o lua de fapt? O furi cand trebe sa fii ceva ce nu esti ca sa ti justifici asteptari si pt ati fi satisfacute. Pt ca altfel relationarea este lipsita de orice presiune , reconfortanta, ca expresia a faptului ca incepeti sa va hraniti fiintele pt maturizare si crestere. Sa refuzi strategiile seductiei si sa fii naturala in intentii si exprimarea lor poate parea vulnerabilitate dar este putere cata vreme sti cine esti. Cand te indoiesti de tine esti intradevar vulnerabila si stilu asta ii numa bun sa dai apa la moara. Politica mea o fost : Ceilalti trebuie sa si puna problema a ce cred eu despre ei pt ca parerea mea ii relevanta. Asa ca eu nu m-am ferit de un stil deschis si direct … dar nici nu m-am luat prea in serios.
Intelepciunea te ajuta sa simti repede potentialul unei relatii si daca are rost sa continui. Intelepciunea asta ii de fapt un bun contact cu tine insati care te ajuta sa simti ce se ntampla de fapt cu ce ai de-a face si ce esti in stare. Dar smerenia fata de viata … este obligatorie ca si componenta esentiala a intelepciunii. Pt ca toti putem evalua gresit .. toti putem ‘’sa o furam’’ si pentru momentele alea trebuie sa ne pastram privirea limpede sa ne asumam limitele si sa mergem mai departe mai atenti si mai bogati cu o experienta.
Resemnarea ta este de fapt refuzul de a avea incredere in viata si de a cauta mai atent in tine ceea ce te duce la dezamagire.
Repet: Compatibilitatea este un soi de avantaj la start care ti da timpul sa intrati mai adanc unii in altii si in voi insiva pentru a intelege ceeace trebuie unei apropieri si compatibilitati suplimentare dar de data asta creata constient. Practic va descoperiti in relationare pana la punctul in care creati constient noi moduri in care va puteti satisface. Puteti deveni in acelas timp prieteni loiali, amanti topiti de pasiune, maestri unu altuia, discipolul celuilalt sau iubiti generosi liberi si puternici.
Intelepciunea poate face din mici compatibilitati, mari compatibilitati si relationari profunde la fel cum inconstienta poate distruge complet sau chiar transforma in ura … mari compatibilitati.
Foarte buna intrebarea ‘’unde este locul iubirii in toata povestea asta’’
Pentru ca la cat de avariati suntem iubirea care umple gura tuturor indragostitilor este doar un ambalaj pentru slabiciunile noastre. Am mai zis-o si o sa o repet la nesfasit: iubirea este expresia unui preaplin … a unei finite ce si a hranit fiinta cu lucruri elementare … conversatie, flirt, sex, tandrete, libertate, prietenie, experienta. O fiinta bine hranita este una echilibrata ingaduitoare … care va putea iubi pentru ca va putea intelege si trece usor peste limitele partenerului, confuziile si inconstientele lui. In plus va avea rabdarea sa-l hraneasca … si sa-i dea putere, daca simte ca are competenta necesara si motivatie.
Iubirea apare numai aici. Dar majoritatea dintre noi suntem in faza in care trebuie sa invatam sa ne hranim fiinta cu hrana de calitate. Ca urmare apreciati fiecare conversatie in care va simtiti bine … faceti sex fara sa l incarcati cu semnificatii mari .. dar fiti prezenti si faceti l bine … puneti accent pe prietenie si libertate in cuplu .. si lasati ca sentimentele importante sa creasca natural ca expresie a apropierii si respectului pt viata celuilalt. Si totul se va normaliza in relatiile voastre. Viata are grija de tot …cand o respectati si iubiti. Complicata este doar mintea. Viata este simpla.
Andresia! Te mai omor cu o completare si promit ca te las sa respiri si pe urma sa ma injuri.
Cred ca sentimentul acela inexplicabil in care simti ca l iubesti, fara sa l cunosti … este doar o stare de euforie … inconstienta … consolidata de descarcari emotionale intense urmare a excitarii unor stimuli de catre cel care ti place (incredere, frumusete, aer misterios, putere sau chiar vulnerabilitate , sensibilitate etc) ce permit … proiectii de iubire si pasiune. De multe ori poate fi vorba numai de aparente sau pot veni la pachet aceste calitati cu altele care le fac pe primele nerelevante. Ce vreau sa spun este ca experienta ne spune ca trebuie sa fim extrem de precauti in a alimenta vise imediat ce intalnim pe cineva care pare sufletul pereche.
