Articole

Feminitatea si povestea șobolanului

Ceea ce se dorea a fi o carte despre preocuparea secundara a vieții mele
(femei, relații, sex – nu ma intrebati care-i prima)
va deveni o serie de articole ce vor incepe cu acesta.

Cel mai probabil  ca perspectivele astea va sunt familiare deja,
dar este posibil sa mai limpezesc  puțin imaginea de ansamblu, ori anumite detalii.

Scopul meu declarat este sa  provoc și sa rascolesc
toate slabiciunile și sensibilitațile infantile,
care sunt fundamentul relațiilor contemporane de cuplu
și care nasc atatea ipocrizii,
incat nici nu mai putem crede ca exista vreo posibilitate de a relaționa in afara lor. 

NU am de gand sa menajez pe nimeni (barbați si femei deopotriva)
si nu veți gasi nici o urma de diplomație in observațiile si concluziile mele,
dar va puteți aștepta sa va ințeleg perfect si sa fiu delicat
cu limitele oricui se straduie sincer
sa-și recupereze onestitatea inainte de toate si demnitatea umana odata cu ea.

485489_448084161941976_1243026803_nTraiesc la modul cel mai concret senzația ca
oricine se angajeaza pe aceasta direcție imi face o favoare personala.

Cine și-a depașit o condiționare sau dependența,
ințelege dificultatea procesului  si
valoarea unei aspirații sincere
de a te elibera de instinctele egotice de posesivitate si control,
atent acoperite de proiecții idilice despre iubire, relații, sex.

Toți cei care simțiți ca este timpul
pentru un alt mod de a aborda si
experimenta relațiile cu sexul opus …
va trebui sa va gasiți rabdarea si ințelegerea
pentru partenerii voștri ce cauta sa iasa
din neincredere, atașamente, posesivitate, gelozie, ipocrizie, competiție.
Recomand, in aceeași masura, o lipsa totala de toleranța pentru cei care, conștient sau inconștient,
prefera jocul alunecos al relaționarii in emoționalul destinic, dramatic,  atat de familiar, promovat si exploatat artistic.
Preocuparea pentru amplificarea aspectului emoțional al relaționarii intre sexe
este alegerea celor care au descoperit ca in acest context
celalalt este influențabil, ușor de impresionat si de stors de angajamente,
inainte sa fie conștient de consecințele propriilor promisiuni.

Miza intensificarii emoțiilor este scaderea luciditații, in favoarea obținerii unor decizii sau angajamente grabite
sau pentru inradacinarea unor dependențe . Emoționalul (romantismul) este o disimulare
cu pretenții de iubire ’’adevarata’’, o camuflare destinata sa creeze confuzie.
Odata obținute angajamentele , veți constata ca se cam pierde atat interesul
pentru stimularea emoționala, cat si pentru partener, intrucat, teritoriul fiind marcat, teatrul devine obositor.
V-ați prins. Angajamentele sunt un soi de marcare a teritoriului
care-ți dau un ridicol si gratuit sentiment  de siguranța.
Te bazezi ca sentimentul de vinovație declanșat de incalcarea unui angajament iți va opri partenerul sa faca ce simte.
Insa, realitatea este … ca  cel mai șmecher dintre cei doi  va ști ca angajamentele nu-l obliga cu nimic,
iar cel mai naiv nu are decat varianta reprimarii.
Evident ca, in contrast cu excitarea emoționala inițiala, alimentata permanent de gesturi exagerate si nefirești  …
golul ce se releva dupa obținerea de angajamente  … va deveni cu atat mai deprimant cu cat ai exagerat mai mult  la inceput.
Vad chiar la oameni de calitate ca reproșeaza partenerului nerespectarea unor angajamente, cand cel care reproșeaza știe ca:

  1. a forțat obținerea acelor angajamente intr-un context emoțional, intrucat la momentul acela era extrem de interesat sa se vada cu ’’sacii in caruța’’
  2.  partenerul nu avea, la modul evident , experiența sau maturitatea de a ințelege consecințele angajamentelor luate la momentul respectiv.

Intelegeți acum de ce, in lipsa unui conținut uman demn si onest, nu putem ințelege seducția decat in termeni care presupun șmecherii  pentru a ’’combina’’ si lega partenerul prin angajamente in prima faza si dependențe in faza urmatoare.  Este evident cat de adanca este convingerea ca abordarea unei femei si a unei relații implica inevatibil un soi de inșelatorie, falsitate, prefacatorie.

Cei care aleg in relaționare calea disimularii prin emoțional si romantism sunt ușor de recunoscut, intrucat, in afara jocului , se simt vulnerabili si inconfortabil, tocmai pentru ca știu ca din punct de vedere uman, spiritual reprezinta foarte puțin.

Am insistat prematur cu aceste detalii doar pentru a incerca sa va fac sa conștientizați valoarea oricui cauta 0 experiența bazata pe conținutul uman, mai degraba decat pe forma,  bazata pe libertate, recunostința, onestitate, deschidere, relaxare, erotism, prietenie, cooperare, conexiune, explorare fara limite a intimitații și sexualitații.

Cei orientați catre aceste valori … sunt de asemenea  ușor de recunoscut. Nu se grabesc nicaieri, nu vor sa va desemneze vreun rol , detensioneaza si dedramatizeaza orice moment, orice experiența, sunt interesați de orice aspect al celui pe care vor sa il cunoasca, refuza orice angajament, orice proiecție, urmaresc descoperirea celuilalt, nu alimenteaza emoțiile, dar nici nu le acuza.

Emoțiile sunt un dezechilibru ca rezultat al pierderii contactului cu prezentul, in favoarea proiecțiilor fericite ori nefericite. O emoție este dependența de o proiecție ceea ce inseamna o desprindere de prezent. Cata vreme sunt experimentate detașat, emoțiile devin doar aspecte marunte ale prezentului.

NU cred ca pot sa va fac sa intelegeți  cat de mult apreciez si respect orice individ dispus sa se accepte, fara compromisuri, cu toate limitele, dorințele si nevoile lui, care intuiește ridicolul  pretențiilor de buric al pamantului caruia toți si totul ii este dator,  și renunta la proiecțiile  idilice pentru a da o șansa celuilalt de a fi cunoscut si acceptat dincolo de orice interes sau așteptari.

A gasi luciditatea, care sa te scoata de sub vraja condiționarilor tradiționale,  este un enorm pas inainte, este, in cel mai strict sens al cuvantului, o naștere intr-un spatiu energetic nou, in care ne putem cunoaște dincolo de aparențe, interese sau judecați superficiale.

Toți cei care au facut acest pas sunt așteptați de realitatea creata de brutalitatea inconștienței din care tocmai au ieșit.  Poți vedea, pentru prima data, nivelul de mutilare sufleteasca la care ne-a adus o relaționare inconștienta,  poți vedea fricile absurde si nejustificate de deschidere, vulnerabilitate sau respingere, poti vedea reprimarile la care se supun oamenii frumoși de dragul unei imagini induse de perfecțiune. Si știi ca,  inainte de a te bucura de tot ce inseamna o relație, trebuie depașite traumele majore: neincrederile, complexele, frica de deschidere sau respingere, confuzia dintre ce vrei și ce ai nevoie.  Cand iți pui problema de a ameliora situația, ințelegi cat de fine si vulnerabile sunt ființele umane in structurile lor subtile și cata nevoie de  blandețe, relaxare si umor este in aceasta lume.

Ieșirea din hipnoza iluziei  nu este sfarșitul drumului, ci doar inceputul lui. Urmeaza sa invațam și sa ne finisam deschiderea, exprimarea dorințelor și a trairilor, urmeaza experiența, recunostința, atenția la detaliile a ceea ce suntem, acceptarea și multe altele, care, in final, ne duc la relațiile care simțim ca ar trebui sa fie.

Mi-aș dori ca aceste articole sa fie un soi de fascicul de lumina care sa faca vizibile autolimitarile in care ne ținem majoritatea.

1. Femeile si puterea lor sexuala ca reflexie a conexiunii cu viața

Mie imi este clar. Femeile, prin natura lor, au o mai buna ancorare in energiile vieții, sunt mai apropiate si mai familare cu ele. Ințeleg, la nivel de percepție, substratul sau subtilitațile situațiilor de viața, in mod natural, chiar daca tac, fac pe proastele, nu sunt conștiente de calitatea asta  sau nu pot conceptualiza sau exprima prea ușor ceea ce simt si intuiesc. De asemenea, traiesc mai intens si mai veritabil, accepta mai ușor clipa si se abandoneaza mai ușor vieții,  risca mai curajos si decis, cand simt miza unei experiențe importante si sunt mai vitale,  mai viguroase. Sunt mai ’’adevarate’’, mai ’’salbatice’’ si, in consecința, greu de controlat.  Toate astea ’’tradeaza’’ o sensibilitate fata mediu si viața, care le face in același timp mai deschise situațiilor de moment. Viața pulseaza puternic il ele, iar sexualitatea lor irezistibila si inteligența lor emoționala superioara nu este decat o reflectare a  contactului strans cu partea energetica vieții, de unde ne tragem oricum cu toții vitalitatea si puterea. Fara ancora asta a lor, care le este si puterea … femeile nu ar fi putut face fața forței distructive a superficialitații masculine.

Inteligența emoționala este in sine o chestiune doar de sensibilitate si percepție și nu se intersecteaza cu inteligența mentala, lenta si veșnic roasa de indoiala. Conceptele cu care lucreaza inteligența mentala sunt rupte de viața (nesigure in consecința) spre deosebire de senzațiile, sentimentele si percepțiile pe care se bazeaza inteligența emoționala.

Barbații au simțit dintotdeauna aceasta conexiune speciala a femeilor cu energiile vieții. Aceasta conexiune se manifesta in principal in incarcatura si natura lor sexuala, care pe barbati ii atrage irezistibil, in aceeași masura in care ii si sperie.

Pe de o parte, aceasta natura a femeii l-a incantat si l-a fascinat.  Pe de alta parte insa, potentialul sexual  imens al acesteia  si forța  pe care o exercita feminitatea asupra tuturor barbaților au pus ego-ul masculin intr-o pozitie  dificila. Barbatul a conștientizat imediat  handicapul lui sexual in raport cu nevoile, posibilitațile si opțiunile femeilor de a experimenta si a-și trai sexualitatea.

In fiecare barbat era evidenta atat valoarea, cat si puterea sexualitații feminine, iar acest fapt a tulburat consistent ego-ul masculin. O valoare prea mare si ravnita de prea mulți.  Aceast moment este unul cu care se intalnește …  fiecare barbat care a trait vreodata pe aceasta planeta  si la care trebuie sa raspunda cum știe el mai bine. Sa prețuiasca aceasta valoare sau sa o supuna si sa o slabeasca pentru a o controla. De raspunsul asta depinde toata experiența lui cu femeile.

2. Alternativele de abordare a naturii feminine de catre barbat

In fața acestei situații, barbații au avut de ales doar doua abordari:

A)     Abordarea 1,  careia o sa-i zic Calea demnitații si finisarii spirituale, care presupune inainte de orice …

  • onestitate fața de propriile lor percepții si sentimente ce vizeaza femeia

si, in consecința, sacrificarea ego-ului masculin extrem de tentat de avantajul puterii fizice superioare.  Pe aceasta cale, barbații  ințeleg, admira, accepta si respecta  natura puternic sexuala a femeii care le da sens, placere si motivație in viața. Pe aceasta cale, barbatul crește spiritual, ințelegandu-se tot mai bine  pe sine, viața si femeia …  ieșind astfel din limitarile si mecanica inconștienței. In felul acesta, puterea spirituala si, implicit, cea sexuala a barbatului cresc pana la punctul in care ar fi, inclusiv sexual, un partener pe masura. In aceaste condiții, femeile ar relationa liber cu mulți barbați, conform cu natura lor generoasa, spre caștigul si fericirea tuturor.

Pe aceasta cale, barbații incep maturizarea sexuala de pe o poziție fireasca de subordonare si recunostința fata de disponibilitatea femeilor care li se ofera.  La aceasta atitudine femeile vor reacționa natural, prietenos si fara superioritați. Pe aceasta cale, barbatul ramane deschis si atent la feminitate, o va percepe si o va cunoaște tot mai profund in esența ei. Astfel, barbatul devine repede capabil sa satisfaca o femeie, evitand irosirea in aparențe, intrucat si-a ințeles locul si limitele (paradoxal un gest profund barbatesc) si s-a preocupat sa se finiseze in conținut si perceptie. Pe aceasta cale, a respectului pentru feminitate, barbatul descopera, conștientizeaza, accepta si-si dezvolta sensibilitatea fara de care orice percepție a realitații este imposibila si orice calitate masculina este complet lipsita de valoare.

Deloc intamplator, performanța sexuala masculina este o componenta esențiala in obținerea stimei de sine. Iar performanța sexuala presupune o preocupare intensa pentru aspectele energetice interioare, inseparabile de natura noastra sexuala si spirituala. Aceasta preocupare si dorința naturala de a satisface sexual femeia, descopera sensibilitatea masculina si trezește instinctul de demnitate fara de care, din punctul meu de vedere, orice maturizare umana este imposibila. Nu vei ajunge niciodata insa sa satisfaci femeia daca vrei sa faci asta doar pentru orgoliul tau. Ca urmare, toti cei care vreti sa duceți femeia in al noualea cer orgasmic, aflați inainte de ce doriți sa faceți asta. Intrucat, daca va seduce ideea de a va crede un barbat capabil de asa ceva … inseamna ca ati pierdut exact sensul acestei abordari.

Oricat de vital si viril este un barbat, fara intelegerea spirituala a propriei naturi si fara departarea de motivatiile egotice, mecanica instinctuala il va epuiza  mult inainte de a putea  satisface o femeie. Ori, asta devine cu atat mai grav pentru stima de sine a barbatilor, cu cat sexualitatea feminina nu este constransa de limite, este permanent interesanta si incitanta pentru ceilalți barbați.

Ignoranța masculina ne transforma foarte devreme in ’’barbați facuți din bere si carnați’’, permanent frustrați, complexați si furioși pe vitalitatea, atractivitatea si interesul femeii pentru barbații inca vitali si neconsumați.

Nu vi se pare genial faptul ca, in cel mai esential aspect al stimei de sine masculine (sexualitatea si relația cu femeile), stau secretele dezvoltarii si maturizarii spirituale si umane ale barbatilor? De ce credeți ca secretele unei dezvoltari naturale a barbaților (sensibilitatea si onestitatea) șad in așteptare exact intr-un spatiu strans legat de sexualitate,  inevitabil de catre oricare dintre noi. Pentru ca designul vieții presupune ca niciunui cautator sincer sa nu-i poata scapa aceste secrete esențiale pentru o viața faina aici pe pamant. Sexualitatea este ceva ce nu poate fi evitat de nimeni. Va fascina veșnic umanitatea. Ori implinirea ei inseamna asimilarea sensibilitații si onestitații. Refuzul acestora face sexualitatea o sursa de dezamagire si epuizare energetica.
Spiritualitatea a trebuit sa devina  complicata doar cand sexualitatea a fost discreditata convingator si total. Refacerea reputației ei este de datoria fiecaruia dintre noi. Sexualitatea este legatura noastra cu viața.  Este forma perfecta a parteneriatului indestructibil intre viața si umanitate.

In fapt, un barbat va satisface o femeie prin ceea ce este, nu prin ceea ce face. Fiind atent la energia si problematica sexualitații, barbatul se va descoperi in conținutul si identitatea lui energetica  …  iar asta inseamna sa aflam cine suntem, ce putem fi si cum ne putem transforma.

Aceasta devenire este un proces de eliminare a ceea ce este superficial, pe masura ce descoperim ceea ce este esențial si important in noi.

Cand crezi ca bogația, poziția sociala sau succesul sunt calea catre relații de calitate cu sexul opus, nu faci decat sa-ti dezvalui dezinteresul pentru identitatea ta reala, energetica, dezinteres care este in fapt refuzul destinului de om si barbat.  Ne descoperim si experimentam ca barbați … acceptandu-ne sensibilitatea, alegand onestitatea fața de ceea ce simțim si suntem in interior. Sensibilitate dublata de onestitate este demnitate. Astea ne vor oferi sensul in viața si relații adevarate cu femeile.

Crezi ca ai nevoie de ’’vreun X6, sa fii fotbalist sau sa ai noroc de un  ’’ciocan’’ de juma’ de metru’’ sa fii dorit si iubit de femei? Mai gandeste-te.

Astea pot oferi unei femei doar  motivația de a-i folosi si dispretui pe barbati,  chiar daca vor fi  invidiați si doriți. Cand esti dorit pentru a fi folosit, nu vad nici o posibilitate de a fi satisfacut. Evident ca a fi dotat, bogat si frumos sunt aspecte importante, dar nenecesare si mai ales  inutile in afara celor esențiale.

Pe aceasta cale,  prezența feminina este motivația si bonusul evoluției barbatului catre natura si potențialul lui profund spiritiual. Pe aceasta cale, alaturi de femei, maturizarea barbatului este  una magica. Insa este o cale pe care o aleg mult prea puțini. Cu articolele mele caut sa va trezesc interesul pentru aceasta abordare.

B)     Abordarea 2 careia o sa-i zic Calea șobolanului sau a infantilismului masculin veșnic este cea pe care barbatul a ales ipocrizia, sacrificandu-și calitatea esențiala masculina: demnitatea (sensibilitatea si onestitatea). Este calea pe care am ales sa nu recunoaștem importanța femeilor  pentru sufletul nostru de barbat. Am ales sa le manipulam pentru a le folosi.  Este calea pe care am stabilit intr-un consens entuziast ca femeile sunt de vina pentru tot. Ele sunt de vina ca ne atrag, ca le dorim, ca le futem jalnic si ca nu ne putem suporta, ca avem pula mica sau insuficient de tare. Ele trebuie omorate cu pietre pentru ca noi avem chef sa le futem. O logica invulnerabila, NU?  Singura diferența dintre noi cei civilizați si barbarii care folosesc pietrele, este ca noi le omoram lent (pe care mai putem, pentru ca pe alocuri roata se-ntoarce), tratandu-le perfid. rat_men_

Ele sunt vinovate ca exista, deși fara ele totul iși pierde sensul. Sigur ca este un sens existențial dincolo de femei si relațiile cu ele,  dar este mult mai greu accesibil si, paradoxal, femeile sunt unul din factorii esențiali care te duc inclusiv la acest nivel spiritual.

Totul ar fi fost expresia unei stralucitoare inteligențe strategice, daca consecințele acestor alegeri nu ne-ar ajunge și distruge pentru a ne releva micimea interiora.

Sentimentul micimii interioare, pe care-l incearca barbatul ca și consecința a alegerilor lui,  ii alimenteaza o frica colosala de neimportanța in fața feminitații si il transforma intr-un etern copil, capabil sa priveasca, sufletește vorbind, doar de jos in sus (sa cerșeasca) la femei …  si asta ramane impresia pe care o lasa, in ciuda oricarei pretenții de maturitate. Deși umili si dominați in interiorul lor, devin judecatori agresivi si disprețuitori in public sau in discursul comun.

Astfel, barbatul contemporan a ajuns dependent sa-și dovedeasca sieși si lumii intregi ca este barbat. Unii-si fac brandu cat picioru celorlalti, alții aduna bani si se poarta ca si cum ar avea toate raspunsurile, alții fut multe femei pentru care ele-s doar un numar, sau cauta eliberarea spirituala din același motiv pentru care alții isi cumpara un X6. Toți acestia deblocheaza si investesc resurse enorme sa convinga ca sunt barbați, cautand criterii dupa care sa se poata convinge ca sunt superiori celorlalți barbați .

A incerca sa-ți dovedesti barbația este dovada  a faptului ca nu mai traiești sentimentul ca ești barbat. Nu poți fi laș si ipocrit si sa te simți barbat. Si este mult mai ușor sa te faci cat un munte, tare ca piatra, sa faci bani garla, sa ai succes si glorie, decat sa renunți la lașitate si sa-ți recuperezi sufletul …

Aceasta abordare a feminitații de catre barbat i-a interzis orice ințelegere a femeii, orice maturitate. Alegand ipocrizia, nu a facut decat sa se condamne la un infantilism permanent, din a carui perspectiva, natura feminina pare de neințeles. Este un intreg razboi, subteran tuturor discuțiilor si sugestiilor, potrivit carora  logica sexului opus este de neințeles.  Aceeași miza, a evitarii sinceritații barbatului cu el insuși, este si in spatele eforturilor de a explica neințelegerile dintre femei si barbați prin diferențele aparute ca rezultat a funcțiunilor diferite ale  masculinului si femininului. In fapt, toate aceste diferențe, care se vor motive de dizarmonie, sunt destinate sa faciliteze relaționarea si, in nici un caz, sa justifice problemele.

