M’da

0
Sunt un tip plictisitor de normal, transparent in toate politicile mele de viata, dar mai ales fara probleme, ce mi-ar permite un aer dramatic, trist, dar mai ales misterios, atat de cautat de mare parte dintre femei.
Catorva femei, care au ajuns sa ma cunoasca foarte bine, le las senzatia unei increderi in sine si a unei autosuficiente nefiresti, dar este doar smerenie si acceptare, f bine intelese.
 
Motto-ul implicit al vietii mele, de cand ma stiu, a fost:
”Pe mine doar sa ma lasati in pace, daca nu ma placeti sau iubiti-ma fara rezerve daca vedeti in mine.”
”Vreau doar sa ma lasati in pace” era o forma prin care ziceam ceva de genu:
”nu vreau nimic de la nimeni, iar in consecinta intrati delicat in viata mea daca nu vreti probleme.”
Ce face motto-ul meu special e faptul ca era asumat si declarat foarte timpuriu.
Dar mai ales ca am reusit sa-l impun in a fi respectat.
Erau vremuri in care a cere respect de la adulti, ca si copil sau tanar, parea ceva SF pentru maturii acelor vremuri. M-am prins foarte repede ca majoritatea maturilor din viata mea nu au nici o treaba cu maturitatea elementara si implicit le-am luat orice autoritate. 🙂
Bineinteles ca motto-ul era esential si util doar in prima lui parte, intrucat stilul meu trebuia sa fie mult prea bine inteles, ca sa poata fi apreciat, mai ales in primii 30 ani.
In acelasi timp, eram genul extrem de sensibil, care se multumea cu foarte putin, sincer si profund recunoscator pt orice imi ofereai cu placere, fara sa astepti ceva in schimb, dar nimeni nu mai ajungea sa vada partea asta.
M-am resemnat usor si pt ca ma simteam tare bine cu mine.Am intrat in detaliile astea pentru ca timpul nu a schimbat aceste lucruri.

Pentru cei putini, care ar putea vedea in mine, mi-am dorit sa fiu cine sunt.
 
Iar dincolo de astea si de toate limitele si rateurile mele, dintodeauna m-am placut si iubit
pt ca mi-am stiut locul,
pentru ca am stiut ce este important pt mine,
pentru ca intodeauna am cerut doar o singura sansa,
pentru loialitatea cu care mi-am tratat toti prietenii mei barbati,
pentru siceritatea cu mine insumi,
pt pragmatismul si eficienta cu care mi-am abordat interesele si problemele,
pentru modul in care am tratat femeia si le-am iubit pe cele apropiate,
pt ca niciodata nu m-am plictisit de ceea ce mi-a placut,
dar mai ales pentru ca nimic nu mi-am dorit mai mult decat sa vad in oameni.
 
Iar acum sunt fericit ca ma simt k sa impart siropu’ asta, cu voi.
0
0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.