Te rog nu ma intelege gresit intrucat eu sunt un mare consumator a unor astfel de stari euforice. Le traiesc si le iubesc dar stiu ce sunt … si mai ales stiu ca nu insemna absolut nimic altceva decat o infuzie de secretii interioare revigorante care nu se intersecteaza absolut deloc cu iubirea. Mai degraba se intersecteaza cu inconstienta.
Cata vreme insa intelegi sa te bucuri de stare fara sa te bagi in interpretari grele demne de scenarii hollywood-iene … intregul context este dragut si provocator. Mai ramane sa fi tu insati si sa discuti pe bune si sa incurajezi acelas lucru … (asta daca te cunosti si daca faci fata sa auzi adevarul) … ca sa poti sa ti faci o parere relevanta. Starea asta euforica de la inceput … poate sa nu insemne nimic la fel cum inceputuri mai timide se pot transforma in pasiuni intense sau apropieri adevarate.
Partea buna cand esti constient este ca … relatiile de cuplu le traiesti conectat si interesat de continutul partenerului tau … iar acest continut este accesibil numai traind in prezent. traind intens prezentul cam dispar ingrijorarile … si odata cu ele asteptarile si pretentiile. Astea apar cand incepi sa gandesti relatia ta si ”sentimentele” tale. Cand nu traiesti, gandesti, si invers.
Interesul pentru interiorul oamenilor ce ti i scoate viata in cale trebuie sa existe din respect pt viata … pt ca daca ai fi fost atenta ai fi vazut cat de imprevizibila poate fi. cum totul se poate schimba peste noapte.
Fii doar atenta la tot ce ti pune viata in fata ca nu cumva sa ti scape lucruri esentiale care ti-ar irosi oportunitati sau care te pun pe directi infundate si asteptari gratuite.
singura regula pentru a iesi din confuzii si drame… este … atentia si relaxarea izvorata din intelegerea ca totul se afla in mana geniului vietii.
Compatibilitatea între două persoane, dpdv al armoniei relaţionale, trebuie analizată din mai multe puncte de vedere :
1. potrivire / nepotrivire – se potrivesc doar persoanele care, atunci când se comportă în modul lor firesc şi natural, reuşesc să gândească şi să se comporte, atât în acţiunile individuale cât şi în cele realizate în colaborare, în mod constructiv
2. asemănare / neasemănare – se aseamănă cu atât mai mult persoanele care au cât mai multe lucruri în comun, şi se deosebesc cu atât mai mult cu cât au mai puţine lucruri în comun. Este vorba de : înfăţişarea fizică, modul de gândire (maturitatea, nivelul de inteligenţă, tiparele de gândire), personalitate, caracter, temperament. Cine se aseamănă se-adună. În mod firesc şi natural. Cine se deosebeşte …nu.
3. empatie – nivelul empatic de care dă dovadă o persoană reprezintă un factor care ţine atât de dezvoltarea sa spirituală, cât şi de o conformaţie nativă dată de influenţa astrelor. Nivelul empatiei influenţează limitele (maximele şi minimele) între care care pot varia (fluctua) factorii de care depinde compatibilitatea a două persoane. Cu cât nivelul empatic este mai ridicat, cu atât mai mult dă dovadă persoana de înţelegere, deschidere, maleabilitate, şi acceptare (a nu se confunda cu aprobare !)
Compatibilitatea trebuie privită ca ceva dinamic, fluctuant, ce prezintă variaţii, minime şi maxime. Aceasta deoarece ea este condiţionată de mai mulţi factori, iar aceşti factori acţionează oarecum aleator în timp, şi în plus au importanţă diferită. De aceea, două persoane compatibile pot ajunge, în cazuri excepţionale, în situaţii de incompatibilitate, şi două persoane incompatibile pot ajunge în situaţii de compatibilitate, privitor la anumite nevoi, trebuinţe, obiective, interese comune…
Privitor la importanţa compatibilităţii în relaţia de prietenie şi căsnicie, se poate concluziona faptul că acolo unde există o mare potrivire, o mare asemănare, şi un nivel empatic ridicat, cei doi vor gândi şi acţiona ca … unul singur…
Echilibrul şi armonia relaţiilor are la bază principiul identităţii : cu cât oamenii vor învăţa să empatizeze la un nivel mai ridicat, cu atât mai bine vor conştientiza asemănările dintre ei, identitatea lor comună, şi faptul că deosebirile şi nepotrivirile sunt oarecum iluzorii. Iubirea va curge atunci prin ei, ca un flux unificator normal, natural, şi firesc…
A renunţa la aşteptări este una, a renunţa la speranţe, sau la pretenţii… alta. Aşteptare înseamnă pasivitate, imobilitate, inactivitate. A renunţa la aşteptări înseamnă a trece la acţiune, a acţiona.