Ințelegerea femeilor de catre barbați este  imposibila  cata vreme barbatul refuza recunoasterea celui  mai evident si elementar aspect interior despre el insuși: sentimentul importanței femeii pentru viața lui de barbat.  Nici un fel de dezvoltare a percepției masculine nu poate exista pana cand barbatul nu-și asuma sentimentele și nu eliberareaza feminitatea si sexualitatea ei  de orice constrangeri inventate doar pentru confortul șobolanului  etc.

Vorbesc doar de a recunoaște ce trezește in noi feminitatea primordiala, nu de cultivarea unei atitudini. Simpla recunoaștere obliga la respect si eliberarea feminitații, care astfel, prospera, se maturizeaza si ne satisface cum nici nu credem ca ar fi posibil.

Imaginați-va o lume in care femeile au plecat si ne-au lasat singuri si ce ați fi dispuși, ca barbați, sa faceți pentru ca ele sa revina printre noi.

Soricelul asta ar fi tot ce ramane din șobolanii ce suntem, intr-o lume fara femei sau cu femei mature spiritual, care nu cad in plasa aparențelor și superficialitații.

Of_Mice_And_Men_by_IsilmalithNu va imaginați ca exista ceva din problemele si dezechilibrele femeii care sa nu-mi fie familiare. Dar am convingerea ca, inainte ca barbații sa devina conștienți de imensa lor ipocrizie si lașitate, din spatele suficienței lor afisate, nimic din ce ar putea face femeile nu poate fi eficient pentru ameliorarea climatului din cupluri. In situația prezentă barbatul este precum un copil inconștient de valoarea si insemnatatea a tot ceea ce-l inconjoara, care strica si sparge tot ce ii cade in mana, manat doar de grija de a poseda totul pentru a-și atrage atenția și a se simți important.

 

 

Cris

http://www.facebook.com/#!/cris.popanda?fref=ts

Indemn pentru femei

Din nou Răzvan aici, profitând de faptul că fratele Cristi n-a mai postat nimic pe blog, trag speranță c-o să-i mai fur câteva din fanele înfocate prin acest articol dedicat în special femeilor. Să fie foarte clar de la început, aștept ca numărul de admiratoare să-mi crească considerabil după ce articolul va fi citit.

„Femeile sunt nebune
iar bărbații sunt tâmpiți

Iar principalul motiv pentru care
femeile sunt nebune 
este că
bărbații sunt tâmpiți.”

 

E o glumă din show-urile regretatului comediant George Carlin. Adevărul spus în glumă pare mult mai usor de acceptat, mai ales că e spus atât de clar si direct încât ai senzația că e prea simplu ca să fie adevărat. Ba chiar te gândești că ar fi prea de tot să fii chiar tu acel bărbat tâmpit.

In aceeași categorie de glume inspirate din realitate intră și aia cu „dacă lumea ar fi condusă de femei n-ar mai exista războaie,  pentru că toate țările ar povesti între ele”. (ceea ce ar fi minunat !)

Acesta e un articol despre feminitate, sensibilitate,  iubire, vulnerabilitate, deschidere și tot ce ține de principiul arhetipal feminin  (pentru visătorii mei dragi:  „yin”).

Trăim într-o lume a bărbaților unde Ego-ul, puterea, forța brută, duritatea, rațiunea, vorbele, spiritul de competiție și tot ce ține de principiul masculin sunt valorile de bază… în timp ce sensibilitatea, simtirea, acceptarea, slăbiciunea sunt atribute pe care le tratăm cu dispreţ, atribute care au ajuns să fie călcate în picioare fără milă şi cu o insensibilitate tipic masculină.

Practic disprețuim tot ce-i mai subtil și frumos în lume și am ajuns să apreciem doar plăcerile grosolane lipsite de esență.

Bun, asta-i situatia n-avem ce face, noi bărbații suntem tâmpiți, insensibili și înclinați în mod natural spre o abordare mai egotică a lucrurilor. Asta nu mă deranjează atât de tare, mai ales că fac parte și eu din rândul insensibililor.

Ceea ce mă deranjează foarte foarte tare este că FEMEILE au uitat cine sunt, au uitat de lucrurile care le definesc și mai ales au uitat comoara care se ascunde în privirea lor.

Văd prea multe femei cu capul plecat, prea multe care „au pus botul” la pălăvrăgelile pur raționale (și ireale) ale bărbaților. Au renunțat la ceea ce le definește doar din frica ca nu se vor putea integra într-o lume a bărbaților.

E de ajuns să uit o secundă în ochii unei femei ca să înteleg totul, dar încă nu pot să-mi explic cum de am trăit timp de mai bine de 20 de ani fără să văd ceva atât de valoros ce stă fix sub ochii mei.

Îmi pare rău să văd femei resemnate care s-au împăcat cu ideea că nu mai e nicio șansă, nicio șansă ca ceea ce simt ele să fie văzut, apreciat și protejat. Și nu exista femeie care să nu simtă asta, e în natura voastră. Există unele femei care s-au îndepărtat atât de mult de ele însele și de ceea ce simt incât sunt aproape convinse ca acea feminitate naturală nu există în ele, dar ea e acolo așteptând mediul propice pentru a înflori. Dar nu despre cele fără simțire vreau să vorbesc, ci tocmai despre cele care încă mai simt, cele în ochii cărora găsești feminitatea aia naturală. Cele care se deschid lăsându-te le pătrunzi cu privirea, se dezbracă de măști deîndată ce te simt.

Vouă, celor care încă mai simțiți mă adresez,
voi trebuie să  AVEȚI INCREDERE !

Esență vieții se găsește în privirea voastră !

Aveți încredere și speranță că lucrurile n-o să ramână așa cum sunt, aveți încredere în iubirea ce-o simțiți, n-o suprimați, nu va fie frică de ea dar nici n-o risipiți cu cine nu-i demn de ea. E ceva prea frumos în voi ca să fie călcat în picioare, de aceea îl citez pe un bărbat deosebit de sensibil care-i îndemna pe cei care încă mai credeau în iubire astfel:

„Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte
şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor,

ca nu cumva să le calce în picioare
şi să se întoarcă să vă rupă.”
(Matei 7:6)

In Lumea egoului în care trăim toată afecțiunea si deschiderea de care sunteți voi capabile vor fi considerate slăbiciuni, călcate în picioare si folosite împotriva voastră. Bărbații (și deseori femeile masculinizate) vă vor disprețui și vor arunca cu noroi în tot ce-i frumos în voi.

De aceea vă îndemn să vă impuneți, să aveți 100% încredere în ceea ce vă spune Femeia din voi,  să vă impuneți standardele cu care natura v-a înzestrat ca sa faceți lumea un loc mai bun. Nu faceți niciun compromis, fiți aspre și neîngăduitoare cu inconștiența bărbaților și răsplătiți-le sinceritatea și deschiderea cum știți voi mai bine.

Ajutați bărbații să scape de frica asta în care trăiesc, încurajați-i să fie sensibili, vulnerabili, slabi si astfel iubitori în fața voastră, pentru că principalul motiv pentru care noi suntem niște tâmpiți este faptul că ne e frică că nu vom fi acceptați de voi dacă ne acceptăm slabiciunile și vulnerabilitățile.

In schimb fiți cât puteți de aspre cu manipulatorii, testați bărbații, nu dați nicio șansă inconștienței. Nu acceptați nicio prefăcătorie, nu aveți milă de manipulatorii care pozează în bărbați necăjiți care vor ajunge să vă calce în picioare imediat ce le veți încredere și vă veți deschide.

Folosiți-vă feminitate să faceți toate aceste lucruri. Nu vă fie frică să vă impuneți. Nu credeți prostia că femeia trebuie să fie sub bărbat. De fapt femeia trebuie să conducă relația din punct de vedere emoțional, iar bărbatul să fie doar unealta prin care femeia își manifestă iubirea ce o are în ea.

Lumea trebuie condusă de bărbați predați în mânile binevoitoare ale femeilor. Nu a femeilor care s-au dedicat scopurilor mărunte împrumutate din lumea bărbaților, ci a celor care își ascultă inima.

Cautați bărbați capabili să se predea și în același timp capabili să înțeleagă și să protejeze comoara din voi.

Fiți ca o floare gata să se deschidă în fața unei iubirii autentice.

Căutați relații autentice, conexiuni reale, căutați privirea bărbaților… ea vă va spune totul despre ei. Nu-i credeți pe bărbații care vă vorbesc fără să vă privească.

Nu căutați doar sexul, nu vă lăsați pradă nevoilor primare, ci mai degrabă căutați o conexiune sufletească care să culmineze în sex. Lăsați-vă conduse de feminitate, care este un indicator foarte exact și exigent în ceea ce privește bărbații . NU oferiți sex bărbaților inconștienți, pentru că prin asta le veți confirma faptul că sunt pe calea cea bună, când de fapt sunt în mijlocul deșertului și habar n-au în ce direcție s-o apuce.

Nu credeti niciodată în bărbații care vor să vă convingă că au dreptate, pentru că cei care fac asta o fac doar pentru că sunt incapabili să ofere afecțiune…și au impresia că dacă vă conving că au dreptate nu mai e nevoie să vă ofere afecțiune reală.

Credeți doar în bărbații care vă iubesc și fiți cât puteți de aspre cu teoreticienii si intelectualii incapabili să ofere afecțiune.

Alegeți o imbrățișare în locul oricâtor vorbe frumoase. Căutați o privire sinceră și deschisă la un bărbat, nu vă lăsați prinse în aspectele superficiale.

Fiți convinse că adevărata valoare a unui bărbat nu stă în bani, fizic sau inteligență, ci în capacitatea de a fi lângă voi plin de afecțiune în lipsa oricăruia din aceste lucruri. Alegeți să aveți o relație, nu o convenție.

 

Aveți incredere că puteți fi iubite necondiționat !

Mi-ar plăcea ca fiecare dintre voi să știe ce înseamnă să ai lângă tine un bărbat pe care să te poți baza din punct de vedere afectiv și emotional. Un bărbat care să plaseze relația voastră în fruntea listei de priorități, și indiferent că ajungeți să locuiți într-o cutie de carton să știți că dincolo de orice greutate RELAȚIA cu cel de lângă voi este un lucru pe care VA PUTEȚI BAZA 100%.

Văd relații în care, în mod surprinzător, partenerii au decis de comun acord că banii sunt prioritatea, iar toate celelalte lucruri merită sacrificate de dragul câstigurilor materiale, inclusiv atenția și afecțiunea unuia față de celălalt. Aceasta nu este o relație,e în cel mai bun caz o convenție, doi oameni dedicați unui scop comun: banii.

Căutați relația în care să puteți greși la infinit și să știți în adâncul vostru că oricât de rău ați fi greșit, bărbatul de lângă voi nu doar că nu se va supăra, ci vă va iubi încă și mai mult decât înainte. Din nou zic, fiți deosebit de aspre cu orice bărbat care nu se înscrie în astfel de tipare, credeți-mă, singura cale prin care puteți să-l treziți este aceasta !

Mi-ar mai place să văd relații în care aveți certitudinea că vă puteți certa, înjura, puteti face orice…pentru că indiferent ce ați face, simțiți că toate lucrurile de suprafață n-au cum să afecteze iubirea care există ca fond al relației. Să știii că din punct de vedere afectiv ai asigurată o iubire neconditionata… indiferent ce ai face, cu atât mai mult când alegi să fii tu însuti cu toate lucrurile care nu-ți convin puse pe masă. Ați avut vreodată un asemena sentiment de siguranță ăsta într-o relație ?

Ma întristează să văd că sunt atâtea femei care nu sunt în fruntea priorităților bărbatului de lângă ele. Mai mult, nu pot avea niciun fel de încredere în el din punct de vedere emoțional, se așteaptă să fie private de iubire la prima greșeală și toata viața lor este un lung șir de incrertitudini… în condițiile în care ÎNCREDEREA în partener ar trebui să piatra de temelie pe care construiești toată relația.

E greu de crezut că există femei în relații de peste 20 de ani care nu se pot bucura de aceasta încredere, și mai rău, foarte probabil nu se vor bucura niciodată…fiind convinse că ceea ce trăiesc ele se numește „relație”.

 

Manipulatorii „neajutorați”

Lumea e plină de bărbați manipulatori, care știu să se facă mici, mici, cât un purice de mici când se simt inferiori, și să te calce pe cap fără milă deîndată ce le-ai dat puțină încredere. O sa-i recunoașteți pe aceștia prin faptul că sunt deosebit de buni și altruiști, se îmbracă umil, par neajutorați, îți provoacă cumva un sentiment de milă și sunt buni cu toată lumea din jur…

…și toate acestea doar cu scopul de a va face să lăsați garda jos, să prindeți încredere în ei, ca apoi să poată să să vă calce pe cap fără să clipească cu o insensibilitate demnă de filmele horror proaste.

Și voi aveți impresia că cu cât mai multă iubire și rădbare veți oferi, cu atât ei se vor liniști și vor deveni sensibili la suferința voastra. Dar surpriză, cu cât mai vulnerabile și deschise va veți arata cu atât mai mult îi veți încuraja să vă calce în picioare, și-o vor face fără să obosească pe măsură ce va arătați mai deschise si ingăduitoare.

Am văzut prea multe femei plângând doar pentru a încerca să obțină un strop de afecțiune de la bărbații de lângă ele, iar ei, în loc să înțeleagă nevoia lor, au înțeles că au o nouă oportunitate să fie aspri, autoritari, nesimțiți…si să se arate încă și mai insensibili decât erau până acum.

Si culmea, acest bărbat e deosebit de umil, servil și amabil (forțat) cu cei din exterior de care îi este frică pentru simplul fapt că aceștia îi impun respect. De fapt el este un fricos, un câine speriat de faptul că nu poate fi autoritar decât cu persoanele care îi pun botu’ la manipulare. Vă puteți da seama de asta când îi vedeți în relație cu alți oameni, cât sunt de dornici să afișeze o mască frumoasă de „om bun”… și cât sunt de speriați c-o să fie descoperiți. Ei de fapt sunt „puternici” doar cu oamenii naivi si orbiți de minciunile lor.

Toți bărbații ăștia devin niște purici în momentul în care se trezesc singuri sau dacă cumva femeia se trezește și se impune în relațiea cu el. Ajung din nou niște milogi umili pâna în momentul în care reușesc să mai păcălească pe cineva și își permit să-și intre din nou în starea de nesimțit inconștient.

În aceste condiții vă îndemn să vă ridicați, să fiți sigure pe voi, să fiți conștiente de ceea ce sunteți capabile și să nu mai dați șansa niciunui bărbat să va calce vreodata în picioare, pentru că lucrurile nu mai pot merge la fel ca până acum.

Dar fiți atente, a te impune în relație înseamă a fi foarte sigură de ceea ce simți, a vedea lucrurile clar și a ști exact ce vrei. Impunerea n-are legătură în niciun caz  cu răzbunarea sau cu tentația de a-i provoca celuilalt suferință pentru a-i răsplăti suferința pe care și el v-a provocat-o cândva. Din contră, a te impune înseamnă a căuta calea cea mai benefică și armonioasă pentru a impune propriile standarde, ghidată numai de bune intenții (dar fără a face cel mai mic compromis). Multe femei nu se pot impune pentru că fără să-și dea seama, pentru ele e mai important să-i provoace suferință celuilalt decât să obțină libertatea. Ironic.

Femeile care se impun trebuie s-o facă în primul rând pentru A AVEA O RELAȚIE mai bună, asta să fie motivația din spatele a tot ce fac. Orice altă motivație ascunsă care implică a-i provoca durere celuilalt este sortită eșecului si scandalulilor. El va suferi oricum în urma unor astfel de evenimente, nu încerca să pui paie pe foc, dimpotrivă asigură-l că se poate bucura de afecțiunea ta și atunci, doar că de acum înainte îți vei impune standardele tale… însă el nu va fi în niciun caz mai puțin important pentru tine.

Mi-ar plăcea să  văd că voi femeile sunteți capabile să demonstrați că vorbele lui Kahlil Gibran sunt reale, și anume:

Gingăşia şi bunătatea nu sunt semne de slăbiciune, 
ci manifestări ale puterii şi hotărârii.”

Imi doresc să vă văd aspre si exigente cu bărbații până în momentul în care sunteți sigure că au înțeles că tot ce aveți voi de oferit NU ESTE UN SEMN DE SLABICIUNE !!!…ci din contră o manifestare a acelei comori ce stă în voi.

Nu-i mai credeți pe tâmpiți. Apropo…știți care e culmea tâmpeniei ?

Culmea tâmpeniei pe care o cunosc eu e să văd o femeie care plânge și cere disperată prin aceasta afecțiune și susținere din partea bărbatului de lângă ea, iar barbatul înloc să tacă și s-o ia pur și simplu în brațe, începe să-i explice foarte rațional și argumentat că ea suferă de fapt inutil.

El îi explică într-una că are dreptate în teoria lui și singurul si unicul lucru care-l interesează e să demonstreze că are dreptate, când nici nu contează cine are dreptate. Tot ce contează e că ea are nevoie să fie IUBITĂ !

Cât de tâmpit să fii să crezi ca iubirea înseamnă să-i demonstrezi cuiva că greșește când cere doar afecțiune ?

Cât de inconștient să fii să trăiești o viață astfel și să crezi că ai „o relație”, pe care s-o mai numești „căsnicie” ?

Unui astfel de bărbat îi este infinit mai usor sa faca demonstratii rationale o zi întreagă, să vă convigă că greșiți, să vă învinovățească, să vă arate că este puternic (și prost) prin realizările lui, să  facă toți banii din lume și tot ce vă puteți imagina, decât să ofere o singură secundă afecțiune.

De aceea spun să căutați conexiunea, relația cu un bărbat înainte de toate, să-i testați capacitatea de a oferi afecțiune și susținere… și doar apoi să luați în considerare și lucrurile superficiale. Pentru că de la iubire pornește totul.

 

Iubirea și „îndrăgostirea”

Da, și să nu cumva să uit, nu vă lăsați vrăjite de bărbații „îndrăgostiți” pentru că sunt total inconștienți, fiți aspre și exigente în raport cu ei. Faceți-i să înțeleagă foarte clar că îndrăgostirea e ceva mai degrabă egoist și se poate traduce prin „am nevoie de ceva de la tine”… iar iubirea înseamnă cu totul altceva și anume  „am ceva să-ți ofer, si nu vreau nimic în schimb”.

Fiți foarte atente dacă ceea ce vă oferă bărbatul e interesat sau dezinteresat. Cum în 99,9% din cazuri e interesat de ce obține, vă indemn să vă folosiți de feminitatea voastră pentru a-l aduce pe calea cea bună. Iar de obicei singura cale prin care bărbații îsi revin de iluzia asta e suferința…insă e cu un scop benefic.

Trăim în lumea în care oamenii nu mai simt si numai voi sunteți capabile să readuceți lucrurile valoroase la lumină.

E lumea în care oamenii preferă să întoarcă serviciul oricui îi ajută, decât să simtă o secundă de recunoștință.

Lumea în care oamenilor le e mai ușor să fie intelectuali și să explice totul rațional, decât să ofere un strop de afecțiune.

E aceeași lume a oamenilor care au găsit infinit mai ușor construiască un turn Babilon  pâna la Dumnezeu, decât să intre o singură clipă în contact cu ceea ce este în interiorul lor. Suntem în stare sa facem orice în exterior pentru a fugi de interiorul nostru.

În ceea ce mă privește, găsesc infinit mai ușor să scriu un articol de 10 pagini decât să simt lucrurile pe care le scriu… pâna la urma sunt și eu bărbat. :-))

Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decat să închei, la fel ca data trecută, cu un citat de-a lui Kahlil Gibran:

‎”Frumuseţea nu este exterioară,
frumuseţea e dată de lumina din inimă.”

…iar inima, dragele mele, se vede foarte clar în ochii voștrii. 🙂

Răzvan

Dacă ți-a plăcut articolul, introdu aici adresa ta de E-mail
pentru a primi periodic pe adresa ta de E-Mail cele mai noi articole: 

Libidoul

Răzvan aici. Is nervos azi. Libidoul ăsta…imi trezește deseori pofta (adormită) de a bate femei și nu numai.

Nu sunt impotriva sexului, din contră sunt pentru acceptare și asumarea sexualității.
Dar sunt impotriva rusinii, ipocriziei, fițelor, prefăcătoriei,
împotriva autoînvinovățirii, a inconștienței (apărută din lenea de a gândi) și mai ales împotriva a neasumării a ceea ce suntem din punct de vedere sexual.

Toate astea, când le întâlnesc, conlucreaza în așa fel încât să stoarca agresivitatea din mine – lucru care nu ma deranjează deloc, ba din contră mă bucură, mai ales atunci când o îmbin cu creativitatea…și eventual cu câteva scene din filmele lui Steven Segal care-i bate pe toți așa calm.

Pentru că fizicul și tehnica nu mă ajută în acest sens (la filmu cu Segal mă refer),
aceste episoade de violență se sfârșesc cel mai adesea cu prietena-mea care fuge prin casă dupa mine să mă bată … si drept urmare mă văd nevoit să ma descarc aici în scris.. :-))
———————————–

Revenind la subiect, urăsc să văd oameni care-si reprimă sexualitatea !
(să ne înțelegem: nu oamenii, ci situația mă enervează)

Să dezvolt: urăsc să văd că oamenii se autoînvinovățesc, le e rușine, le e frică sau sunt prea „mândri” în raport cu sexualitatea.

Si cum femeile au o sexualitate de minim 5 ori (asta in cel mai rau caz) mai puternică decât a bărbaților (dacă luăm în considerare numărul de bărbați la care ar face față o singură femeie)…

…ele sunt cele mai predispuse la comportamentele alea care mă enervează.

Sexualitate mai puternică înseamna in acelasi timp și un control mai puțin asupra propriei persoane, motiv suficient de bun pentru a genera frustrări si sentimente de vinovăție. (complet inutil)

Când ești femeie „de rând”, vezi că dorința ta de sex e mai puternică decât voința ta,
ai o singură opțiune convenabilă: ACCEPTAREA / ASUMAREA (punct).

Nu intamplator spun (făra rele intenții) că femeile (majoritatea)
sunt mai degraba animale decât oameni… si asta pentru că impulsul sexual e mai puternic decât voința lor.

Si această putere sexuală este cu atât mai distructivă și incontrolabilă
cu cât mai mult lupți impotriva ei, cu cat mai mult te invinovățesți pt ea,
ti-e rusine pt ea sau încerci s-o negi ca fiind ceva „păcătos”/ imorla etc.

In schimbi, când accepți ca fiind ceva natural și firesc… lucrurile se întorc la 180 de grade (in sens pozitiv).

Mi s-a intamplat de o grămadă de ori, deja nu mai suport (de aia si scriu)
să vad femei că sunt nesimțite (in cel mai adevarat sens al cuvantului)
că sunt agresive, fițoase, ajung să bată copii, să fie agresive si obraznice la adresa celor in jur…si multe altele…

…și acestea pentru UN SINGUR motiv: NEASUMAREA

Sau tradus, nu sunt în stare să recunoască următoarea chestiune:
VREAU sa fac sex, îmi PLACE să fac sex și nu mă deranjează absolut deloc să RECUNOSC asta”
.

Dar nuuuuuuuuuu, nuuu…(dacă aș fi fată) eu mă invonovățesc
pentru că simt că-mi VREAU si îmi PLACE, iar în loc la această asumare aleg să ma port ca o vacă, să fiu nesimțită si agresivă cu ceilalți
si asta doar pentru ca NU STIU CE SA MAI FAC ca să primesc o PULĂ – dar nu recunosc asta NICIODATĂ.

Si culmea că nu doar că se învinovățește pe sine, dar sar și la gâtu lu alealalte…de parca toate „îs curve nespălate care sug pula” și ea e singura „Sfântă” de pe planeta asta.

Testul ca să-mi dau seama  dacă au suficientă maturitate pentru a-si asuma ceea ce sunt… e următorul:

„O stii pe curva aia? E una ce-o mâncă p*zda și e disperată după pulă”

Si să le vezi ce-si dau drumul la gură, cum se lăfăie în jargoane,
și imi explică că aia nu e doar curvă, dar suge si pula ca ultima curvă….si ce mare noroc că mai exist eu „Marea sfântă” care le judec pe toate disperatele.

Nu ma întelegeti gresit, is genu de om care am luat bataie de la părinti când aveau chef de sex… deși aș fi preferat mai degrabă un rapsuns matur din partea lui tata de tipul:

„Bai coptile, meri afară ca vreau s-o fut pe maică-ta … pentru c-o iubesc și imi face plăcere…si ei la fel”

E mult mai conveabil…. si oricine prefera abordarea asta matură, decât o bătaie primită fără explicații. :-))

Nu-mi place să văd oameni care nu-si asumă lucrurile astea perfect normale și firești.

O femeie care nu-si asumă sexualitatea e pentru mine neatractivă din start,
și indiferent cât de atractivă ar fi…neasumarea o face neatractivă…probabil dacă aș fi zoofil aș fi incă atras.

Singurul lucru pe care simt să-l fac lângă o femeie care nu-si asuma sexualitatea
e s-o iau în brațe, s-o incurajez și s-o asigur că stiu despre fetița aia speriată dinăuntrul ei căreia ii este frică că nu va fi acceptată dacă se acceptă așa cum este și nu se mai învinovățește… iar chestia asta nu mai are nicio legătură cu sexul si maturitatea.

Si e culmea, ne e atat de frică să lăsăm copilul ăla speriat să iasă la suprafață încât facem orice pentru a alege scurtătura… uneori să sărim direct la sex. Dar încodată zic, iti pui apoi problema daca faci sex cu o persoană sau cu un corp.

Femeile au nevoie de mult sex, si asta e foarte feminin și atractiv, noi iubim asta la o femeie (!!!)…. insă diferența o face măsura în care ea îsi asuma și acceptă ceea ce simte ca fiind ceva natural și firesc (si de aici si maturitatea) …sau luptă impotriva a ceea ce este ea, o luptă surdă care o pierzi în măsura în care iei parte la ea.

Singura sansă la victoarie rămâne maturitatea… sau momentul în care îți dai seama că că esti ca un părinte pentru acel impuls sexual… și daca ești părinte, il accepți si il iubești… în niciun caz nu lupți impotriva lui.

E ca și un părinte care luptă impotriva copilului său pentru a-și câstiga statutul de părinte, însă pe măsură ce poartă lupta… o și pierde(cu cât lupți mai mult, cu atât mai înfrânt ajungi)…victoria fiind accesibila doar în momantul în care părintele renunța la luptă si incepe să-l iubeasca pe copil. Iar victoria e una singură: IUBIREA.

Acuma bine că m-am descărcat…sper să se fi inteles ceva din frustrarea mea
și dincolo de asta…sper c-o să devin mai atractiv pentru cât mai multe cititoare cu postarea asta. Doamne ajută. -_-

Dacă ți-a plăcut articolul, introdu aici adresa ta de E-mail
pentru a primi periodic pe adresa ta de E-Mail cele mai noi articole:

Despre relatii … cu Gaby (26 ani de casnicie la activ)

 

1 Gaby: ‘’Fata de partener manifestam iubire neconditionata si ne lasam atrasi natural fara un motiv anume de el (sau mai bine zis pt ca sint prea multe motive nu avem unul in special) insa atractia fata de altii are de obicei un motiv care poate fi pus in cuvinte , totusi acesta nu poate sa trezeasca tot atita dragoste , angajament si iubire pt persoana respectiva ca fata de partenerul in fata caruia lasam jos toate mastile noastre si pe care ne straduim sa il facem sa ne iubeasca macar la fel daca nu mai mult
cine ar putea lasa jos toate mastile daca s-ar gindi ca poate pierde si ca va ramine la un moment dat singur?’’

Iubirea neconditionata, de care vorbesti tu, este doar o incitanta  atractie neconditionata, care insa nu este garantia nici unei evolutii favorabile. Modul in care intelegi si te raportezi la aceasta atractie neconditionata este ceea ce o poate transforma in ceva stabil important si durabil. A o intelege ca ceea ce este, …  si a nu face confuzii de interpretare este parte a acestei intelegeri salvatoare. Dar asta am lamurit deja.

Pe de alta parte, eu te intreb ce rost are sa traim daca  chiar cu oamenii cei mai apropiati purtam masti? Si de ce iti este teama sa fii vazuta asa cum esti,  mai ales de oamenii in viata carora doresti sa ocupi un loc important? Ce relatie de apropiere si incredere poti dezvolta  daca intri cu astfel de suspiciuni si frici de a fi cunoscuta ca ce esti?

Nu inteleg de unde teama de a renunta la masti. Nu vad ce credeti ca avem de pierdut. Nu am fost niciodata precaut in relatii si nu regret nimic. Arata-mi un om nefericit sau singur care traieste liber si se accepta cu recunostinta. Nu exista asa ceva. Cand lasi jos mastile, devii relaxat si interesant. Oamenii te pot vedea cu adevarat si te pot placea sau se pot indeparta de tine .  Am ajuns sa credem ca trebuie sa ne cumparam iubirea … cu sacrificii,  reprimari si lupta. Vremurile astea insa, isi traiesc ultimele zile. .

Nu inteleg in ce consta lupta de care vorbesti tu. O relatie normala nu presupune nici o lupta, nici o renuntare .. doar placere.  Daca trebuie sa lupti pentru o relatie atunci ar trebui sa renunti la ea. Nu suntem in relatii sa ne chinuim sa ne satisfacem partenerul si sa renuntam la tot ce i-ar jena ego-ul sensibil ca el sa fie fericit. Ego-ul nu este niciodata multumit de ceea ce are, …  asa ca protejand ego-ul oricui nu facem decat sa-l amplificam. Ego-ul este slab, vulnerabil, dar permanent nemultumit si dependent de confirmari. Propria fericire si o viata traita cu sens este cea mai buna oferta.  Este in natura noastra sa oferim cand nu ne simtim obligati,  si nu ne simtim presati de contracte de casatorie sau orice alte intelegeri tacite.

2 Gaby: ”cine ar mai lupta sa construiasca ceva cu o persoana ?toate astea presupun si un agajament personal din partea fiecaruia si niste limite in care sa relationeze cu alte persoane ,evident ca limitele nu ajung constringere daca fiecare isi pune mintea sa fie persoana pe care si-o doreste celalalt,pare a fi greu ,totusi e usor ,fiecare a fost asa cind totul era nou si minunat in doi”

”Limitele nu ajung constringere daca fiecare isi pune mintea sa fie persoana pe care si-o doreste celalalt”. Asa ne aburim elegant. Adica, constrangerile care ni le impunem nu ajung sa fie constrangeri? Ce anume din celalat isi doreste ca sa te constranga? Crezi ca iubirea sotului , … iti cere tie  sa-ti impui limite si sa devii altceva .. sau nesiguranta si neincrederea in el este ceea ce il determina sa-ti ceara constrangerile astea? Uita-te in tine si zi-mi ce parte din tine ii cere sotului aceste constrangeri? Partea care iubeste sau partea careia ii este frica? Iar daca nu iti este frica si esti atat de sigura pe tine si pe el de ce ai impune ceva?  Raspunsul este evident. Si cand ne verificam motivatiile pentru care constrangem si cerem celorlalti sa fie altceva decat sunt VEDEM CLAR CINE SUNTEM NOI.

Daca vroiam sa-mi gasesc scuze pentru slabiciunile mele in relatiile cu femeile  … puteam gasi un discurs moralizator care sa-mi bage in pamant de rusine si vinovatii iubita, … dar cand iti vezi ipocrizia nu mai poti sta prea confortabil . Tentatia sa nu recunosc ca-s o laba trista era fenomenala. Si de aici incepe schimbarea. Toata morala si indignarea era destinata sa evit propria responsabilitate si sa ma puna in pozitia de a cere socoteala ca nu-s tratat ca un barbat adevarat, cand de fapt nici nu eram (nu ca acum as fi) . Asa ca atunci cand aud discursurile morale  … imi amintesc de mine si de ipocrizia din spatele lor . In plus ale mele erau mult mai bine argumentate si mai agresive(incarcam cu mai mult dispret discursul). Oricum le garantez tuturor care poarta mandri si determinati drapelul moralei si dreptatii in mana …. ca intalnirea cu propria lor ipocrizie nu o vor putea evita.

Gaby! Cand era nou totul, bineinteles ca era minunat si usor .. intrucat inca nu erau atasamente , secretiile iubirii erau consistente ,.. fiecare spera fericirea de la celalat si fiecare isi imagina ce vroia despre celalat. Dificil devine cand constati ca celalalt nu-i chiar ce sperai , cand implicatiile sociale deja te obliga sa pastrezi aparentele, cand dispar secretiile indragostirii si nici nu mai poti spera ca fericirea o vei primi de la el. Cand ajungi aici , ramai sa-ti calculezi avantajele relatiei: ca nu esti singur, ca material va este mai usor in 2, ca totusi mai ai cu cine face un sex si cu cine sa te afisezi social etc etc. Unii se adapteaza pentru ca se multumesc cu o relatie de cuplu care este mai mult un soi de prietenie, mai ales ca alternative nu prea sunt sau nu sunt capabili sa-si creeze oportunitati. Nu este absolut nici o problema ca, cuplurile sa ramana impreuna pentru motivele astea, daca relatia nu degenereaza in dispret, instarinare crunta,  violenta verbala sau fizica … dar nici nu vreau sa aud de povesti de iubire, incarcate de pasiune, in astfel de cazuri.

3 Gaby: ”nu mai stiu exact cind am citit pe acest blog un articol,poate in urma unei cautari pe google, ori in urma unui click pe o recomandare facuta de cineva de pe facebook sau de pe alt site ,stiu ca mi-a placut, am mai citit pt ca imi veneau recomandarile pe mail …totusi nu chiar tot ,fiecare rezonam cu ceea ce ne place sau nu ne place”

Eu nu ma astept sa rezoneze nimeni cu ceea ce scriu.  Spun acele lucruri evidente pe care le simtiti foarte multi  dar despre care evita majoritatea sa vorbeasca ca nu cumva egourile implicate si atat de sensibile  sa fie puse in pozitii jenante. Sunt atatia moralisti ipocriti, incat daca nu intelegi cat de translucizi sunt in agresivitatea lor, iti vine sa nu le dai apa la moara.  Lucrurile de care scriu, le vad in viata  tuturor .. si multi  pot fi sinceri cu mine in particular, … dar nu scot o vorba in rest.  Ar insemna sa faca prea multe schimbari. Pare absolut imposibil. Asa ca merg mai departe sperand ca o sa se rezolve lucrurile cumva de la sine. Evident ca ele numai se agraveaza.

Cand insa vreti cu adevarat sa faceti ceva, veti descoperi ca nu sunteti singuri in acest proces. Viata va sprijina enorm si va ajuta la fiecare pas cand va decideti sa-i dati o sansa.

Cu fiecare om care tace  si  mimeaza fericirea , vorbeste teoretic despre iubire, corectitudine, evolutie … fara ca acestea sa fie vii in propria viata,… promovam acest mod falimentar si dureros de relationare, care nu da nici o sansa tinerilor sa incerce altceva,  pt ca … ei imita ce vad si vor sa ajunga in randul lumii cat mai repede ca sa se simta maturi si realizati. Asa ajung copiii sa aiba copii , sa fie angajati in casnicii fara sa  stie ceva despre ei insisi si problemele care le presupune. Nici nu au de unde, pentru ca cei cu ceva experienta sunt prea preocupati sa ascunda propria mizerie sub pres ca sa-i mai intereseze de ceilalti. Noroc ca unii mai atenti, ..  vad relatiile dezastruase a parintilor si asta ii face mai precauti.

4 Gaby: ”eu de fapt nu am intels exact cita pasiune zici tu ca poate determina atractia fata de altcineva ,poate am inteles mai mult decit ai scris si de aia am scris ce mi-a trecut prin cap la momentul respectiv …”

Cand poti cunoaste oamenii ca ceea ce sunt … apropierile sunt implicite. Unele din aceste apropieri se transforma in intimitate, complicitate sufleteasca,  pasiune si erotism. Compatibilitatile astea insa nu sunt pe toate gardurile. Ca sa ajungi la pasiune trebuie sa stii sa-ti faci o conexiune adevarata … sau trebuie sa fii pur si simplu incarcata de reprimari, pe care nu le mai poti controla, caz in care pasiunea apare la cea mai mica oportunitate de a  te elibera de constrangerile in care ai fost bagata.

5 Gaby: sintem atrasi si de copii altora ,insa nu atit de atrasi ca de ai nostri iar atractia asta nu le pune in pericol legatura pe care o au cu noi

Dpmdv ar trebui sa fim atrasi de oameni, functie de ce fel de oameni sunt, .. nu functie de faptul ca sunt sau nu ai nostri. Si cel mai important este ca nu putem sa dispunem de cine suntem atrasi sau nu.

Dar intr-adevar nici o atractie nu pune in pericol celelalte atractii. Tot asa cum, …  cand ne facem un prieten nou ,.. acest fapt nu schimba cu nimic ce simtim pt ceilalti prieteni.

6 Gaby: Pina la punctul 23 ai scris foarte frumos despre o relatie , nu stiu apoi de ce trebuia sa mai apara sfaturi pt relatii cu mai multi parteneri ,

Pai ar trebui sa va fie evident ca nu poti sti prea multe despre tine insuti si relatii dintr-o singura relatie.  Asa ca cele 2 perspective nu sunt incompatibile . Dimpotriva.

7 Gaby: ”Probabil ca asta ar fi sfatul pt a vindeca pe oameni ,dar oare de ce ? de vise ?de idealuri ?de evolutie ?:)”

Exact! Trebuie sa ne vindecam de visele despre parteneri si relatii … intrucat asta nu este evolutie, ci iluzie. Trebuie sa ne incurajam partenerii sa fie ce sunt si sa-i acceptam si eventual iubi … pentru asta.  Te asigur ca vei fi surprinsa placut de ce gasesti in interiorul celui cu care traiesti daca esti pregatita sa auzi si cateva lucruri care-ti jeneaza ego-ul. Oamenii sunt  interesanti cand se elibereaza de frica de a fi judecati sau de a nu fi acceptati.

8 Gaby: ”cum ai zis ca daca vrei sa mearga ceva si faci eforturi va rezista relatia …”

Daca trebuie sa fac eforturi sa tin o femeie langa mine, o invit sa dispara urgent din viata mea. Cand pot fi iubit pentru ceea ce sunt, devin interesat, atent si recunoscator . Daca cauti siguranta, sau sa-ti intemeiezi o familie, daca ma vrei ca sa-ti fac un copil sau ca sa ai un sot la care sa i te dedici … cel mai bine este sa ma eviti .

Ce iubire ii aia  care sa ma oblige sa fac ceva ce nu vreau si nu-mi face placere? Ce iubire se teme ca ai putea gasi un partener cu care sa te simti mai bine?

9 Gaby: ”Am citit pe aici si ce a mai scris osho, habar nu aveam ca iluminarea lui era masonica ,hahaha….marea lui iubire pt toti si pt nimeni de fapt si copii in grija comunitatii …
ai zis bine ca daca cineva vrea sa faca dupa cum il taie capul nu are nevoie de o teorie …
poate o sa mai urmaresc si poate o sa mai scriu cite ceva insa tocmai pt ca imi place sa cunosc oameni care nu gindesc ca mine”

Utila si inteleapta atitudinea.

10 Gaby: ”Dar astept si eu raspuns ,sa vad si eu pt ce atita chinuiala cu relatia fixa fata de celelalte mobile daca la urma nu ajungi sa ramii doar cu persoana respectiva?”

In relatii nu traiesti sa ajungi undeva dinainte stabilit. In relatii intri ca sa-ti traiesti viata intens, sa te cunosti si sa cunosti sexul opus. Toate aceste experinete te ajuta sa-ntelegi viata si sa o traiesti tot mai satisfacator si profund.

11 Gaby: ”Eu iti zic clar ca daca as gindi ca tine nu m-as chinui deloc ,cit despre fericirea pe care nu o vezi la majoritatea cuplurilor nu as crede ca exista nici in cuplurile care gindesc si actioneaza ca si cum nu ar fi cupluri ,”

Deocamdata cuplurile care relationeaza liber sunt putine … dar, chiar daca sunt asa putine, te asigur ca in aceste cupluri se experimenteaza o apropiere si o normalitate rara. Si nu ma refer numai la mine. Sunt curios pe ce baza ai concluzionat tu ca ar fi vorba de acelasi lucru? Cunosti vreun cuplu care nu-si impun constrangeri si isi respecta libertatea? Iti garantez ca lucrurile se schimba complet in astfel de relatii.