Speranţa reprezintă un sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acţiuni sau a unei dorinţe. A renunţa la speranţe înseamnă a renunţa la proiecţiile şi planurile tale optimiste referitoare la viitor. Omul obişnuit care renunţă la speranţe, se autodistruge, deoarece îşi distruge motivaţia care îl îndeamnă la acţiune, susţinându-i energetic comportamentul. Pentru iniţiat lucrurile se schimbă radical, căci iniţiatul nu mai trăieşte din speranţe, ci din certitudini.
Pretenţia reprezintă revendicarea unui drept (real sau închipuit), sau a unui favor (mai rar). A renunţa la pretenţii înseamnă a renunţa la revendicarea drepturilor tale reale sau închipuite. Omul obişnuit trăieşte în confuzie privind drepturile şi îndatoririle sale. El nu trebuie să renunţe la revendicări, de dragul renunţării, cât timp logica şi inima îl îndeamnă să nu renunţe, căci îşi va pierde scopul în viaţă, şi se va simţi pierdut, distrus. Cu iniţiatul lucrurile stau altfel, căci el îşi cunoaşte drepturile şi îndatoririle, acţionează în conformitate, şi nu mai trebuie să revendice nimic, nimănui. El renunţă astfel în mod firesc şi natural, nu forţat sau obligat de cineva…
Acestea fiind zise, nu renunţa la nimic în mod forţat, căci te autodistrugi. Fiecare lucru vine la timpul său. Păstrează echilibrul şi armonia. Fă ceea ce simţi (logic şi afectiv ) că trebuie să faci. Renunţarea trebuie să vină în mod normal, ca ceva firesc şi natural, în firea lucrurilor, ca un efect al dezvoltării tale spirituale. Cine crede că prin renunţări forţate şi autoimpuse (cică sacrificii 🙂 ) va ajunge să evolueze spiritual, acela nu ştie ce face… cât rău (îşi) face…
Acum ceva vreme am vrut sa completez cu un comentariu la acest topic si sa spun ca…am o senzatie foarte ciudata de multe ori cum ca nu eu scriu ce scriu,ca toate intrebarile si indoielile nu sunt ale mele.Ca eu stiu si sunt de acord cu toate aceste adevaruri care sunt dincolo de ego,in adancul sufletului le inteleg ,pentru ca daca nu ar fi asa nu mi-as bate capul cu contradictia ce apare intre aceasta intelegere si rectiile ego-ului,nu ar exista doua fronturi…doua tabere.Raspunsul sta cumva in fraza urmatoare punctata de kato ( ma bucur sa te “revad” katonanico ) : “Acestea fiind zise, nu renunţa la nimic în mod forţat, căci te autodistrugi. Fiecare lucru vine la timpul său. Păstrează echilibrul şi armonia. Fă ceea ce simţi (logic şi afectiv ) că trebuie să faci. Renunţarea trebuie să vină în mod normal, ca ceva firesc şi natural, în firea lucrurilor, ca un efect al dezvoltării tale spirituale. Cine crede că prin renunţări forţate şi autoimpuse (cică sacrificii ) va ajunge să evolueze spiritual, acela nu ştie ce face… cât rău (îşi) face…”.Am simtit asta de multe ori pe pielea mea si am simtit-o foarte clar.Au fost perioade lungi cand incercam sa imi “implementez” in minte sau suflet ceva (corect) si nu reuseam decat sa imi provoc oarece chinuri si confuzii interioare.Apoi au fost momente cand “ceva” s-a declansat as putea spune destul de brusc …am simtit la fel de clar schimbarea,pragul.Si am inteles ca nu pot sari peste etape.Toate la timpul lor si cand suntem bine copti.Atunci totul se instaleaza natural si nu mai pleaca .
Este la fel de adevarat insa ca uneori ar trebui sa putem invata si intelege mai usor,sa nu asteptam “coacerea” in spatele careia nu de putine ori se afla suferinta.
Întreabă-te cine eşti, şi vei stârni un val de …amintiri. A te indentifica cu personajul principal al filmului acestei vieţi, reprezintă o necesitate, însă doar până în momentul în care îţi vei aduce bine aminte cine eşti, şi ce rol joci acum. Atunci vei putea alege, în mod conştient, dacă mai vrei sau nu să continui comedia. Până atunci… zâmbeşte, bucură-te de tot ce poţi, căci acest rol poate fi interpretat în n feluri, în funcţie de atitudinea ta. Tu poţi da piesei un aer de dramă, tragedie, sau …comedie 🙂 Rolul tău este să creezi, să participi, să te implici, creativ, atât cât poţi şi ţi se permite. Dacă ţii ochii închişi, poţi simţi muzica de fond a filmului tău. Dansează …Andresia… nu renunţa …dansează…
Acesta este primul pas : (re) echilibrarea şi armonizarea stării tale de spirit şi sufleteşti. Totul pleacă de aici, din această stare, orice demers spiritual real. Respiră adânc şi rar. Umple-ţi fiinţa de energie. Calmă şi centrată, cu gândul la prezent, aici şi acum, întrebările tale îşi vor găsi răspunsuri ce vor izvorâ din esenţa care ne uneşte şi deţine Cunoaşterea. Din acel moment, unii te vor căuta să le împărtăşeşti şi lor magia, şi adevărul, care este în …ei… {}
“căci iniţiatul nu mai trăieşte din speranţe, ci din certitudini”
si care ar fi certitudinile alea de initiat ?