12 Gaby: ”Daca problemele apar din asteptari si sperante si idealuri nu as crede ca renuntarea la ele si lasarea strict la prima idee care trece prin cap cind vezi o femeie sau un barbat ar fi solutia”

Cand cunosti un barbat sau o femeie noua … nu trebuie sa renunti la nimic … Trebuie sa te simti libera sa-l cunosti DACA VREI SI SIMTI , sau daca te simti atrasa , .. sa vezi unde ajungi . In fiecare relatie este ceva esential pentru tine. Iar daca simti interes este pentru ca asa trebuie sa fie.

13 Gaby: ”Acum nu te gindi ca ma trec ginduri din astea”

Acum ca mi-ai zis sa nu ma gandesc,…  chiar ma gandesc serios ca te bat ganduri de astea. Pe toti ii bat astfel de ganduri,  fara exceptie. Este normal si sanatos. Suntem oameni interesati si provocati de viata iar relatiile sunt cea mai veritabila forma prin care viata este inteleasa si palpata. Nu ai cum sa eviti  sa simti asta. Asa ca te vor ”trece” in continuare aceste ganduri pt ca simti ca ceva important se ascunde in spatele acestora.

14 Gaby: ”Nu ,eu sint foarte greu de multumit si nu vad lucruri asa bune la altii”

Nu esti greu de multumit. Este doar modul tau de a-ti tine tentatiile in frau, alegand o perspectiva in care iti spui ca strugurii sunt acri . Simplul fapt ca pui problema in felul asta, imi dovedeste ca esti departe de pasiunea cu care te lauzi.  Cand esti multumita, asa cum spui tu, … nu poti pune problema in felul asta. Toate relatiile sunt absolut diferite , cu fiecare partener traiesti altceva … comparatiile sunt doar expresia imaturitatii. Toti avem aspecte in care excelam si altele care ne sunt straine. Asa ca nu ai ce compara.

Dar nu ma intelege gresit. Sunt putin mai transant in exprimare … dar in fapt raportandu-ma la ce sunt relatiile acum … relatia ta este una exceptionala. Si te admir ca la varsta ta esti interesata si preocupata de aceste aspecte … ca ai reusit sa ti faci o relatie netraumatizanta … si inca satisfacatoare sexual. (Aici as spune ca exagerezi un pic, dar ma fac ca te cred).

15 Gaby: ”Tocmai pt ca stau intii si analizez ,ce ar avea altul mai mult decit barbatul meu?macar cu al meu impartasesc acelasi idealuri”

Nu vad ce analizezi cata vreme tu spui ca nu putem renunta la masti si presupui ca majoritatea fac acelasi lucru. Ca sa vezi daca are ceva in plus ar trebui sa-l cunosti bine, sa-i simti esenta. Ori nu stiu cum ai putea face asta la o analiza distanta. Va trebui sa stii intra in intimitatea lui pt a obtine ceva relevant.

In afara de fidelitate, care-s idealurile pe care le impartasiti? Sotul tau pare destul de decuplat de preocuparile tale.

16: Gaby: Faptu ca nu ti-e frica sa ti traiesti viata si atractiile naturale este ceva ce apreciez foarte mult ”
eu sint o persoana care considera ca un om nu poate iubi mai mult de o singura persoana odata si ca se insala cind crede ca poate iubi mai multe in acelasi timp si se inseala si mai tare cind crede ca e iubit de cineva care mai iubeste si pe altii

Consideri acest lucru, dar eu te-as intreba pe ce te bazezi cand spui ca nu poti iubi (fi atrasa) 2 barbati in acelas timp? Ai fi uimita de cate ori se-ntampla acest lucru in cursul vietii unei femei. Bineinteles ca dpmdv nu se poate vorbi de iubire … iar ceea ce numesti tu iubire, eu ii zic atractie sau compatibilitate.

17 Gaby: Insa inteleg ca asta e libertate pt tine si sotie si aveti dreptul la ea ,libertatea pt mine si sot e sa fim doar noi ,nimeni nu impune altuia nimic si avem inca aceeasi pasiune dupa 26 de ani ,mie nu imi e frica ca ma va insela pt ca e un tip care nu e ahtiat dupa femei ,ba chiar as zice ca interesul lui e limitat doar la mine ,el are alte dependente ,munca si joaca cu tot felul de scule si aparate

Intrebarile mele  pentru tine sunt:

1 Daca sotul tau ar fi un tip ahtiat dupa femei … crezi ca ar avea curajul sa-ti spuna? Ai creat cadrul ca el sa-ti poata spune asa ceva fara sa se teama ca te pierde? Iar daca nu ai creat acest cadru, de unde stii cine este omul pe care il iubesti? Cum poti fi sigura ca el nu si-a reprimat multe lucruri pe care si le-a dorit ca sa nu te piarda? Iar daca si le-a reprimat, crezi ca partea asta din el a disparut numai pentru ca nu ti-o arata?

2 Si daca ar fi omul care sa-si doreasca sa cunoasca alte femei … dar in rest ar fi exact la fel … s-ar schimba ceva in iubirea ta pentru el? Sau brusc nu ar mai conta ce om este, daca-si doreste sa cunoasca si alte femei.

In alta ordine de idei, ma bucur pentru voi si va doresc sa va pastrati la fel de apropiati. Sper sa gasesti cate ceva pe blog care sa te ajute.

18 Gaby: ”Eu am intrat aici ca sa mai citesc despre relatii si la inceput chiar asa parea ,ca sustii relatiile asa cum le inteleg eu , voiam sa citesc ceva pe tema ,pe parcurs m-am prins ca e vorba de altceva ,nu neaparat rau , acu m-am prins si eu cum ar arata un carismatic cu talent la sedus femei”

Fara sa incerc sa par lipsit de  modestie, trebuie sa recunosc ca nu sunt nici pe departe un seducator, desi mi-as dori sa fiu. Admir seducatorii care trateaza cu grija trairea ei, dar rece ego-ul ei, care inteleg femeia si-i ofera ce are cu adevarat nevoie, nu ceea ce declara ca vrea.  Partea buna este ca odata ce ai acceptat cine esti si ce vrei … devii interesant pentru ca poti fi vazut in esenta ta si implicit … devii dorit si admirat de cei care te inteleg si te simt . Cu asta am eu noroc.

19 Gaby:Si e dreptul sa faci ce vrei cita vreme ai cu cine impartasi aceeasi filozofie de viata.
si am scris prima data tocmai pt ca te contrazici ,nu poti fi atit de strins legat de o persoana si sa iti pui sufeltul in palma ei daca nu face si ea acelasi lucru ,in general fiecare arata in oglinda altuia ce i se arata , eu cel putin nu as putea sa fac asta daca mi s-ar arata altceva ….

Contradictiile apar in ceea ce intelegi tu despre ce scriu eu, in principal pt ca situatiile de viata sunt nuantate … si fara aceste nuante, … care pot schimba decisiv intreaga situatie ,… nu poti avea o privire de ansamblu, decat daca simti cam ca si mine si implicit devii constienta de nuantele astea … citind printre randuri.

Cat despre contradictia in cauza, cred ca ti-am clarificat acest lucru la inceput. Eu nu mi pun sufletul in palma cuiva la schimb. Eu o fac cand ma simt confortabil. Nu astept nimic. Si-mi pot pune sufletul in palma tuturor oamenilor (femeilor) care consider eu ca merita. Nu ma simt vulnerabil si nici jenat de nimic din ce sunt.

20 Gaby: ”La ce ar mai fi buna o relatie daca scopul e sa nu fii doar cu persoana respectiva atita vreme cit lucrurile merg bine ?
parerea mea ,libertatea e subiectiva ,daca altii nu se comporta la fel ca mine nu pot judeca ce simt eu cind ma simt libera in felul meu ,la fel eu nu pot judeca ce simt ei ,insa mi se pare ca exista niste contradictii ….”

A intelege ca nu avem nici un drept sa judecam pe nimeni este un semn de maturitate … responsabilitatea noastra fiind de a exprima ceea ce suntem cu o acuratete cat mai mare, evitand cat putem ipocriziile si cosmetizarile. Dar ca sa le evitam, trebuie inainte sa le constientizam. Iar aceste dialoguri ne ajuta.

Dacă ți-a plăcut articolul, introdu aici adresa ta de E-mail
pentru a primi periodic pe adresa ta de E-Mail cele mai noi articole:

Despre relatii … cu mine insumi.

Mda. Imi este clar ca v-am plictisit putin cu ultimele postari dar … va rog, …  mai dati o sansa la baiatu … pentru textele de mai jos in care eu sunt raspunsul  mesajului de pe tricoul din poza articolului. Unii inlantuim mai elegant si discret, dar lanturile sunt aceleasi si la fel de grele.

1 In toate iubirile se-ntalnesc aceeasi 2 iubiti cu cartile pe masa sau nu. Viata iubeste viata … pentru ca iubind se poate cunoaste pe ea insasi si implicit se poate experimenta pe ea insasi la alt nivel. Speranta este exact cata viata este. Prin fiecare noua experienta relationala (chiar in cadrul aceleiasi relatii) viata restaureaza tot ce-ai uzat prin inconstienta si-ti da ocazia sa risti incercand noi atitudini in relationare. In relatii nimic nu este trist … totul este interesant , provocator … Toti simtim asta … oricat de raniti alegem sa ne consideram cand nu iese totul cum credem ca ne-ar placea. Secretul este ca totul curge spre interesul nostru cel mai profund.

2 Iubirea exista numai in prezent …  doar prezentul face vizibila iubirea ca ceea ce este.
Si ea este mult mai mult decat ne imaginam depre ea.
Cautati prezentul detasati de orice miscare a mintii …
ca sa aflati ce este viata, iubirea si dumnezeu, dincolo de intelesurile cu care le-am incarcat in toata istoria noastra, prea marcata de mental si implicit confuza.

3 Sexualitatea este spatiul care releva legatura dintre partile noastre subtile si cele materiale. In acest spatiu, … nimic nu mai poate fi ascuns … tot ce suntem … devine evident. Doar in sexualitate facem cunostinta cu adevarat unii cu altii pt ca doar aici mastile cad odata cu hainele de pe noi.

4 Cred ca sentimentul acela inexplicabil in care simti ca-l iubesti, fara sa-l cunosti … este doar o stare de euforie … inconstienta de cele mai multe ori … consolidata de descarcari emotionale intense, urmare a excitarii unor stimuli de catre cel care ti place (incredere, frumusete, aer misterios, putere sau chiar vulnerabilitate , sensibilitate etc) ce permit … proiectii de iubire si pasiune. De multe ori poate fi vorba numai de aparente sau pot veni la pachet aceste calitati cu altele care le fac pe primele nerelevante. Ce vreau sa spun este ca experienta ne spune ca trebuie sa fim extrem de precauti in a alimenta vise imediat ce intalnim pe cineva care pare sufletul pereche.
Va rog nu ma intelegeti gresit, intrucat eu sunt un mare consumator a unor astfel de stari euforice. Le traiesc si le iubesc si le caut in fiecare moment, dar stiu ce sunt … si mai ales stiu ca nu insemna absolut nimic altceva decat o infuzie de secretii interioare revigorante care nu se intersecteaza absolut deloc cu iubirea. Mai gust si toate declaratiile incarcate de entuziam, emotie si admiratie care le primesc … dar stiu ca nu inseamna nimic mai mult decat expresia unor emotii intense care populeaza momentul prezent.
Cata vreme insa intelegi sa te bucuri de stare fara sa te bagi in interpretari grele, demne de scenarii hollywood-iene … intregul context este magic si provocator. Mai ramane sa fii tu insati si sa discuti pe bune incurajand aceeasi atitudine… (asta daca te cunosti si daca faci fata adevarului) … ca sa poti sa-ti faci o parere relevanta despre potentialul unei relatii. Starea asta euforica de la inceput … poate sa nu insemne nimic, la fel cum inceputuri mai timide se pot transforma in pasiuni intense sau apropieri adevarate.
In concluzie, bucurati-va de tot ce va ofera viata, dar nu va agatati de nimic pt ca tot timpul va asteapta ceva mai interesant, mai profund, cand rezistati atasamentelor si fricii de pierdere.

5 Foarte buna intrebarea ”unde este locul iubirii in toata povestea asta a relationarii in cuplu?’’
Pentru ca la cat de avariati suntem, … iubirea care umple gura tuturor indragostitilor este doar un ambalaj pentru slabiciunile noastre. Am mai zis-o si o sa o repet la nesfasit: iubirea este expresia unui preaplin … a celui ce si-a hranit fiinta cu lucruri elementare … conversatie, flirt, sex, tandrete, libertate, prietenie, experienta. O fiinta bine hranita este una echilibrata, ingaduitoare … care va putea iubi pentru ca va putea intelege ce se-ntampla in spatele aparentelor si trece usor peste limitele partenerului, confuziile si inconstienta lui. In plus va avea rabdarea sa-l hraneasca … si sa-i dea putere, daca simte ca are competenta necesara si motivatie.
Iubirea apare numai aici. Dar majoritatea dintre noi suntem in faza in care trebuie sa invatam sa ne hranim fiinta cu hrana de calitate. Ca urmare apreciati fiecare conversatie in care va simtiti bine … faceti sex fara sa-l incarcati cu semnificatii mari .. dar fiti prezenti si faceti-l bine … puneti accent pe prietenie si libertate in cuplu … si lasati ca sentimentele importante sa creasca natural ca expresie a apropierii si respectului pt viata celuilalt. Si totul se va normaliza in relatiile voastre. Viata are grija de tot …cand o respectati si iubiti. Complicata este doar mintea. Viata este simpla si functioneaza pentru voi. Relaxati-va, aveti incredere si fiti recunoscatori.

6 Compatibilitatea in relatii este un soi de avantaj la start care va da timpul sa intrati mai adanc unii in altii si in voi insiva pentru a intelege ceea ce trebuie unei apropieri si compatibilitati suplimentare, dar de data asta creata constient. Practic va descoperiti in relationare pana la punctul in care creati constient noi moduri in care va puteti satisface. Puteti deveni in acelasi timp prieteni loiali, amanti topiti de pasiune, maestri unul altuia, discipolul celuilalt sau iubiti generosi, liberi si puternici.
Intelepciunea poate face din mici compatibilitati, mari compatibilitati si relationari profunde, la fel cum inconstienta poate distruge complet sau chiar transforma in ura … mari compatibilitati.

7 Asteptarile in relatii nu sunt decat expresia nevoii de abandon a fericirii propriei vieti in mainile altcuiva pt a scapa de responsabilitatea unei vieti constiente clipa de clipa. Este un fel de abandon in iluzie, in povestea iubirii care crezi inconstient ca te scuteste de o prezenta permanenta, de incertitudine. Refuzul incertitudinii este un mod prin care crezi ca poti renunta la obligatia de a aprecia fiecare moment al vietii. Nevoia de siguranta in relatii ascunde nevoia de a fugi de respectul pentru ceea ce primim. Intrucat daca ne asiguram cumva implicit ne putem permite sa ne bagam picioarele si sa facem greseli. Pentru ca, vezi doamne, ne-am securizat relatia cu angajamente si promisiuni. Bineinteles inutile, pentru ca viata nu poate fi ingradita, limitata sau conditionata. Tot acest mecanism inconstient al asteptarilor, pretentiilor si angajamentelor ascunde frica de viata. Ori viata nu poate incuraja asa ceva pentru ca nu este in interesul tau.

8 Compatibilitatea este spatiul in care te poti simti bine si evident relaxata in compania cuiva. Compatibilitatea este ceea ce-ti da timpul de care ai nevoie sa-ti simti mai bine partenerul si sa te simta mai bine in vederea extinderii spatiului de compatibilitate. In acest spatiu, … pentru ca produce relaxare si deschidere, ne hranim in cuplu cele mai importante parti ale fiintei noastre cu comunicare, intimitate, sex, tandrete, umor, buna dispozitie, incredere in sine. Grav este ca … am incarcat relationarea acesta fireasca … cu cuvinte mari, povesti ravasitoare de iubire, posesivitati … care au distrus firescul si simplitatea relatiilor de cuplu … pentru a alimenta atasamente si pretentii … ce au in spate toata gama de frici, neincrederi, ipocrizie si competitii.

9 Admir barbatii care: au nevoie doar de ei insisi si putina liniste ca sa si rezolve si s-si transeze incercarile dificile , care nu intra in competitie cu femeile ci creeaza cadrul in care ele sa-si exprime cat mai natural feminitatea, care-si lasa caldura si sensibilitatea sa se manifeste in faptele si atitudinille lor si foarte rar in cuvintele lor, care se exprima rational si la obiect fiind pozitivi in orice context si orientati catre solutii . Admir de asemenea pe cei care nu se lamenteaza cand sunt jos si nu se bat cu pumnu-n piept cand sunt pe val … pt ca stiu ca in definitiv suntem doar un fir de nisip … care exact din acest motiv … se poate bucura mai intens de viata. Asa ceva putem deveni cu totii … cand iesim din conflictul cu noi insine … si din iluzia ca viata este agresiva.

10 Ne-am cultivat cu totii un un stil comportamental si mod de exprimare in relatiile dintre noi … standardizat si asa zis civilizat, care … nu a facut decat sa fie o fatada destinata doar autopromovarii si mascarii simtirilor interioare relevante. Aceasta abordare odata ce te a scos din contactul cu tine insuti de unde percepem lumea intr-o forma strict personala si extrem de interesanta … ne-a introdus in spatiul regulilor si al grijilor pentru imaginea ce o lasam. De aici cadem intr-o ingrijorarea pe cat de patologica pe atat de generalizata: Oare ce crede daca spun asta? Am ajuns sa traim anxietatea fata de cele mai elementare si firesti lucruri ce se cer exprimate. Iar pentru a evita riscul unei sifonari a imaginii … cadem intr-o ingrozitioare si plicticoasa rutina a comunicarii care transforma toate relationarile intr-o lenta si criminala desensibilizare umana.

Femeile, seduse de spiritul de competitie, putere si imagine, … au uitat ca iubirea si disponibilitatea sta in natura lor si este destinul pt care s-au nascut femei. Au pierdut odata cu asta si placerea de a se lasa iubite fara a-si alimenta superioritatea. Consecinta este ca orice relatie este abordata de femei in functie de puterea care simt ca o au, nu in functie de natura si simtirea din sufletul lor. Competitia cu barbatii in care s-au bagat le distrug cu atat mai mult cu cat se simt mai castigatoare.
Ideea e ca .. oricat de puternice s-ar simti femeile … vor trebui sa inteleaga ca puterea de a domina , este nerelevanta … daca vor sa si recapete feminitatea care le va da linistea .
Cand isi vor masura puterea si succesul prin abilitatea de a crea un spatiu in jurul lor in care barbatul sa castige incredere si sa se maturizeze … isi vor regasi si satisfactia de a fi femei si odata cu asta pacea risipita in nopti de panica si zile de singuratate.

11 Femeile iti dau totul numai cand devii barbat adevarat. Si devii asa ceva cand ai aflat cine esti , cand esti dispus sa pierzi orice, oricand pentru ceea ce esti … cand faci sex bine si cu pasiune , … cand inconjori cu grija femeia si intreaga existenta … cand renunti fara sa eziti la drama si umpli viata cu relaxare si distractie …. pe scurt .. cand esti intelept precum viata insasi. Pana nu pasesti pe drumul asta … nu vei cunoaste femeia asa cum este ea … dincolo de cruzimea sau slabiciunile ei.

12 M-am grabit sa ma maturizez, sa fiu abil si f puternic psihic doar manat de o dorinta presanta de a proteja copilul din mine cu aspiratiile si modul lui de a se raporta la viata. Ma bucur ca mi o iesit si traiesc inca in compania lui. Este ceea ce am mai de pret.

13 Orice evolutie in calitatea relationarii intre barbati si femei … trebuie sa porneasca de la un grup de barbati si femei vindecati pana la punctul in care ei nu mai aduc problemele in relatiile lor si incep sa vindece in celalat cate ceva din traumatismele acumulate in relatiile anterioare. Procesul de vindecare este sinuos si de multe ori paradoxal, prin aceea ca ceea ce este o vindecare pare a fi o noua trauma. Din acest motiv implicarea celor vindcati trebuie sa fie in stilul ”FARA TEAMA (adica implicare fara rezerve si exprimare curajoasa) si FARA SPERANTA (orientarea si atentia catre starea din care te manifesti nu catre rezultate)”. Vindecarea incepe cand incepem sa percepem un adevar mare cat universul in care ne zbatem, in loc sa ne distram, anume ca … suntem cu totii barbati si femei … exact ceea ce este necesar sexului opus. Si nu este necesara nici o reparatie sau cosmetizare …. Este suficient sa fii exact ceea ce esti, sa-ti asumi si manifesti natura si modul de a simti viata.