“atentia si relaxarea izvorata din intelegerea ca totul se afla in mana geniului vietii.”
mai explicit,ce inseamna “geniul vietii”?
Evenimentele vietii pot fi prite ca expresia hazardului sau a functionarii unor legi impersonale deci mecanice … sau pot fi descoperite ca expresia unei forte prezente (perceptibila vietii), inteligente si personala … care comunica cu noi si ne ghideaza prin aceste evenimente. Cei atenti care-si gasesc esenta de constiinta si implicit luciditatea … incep sa inteleaga acest limbaj al existentei si implicit incep sa intrezareasca … geniul vietii care anima tot ce exista … si practic se lasa descoperit si inteles.
Nu cred ca eu am facut afirmatia cu initiatul dar sunt perfect deacord cu ea .. cu mentiunea ca acest initiat este doar un simplu om care … atent fiind la viata intrucat o admira cu dragoste, … a inceput sa se cunoasca si sa nteleaga limbajul existentei intr o masura mai mare sau mai mica. Certitudinile lui vin din perceptiile unor campuri existentiale intime care l elibereaza partial sau total de indoiala frica confuzie nesiguranta neincredere … si l ajuta sa traiasca viata in armonie si satisfactie.
nu prea cred eu faza asta cu initiatii ,nimeni nu poate fi altceva decit om 🙂
da, kato a zis despre initiati pt el era intrebarea dar probabil ca nu a mai revenit pe aici ….chiar mi-ar place sa discut si cu intiati sa vad si eu ce mai au de zis ,of curiozitatea ma omoara :)))
cit despre geniul vietii , daca din ceea ce a zis si facut Cristos au iesit vreo 35 de mii de denominatiuni ,oare cite or mai iesi si din ce intelege fiecare despre “geniul vietii”?
Gaby….initiatii sunt oameni ca si noi.Ceea ce-i deosebeste de altii este nivelul lor de constiinta.Toti aratam lafel…dar suntem diferiti..tocmai din cauza nivelului nostru de constiinta.
Constiinta nu are margini ea se “intinde” in mod absolut…teoretic dar ..paractic este limitata de prejudecati temeri concepte de viata..toate astea venind din instinctul de conservare dus la extrem.
“Geniul vietii” nu este o persoana…cu maini si cu gura ca sa faca ce a facut Hristos…E esenta vietii si constiintei ficarui-a dintre noi….
” “căci iniţiatul nu mai trăieşte din speranţe, ci din certitudini”
si care ar fi certitudinile alea de initiat ?”
Dupa cum am explicat pe forum,initierea reprezinta un proces in trepte, cu mai multe faze. Initiatul, pe masura ce parcurge aceste faze, “scapa” progresiv de indoieli, incertitudini, si implicit si de …sperante, deoarece ajunge sa constientizeze tot mai clar si mai corect Adevarul.
Certitudinile unui Initiat sunt reprezentate de fiecare masura noua in care el dobandeste constientizarea Adevarului. De exemplu, una este sa filosofam despre Suflet si nemurirea lui, si alta este ca prin Initiere sa ajungi sa percepi Sufletul, natura lui, sa il poti contempla, si sa observi ca el de fapt este …muritor, caci exista doar pe durata unei singure existente, a unei singure incorporari a spiritului intr-un trup material, omenesc. Dupa momentul mortii el se “diszolva”, caci este doar o …proiectie… Asta este una din …certitudinile unui Initiat 😀 Un neinitiat poate trai mult si bine cu speranta in faptul ca sufletul sau este …nemuritor…filosofand o viata intreaga pe aceeasi tema 😀
Da, Initiatul este si ramane un simplu om. Modest, respectuos, retras, si nebagat in seama nimanui. 😀 El stie ca nu conteaza persoana lui, ci Adevarul pe care il poate impartasi altora. El este valoros si util pentru ceilalti doar prin ceea ce el poate impartasi. In rest… toate-s povesti…. mai mult sau mai putin …spirituale… 😀