14 Daca nu poti share-ui cu mine underground-ul fiintei tale, daca nu poti renunta la orice fel de autocenzura in preajma mea, daca nu te simti libera sa-ti traiesti firesc emotiile ce le incerci cand esti cu mine … imi iei orice motivatie de a fi acolo.

15 Trebuie inteles ca fara o experienta buna si o constienta pe masura, relationarea este doar reflexia unor fenomene inconstiente, in care noi nu suntem nici macar spectatori, doar marionete tavalite in trairi de agonie, plictiseala si extaz, cu scopul, destul de evident pentru mine, ca fluctuatiile astea obositoare de la un moment dat sa ne faca tot mai atenti si constienti de ceva important.

16 Eu consider, de exemplu, ca-ti ofer darul suprem prin faptul ca impartasesc cu tine ceea ce sunt si traiesc. Alaturi imi poti cunoaste viata pentru ca te fac parte din ea. Te fac parte la slabiciunile mele, puterea mea, modul meu de a gandi si a fi. Iti deschid accesul la psihologia masculina cu toate intimitatile ei. Te ajut sa te maturizezi si sa ai incredere in tine. Sunt sigur ca te voi surprinde inclusiv neplacut cu adevarul meu, stiu ca te pot pierde, dar daca nu faci fata la adevar, cauta pe cineva care-ti va spune ce vrei sa auzi.

17 Dovedeste-mi iubirea prin libertatea care mi-o acorzi, prin respectul pentru modul meu de a fi, prin bucuria cu care-ti petreci timpul alaturi de mine, prin curajul de a fi tu insati spunandu-mi ceea ce ti se pare dificil de spus sau renuntand la asteptari, pretentii, promisiuni care sa-ti linisteasca nesiguranta sau egoul. Scuteste-ma de orice fel de declaratii inteligente sau cuvinte mari, perspective dramatice si emotii ravasitoare. Iubirea nu este emotie. Iubirea este constienta, luciditate, echilibru, relaxare si placere. Cand voi vedea asa ceva in tine voi sti ca ma iubesti.

18 Seductia este doar placerea ce o putem oferi sexului opus prin ceea ce suntem cand intelegem nevoile lui reale si imediate de relationare. Cu cat oferim mai mult confort, placere si incitare prin prezenta noastra, cu atat devenim mai seducatori. Dar cum nu putem oferi nimic din ce nu suntem este obligatoriu sa fim confortabili si satisfacuti cu noi insine pt a putea oferi spatiul in care celalat sa se regaseasca ca fiind el insusi. Atractia este ceea ce se-ntampla cand te simti liber sa fii exact ceea ce esti in preajama celuilalt.

 

19 In seductie pericolul sade in tentatia irezistibila de a iubi mai degraba puterea ce o ai, decat femeia ce o seduci. Evident ca tentatia o incearca seducatorii de ambele sexe. Slabiciunea asta ascunde incapacitatea de a simti misterul si complexitatea fiintei umane dincolo de ceea ce credem ca stim despre ea.

20 Erotismul ii raspunsul vietii in fata mortii si face din frica de moarte o gluma. Erotismul este partea cea mai vizibila a radacinilor noastre in pamanturile eternitatii din care venim cu totii.

21 Intrebarea e … cum mentinem inimile deschise in relatii dupa ce aburii noutatii si proiectilor naive s-au risipit. In nici un caz asa cum sfaturile clasice si jignitor de naive spala creierul femeilor si barbatilor de ceva vreme : biletele de dragoste surprinzatoare, cine romantice, lenjerii noi etc etc.
Solutia sade in curajul de a ne recupera adevarul nostru interior pe care il ignoram si ascundem in detrimentul a ceea ce credem noi ca ar trebui sa fim si sa simtim. Renuntarea la posesivitate si pretentii nesfarsite, respectul pentru viata interioara si atractiile partrenerei/-ului, cultivarea recunostintei pentru ceea ce primim, increderea in inteligenta si iubirea vietii, aducerea si incurajarea onestitatii in relationare cu riscului de a pierde orice oricand … sunt ceea ce …. schimba imediat electricitatea curgerii vietii din noi … ne face imediat interesanti, vitali si doriti.

22 Totul este clar si simplu … revigorarea relatiilor este imediata … cand alegem aceasta directie …. dar este nevoie de o determinare fenomenala … pentru a inchide gura fricii de pierdere, frica de a nu fi acceptat si placut, frica de a fi judecat. In fapt pe calea aceasta nu pierzi nimic, dar castigi tot. Castigi libertate, putere si magie.

23 Cine credeti ca sunt barbatii la care viseaza femeile si pentru care isi inseala partenerii? Credeti ca sunt barbatii cuminti, fideli, care vorbesc si iubesc decent?
Nu bufniti in ras ca nici macar nu mi-am putut imagina asta.
Sunt barbatii inconjurati de femei, care iubesc femeile, le cunosc cu adevarat si le ofera ceea ce au intr-adevar nevoie: conexiune, sex, pasiune.
Daca vreti sa va asigurati prezenta pe termen lung a unui partener in viata voastra, aveti grija sa creati numai momente placute, oricat de rare sunt ocaziile pe care le aveti la dispozitie, sa scoateti presiunile puse, pretentiile, nevoia de justificari din experienta in cuplu.

24 Relatiile au devenit dificile si pentru ca le-am incarcat de angajamente, promisiuni smulse sau obtinute usor, asteptari spuse ori ba, subiecte tabu …. concretizate toate intr-o presiune, care incet dar sigur erodeaza bucuria de a fi cu cineva si care oricat le am imbraca cu justificari care suna bine, ascund numai confuzia in care train, slabiciunile, neincrederea in noi.

25 Eu cred ca din pricina sensibilitatilor majoritatii la subiectul sexualitate(usor de inteles avand in vedere reprimarile si ipocrizia ) nu se ntelege faptul ca, … eu doar am constatat, acceptat si respectat, … atat in mine cat si in femeia/femeile cu impart o relatie, interesul firesc pentru mai multi parteneri. Daca nu accepti ca iubita este sau poate fi atrasa si de alti barbati,  nu inseamna ca ea nu va fi atrasa. Evident ca te poti minti ca sa fii linistit, dar singura consecinta va fi ca o vei obliga sa-si ascunda cu multa truda toata partea care nu o accepti. Am scris mult si in detaliu despre acest lucru.  Ceea ce nu observa multi prea preocupati fiind sa si spuna despre ei ce vor sa auda … este ca indiferent ce-ti place sa crezi despre tine … interesul tau pentru mai multi parteneri nu este ceva ce este in puterea ta. Deci, degeaba iti propui sa nu fii atrasa/atras de nimeni altcineva decat de iubitul tau. Se poate intampla oricand. NU depinde de tine. Pur si simplu viata asa cum este ne pune pe multi dintre noi in situatia de a fi atrasi de mai multi barbati sau femei la un moment dat. SE INTAMPLA TUTUROR. Iar faptul ca tu nu esti de acord cu tine insati sa fii atrasa de 2 barbati, nu va face ca aceasta atractie sa dispara. Acest interes nu l-am creat eu. Este in natura noastra intima. Iar pe mine nu ma deranjeaza deloc pt ca nu am nici un motiv. De fapt mi-am dat seama cat este de sanatos si cat avem cu totii de castigat in momentul in care relatiile cu sexul opus ni le facem …in functie de compatibilitatile si calitatea umana … nu in functie de exclusivitatile care ni le ofera un anume partener. Adica mi se pare absurd sa evit o relatie cu o femeie deosebita, cu care ma simt extraordinar, pentru ca ea este atrasa si de alti barbati cu care-si doreste relatii pasionale. Iubirea neconditionata este o sintagma mult prea pretentioasa pe subiectul in cauza, intrucat …. libertatea asta care trebuie sa ne-o acordam este … doar o elementara forma de respect, pe care trebuie sa ne-o acordam unii altora pt ca intelegem ca femeile/barbatii pe care-i iubim sunt vii si liberi oricat ne-ar placea noua sa-i tratam ca pe niste obiecte pentru cultul valorii personale. Este ca si cum nu mi-as putea imbratisa un prieten  pt ca deja am un prieten pe care-l imbratisez.. Fidelitatea o poti forta intr-un cuplu sub pretextul unei forme de respect prost inteleasa (de fapt respect pt orgoliile celuilalt), dar invariabil fidelitatea asta ucide orice urma de pasiune. Nu mai inteleg cu ce ma poate satisface pe mine faptul ca iubita mea isi reprima orice atractie fata de alti barbati. Dimpotriva ma bucur ca se simte atrasa, feminina si vie. Daca se simte bine si cu mine se va intoarce pentru ceea ce sunt , iar daca nu se mai simte bine de ce as vrea sa se chinuie linga mine. Ce satisfactie as putea avea?  Dincolo de aspectele astea principiale … va spun ca … relatiile acestea firesti si oneste (in perceptia mea) … devin permanent mai pasionale si profunde. Iar cand se termina nu ramane decat o mare complicitate si apropiere. In aceste relatii nu trebuie sa fortezi nimic, nu trebuie sa minti nimc … si faci tot ce faci din placerea de a face. Ce va puteti dori mai mult? Doar un singur lucru … iluzia exclusivitatii … care o alegeti majoritatea, … in dauna a absolut tot ce poate fi mai interesant in relatii. Dincolo de asta … eu nu am nimic impotriva nimanui si cu atat mai putin impotriva relatiilor de fidelitate, incarcate de emotia ravasitoare a exclusivitatilor. Nu-mi doresc decat sa aveti o viata faina in relatii , pe termen lung, fara plictiseala, minciunile, tensiunile, instrainarea si plictiseala din majoritatea relatiilor de cuplu actuale, care au devenit mai degraba un soi de relatie economico-financiara tensionata in interior si puternic cosmetizata in exterior.

Dacă ți-a plăcut articolul, introdu aici adresa ta de E-mail
pentru a primi periodic pe adresa ta de E-Mail cele mai noi articole:

Despre relatii … cu Andresia (partea II)

Andresia: Nu ai tu cum sa ma omori,sunt alte lucruri care credeam ca o vor face si totusi sunt intreaga.  Si apoi,daca ar exista o secunda vreun motiv pentru care sa te injur,mai intai te-as injura si apoi as respira si nu invers )) ca dupa ce as respira sigur mi-ar trece chefu’ si atunci mai degraba ti-as multumi. As minti daca as spune ca sunt surprinsa de raspunsul tau sau ca nu toate astea nu mi s-au mai spus .Este vorba doar de sensuri,de intelegerea corecta a tuturor acestora. Da,este foarte obositor sa fii Andresia,atat de obositor incat caut sa inteleg tocmai ca sa ma pot odihni.

Eu: Nu te vei odihni cand vei intelege,…  ci cand vei putea trai relaxat sau macar detasat, …  neintelegerea, confuzia sau framantarile incontrolabile. A cauta sa traiesti cu aceste stari, … dovedeste ca ai inteles in sfarsit, …  ca ele sunt acolo intrucat le-ai evitat constant,  cautand solutia intr-un loc in care nu exista nici un fel de solutii. In minte. Din atitudinea asta va veni la un moment dat .. odihna de care ai atata nevoie..

Andresia: Revenind la oile noastre,le voi lua putin pe rand :Inainte de toate vreau sa spun ca ,desi pare atat de natural si de minunat,acest nivel de constiinta in care relationarea are asemenea valente este destul de greu de obtinut si asta vedem daca ne uitam in jur.Intrebarea este simpla ca sa obtin aceasta concluzie : daca este atat de bine,de usor …de ce totusi 75% (un procent indulgent) din cupluri au probleme ca acestea pe care le discutam cu totii aici pe blogul tau si nu numai.

Eu: Orice este greu de obtinut cand nimeni nu vrea sa faca ceva ca sa-l obtina, …  pt ca fiecare vrea  fericirea fara sa iasa din inertia inconstientei.  Nu-i vorba de dificultate …  este vorba de indiferenta. Iar solutia la indiferenta este suferinta care-ti spune ca esti indiferent fata de ceva esential pt tine. Dar in fapt, in momentul cand vrei o viata reala  si incepi sa faci ceva pt asta …  vei observa ca poti face fiecare pas la randul lui , si mai observi ca esti ghidat si ajutat permanent de viata in nenumarate feluri.  Deznadejdea,  resemnarea vine cand nu dai o sansa onestitatii fata de propria viata … pentru ca nu crezi in ea.   Nu crezi ca viata este inteligenta … ca vede tot, ca stie tot si ca imparte o dreptate fenomenal de profunda in timp ce ne iubeste neconditionat.  In dreptatea vietii se ascunde mesajul si darul ei pentru noi. Toti cred ca pot minti viata si ca o pot trata superficial,  chiar daca primesc semnale permanent ca nimic nu merge cand ignori relatia cu ea. Refuzam sa acceptam ca suntem  in mana vietii si ca trebuie sa respectam asta inainte de toate. Pentru minte este inacceptabil sa-si piarda autoritatea recunoscand ca nu are habar de nimic. Si cum majoritatea dintre noi ne identificam cu mintea  ne este f clar de ce evitam atat de incrancenat evidenta puterii absolute a vietii.

Pe de alta parte, cei mai multi dintre cei care se uita in jur sa-si gaseasca justificari pentru inconstienta lor … nu sunt in stare sa vada decat niste aparente nerelevante a vietii celor cu care se intersecteaza … fara sa sesizeze … dezastrul si suferinta din viata majoritatii. In baza acestor observatii superficiale … toti cred ca lucrurile merg si asa. Practic raportarea asta la majoritate … este numai un mod de a ne degreva de obligatia onestitatii interioare  pana cand chinul devine insuportabil , iar confortul ca faci parte din aceasta majoritate suferinda …  nu te mai incalzeste cu nimic. Cata vreme toti ne mintim pe noi insine in primul rand si mai apoi pe toti ceilalti … toti vom suferi. Imediat ce scoatem adevaru la suprafata … incepe vindecarea. Cam asta facem si noi aici.

Si din acest motiv este esential ca cei care au experienta, curajul si capacitatea de a fi coerenti  … sa vorbeasca despre dezastrul creat de modul traditional de a relationa. Ca cei tineri care nu au inca experienta de a vedea adevarul dincolo de aparente  sa stie ca drumul pe care am mers noi este unul infundat si sa-si gaseasca curajul de a incerca alte variante. Pentru ca altfel vor incerca sa intre si ei in randul lumii.

Repet. Totul se reduce la increderea in viata si in deciziile ei. Cand ai incredere …  o sa-ti permiti onestitatea cu riscul sa pierzi totul.   Si ma refer aici in primul rand la sinceritatea cu noi insine acolo unde trebuie sa recunoastem ca nu suntem chiar ce ne spunem ca suntem, ca nu avem nici un control asupra vietii, ca judecam si condamnam pe altii desi suntem exact ca si ei … ca oferim numai ca sa putem pretinde altceva in schimb … ca suntem duplicitari in morala si principiile noastre etc etc.

Andresia: Ponderea este atat de mare incat aproape ca au devenit banalitati pe care majoritatea nu le mai iau in seama,considerand ca “asta e,asa-i viata,de ce mi-as bate capul cu asta”..si nici macar nu mai au curajul sa aspire catre ceva mai bun.

Eu: Stai linistitata ca nu-i chiar asa. Suferinta ajunge la cote de la care nu mai poti sa nu-ti bati capu. Ce vezi tu este o fatada obositor de intretinut .. dar daca ai fi in fiinta lor … in momentele lor de intimitate ai vedea iadul in care se zbat si nu ai mai putea privi atat de detasat viata lor si nici nu te-ai grabi sa concluzionezi ca nu-si bat capul.

Andresia: Din punctul meu de vedere (gresit,corect…e al meu) ,compatibilitatea in relatii este cu atat mai necesara cu cat exista mai putina experienta/intelepciune,mai ales la start,asa ca sa nu-ti taie elanul din prima si sa ajute la gasirea unor canale de comunicare care ulterior duc la o mai buna cunoastere a celuilalt ,a ta si chiar si a potentialului relatiei asa cum mentionai. Cu timpul,pe masura ce experienta aduce intelepciune,ne putem aventura si in relatii care nu par la fel de usoare,cel putin la inceput ,pentru ca atunci o facem cu o mai mare constienta ,stim in ce ne bagam si chiar asta si cautam,sa ne dezvoltam,sa ne descoperim si alte valente,sa ne testam limitele ,sa aplicam tot ce am invatat pana atunci.   Ar trebui sa spun insa la ce ma refer si la ce nu cand vorbesc de compatibilitate .Nu pun accentul pe partea care tine de gusturi si preferinte in diverse domenii si nici pe latura fizica ci in mod special pe asemanarea legata de mentalitate,principii de viata si chiar educatie (si aici ma refer la educatia primita in familie) . Eu ma leg in mod special de acest aspect tocmai pentru ca am vazut ca lipsa de compatibilitate in sensurile enumerate mai sus pune piedici reale unui cuplu care nu are un nivel de constientizare foarte bun.  Acum cativa ani as fi spus,dupa aceasta fraza ca ..totusi daca iubirea e mare relatia va rezista.Acum insa am vazut ca nu e nimic mai fals.Pentru ca relatia da…poate rezista,dar iubirea este ultimul motiv real pentru care este asa,desi majoritatea asta declara .

Eu: Ai mare dreptate ca in lipsa constientei … educatia (principiile, caracterul, valorile) poate asigura o baza pentru incropirea unei relatii de durata. Si intr-adevar relatia poate rezista in baza educatiei (programele mentale) … dar tot ce este viu in relatie,  adica pasiunea, intimitatea, apropierea devin himere foarte repede. Vei avea langa tine un partener care te va respecta si te va trata corect conform cu caracterul sau nobil … dar dincolo de asta va fi doar un strain cu care imparti patul si grijile materiale. Dar aproape oricine risca tot confortul si orice relatie corecta pentru un dram de pasiune daca i se ofera o sansa reala de a gusta din ea. Crede-ma ca stiu bine ce zic. Cat despre iubire cred ca am clarificat ca este doar un cuvant care acopera ce-i mai mizerabil in noi. In numele acestei iubiri distrugem tot ce este mai pretios in ceilalti .. increderea in sine, libertatea, exprimarea sincera, speranta … si cultivam vinovatii, obligatii, reprimari.

Andresia: In realitate este vorba de comoditate,obisnuinta si falsa siguranta despre care pomeneai.Si ca sa merg mai departe pe firul acesta al sigurantei,una din cele mai mari piedici leagat de trezire si constientizare este minunata inventie care se numeste certificat de casatorie.Pe langa faptul ca este o gluma de prost gust sa promiti cuiva ca-i vei fi alaturi pana la moarte cand tu nu stii exact nici cum vei fi si ce vei simti peste o luna,acest asa zis angajament aduce cu sine moartea interesului si atentiei pentru partener ,adica efectul de “imi bag picioarele,acum e a mea/al meu ,nu mai trebuie sa fac nimic “….asa cum aminteai.Dar pe care majoritatea il acceptam pentru ca deh…trebuie sa fim in randul lumii.

Eu: Acest ”deh … trebuie sa fim in randul lumii” este cea mai mizerabila prostitutie spirituala .. pt ca in baza acestui rationament ne invalidam cele mai intime aspiratii de onestitate ale sufletului nostru dar mai ales le sacrificam in ideea unui castig din aceasta aliniere la randul lumii. Ne aliniem la acest mod lipsit de demnitate cu care ne tratam unii pe altii. Ne tratam cei mai apropiati oameni ca niste sclavi luandu-le libertatea si asta bineinteles sub justificarea iubirii. Daca intelegi ce zic  nu cred ca mai ai motive sa te miri ca relatiile sunt un mediu de tortura reciproca.


Andresia: Vorbind despre asteptari,am unele indoieli precum ca cineva poate relationa fara a astepta absolut nimic de la celalat.Poate ar trebui sa delimitam o plaja de sensuri in ceea ce priveste asteptarile.Pentru ca una este sa iti doresti ca partenerul/partenera sa aiba anumite trasaturi fizice sau de caracter sau anumite atitudini si alta este sa ai asteptari pe care eu le-as numi “de bun simt” si aici ma refer implicarea si asumarea responsabilitatilor intr-o casnicie (ca tot vorbeam de minunatia asta).Oricat de mult ai iubi ,ai accepta,ai fi lipsit de asteptari …nu vei putea niciodata sa faci totul de unul singur.Poate ai sa razi sau exemplu ti se va parea banal dar eu asa cred,ca exista o limita minima dincolo de care se poate vorbi de lipsa asteptarilor.Si acest minim deriva oarecum din iubirea de sine,din respectul de sine.(am  )senzatia ca voi fi taxata la fraza asta

Eu: Andresia!  Mintea ta meticuloasa si ordonata chiar ma face sa rad cand  crezi ca ceea ce ti se pare tie de bun simt are vreo relevanta pentru majoritatea oamenilor de azi care efectiv nu se cunosc, nu se inteleg … nici macar nu-si propun sa faca asta pentru ca ar fi dureros sa afle cat de mult se pot minti.

Dincolo de asta … rezervele tale sunt foarte rezonabile vizavi de posibilitatea de a renunta total  la orice asteptari, pentru ca pana nu intelegi ca ele sunt inutile, si ca nu fac decat sa inrautateasca situatia … niciodata nu vei putea constientiza gramada de pretentii (asteptari) ce sad in tine, iar daca le constientizezi vei gasi usor argumente ca sa ti le justifici. Mintea poate argumenta orice oricand. Dar in motivatia din spatele argumentelor sta adevarul de care ne ferim cu totii .  Dar afla de la ”baiatu” ca … nu numai ca se poate relationa in afara oricarei asteptari … dar aceasta relationare este singura care ofera satisfactie. Cand oferim numai si numai din placerea de a oferi … viata din cei pe care ii tratezi asa … in cele din urma … dupa ce se scutura de demonii neincrederii … vor oferi mult mai mult decat ai putea sa le ceri vreodata. Dar la asta ajungi … DOAR DACA inainte- TI GASESTI INCREDEREA IN VIATA … si te bazezi pe ea. Altfel vei fi permanet precatut si suspicios si asta se simte. Nu va avea nimeni incredere in generozitatea ta. Tratezi viata cu suspiciune …  suspiciune vei primi. Dar am mai spus asta de prea multe ori.

Andresia: Mai exista un sens in care renuntarea la asteptari poate fi numita resemnare,desi poate nu este cuvantul cel mai potrivit : atunci cand intelegi ca unui om nu-i poti cere mai mult decat el poate da la un moment dat,cand ii intelegi limitele.Dar aici este vorba déjà de ceea ce tu ai spun in fraza “O fiinta bine hranita este una echilibrata ingaduitoare … care va putea iubi pentru ca va putea intelege si trece usor peste limitele partenerului, confuziile si inconstientele lui. In plus va avea rabdarea sa-l hraneasca … si sa-i dea putere, daca simte ca are competenta necesara si motivatie.”Si sunt total de acord.Doar ca astfel de cupluri ,din pacate,le putem numara pe degete.

Eu: CE conteaza cate cupluri sunt in situatia in care-si ofera suport real in a deveni mai puternici si increzatori in ei insisi. Conteaza ca se poate, daca chiar vrei si numai asta ar trebui sa te intereseze pe tine. Dar cuplurile in care .. unul dintre ei are maturitatea si intelepciunea necesara acestui suport  … exista pt ca acel cineva s-a raportat corect la viata  in aceeasi lume lipsita de exemple in acest sens. Iar daca la un moment dat vom fi foarte multi care trateaza viata onest …  este pt ca cineva a inceput de undeva si a aratat ca se poate . Si mare atentie! Nu facem asta ca sa vindecam lumea. O facem pt noi insine pt a trai o viata care sa ne satisfaca, cu sens, provocari.

Andresia: Ai spus “Resemnarea ta este de fapt refuzul de a avea incredere in viata si de a cauta mai atent in tine ceea ce te duce la dezamagire”.Da,aici ai punctat foarte bine.As putea sa inchei aici totul rezumandu-ma la cauza principala ,cea pe care toti o experimentam la un moment dat mai mult sau mai putin constient : frica…frica de a ne lasa in mainile vietii cum spui tu,care evident duce la falsa impresie ca am putea influenta asta intr-un fel sau altul.
Legat de partea a doua a raspunsului tau,lucrurile sunt ceva mai complicate,datele sunt altele de fapt dar prefer sa nu intru in detalii,cel putin deocamdata si cel putin nu aici.Ceea ce pot sa spun insa este faptul ca am depasit faza de euforie pentru ca am fost scuturata destul de tare…zburand fara parasuta.Ceea ce m-a frapat a fost tocmai cu cata usurinta poate sa se piarda “continutul” unor vorbe.Si ma frapeaza pentru ca eu ,de obicei,nu spun ceva (o vorba mare)cu foarte mare usurinta si daca spun inseamna ca asa simt si ca acest simt a ajuns destul de real incat simt nevoia sa-l exprim.Undeva am vazut un citat care mi-a placut mult si care spunea ceva de genul “ in vremuri indepartate oamenii nu vorbeau prea mult de teama ca nu-si Jvor putea acoperi cuvintele cu fapte”

Eu: Cuvintele tale nu-ti tradeaza dacat presiunea sub care te pui singura, …  probabil in cautarea unui caracter impecabil. Hai sa te desfiintez putin (cu dragoste evident) si sa-ti spun ca nu trebuie sa acoperi nimic din ce spui cu fapte, …  decat daca o faci cu placere, firesc, fara nici un efort. Si asta se-ntampla cand este dragoste, admiratie, conexiune, complicitate. Cand trebuie sa trag de tine sa-ti acoperi cuvintele cu fapte,… te dezleg de cuvinte. Nu avem nevoie de nici un contract intre noi. Viata are grija de noi toti si-i singura care si poate respecta promisiunile. Cand vom avea incredere in ea … nu ne vom mai agata de cuvintele celuilat pt a-l obliga la ceva ce nu-si doreste.  Si asa si tu vei putea sa te exprimi mai usor si sa fii tu insati in fiecare moment  fara sa te temi non stop de posibilitatea de a nu-ti mai putea respecta ceea ce ai zis. Numai cand ajungem aici ne vom putea exprima sincer in toate situatiile din cuplu, …  pt ca nu vom trai cu frica-n san ca orice spunem, …  ne angajeaza viitorul indiferent de ce vom fi in viitor. Am ajuns sa ne raporatm unii la altii ca la niste despoti care te obliga la respectarea promisiunilor de iubire. Este inuman, nedemn si mizerabil. O stiti si simtiti cu toti chiar acum. Fortam cei mai importanti oameni din viata noastra sa stea langa noi chiar daca nu-si mai doresc si nu mai simt asta. Sau ii fortam sa-si nege interesul si atractia pentru alti oameni care le-ar aduce experienta, maturitate. aventura si magie in viata. Dar cine vrea magie si aventuta pentru iubitul lor. Aproape nimeni.  Asta suntem noi acum si ne consolam cu gandu ca nu-i nici o problema ca oricum asa fac toti. Cand, acest aspect … face infinit mai grava situatia… daca toti am acceptat sa ne tratam unii pe altii ca niste obiecte ce trebuie folosite.

Andresia: Si totusi am o indoiala .E trist sa se intampla asa,ca aceste stari euforice fac ca totul sa se transforme usor intr-un balon de sapun, dar de ceva inca nu sunt sigura : daca vorbele se golesc de sens,daca ele nu se transforma in fapte,daca ne sunt inselate asteptarile si suntem dezamagiti crunt si..cu toate aceste conditii indeplinite care ar duce automat la abandonare ,la reactia de genul “aaaaa…pai daca nu e cum am crezut si am asteptat imi iau jucariile si plec”…. totusi nu se intampla asta,totusi ceva ramane acolo “pe pozitii”,daca ceea ce suntem tentati sa credem ca a fost doar o impresie nu e chiar asa,poate ca este unul din pragurile catre maturizare,catre schimbarea mentalitatii catre care tindem.Poate ca ceva s-a declansat pentru ca este prima data cand reactia nu este cea asteptata,cea care ar fi fost pana acum in astfel de conditii.Si spun asta tocmai legat de ceea ce spuneai in fraza “Ei nu sunt expresia hazardului . Ei vin la tine pt ca sunt ceea ce ai nevoie sa cresti in maturitate”

Eu: Mda. Stiu f bine de ce zici. Am trait extrem de dureros pe pielea mea exact aceeasi situatie in care .. ti-s inselate si cele mai elementare asteptari … dar afli ca ceva te leaga dincolo de ce poti controla si acel ceva este mult mai puternic decat toate principiile de 2 lei cu care ne decoram personalitatea si caracterul. Evident ca te leaga atasamentele … dar astfel de situatii te obliga la a le constientiza … si a-ti asuma ca, la un moment dat, ….  unii oameni sunt mai importanti pentru tine decat toate asteptarile nesatisfacute la un loc. Si sunt importanti pentru ca trebuie sa ne ofere lectia maturizarii. Acesta este darul lor care odata primit iti asigura intelepciunea de care ai nevoie pentru a gusta viata din plin.

Dar mai important este ca, …  daca esti cu adevarat sincer cu tine, …  constati ca in fapt , … la inceput, … cand ati incheiat tacit contractul relatiei , … puteai sa vezi sau chiar ai vazut ceea ce acum te nemultumeste la celalat, …  dar ca  sperai sa iesi mai castigat cand spoiala nu mai poate acoperi realitatea. Cand ajungi in punctual acesta de sinceritate cu tine insuti … stii ca nu mai poti da vina pe nimeni pentru mizeria ta interioara si ca acolo trebuie sa faci curatenie … in loc sa dai cu pietre in celalat pentru nesimtirea de a fi iesit mai bine … intr-o confruntare in care ati intrat cu aceleasi arme. Si asta au devenit relatiile …. o dura si nemiloasa competitie pentru putere si dominare sub stindardul iubirii absolute. Mancam foarte, foarte mult rahat in relatiile de asa zisa iubire. De aceea sufleteste suntem cu totii numai sange. Suntem atat de distrusi sufleteste incat in cele din urma ajungem sa-i lovim si pe cei care vor si stiu sa ne vindece.

Andresia: Acum este foarte posibil ca ceea ce am sustinut sa fie gresit pe ici pe colo,dar asta e si idea,sa invatam,sa intelegem.Si ….da,voi respira adanc .

Eu: Andresia! Nu trebuie sa-ncerci sa fii perfecta pt ca esti deja. Incepe doar sa te bucuri de ceea ce esti … si .. respira adanc . Respir si eu odata cu tine. Imi repet si mie toate astea ca sa nu le pot uita vreodata. In amintirea si trairea acestor lucruri sade libertatea si fericirea mea. Ca si a voastra de altfel. Daca nu ma credeti pe mine … credeti ce va spune sinele vostru.  Are sa-mi dea dreptate.

Da o sansa reala relatiilor – partea a 4-a

Este generalizat in jurul nostru fenomenul in care dupa o relatie incheiata, cel parasit ajunge sa-si verse furia pe fostul iubit sub justificari de genul:

„- nu m-ai apreciat la adevarata valoare, m-ai folosit, nu m-ai meritat, nu m-ai inteles niciodata, eu am fost atent cu tine permanent (ti-am cumparat o gramada de lucruri), iar pe tine te-a durut in posterior …”

Ceea ce este absolut incredibil este ca cei aflati in aceasta situatie, cu acest discurs spera sa-si readuca partenerul alaturi.

Il irita permanent si nu conteneste sa-i repete la nesfarsit cat de ranit este de revelatia faptului ca nu a fost apreciat cum merita.

Spera sa-i insufle suficienta vinovatie incat sa-i revina alaturi, de preferat cu capul plecat, cerandu-si scuze pentru nesimtirea de a-si permite sa spere la ceva mai interesant.

Considera ca singura solutie de a-si recupera partenerul este de a-l forta prin vinovatii sa revina la el.

Instinctual este constient ca oferta lui este foarte subtire si oricum alte argumente nu are pentru a-si recupera iubita. Tot ce va reusi insa, va fi sa agraveze situatia indepartand-o mai mult.

Tot acest fals dispret (care nu reuseste decat sa tradeze disperarea invalidarii) are in spate evitarea responsabilitatii proprii in esecul relatiei.

Practic cel parasit refuza sa accepte ca nu mai era o companie placuta de multa vreme pentru cel care l-a parasit.

Iar faptul ca cel parasit resimte ca o pierdere inacceptabila incheierea relatiei, inseamna ca cel care a plecat oferea mai multa placere si valoare. Altfel nu iar simti lipsa.

Si astfel ajungem sa vedem ca de fapt cel care a renuntat, era in situatia de a fi fost folosit de cel cu gura mare care oferea prea multa plictiseala, tensiune, pretentii si prea putina deschidere, relaxare si comunicare reala.

Si este evident peste tot in viata ca nimeni nu se agata de lucruri fara valoare.

Daca-ti doresti ceva, invata sa respecti ceea ce-ti doresti.

Este absurd sa te astepti sa se intoarca iubita la tine cata vreme tu-i repeti obsedant ce curva perversa si fara inima este.

Dorim ceea ce e pretios pentru noi si renuntam la ce nu ne mai aduce satisfactie.

Asa ca daca esti parasit si ai sentimentul unei pierderi trebuie sa faci cel mai elementar gest de onestitate in care sa recunosti ca oferi prea putin sau mai precis ca esti prea putin. Ca te-ai folosit de partenera sa-ti satisfaci nevoile de validare si ca prin toate atentiile tale nu faceai decat sa incerci sa-ti cumperi prezenta ei.

Suferintele insuportabile sunt consecinta ignorarii si evitarii celor mai elementare si accesibile adevaruri interioare despre noi insine. Niciodata nu vom suferi cumplit ca nu intelegem natura ultima a materiei sau a constiintei, insa este crunt sa nu recunosti ca in spatele acuzelor tale se ascunde  regretul ca ai pierdut din neatentie si frica o relatie importanta pentru tine.

Trebuie inteles ca nu putem oferi decat ceea ce suntem.

Si ceea ce suntem este singura valoare in relationare. Singura moneda de schimb.

Iar daca nu sunem suficient este pentru ca refuzam adevarul despre noi si ne chinuim sa mimam ceea ce credem ca ar trebui sa fim.

Procesul acesta de reintoarcere catre ceea ce suntem este dureros in principal pentru ca trebuie sa recunoastem ca suntem foarte departe de ceea ce pretindem despre noi.

De fapt trebuie sa recunoastem ca nici macar nu ne dorim cu adevarat sa fim ceea ce pretindem ca suntem.

Urmatorul pas este la fel de obligatoriu si presupune a acorda o recunostinta reala pentru timpul ce ti-a fost oferit de partener. In definitiv a fost un om care a stat langa tine, ti-a dat o sansa reala de a experimenta relationarea in cuplu, in conditiile in care sunt o multime de femei care te-au ignorat complet si foarte probabil nu au dat 2 bani pe tine. Este penibil sa te razbuni ca te-au parasit, exact pe acele femei care, dintre toate, ti-au oferit oportunitatea unei experiente in cuplu.

Recunosterea nivelului nostru real de valoare (maturitate si experienta) si recunostinta pentru oricare din relatiile avute trebuie sa fie un gest intim si pofund.

In afara unui astfel de gest, resentimentele vor aparea permanent sub forma reprosurilor incarcate de frustrare care te vor face mai neinteresant si patetic.

Doar pe acest fond de atitudine poti evita caderi crunte in care “sufletul iti arde”, parasit fiind.

”Si-ti arde” cu atat de tare cu cat te indepartezi de adevar.

Pe masura ce te apropi de adevarul tau insa, arsura devine tot mai blanda, si in cele din urma vei multumi cerului ca nu te-a iertat de durere.

Mai ai solutia unei atitudini exagerat de precaute in viitor, in care speri ca in urmatoarele relatii, prin viclenie, sa-l sifonezi pe celalalt inainte sa te sifoneze el. Vei fi permanent suspicios, vei interactiona superficial si nu vei putea tine langa tine decat pe cineva care nu-ti poate simti atitudinea perversa. Este numai o alta varianta de a refuza adevarul despre tine si asfel te califici direct pentru o experienta mai dureroasa care sa-ti aminteasca ca evitarea adevarului nu este o solutie pe termen lung.

Aud obositor de mult de la cei abandonati ca-si refuza orice responsabilitate sub argumentul  ‘’cum de am fost bun x luni si acum nu mai sunt?’’. Iar raspunsul si-l dau imediat cu satisfactia celui care se simte exonerat de orice responsabilitate ‘’femeile-s niste curve, profitoare de barbati buni. Daca aveam vreo problema nu m-ar fi placut nici la inceput – isi spun ei. Dar s-a plictisit si m-a lasat singur’’ … cand trebuia sa ma suporte asa plicisitor (completez eu).

Mai mult, rememoreaza toate atentiile cu care si-au tratat iubitele pe parcursul relatiei si toate momentele in care iubitele lor nu le-au intors atentia.

Practic se victimizeaza pentru a-si varsa furia si a-si asuma rolul de judecatori.

Nu ar fi nici o problema daca atitudinea asta i-ar linisti si relaxa.

Dar de fapt isi amplifica enorm chinul, semn ca sunt orientati gresit si se departeaza de adevarul lor interior.

Pentru cei care din disperare se grabesc cu sentinte de genul celor de mai sus le spun ca, exact aceste femei curve sunt cele care ti se dedica firesc si cu maxima placere cand ajungi barbatul care trebuie sa fii. Invariabil vei auzi de la ele cand ajungi aici ”poti sa faci ce vrei cu mine”.

Prin pretentiile si asteptarile care ni le cultivam nu facem decat sa refuzam dreptul celorlalti de a fi ce sunt si de a-si urmari fericirea. Dorim sa-i determinam cum putem (casatorie, principii morale, vinovatii, intimidare) sa-si ignore ceea ce simt si doresc in favoarea asteptarilor noastre de la ei. Cand ne raportam la noi insine, ne este clar ce absurd este sa avem astfel de pretentii si intelegem cat sunt de nedrepte. Dar majoritatea presupunem ca in ce ne priveste, vom gasi o modalitate sa fentam iar celalalt este fraierul care va trebui sa se conformeze restrictiilor, pentru ca altfel l-am ars. Sunt si dintre cei care intra bineintentionati in acest tip de contract dar sfarsesc intr-o tristete la fel de neplacuta.

In relatii suntem o caruta de sensibilitati cu care celalalt trebuie sa fie foarte atent, nu cumva sa ne jeneze.

Ne masuram cuvintele intrebandu-ne permanent, oare ce parere isi face, oare ce crede despre mine?

Nu putem vedea ca orice ar crede despre mine este strict responsabilitatea celui care-si face parerea, si orice evaluare gresita se va intoarce numai inpotriva celui care greseste.

Si indiferent ce parere are oricine, important este daca eu stiu cine sunt.

Iar cand stii nu te mai poate afecta prea tare ce cred altii.

Insa miza noastra a tuturor ar fi ca inainte sa punem etichete pe ceilalti, sa fim atenti si sa intelegem ca suntem o necunoscuta pentru noi insine, iar pretentiile de a stii atat de exact ce se intampla incat sa ne permitem sa judecam, …  sunt penibile.

Majoritatea nu se evalueaza cu bun simt si nimeni nu respecta declarat si asumat oferta celuilalt.

Constat consternat ca si in cazul in care transmiti clar ca nu esti interesat de asteptarile nimanui (cu exceptia sefului – in cazul meu), orice asteptare nesatisfacuta a partenerului devine sursa de disperare si neincredere in sine. Tot ceea ce ne leaga devine nerelevant in fata dezamagirii, neimplinirii unei asteptari. Pur si simplu nu putem relationa fara PRETENTII. Si cersim sau amenintam, in functie de stil sau situatie, pentru ceea ce ne dorim.

Problema este ca foarte putini isi asuma si declara tare si raspicat ca nu sunt in relatie pentru a satisface asteptari de nici un fel. Putini au curajul sa spuna ca sunt intr-o relatie pentru experienta, distractie, evolutie. Eu consider de exemplu ca-ti ofer darul suprem prin faptul ca impartasesc cu tine ceea ce sunt si traiesc. Alaturi imi poti cunoaste viata  pentru ca te fac parte din ea. Te fac parte la slabiciunile mele, puterea mea, modul meu de a gandi si a fi. Iti deschid accesul la psihologia masculina cu toate intimitatile ei. Te ajut sa te maturizezi si sa ai incredere in tine. Sunt sigur ca te voi surprinde inclusiv neplacut cu adevarul meu, stiu ca te pot pierde, dar daca nu faci fata la adevar, cauta pe cineva care-ti va spune ce vrei sa auzi. Vei gasi putini care sa-si declare adevarul fata de tine si relatii pentru ca majoritatea ascund adevarul si fata de ei insisi.

De fapt numai relationarea pe aceste baze ne poate satisface. Orice altceva cade rapid in tragedie.

Avem experienta tragediei repetate in toate relatiile noastre. Ar fi cazul sa incercam alta abordare.

Relatiile au devenit un mediu in care se asteapta salvarea, fericirea si consolarea de la celalalt. Aparent nimeni nu vrea ceva real desi sunt toti scarbiti si plictisiti de sablonul relational de care au avut parte. Dar cand ajungem in punctul in care trebuie sa acceptam ca nu suntem cu nimic mai importanti decat oricine altcineva si mai ales ca nu suntem buricul pamantului, incepem sa ne regasim interesul pentru plictiseala. Foarte multi se zvarcolesc disperati in fata adevarului si cauta orice interpretare pentru a-si spune ca tot ce zic eu aici sunt tampeniile unei minti bolnave, lipsita de orice dumnezeu.

O mare parte din femei, de exemplu, intra in disperare cand se lovesc de situatia in care un barbat pe care-l doresc dovedeste ca nu are nevoie de ele, ca nu poate fi controlat, supus sau intimidat sub amenintarea ruperii relatiei sau a oricarei conditionari. Le este imposibil sa accepte ca nu te au la mana cu nimic.

NU inteleg ca se poate relationa liber, ca oferi din placere ce vrei, cand ai chef, fara a-ti pune problema ce primesti in schimb.  Se asteapta cu sufletul la gura cel mai mic semn de slabiciune in toate tentativele lor de intimidare si de a aduce relationarea intr-un spatiu in care au un cat de mic control. Problema este ca atunci cand il au, dispretuiesc imediat barbatul care nu rezista presiunilor lor.

La nivel conceptual gasesti intr-adevar destui care sunt de acord cu mine, dar la nivel practic lucrurile sunt pe atat de complicate pe cat de mult incerci sa amani renuntarea la frica de abandon sau neimportanta etc.

In nici un caz nu subestimez forta slabiciunilor noastre si nu am pretentia ca renuntarea la minciuna este ceva facil. Am vazut si nu mai pot subestima nebunia unei minti disperate careia-i fuge pamantul de sub picioare. Poate crea teorii absurde, cazand intr-o paranoia care ar fi amuzanta daca nu ar consuma de vie fiinta care cauta sa-si dovedeasca ceva ireal.

Intalnirea cu oameni adevarati poate crea mult deranj interior, dar a nu vedea oportunitatea de a-i pastra in viata ta cu recunostinta, te pune pe o directie in care va trebui sa inveti dureros ceea ce nu ai putut sa vezi.

Odata intrat in acest joc al santajului, in care fiecare se foloseste de atuurile lui pentru a-l obliga pe celalalt sa ofere ce se asteapta de la el, am intrat intr-un spatiu in care … EXISTA NUMAI MOARTE (plictiseala).

Relatiile devin suma gesturilor si cuvintelor de atentie care ne confirma importanta in ochii celuilalt.

Nimic esential nu mai poate aparea pentru ca orice traire interioara este inaccesibila si neimportanta pentru partener. Nu poti vedea candoarea si placerea din modul in care esti servit, asteptat si intampinat de exemplu, si nu poti intelege ca in starea interioara a celuilalt stau cele mai tari declaratii de dragoste.

Treci astfel indiferent si preocupat de gandurile tale despre tine pe langa momente de sensibilitate, interes si grija. A nu intelege sau a nu fi interesat de peisajul interior al celuilalt si implicit a nu raspunde, constientizand trairea femei de langa tine, este ceea ce distruge orice relatie. Aceasta este lipsa de conexiune: a fi incapabil de a pastra contactul cu fenomenul interior al vietii celuilalt. Acest fenomen este ceva dincolo de noi – este viata ce se traieste prin noi – si este permanent noua, interesanta, vie dar este inacceptabil pt minte sa ne-o asumam si sa o traim ca atare, pentru ca in acest mod de a trai nu exista rigiditate, predictibilitate, siguranta, viitor (pasiunile mintii).

Nu exista decat certitudinea pasiunii de a trai si cunoaste. Iar pentru a trai astfel este nevoie de increderea in inteligenta si grija vietii. Alternativa la aceasta incredere este nevoia de a te asigura, de a negocia pe fata sau pe ascuns: ce dau si ce primesc?

In relatii, inceputurile sunt sanse noi de a fi mai atent pentru a intelege mai bine. In aceste inceputuri, sustinute de sperante si incredere, poti raspunde momentelor de deschidere pentru a le incuraja si poti descuraja fara mila orice tentativa de a iesi din prezent, de a pune presiune pentru a obtine promisiuni, de a-ti ingradi libertatea, de a cadea in verbalizarea relatiei in detrimentul trairii ei.

Dovedeste-mi iubirea prin libertatea pe care mi-o acorzi, prin respectul pentru modul meu de a fi, prin bucuria cu care-ti petreci timpul alaturi de mine, prin curajul de a fi tu insuti spunandu-mi ceea ce ti se pare dificil de spus sau renuntand la asteptari, pretentii, promisiuni. Scuteste-ma de orice fel de declaratii inteligente sau cuvinte mari, perspective dramatice si emotii ravasitoare. Iubirea nu este emotie. Iubirea este constienta, luciditate, echilibru. Nu am nevoie de nici o dovada de iubire pentru ca ”vad cine esti”.

In lipsa constientei nu poti vedea, aprecia si intelege iubirea, loialitatea, prietenia adevarata pentru ca este extrem de inconfortabila pentru mintea ta.

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.ro de dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

CRISTI

Constientizati si integrati principiul feminin cu cel masculin in propria fiinta pentru a depasi problemele de cuplu

Barbatilor le este frica de sensibilitatea lor ca evident aspect feminin.
In timp ce femeilor le este frica sa-si accepte, asume, declare si manifeste natural forta (aspect masculin) sexualitatii lor.

Barbatilor le este rusine de sensibilitatea lor.
Femeilor le este rusine de natura lor puternic sexuala.

Iar valorile ce le promovam inconstient de generatii sprijina din plin aceasta stare de lucruri.

Reprimarea acestor aspecte ale fiintei ne afecteaza dramatic puterea si frumusetea esentei noastre masculine sau feminine, iar asta  ne face slabi nesiguri si instabili.

Bineinteles ca neasumarea propriei sensibilitati de catre barbati si a fortei naturii lor sexuale de catre femei … nu face decat sa canalizeze incorect , distructiv aceste aspecte ale fiintei.

Neconstientizarea si neasumarea lor duce la reprimare sau exacerbare si degenereaza in agresivitate si dispret sau pierderea dramatica a respectului de sine.

Acceptarea sensibilitatii aduce linistea in care masculinitatea isi dezvaluie intregul potential.

Acceptarea puterii sexuale feminine face feminitatea irezistibila prin combinatia de senzualitate infinita cu admiratie pentru provocarea ce o reprezinta ele ca femei pentru barbati.

Sexualitatea feminina este in mod natural disproportionata fata de cea masculina bineinteles in defavoarea celei din urma.

O femeie obisnuita poate epuiza usor 10 barbati pe cand nici un barbat nu va epuiza vreodata o femeie.

Orice femeie este pregatita pentru cel mai puternic barbat in mod natural dpdv sexual.

Barbatul insa, trebuie sa creasca enorm in intelegere si maturitate  pentru a fi pentru femei ceea ce  ele au nevoie.  Este limpede ca obtinerea satisfactiei in relationare si implicit in sexualitate presupune o cooperare inteligenta.

Intensitatea sensibilitatii la barbati este coplesitoare si inaccesibila femeilor precum si intensitatea puterii sexuale a femeilor este inaccesibila barbatilor. Nu intimplator orgasmele si ‘squirturile’ multiple ale femeilor fac orgasmul masculin o gluma. Si nu intimplator barbatii acced in liga sexualitatii adevarate in care femeile s-au nascut, dupa ce renunta la parodia lor de orgasm masculin.

De cealalta parte nu intimplator gasim atat de putine femei maestri ci pentru ca putine femei pot accesa acea intensitate a sensibilitatii care te motiveaza sa cauti solutia la suferinta atat de determinat incat să desfaci ratiunile inconstiente gasind luciditatea  care vindecă totul in jur.

Iar daca sunteti atenti vedeti ca atat puterea sexuală feminina cat si sensibilitatea masculină  deschid usa catre maturizarea sexului opus.

Barbatii aduc intelepciunea datorita principiului feminin (sensibilitate) … si o ofera femeilor.

Femeile aduc extazul datorita principiului masculin (putere) si il ofera barbatilor.

Iar extazul si intelepciunea sunt fetele aceleiasi monede existentiale.

Barbatii inteleg instinctiv aceasta putere sexuala a femeilor, se tem si fug de ea si nu de putine ori aceasta teama este ascunsa in spatele superioritatii sau agresivitatii. Barbatii inconstienti vor promova aceasta superioritate afisata in discutiile dintre ei pentru a-si ascunde unii de ceilalti vulnerabilitatea ce o resimt fata de femei . Dar ei toti stiu adevarul iar sensibilitatea lor  reprimata va face mai dureroasa aceasta realitate  … si implicit te va face sa te simti mai nesigur si confuz.

Odata asumata si acceptata sensibilitatea masculina (ca aspect feminin) ea va intari toate aspectele masculine veritabile .. luciditatea, ratiunea vie, curajul, determinarea, calmul, increderea . Si bine inteles sensibilitatea va fi canalizata corect  catre crearea cadrului in care femeia sa se poate dezvolta. Barbatilor le este indispensabila  sensibilitatea pentru a intelege femeile si a le oferii ceeace merita si au nevoie.

Cand femeile isi accepta puterea …. vor respecta profund barbatul dincolo de limitele si slabiciunile lui pentru ca vor intelege cata nevoie au de el pentru a obtine satisfactia, fericirea si echilibrul care si l doresc.

Femeile devin astfel ceeace sunt destinate sa fie: senzuale in toti porii lor, capabile sa simta continuturile masculine autentice ce vor fi apreciate prin caldura , deschiderea si atentia lor.  Admiratia si senzualitatea lor coplesitoare oferite constient barbatilor autentici , vor devenii vindecatoare pentru barbat.

Pentru ca ai constientizat ca femeie responsabilitatea care o implica puterea (ca principiu masculin) vei putea admira profund masculinitatea.

Iar cand ti-ai asumat si constientizat maretia sensibilitatii ca barbat vei iubii feminitatea si femeile.

Asa se ajunge ca ”baiatul bun” care ofera stabilitatea sentimentală (care nu trebuie confundata cu fidelitatea sexuala sau sentimentala)  cautata de femei sa devina in acelas timp ”baiatu rau” care le satisface natura lor intens sexuala.

Si pe aceiasi ratiune , femeia dedicată in grija ei pentru un barbat ajunge sa fie in acelas timp fiinta  senzuala constienta de puterea ei, ce si o doreste orice barbat in pat si in viata lui.

Barbatul are puterea formei (fizic si mental) care capata maturitate si este corect directionata numai dupa acceptarea sensibilitatii.

Femeia are sensibilitatea care face viata sa fie traita intens , profund dar fara curajul de a-si accepta si manifesta puterea sexuala … femeia isi va pierde din farmec si echilibru.

Cand nu contientizezi ambele principii care ne definesc …

1. Ca barbat cazi in exagerarea principiului masculin si devii agresiv si dispretuitor fata de femei (baiatul rau dupa care se pisa femeile pe ele) ….sau cazi in exagerarea principiului feminin, ti se exacerbeaza sensibilitatea pina acolo unde pierzi complet curajul si devii un fricos  grijuliu sa eviti orice discomfort … care este dorit de femei in viata lor dar doar tolerat ocazional in pat;

2. Ca femeie cazi intr-o sensibilitate naiva care te desexualizeaza (imaginea nevestei) sau cazi in superioritatea dispretuitoare fata de barbati a vampelor golite de sensibilitate si constiente doar de puterea sexuala.

Atat sensibilitatea care nu-i canalizata corect de puterea masculina cat si puterea sexuala care nu-i canalizata corect de sensibilitatea feminina transmit slabiciune si creaza dispretul sexului opus.

Femeile apreciaza sensibilitatea barbatului numai intr-un peisaj dominat preponderent de  maturitate  si ratiune .

Barbatii gusta puterea sexuala a femeilor doar pe fondu unei personalitatii calde si cooperante.

Practic daca suntem atenti constatam ca nu este o lupta intre barbati si femei, ci este o lupta intre principiile din fiinta fiecaruia dintre noi.

Este un conflict inconstient  dintre femeie si principiul masculin din ea si unul al barbatului cu principiul feminin din el.

Acceptarea si integrarea principiului opus ne va armoniza instantaneu cu sexul opus.

Aceasta este alchimia maturizarii noastre ca femei si barbati. Ca barbat trebuie sa-ti accepti total latura feminina pentru a putea iubi profund femeia  si a deveni barbatul care trebuie sa fii . Ca femeie trebuie sa-ti asumi responsabilitatea puterii sexuale si manifestarea ei  fara reserve cu naturalete si simplitate ca sa poti iubi si admira barbatul cu adevarat.

Acceptindu-ti sensibilitatea,  puterea masculina (fizica si mentala) devine matura.

Acceptindu-ti puterea feminina (sexuala vitala) sensibilitatea femeilor devine matura.

Sensibilitatea este cheia maturitatii puterii masculine.
Puterea sexuala este cheia maturitatii sensibilitatii feminine.

Pana nu are loc aceasta asimilare a principiul opus …. suspiciunea fara de celalalt sex  este singura alternativa pentru ca il resimti strain si de neinteles. Odata asimilat acest principiu in interior, sexul opus devine familiar si cooperant.

La modul practic … toti putem depista in noi calitatile feminine si masculine deoarece sunt evidente amprentele energetice ale acestor caracteristici. Este treaba fiecaruia dintre noi in a le observa, accepta si canaliza corect. Toate sunt esentiale vietii si fericirii noastre.

Dar totul va fi confuz cata vreme in loc sa privim in fiinta noastra ,… sa o contemplam  … ne ascultam hipnotizati mitea cu analizele ei nesfarsite si epuizante. Cand in urma contemplarii propriei finite identificam si constientizam astfel caracteristile noastre intime … vedem imediat functiile si utilitatea lor putind astfel  sa le folosim pentru a aduce satisfactia in experienta din relatii.

Logica vietii este evidenta celor atenti. Nu va credeti mintea … doar priviti in interiorul vostru … si totul va prinde contur. Viata sprijina din toate puterile ei intelegerea. Dar fara atentie … nu exista nici o sansa. De fapt constienta inseamna … retragerea atentiei  de la continutul mintii catre fenomenele vietii in care sade tot ce ai nevoie.

Abandonati presiunea mintii pentru a descoperi viata (Prezenta)

Cunoasterea reala este o chestiune de senzitivitate si luciditate care definesc starea de contemplare.

Contemplarea este o deschidere catre mesajele existentei livrate sub forma de senzatii, perceptii, intuitii sau viziuni.

In lipsa perceptiei, informatiile sunt moarte si nu fac decat sa duca la speculatii fara nici o utilitate. Insa cele sustinute de perceptii devin adevarul nostru viu, al fiecarui moment. Pe masura ce perceptiile se extind catre profunzimile fiintei adevarul nostru se extinde, se modifica sau se nuanteaza, dar niciodata nu este ros de indoiala si confuzii.

Cand intelegi acest simplu fenomen intelegi si recomandarile inteleptilor de a nu ramane blocat in convingeri si adevaruri, de a te pastra viu, deschis catre realitati mai ample si oportunitati spirituale pe masura.

Orice perceptie poate fi extinsa si aprofundata.

Orice adevar este upgradabil.

Ori la capitolul perceptie a vietii, mintea este complet paralizata si implicit inutila. Trebuie sa devina insa obiect al contemplarii ca parte esentiala a fenomenologiei interioare.  Asta presupune implicit eliminarea oricarei judecati asupra ei, acceptarea si adoptarea ei ca parte esentiala a fiintei noastre.

Acesta  limitare esentiala ar fi de ajuns sa-i luam autoritatea de a interpreta si decide viata noastra.

Am gasi suficiente motive s-o abandonam chiar in lipsa viziunii vreunei alternative pentru ca modul ei de abordare a vietii nu a dus niciodata la un succes real si durabil care sa-l satisfaca profund pe proprietarul ei.

Toate speculatiile ei inteligente si planurile meticuloase se sfarsesc in deziluzii si sentimentul inutilitatii.

Cand mintea te face sa te simti o entitate separata, imediat concluzionezi necesitatea de a te proteja, de a-ti urmari interesele de siguranta si fericire intr-o lume ostila si lipsita de sens in care intimplarea este singura regula.

Perspectiva asta este exact ce are nevoie mintea pentru a-si justifica pretentiile de dirijor in fiinta pentru recuperarea starii de siguranta. Intrucat avem gravat  in ADN-ul nostru amintirea potentialului de liniste si beatitudine ce-l reprezinta experienta vietii, mintea se foloseste de aceasta amintire adanc inradacinata pentru a crea motivatie.

Asa ajungem pe o pista gresita la mana mintii, care stabileste ca nu suntem suficient si ca trebuie sa ajungem undeva pentru a ne obtine siguranta si linistea in viata.

Bineinteles ca solutia ei sunt ziduri fizice sau principiale cat mai inalte, intre noi si restul lumii, in interiorul carora adunam bani, arme, sclavi sau motive de superioritate etc. Dincolo de faptul ca asta iti ia o mare parte din viata … nu obtii nimic din ce cauti. Vei fi mai apasat de propriile realizari si mai ingrijorat sa nu le pierzi in gramada de dusmanii si invidii pe care le-ai creat pe drum.

Zidurile astea de la care asteptam protectia presupun obiective si planuri sofisticate, straine de nevoile noastre reale, construite pe o intelegere eronata a vietii.

Ajungem sa ne izolam sau sa ne aruncam in proiecte pretentioase pe termen lung.

Insa orice obiectiv care nu tine seama de legatura cu existenta nu rezolva nimic dar creaza o infinitate de probleme care cer alte planuri, scenarii ce devin in timp o infinitate de presiuni care ne sufoca interiorul.

De aici o paleta intreaga de ‘’trebuie sa’’ … fim bogati, frumosi, abili, pe faza, puternici, de succes, seducatori, sociabili  sau plini de iubire, spirituali, relaxati, sinceri, prezenti , abstinenti etc etc etc . … uitand ca nu putem fi nimic din ce nu suntem deja.

Toti acesti ‘’trebuie sa fim’’ se nasc din lipsa de atentie catre ceea ce suntem acum si aici si devin pietrele de moara agatate la gatul fiintei care suntem.

Presiunea constanta in care traim creaza contractii fizice constante care rigidizeza corpul, ii fura flexibilitatea, perturba circulatia si imbolnaveste. Daca sunteti atenti la corpul vostru in momentele de prezenta accidentale sau create veti descoperi parti, care relaxandu-se va fac sa constientizati incordari atat de vechi, incat nici nu le mai observati.

Acestea sunt doar o mica parte a efectelor terorii in care mintea va tine fiinta. Palpitatiile, tensiunea ridicata, insomniile, comportamentul formal sunt consecinte ale acelorasi nenumarate presiuni absurde: ca nu v-ati gasit vocatia inca, ca trece timpul si nu aveti un iubit, ca nu sunteti realizat, ca nu aveti preteni, ca nu sunteti sociabil etc etc etc.

Sub autoritatea mintii, … suntem in situatia in care aceasta presiune cu care ne incarcam este echivalentul gestului in care ne tragem de par ca sa crestem mai repede in inaltime.

Si astfel in loc sa cautam cu toate puterile si resursele noastre cooperarea cu o existenta  – evident infinit de potenta si inteligenta, traind atenti si deschisi catre viata, pastrind mintea tacuta dar receptiva – ne implicam in planuri complexe pentru obiective inutile, care ne lasa consumati si nesatisfacuti in cele din urma, chiar daca pentru a ramane macar cu invidiile celorlati mimam o satisfactie puerila pe care o putem dovedi doar cu aroganta sau stilul de viata (daca am ajuns bogati dar deconectati), pentru ca nimic din vibratia fiintei nu confirma fericirea pe care incercam sa o afisam.

Trebuie bine inteles caevoluam numai din ceea ce suntem in acest moment si orice dorinta de a impulsiona cresterea se poate materializa numai prin cooperarea stransa cu intreaga fiinta care suntem si intelegerea ei in contextul existential care-i sustine cresterea.

Orice stare neplacuta indica un conflict evident cu parti din tine. Orice suferinta te sesizeaza ca ai pierdut contactul cu viata. Este un semnal de alarma care ar trebui sa te trezeasca si sa te scoata de pe calea pe care esti.

Acesta este si motivul pentru care pana nu incetam conflictul cu noi insine, integrand  neconditionat tot ce ne nemultumeste si renuntand la pretentiile de perfectiune, nu avem nici o alternativa la suferinta.

Pentru ca exact ceea ce facem pentru a atinge ideea noastra de perfectiune este exact ceea ce raneste structurile esentiale ale fiintei.

Si asta pentru ca nimic altceva decat suferinta nu ne mai poate castiga atentia prea prinsa de planurile mintii noastre. Ne indragostim atat de tare de gunoaiele cu care ne-am umplut mintea, incat preferam suferinta pana in momentul in care devine insuportabila.

In momentele de luciditate, specifice momentelor de gratie sau celor de suferinta crancena, evidenta esecului mintii ne lasa smeriti si constienti de limitele ei, dar cu o atentie incarcata de respect catre mediul nostru interior care devine astfel integrat si acceptat.

Doar in astfel de momente stim ca am ranit ceva esential si important in fiinta noastra daca suferinta este atat de crunta.

Odata recuperata smerenia si atentia fiinta iese din conflictul epuizant in care o tineam si ne ofera cu recunostinta accesul la resursele ei de inspiratie, intuitii, viziuni clarificatoare despre propria natura, nevoile reale si potentialul nostru.

Totul la pachet cu un reconfortant sentiment de siguranta.

Pentru ca imediat ce luam contactul cu ceea ce suntem acum si aici … descoperim cu uimire ca cineva are o grija infinita de noi si ca ceeace ce este in jurul nostru este exact ceea ce avem nevoie in fiecare moment.

Si asta pana in detaliile cele mai nesemnificative.

Fiecare moment, fiecare situatie este o opera de arta a existentei prin care-ti vorbeste de grija ei pentru tine si te incurajeaza sa-ti gasesti increderea de a te lasa sustinut de ea.

Secretul vietii este ca iubirea, pacea, relaxarea, inteligenta sunt identitatea noastra, iar presiunile puse pe noi de o minte care afirma ca nu suntem suficient si ca trebuie sa devenim ceva, face sa nu ne putem experimenta natura.

In consecinta nimic nu este mai simplu decat a fi ceea ce esti si a experimenta asta, imediat ce te despovarezi de presiunile ce ti le-ai pus in carca.

Trebuie inteles ca incercarea de a te elibera de aceste presiuni, presupune un curaj semnificativ, pentru ca va trebui sa infrunti determinat mintile inconstiente ale celor din jur care-ti inchid gura sub justificarea ca nu ai facut nimic in viata, care te descurajeaza imediat ce iesi din tiparele valorilor colective traditionale cu care majoritatea se identifica fara sa se intrebe vreodata daca aceste valori ii reprezinta cu adevarat.

Va trebui sa le infrunti … acceptandu-le, oferind spatiu cuvintelor lor, lasand astfel trecutul sa se manifeste si sa se consume … fara sa-l mai alimentezi.

Exprimarea lasata sa existe care nu degenereaza in tensiuni si conflicte, vindeca si elibereaza trecutul de demonii inconstientei.

Miza gestului de a iesi din curentul colectiv de inconstienta este enorma pentru ca oglindeste si pune in evidenta inconstienta din valorile colectivitatii si de aici refuzul inconstient dar concertat al mediului de a-i lasa pe cei care aleg constienta sa-si urmeze drumul linistiti. Din acest motiv orice om trezit, constient, este un succes al tuturor si toti vom beneficia de intelepciunea lui. Prin acceptare cu ingaduinta a inconstientei celorlalti de catre cei treziti,  fortele inconstiente sunt puternic slabite.

Inconstienta are nevoie de conflict si tensiune pentru a supravietui.

Fii adanc recunoscator pentru ceea ce esti deoarece in acest ‘’ceea ce esti’’ sade toata puterea din lume cand ai incetat sa-ti crezi mintea in ce spune despre tine.

Cand luam aceste presiuni, experimentam instantaneu clarviziunea si relaxarea ce este insasi natura noastra intima.

Afirmatiile:

Nu vreau sa fiu relaxat

Nu vreau sa fiu fericit

Nu vreau sa fiu iubit

Nu vreau succes

Etc.

atunci cand cautam relaxarea, iubirea, fericirea, succesul sau orice credem ca ne lipseste, relaxeaza instantaneu pentru ca ele nu fac decat sa ridice presiunea obiectivului de a fi fericit, relaxat, iubit cu care mintea se tine ocupata si implicit departe de exact ceea ce esti si cauti.

Fiinta interioara profunda este singura care-ti poate oferi viziunea modului in care poti obtine ce ai cu adevarat nevoie.

Cooperarea cu propria fiinta devine atat de placuta incat esti vindecat inclusiv de presiunea atingerii obiectivului.

Cooperarea cu propria fiinta devine de fapt singurul obiectiv.

Astfel ajungi sa-ti poti dori multe dar sa fi detasat de dorintele tale bucurandu-te de drumul spre indeplinirea lor.

Asa incat obtinerea a ceea ce-ti doresti nu te inlantuie pentru ca nu ai sacrificat nimic sa le obtii, totul fiind facut cu placere. De aceea cei care au obtinut ceva pe aceasta cale pot imparti totul cu ceilalti. Ei sunt deja recompensati de viata prin ceea ce traiesc. Nu simt drumul ca un sacrificiu si asta-i elibereaza de identificarea cu ceea ce au obtinut.

O minte fara obiective devine o minte tacuta sau mult mai relaxata care nu mai este nevoita sa gaseasca solutii de a depasi frica, neincrederea, suferinta etc., iar tacuta fiind dispare si sursa fricii, suferintei, neincrederii etc.

O minte tacuta va exprima perfect fiinta ta si implicit vei castiga claritate, viziuni si determinare.

Trebuie inteles ca singurul lucru imposibil de evitat este de a trai in prezent.

Asta este garantia dreptului tau de a fi puternic si fericit.

Nu poti iesi din clipa prezenta … desi poti sa eviti sa o privesti.

Conectarea la prezent este din acest motiv cel mai banal si accesibil lucru pentru ca, a nu experimenta prezenta, iubirea si pacea presupune o permanenta si obositoare preocupare.

Prezentul nu poate fi evitat. Respiri in prezent, simti in prezent, te misti in el. Trebuie numai sa nu te chinui sa fugi de el sau sa-l cauti in metode si solutii. Cand vei obosi si vei cadea … te vei regasi in el fara sa faci nimic pentru ca acolo ai fost tot timpul in care mintea facea planuri sa ajunga la el.

Din acest motiv afirmatii puternice ca cele de mai sus aduc atat de usor linistea pentru ca singurul lucru care trebuie facut este de a te scoate din cautarea vreunei solutii si a experimenta sentimentul de a fii viu in lipsa oricarei cautari. Incetarea cautarii este regasirea identitatii divine. Nu este nevoie de timp sau metoda ca sa fi cine esti si ai fost de la inceputul timpurilor.

Oricat de amenintatoare poate parea viata, cand devine grea amintiti-va ca respirati inca, faceti-o adanc, aduceti senzatia ca existenta este in tot ce exista …. si priviti. Asta este toata cunoasterea necesara din lume. Restul discutiilor sunt de placere.

Pacea cosmica fie cu voi.

Iubirea sa va ocroteasca.

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.ro de dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

CRISTI

Cine suntem si ce vrem

Suntem validati permanent de catre existenta prin imensa energie-iubire care alimenteaza fiinta noastra fara incetare.

Aceasta energie este coplesitoare si strabate toate structurile fiintei, fiind cea mai apropiata, palpabila, consistenta si inevitabila senzatie pe care o traim – senzatia vietii.

In pretentiile noastre naive confundam spiritualitatea cu trairile exotice, ignoram trairile imediate ale fiintei, banalizam sau evitam peisajul interior care este expresia cea mai concreta a manifestarii vietii.

Atitudinea asta ne impinge catre cautari spirituale pe directii false care deseori devin periculoase.

De fapt cautam spiritualitatea in spatiul gandurilor ideilor si a emotiilor exotice in loc sa incarcam cu importanta si sens fiecare eveniment interior sau situatie prin care trecem, fiind atenti pentru a receptiona mesajul vietii  si a patrunde mai adanc in noi insine.

In fapt o mare parte dintre noi traversam o etapa in care folosim spiritualitatea pentru a ne ascunde ipocriziile, slabiciunile, complexele, nevoia de superioritate si validare etc.

Lipsa sentimentului de implinire, de fapt senzatia de irosire pe care o incercam, va confirma eroarea de atitudine si abordare a vietii in care ne aflam.

Nu vom gasi niciodata spiritualitate reala in spatiul mental emotional dar vom trai permanent senzatia ca suntem foarte aproape de a deslusi misterul sau de a gasi solutia geniala ce ne va scoate din  nefericire si slabiciune.

Evident ca asta nu se va intampla, gasirea iminenta a unei solutii fiind doar o capcana destinata sa ne tina in priza, tensionati si implicit neatenti la ceea ce este esential.

Existenta opereaza simplu – la mintea cocosului, as zice – pentru ca limbajele ei sunt pentru oricine. Fiecare dintre noi a trait momente de gratie, cand fara vreo conjunctura speciala exterioara, am gustat o pace si o siguranta infinita. Sunt momente de care am mai vorbit, cand mintea pur si simplu se prabuseste in ea insasi, ramai expus constiintei si fortei ei simtind gratia de a fi: in fata unui peisaj, langa o femeie, momentele grele cand avem alaturi un prieten bun sau un bunic intelept …

In aceste momente, pe care din pacate le uitam repede sau le minimalizam importanta, noi descoperim puterea, iubirea si linistea unui camp vast protector care ne tine in viata si de a carui atribute ne bucuram profund.

Rolul nostru devine evident si este acela de a aduce in manifestare in lumea formei, exact acele atribute percepute in spatiul interior si care ne sunt esentiale, pentru ca forma sa fie patrunsa de constiinta. Si tocmai pentru ca intelegem imediat cat de importante sunt pentru fiecare din noi siguranta si iubirea, ar trebui sa vedem imediat cat de necesar este sa aducem aceste lucruri in experienta dintre noi.

Ce poate fi mai simplu si mai evident decat acest lucru?

Cand devenim constienti de aceasta forta puternica si evidenta care ne tine in viata si care in definitiv se exprima prin noi, egoul se dizolva instantaneu, ingrijorarile pentru eventuala noastra valoare sau utilitate devin amuzante si intelegem ca totul este un reconfortant si interesant joc al lui dumnezeu cu el isusi.

Mai intelegem ca forma este doar o masca asezata peste identitatea noastra divina. Corpul, gandurile, ideile si emotiile noastre sunt doar un accesoriu al fiintei noastre, precum un colier la gatul unei femecatoare femei.

Si exact cum un colier scoate in evidenta farmecul femeii, forma trebuie sa atraga atentia asupra constiintei care o sustine. In acelasi mod in care femeia isi schimba colierul in functie de evenimentul la care participa, constiinta din noi schimba formele in functie de situatia si contextul pe care am ales sa-l traim pentru a-l experimenta.

Spectaculos este ca la nivelul esentei fiecaruia dintre noi constatam ca aceasta esenta este una si aceiasi cu cea care animeaza tot ce exista, toate formele.  Astfel, extinzand comparatia, putem afirma: ca forme suntem cu totii coliere la gatul aceleiasi constiinte. Pana nu reusim sa asimilam perspectiva asta … vom trai chinuiti de nefericirea comparatiilor dintre coliere, fara sa vedem ca cineva (Dumnezeu bineinteles sau NOI insine) si-a pus colierele la gat pentru ca sunt perfecte si necesare.

Tot jocul formei, presupus de evenimentele vietii noastre, este destinat revelarii constiintei din spatele lor, care uneste toate aceste forme intr-o sigura entitate in ciuda separarii ce pare evidenta cand privim lumea prin minte.

Mintea nu poate vedea liantul care face din existenta o singura fiinta intrucat liantul este un enorm camp de forta, inteligent si divin, nepalpabil pentru minte la fel cum culoarea este inaccesibila unui orb din nastere.

Regasirea “vederii” este procesul in care ne departam de identificarea cu mintea superficiala si ne descoperim (percepem) spatiul de constiinta din noi.

Pana nu reusim sa ne smulgem din identificarea cu continutul mental si sa observam fluxul de energie interioara si campurile sursa ale acestei energii, care intr-un mediu inconstient creaza continut mental emotional, ne va fi imposibil sa iesim de sub controlul mintilor noastre superficiale.

Conceptele de baza spirituale ca liber arbitru, responsabilitate, generozitate, dreptate versus nedreptate, etc. provoaca discutii interminabile din simplul motiv ca ne este greu sa imaginam un Dumnezeu prezent in tot ce exista care leaga totul intr-o singura identitate in care ne regasim fiecare.

Iluzia separarii creaza concepte fara fundament in realitate.

Imediat ce am transat iluzia separarii, poelmica dispare odata cu toate conceptele care au aparut din aceasta fragila iluzie.

Trebuie sa intelegem ca nu mai este nimeni altcineva care sa ne fi dat liber arbitru cand intelegem ca suntem una cu Dumnezeu.

Nu este nimeni care sa fie nedrept fata de noi cata vreme ne-am creat experientele respective si putem percepe sursa interioara a ceea ce experimentam in exterior.

Nu este nimic scapat de sub control, neimportant sau rau cata vreme Dumnezeu si deci NOI suntem creatori ai intregului proces.

Nu putem fi generosi pentru ca nu este nimeni altcineva inafara de noi in ceilalti.

Din acelasi motiv expresiile urmatoare sunt unul si acelasi lucru:

Dumnezeu ma iarta pe mine.

Eu ma iert pe mine insumi.

Eu il iert pe dumnezeu.

Eu cred ca suntem pusi in situatii care sa ne releve ca noi cream si dorim tot ce experimentam.

Si tot ce experimentam ne este indispensabil.

Daca va obisnuiti sa priviti astfel viata, desi mintea va fi intrigata la maximum si va urla in disperarea ca-si pierde autoritatea, totul in jur se va armoniza atat de dramatic incat veti fi coplesiti.

Si asta este doar inceputul.

Pentru ca din acest punct vedem ca timpul este doar un spatiu in care coexista toate variantele noastre posibile cu tot ce am ales deja.

Nu treceti usor peste afirmatia de mai sus si nu ramaneti doar la ideea cu care am convingerea ca multi sunteti familiari.

Aduceti in perceptie senzatia ca traiti intr-un spatiu de timp infinit dar static care strange in el tot trecutul si viitorul. Timpul nu curge … este adevaratul spatiu in care traim si in care ne putem misca.

Insistati sa percepeti ca acest timp nu curge – ca intreaga istorie trecuta si viitoare este un spatiu in care experimentam viata si din care nu am lipsit niciodata.

Repozitionarea constienta prin care ne scoatem constiinta din spatiul iluzoriu al formei in care domneste singuratatea si curgerea implacabila a timpului (admirabil exemplificata de expresia ‘’stau intre 4 pereti’’ pe care o folosesc multi dintre noi cand sunt apasati de plictiseala, cei 4 pereti fiind de fapt acest spatiu al formei) si il punem in spatiul eternului moment prezent, ne elibereaza de singurate, de frica si de sentimentul unei pierderi ireversibile care ne incarca de presiunea si graba de a face ceva in cautarea unei stari mai bune.

Astfel nu vom fugi de nici una din starile noastre pentru ca vom sti ca nu avem unde si mai ales de ce sa ne grabim. Suntem aici dintodeauna pentru ca ne-am dorit asta si ceva important pentru noi se afla aici.

Intelegand asta vom putea fi atenti … si un larg zambet … va dovedi ca incepem sa intelegem care-i treaba cu viata asta.

Rolul noastru este sa ne luam in primire fiinta interioara si sa alegem relaxati ce vrem sa fim din ceea ce a fost deja creat. Sa traim viata centrati in constiinta de unde viata se vede cum este ea: provocatoare, amuzanta, relaxanta si inteligenta.

Asa poti vedea ca viata lucreaza pentru tine. Viata se rezolva pe ea insasi in procesul vieti.

Totul este proiectat sa ti se puna la dispozitie.

Dumnezeu a zis asta: ‘’Dumnezeu nu-i cheama pe cei calificati (pregatiti) in spiritualitate … ci ii califica pe cei care vin catre El.’’

Gaseste ce iti reprezinta fiinta si vei manifesta fara efort ceea ce esti.

Nu ai nimic de invatat sau de stiut pentru ca odata ce ai decis ce esti, Dumnezeu incepe sa te pregateasca imediat ce te ai hotarat si lumea ta exterioara ia forma potrivita ca prelungire a fiintei tale.

Esti iubire si lumea din jur va deveni iubire.

A trai clipa inseamna a trai constient de faptul ca intreaga istorie trecuta si viitoare a universului coexista in momentul prezent. Este greu pentru ca nu ne este accesibil inca in aceste stari de constiinta acest trecut si viitor …. Dar acest trecut si viitor are o amprenta energetica in momentul prezent ce ne permite sa-l intuim.

Fara acest reper al spatiului timp static (aici este un pleonasm pentru cine intelege corect, deoarece a percepe timpul ca spatiu este tot una cu a vedea ca nimic nu curge ci doar noi nu putem vedea partea din el pe care o numim trecut sau viitor) … in care ne percepem  viata ca un flux nesfarsit ce traverseaza mii de forme in acest etern prezent  … frica este inevitabila.

Prezenta este starea in care intuiesti ca nu esti forma neajutorata sau izolata, permanent agresata de alte forme intr-o lume suspicioasa, ci esti constiinta atenta, vitala si inteligenta care da viata formelor si o modeleaza.

Esenta ta este liantul si protectia de care ai nevoie si care odata constientizata, sedeaza forma cu o liniste adanca, integrand-o intr-un corp mult mai vast al tuturor formelor pe care le-ai luat si pe care le vei lua de aici incolo.

Insistati sa aduceti perceptia ca sunteti forta ce a animat  mii de forme in mii de vieti si ca toate aceste forme trecute si viitoare coexista in straturi profunde ale fiintei chiar in acest moment in ceea ce sunteti acum …

Astfel poti trai senzatia reconfortanta ca inclusiv forma ta fizica actuala este neperisabila cata vreme face parte dintr-un lant etern de corpuri care coexista, toate,  in spatiul neclintit al timpului.

Este usor sa asimilati perspectiva de mai sus pentru ca este adevarul ce va fi validat de catre simturile interioare alungandu-va orice indoieli.

Interesul pentru viata – Atentia, face credinta inutila. Prin atentie la viata (din noi in primul rand si din tot restul in al doilea) aflam cine suntem. Cand aflam cine suntem .. iubirea este alternativa care ne ramane. Pentru ca aflam ca avem totul, generozitatea, compasiunea si grija apar ca o consecinta.

La fel cand iubirea este prezenta … atentia este inevitabila. Iubirea soarbe pentru placere detaliile prin care viata se manifesta si astfel devii atent din placere.

Constienta trece in iubire si iubirea in constienta. Sunt fete ale aceluiasi lucru.

Ca urmare, daca cititi “fii constient” dar intelegeti “fii iubire” … NU MA DERANJEAZA DELOC.

Oricum indemnul este gratuit pentru ca … noi nu avem de ales … suntem variante unice ale iubirii, oricat incercam sa evitam asta. Putem doar sa ignoram ce suntem sau sa presupunem ca suntem altceva. Dar nu pentru multa vreme … pentru ca dorul de noi insine ne va scoate din inertie. Odata declansat procesul trezirii de cativa, suntem condamnati sa ne trezim cu toti. Asta se intimpla acum. Orice incercare de a-l bloca nu face decat sa-l amplifice enorm.

Suntem condamnati la iubire, distractie si placere.

Eu unu’ nu ma plang.

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.ro de dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

CRISTI